Tag: MIPEX

  • Migranten und Flüchtlinge in Rumänien: Integrationskapazitäten im mittleren Bereich

    Migranten und Flüchtlinge in Rumänien: Integrationskapazitäten im mittleren Bereich

    Gleichheit auf dem Papier“ — so lautet das Fazit eines Berichts zur Integrationspolitik von Migranten in Rumänien für das Jahr 2019. Der sogenannte MIPEX-Report wurde von der Migration Policy Group, einer Brüsseler Denkfabrik, erstellt und erforscht die Umsetzung sozialer und wirtschaftlicher Integrationsma‎ßnahmen in 52 Ländern. In den letzten 15 Jahren ist diese Studie zu einem der wichtigsten Instrumente für die international vergleichende Analyse im Bereich der Migration geworden. Es wird auch von der Europäischen Kommission als wichtigem Geber genutzt. Rumänien nimmt seit 2009 an der MIPEX-Studie teil. Im diesjährigen Bericht, der Daten aus dem Jahr 2019 berücksichtigt, erreichte Rumänien insgesamt 49 von 100 möglichen Punkten.



    Wie sich Rumänien im Laufe der Jahre entwickelt hat, wei‎ß der Soziologe Ovidiu Voicu, Vertreter des Zentrums für öffentliche Innovation, das als Verein Partner der Migration Policy Group ist.



    Es ist sehr interessant, zu sehen, dass es in der Tat keine signifikante Veränderung zwischen den Noten gibt, die Rumänien im Laufe der Zeit erhalten hat. Wir haben keine Fortschritte gemacht oder, wenn man es optimistisch sehen will, auch keine Rückschritte. Ich denke jedoch, wir sollten eher pessimistisch sein und zu dem Schluss kommen, dass es im Bereich der Integration von Migranten noch viel Raum für Verbesserungen gibt.“




    Rumänien hat einen gesetzlichen Rahmen, der die Rechte von Einwanderern und insbesondere von Personen, die internationalen Schutz genie‎ßen, regelt, aber es fehlt eine kohärente Politik, um diese Rechte umzusetzen. Deshalb erhielt das Land zwar 76 von 100 Punkten für den Rechtsrahmen, aber nur 31 Punkte für die tatsächlichen Chancen für Migranten, erklärt Ovidiu Voicu:



    Wir haben zwei Arten von Problemen — zum einen das, was wir »Sekundärstandards« nennen, also die Anwendungsvorschriften. Zum anderen die konkrete Umsetzung der Primär- und Sekundärstandards. Ein gutes Beispiel dafür ist das Programm zur Integration von Personen, die internationalen Schutz genie‎ßen, d.h. international anerkannte Flüchtlinge oder Asylsuchende aus Konfliktgebieten. Sobald sie in Rumänien aufgenommen sind, sollten sie bei ihrer Integration unterstützt werden, und zwar für einen Zeitraum von einem oder zwei Jahren durch ein Programm, das es ihnen ermöglicht, die Sprache und die örtlichen Gepflogenheiten zu erlernen sowie Arbeit und Unterkunft zu finden. In Rumänien liegt jedoch sowohl der Schutz der Grenzen vor illegaler Einwanderung als auch die Integration legaler Migranten in der Verantwortung der Polizeibehörden, speziell der Generalinspektion für Einwanderung. Doch hier liegt der Schwerpunkt auf dem Kampf gegen illegale Einwanderung. Die Generalinspektion für Einwanderung ist nicht sehr erfolgreich bei der Umsetzung des Einwanderungsprogramms, wenn es um Personen mit dem Recht auf legalen Aufenthalt in Rumänien geht.“




    Laut Experten stimmen sich die einzelnen Stellen für die Anpassung der Zuwanderer an die rumänische Gesellschaft und Wirtschaft untereinander schlecht ab. Das liest auch an den Punktzahlen im Bericht ab. So gab es beispielsweise 41 von 100 Punkten zu Bildungsfragen — die Integration von Schülern mit Migrationshintergrund ist also nur halbherzig. Darüber hinaus haben Asylbewerber und Personen, die internationalen Schutz genie‎ßen, Zugang zum Gesundheitssystem, aber fehlende Unterlagen können in der Praxis zu Problemen führen. Aus diesem Grund schneidet Rumänien mit 46/100 auch hier relativ schlecht ab. Die niedrigste Punktzahl bekam die politische Partizipation — nur 5 von 100. Dies beweist, dass es gro‎ße Hindernisse für die Integration von Zuwanderern in Bezug auf die Teilnahme am politischen Leben gibt. Die beste Punktzahl wurde für die Familienzusammenführung erreicht, 67/100, da die Gesetzgebung sehr klar ist. Flüchtlinge und Asylbewerber, die ein dauerhaftes Aufenthaltsrecht in Rumänien erlangt haben, haben das Recht auf Familienzusammenführung — und das wird auch konsequent angewendet.



