Tag: Mircea Cantor

  • Die 11. Ausgabe der Art Safari: Interview mit Kurator Mircea Cantor

    Die 11. Ausgabe der Art Safari: Interview mit Kurator Mircea Cantor

    Die aktuelle Ausgabe ist in 4 Themenbereiche unterteilt: zeitgenössische Kunst aus Frankreich und Rumänien sowie historische Kunst aus Spanien und Rumänien. Bei der Eröffnung sprach die Generaldirektorin der Art Safari, Ioana Ciocan, vor zahlreichen Anwesenden:



    Wenn Sie dachten, Kunst sei langweilig, werden Sie Ihren Eindruck sofort ändern, sobald Sie die von den Gastkünstlern kuratierten Ausstellungen betreten. Hier in der Art Safari sehen Sie Selbstporträts, bäuerliche Szenen, spektakuläre Beleuchtung, sogar Tänzer aus der Pariser Oper, Leinwände, Ölgemälde und – Sie werden überrascht sein – Pflanzen, die aus Turnschuhen wachsen.



    In der Ausstellung zeitgenössischer Kunst von Art Safari ist Mircea Cantor einer der repräsentativen Künstler. Er war der Gewinner des Marcel Duchamp“-Preises 2011 auf der FIAC (Internationale Messe für zeitgenössische Kunst in Paris), – ein zeitgenössischer Künstler, der in verschiedenen Medien arbeitet, von Film und Malerei bis hin zu Installationen oder ephemeren Interventionen. Mircea Cantor erzählte uns, er habe bei der Teilnahme an der 11. Art Safari zwei seiner Arbeiten ausgestellt:



    Es ist eine Ausstellung mit einigen der Gewinner des Duchamp-Preises, eine kuratorische Auswahl mit dem Titel <Palast der Erinnerung>, und, nun ja, sie haben mich hierher eingeladen mit zwei Werken, die übrigens einzigartig für Rumänien sind, erstens diese Fensterrose aus Softdrink-Dosen. Zu diesem Werk hat mich die Fensterrose der Kathedrale von Reims in Frankreich inspiriert, als ich 2007 dort einen Künstleraufenthalt absolvierte. Ich sah diese Rose und wollte als zeitgenössischer Künstler einen Dialog darüber führen, wie ich mich zur alten Kunst, zur klassischen Kunst, verhalte. Was könnte ich tun? Das ist der Ort, an dem auch Chagall präsent ist, der diese großartigen Glasfenster schuf. Dort wurden die Könige von Frankreich gekrönt. Es ist also ein sehr prestigeträchtiger Ort, und ich wollte eine Art Antwort auf die Geschichte dieses Ortes geben. Und als ich zwischen Paris und Reims pendelte, weil ich am Wochenende dorthin fuhr, sah ich irgendwann im Zentrum von Paris, in der Nähe des Pariser Rathauses, einen Bettler, der diese Aschenbecher herstellte, die er so nannte und die im Grunde wie diese Rose geformt waren. Und das hat mir gefallen.


    Es war so ein Aha-Erlebnis, dass ich ihn fragte, ob er einen Auftrag annehmen könnte, um mir, ich weiß nicht, ein paar Tausend dieser kleinen Aschenbecher zu machen, mit denen ich diese Rose herstellen wollte. Und er tat es, und so entstand diese Rose, aus der Idee heraus, wie man das Banale in etwas sublimieren kann, das einen durch eine ästhetische Erfahrung, durch einen ganz bestimmten künstlerischen Akt über sich hinauswachsen lässt. Ich meine, was bedeutet das Geistige heute, das Geistige, das man vor Augen hat? Man muss es nur umwandeln, es vermitteln, es in einem Kunstwerk hervorheben. Und das ist die Rolle des Künstlers generell, die Realität zu sublimieren, nicht sie so wiederzugeben, wie sie ist… Es gibt verschiedene Künstler, aus verschiedenen Bereichen, mit verschiedenen Medien, manche zeichnen, andere machen Skulpturen, andere filmen… Clément Cogitore ist ein Künstler, den ich sehr schätze, der viel mit dem Medium Film arbeitet, mit dem ich auch arbeite, und sogar der Film, den er hier in der Ausstellung hat, ist ein Ausschnitt, den er danach für ein Bühnenbild an der Pariser Oper verwendet hat, wo ich 2019 auch als Künstler gearbeitet habe.


    Das zweite Werk ist besonders schön, ich hänge besonders daran, weil es aus einer langen Beziehung zu Geta Brătescu entstanden ist. Eine Beziehung der Freundschaft, von Künstler zu Künstler praktisch habe ich sie im Jahr 2014 in ihrem Atelier ziemlich oft besucht. … Und als wir so im Atelier waren, sagte ich: <Meine Dame, Sie werden sehen, dass ich Ihnen eine Herausforderung vorschlagen will, so von Kollege zu Kollegin. Ich möchte Ihre Hände in eine Art Choreographie einbinden, denn die Hand, das wissen Sie sehr gut, das muss ich Ihnen nicht sagen, ist das Werkzeug des Künstlers>, das heißt, der Künstler macht alles mit seiner Hand. Das heißt, wenn man Ideen hat, muss man Hände haben, um das zu verwirklichen, was der Verstand oder das Herz diktiert. … Ich habe eine ganze Reihe von Fotos gemacht, die Sie hier in der Ausstellung sehen können. Es sind nur sieben, in der Vorstellung, dass man sieben Tage und jeden Tag mit der Hand arbeitet, als eine Art Hommage an die Arbeit, eine Hommage an Geta Brătescu in erster Linie, diese große Künstlerin der rumänischen Kunst, die inspiriert hat, die Mut gemacht hat, die vielen Künstlern der nächsten Generation einen Anstoß gegeben hat, auch mir. … Und das ist ein Aspekt, von dem ich nicht weiß, ob es ihn heute noch gibt, aber ich erinnere mich, dass er mir sehr geholfen hat und ein sehr wichtiger Aspekt ist, denn Kunst ist immer direkt, von Künstler zu Künstler, von Künstler zu Publikum, es gibt keinen Vermittler. Ich meine, was man sieht, das ist das Fenster, durch das man gekommen ist, das ist die Tür.



    Der zeitgenössische Künstler Mircea Cantor sprach mit uns auch über andere Projekte, an denen er derzeit beteiligt ist:



    Ich bereite eine Menge vor, eine Ausstellung, bei der ich sogar Kurator bin. Ich würde sie gerne für nationale und internationale Besucher öffnen. Dann ist da noch das Denkmal für den Kanuten Ivan Patzaichin, an dem eine Gruppe von fünf Künstlern arbeitet und das am 8. September in Tulcea eröffnet wird. Kürzlich wurde ich in Frankreich für den Zeichnerpreis <DrawingNow> nominiert, dessen Gewinner Ende März feststehen wird. Ein Buch möchte ich im Herbst herausbringen. Es sind viele Projekte.



    Am Ende unseres Gesprächs machte Mircea Cantor ein Geständnis über die Auszeichnungen, die er im Laufe seiner Karriere erhalten hat:



    Der Duchamp-Preis ist