    In Sachen Arbeitsmarkt sieht es völlig anders aus, bemängelt der Experte Ovidiu Voicu:



    Wenn wir über den Zugang zum Arbeitsmarkt sprechen, liegt die Punktzahl bei 46 von 100 und es gibt zwei Kategorien zu berücksichtigen. Personen mit internationalem Schutzstatus, haben theoretisch die gleichen Rechte wie rumänische Staatsbürger. Das Problem ist, dass nicht alle von ihnen Papiere haben und wir noch keinen Rahmen für die Anerkennung der Fähigkeiten der Arbeitskräfte haben, der es uns erlauben würde, das Beste aus ihren Fähigkeiten zu machen. Da sie ohne Diplom oder Ausbildungsnachweis ankommen, können sie nur als ungelernte Arbeiter eingestellt werden.“




    Die zweite Kategorie ist die der Gastarbeiter — in ihrem Fall ist zwar rechtlich gesehen alles in Ordnung, aber es gibt keine staatliche Stelle, die die Einhaltung ihrer Rechte durch die Arbeitgeber überwacht. Dadurch besteht manchmal die Gefahr, dass sie ausgenutzt werden. Die Presse hat die Situation einiger vietnamesischer Arbeiter enthüllt, die unter sehr schlechten Bedingungen lebten, oder einiger anderer ausländischer Arbeiter, die zu Beginn der Pandemie praktisch im Stich gelassen wurden. Die Arbeitsministerin musste sich persönlich einschalten, um eine Lösung für sie zu finden, erläutert Ovidiu Voicu.



    Rumänien müsste also die Sekundärgesetzgebung verbessern — aber auch die Mentalität in Bezug auf die Zusammenarbeit der Behörden sollte sich ändern.

  • Integrarea migranților în România

    Integrarea migranților în România

    Egalitate pe
    hârtie este concluzia Indexului Politicilor de Integrare a Migranților, MIPEX, pentru România anului 2019. Creat de Migration Policy Group, organizație
    non-guvernamentală de tipul think tank
    cu sediul la Bruxelles, MIPEX analizează stadiul aplicării politicilor de
    integrarea socio-economică din 52 de țări. În cei 15 ani de existență, acest studiu a devenit unul dintre cele mai
    importane instrumente de analiză
    comparativă internațională în domeniul migrației, fiind folosit de multe
    instituții publice, printre care și Comisia Europeană, unul dintre principalii
    finanțatori.

    România participă la MIPEX
    din 2009, iar în raportul de anul acesta, care analizează datele din 2019, țara
    noastră a obținut un scor total de 49 de puncte din 100 posibile, ceea ce ar
    putea fi echivalat, așa cum am menționat înainte, cu egalitatea pe hârtie.

    Ce
    înseamnă asta și cum a evoluat România de-a lungul anilor în MIPEX aflăm de la
    sociologul Ovidiu Voicu, reprezentant al Centrului pentru Inovare Publică,
    partener al Migration Policy Group pentru realizarea Indexului Politicilor de
    Integrare a Migranților.

    Ovidiu Voicu: Este foarte interesant de văzut că, de
    fapt, nu există o schimbare semnificativă între scorurile pe care România le-a
    primit în timp. De fapt, noi nu avem un progres sau, dacă vreți să privim
    optimist, nu avem niciun regres, deși cred că, mai degrabă, ar trebuie să fim
    pesimiști și să concluzionăm că mai avem multe lucruri de îmbunătățit în
    domeniul integrării imigranților. În cazul României, iată că MIPEX ne arată o
    situație pe care am numit-o egalitate pe hârtie: avem un cadru legislativ în care drepturile imigranților și, în
    speciale, ale celor care beneficiază de protecție internațională sunt afirmate,
    dar nu avem politici coerente prin care să le și punem în practică. În România,
    întâlnim situația asta în mai multe domenii: avem legi bune, dar nu sunt aplicate. România, pe o scală de la 0 la 100 se
    situează pe la jumătate, cu 49 de puncte. Stă foarte bine la cadrul legal
    privind afirmarea drepturilor – cu 76 de puncte din 100 – și stă foarte prost
    la capitolul oportunități oferite migranților: 31 din 100.


    Ce împiedică
    aplicarea legilor bune: administrația deficitară a instituțiilor cu competențe
    în domeniu sau mentalitatea colectivă din spatele acestora?

    Ovidiu Voicu are un
    răspuns: Avem două tipuri de probleme: una este legată de ceea ce numim norme
    secundare, adică cele de aplicare a legislației. O altă problemă este modul în
    care, în anumite situații, se pune în practică ceea ce s-a stabilit atât prin
    normele primare, cât și prin cele secundare. Aici un exemplu bun este cel
    referitor la programul de integrare al persoanelor care beneficiază de
    protecție internațională, adică refugiați sau solicitanți de azi recunoscuți
    internațional că vin din zone de conflict. În România, după ce sunt primiți, ar
    trebui să fie sprijiniți pentru a se integra, adică să fie acceptați, pe o
    durată de un an până la doi ani, într-un program unde să învețe limba,
    obiceiurile locale, și să afle cum pot găsi slujbe și locuință. Dar, în
    România, atât parte de pază a frontierelor contra imigrației ilegale, cât și
    partea de integrare a migranților legali cad în sarcina Poliției prin
    Inspectoratul General pentru Imigrări. Ori, acolo, accentul cade pe combaterea
    imigrării ilegale. Dar ce facem cu persoanele care au drept de ședere legală în
    România este mai dificil pentru că Inspectoratul General pentru Imigrări nu
    prea reușește să implementeze acest
    program de imigrare.


    Explicația
    oferită de experți pentru această situație este lipsa de coordonare între mai
    multe instituții publice sau ministere care ar trebui să preia integrat sarcina
    adaptării imigranților la societatea și economia românească. Iar scorurile
    obținute de România în MIPEX pentru anumiți indicatori demonstrează aceste
    lacune administrative. De pildă în privința educației, România a primit 41 de
    punctre din 100, ceea ce înseamnă că aici, pentru elevii imigranți rămâne la
    jumătate favorabilă.

    În plus, solicitanții de azil și beneficiarii de protecție
    internațională au acces la sistemul de sănătate, dar absența documentelor poate
    crea unele probleme în practică, astfel România având un scor de 46/100 la
    acest capitol. Cel mai mic scor a fost obținut în privința participării
    politice: 5/100. Există, prin urmare, impedimente majore pentru integrarea
    imigranților în ceea ce privește participarea politică. Cel mai bun scor a fost
    obținut pentru reîntregirea familiei, 67/100, În privința reîntregirii
    familiei, pentru că legislația e foarte
    clară și a fost aplicată coerent. Refugiații și azilanții care au obținut
    dreptul de ședere permanentă în România au dreptul la reîntregirea familiei și
    acest drept este aplicat. Lucrurile nu stau la fel în privința dreptului la
    muncă.

    Ovidiu Voicu: Când vorbim de accesul pe piața forței de
    muncă, scorul este de 46 din 100 și sunt două categorii care trebuie luate în
    calcul. Am tot vorbit de beneficiarii de protecție internațională și ei primesc
    teoretic aceleași drepturi ca și cetățenii români. Problema lor este că vin,
    uneori, fără acte, iar noi nu avem încă un cadru de recunoaștere a
    compentețelor prin care să putem folosi la maxim capacitatea acestora. Ei ajung
    aici fără diplome sau certificate de studii și se pot încadra doar ca muncitori
    necalificați. Cu greu se pot angaja dat
    fiind că România nu are un sistem bine pus la punct de recunoaștere a
    calificărilor. Există și o altă categorie, cea migranților economici, a celor
    care vin aici să muncească sau pentru studii. În cazul lor, deși legal,
    lucrurile stau bine, nu există un organism guvernamental de monitorizare a
    respectării drepturilor lor de către angajatori. Riscul este ca ei să fie, uneori,
    exploatați. Și presa a arătat cum niște
    lucrători din Vietnam trăiau în niște condiții foarte proaste sau cum, la
    începutul pandemiei, alți lucrători străni au fost pur și simplu abandonați,
    iar ministra Muncii a trebuit să intervină personal pentru a găsi o soluție
    pentru ei.


    Așadar, pentru depășirea
    stadiului egalitate pe hârtie în privința integrării străinilor, România
    trebuie să îmbunătățească legislația secundară, dar și să schimbe mentalitatea
    în privința cooperării inter-instituționale și aplicării legilor.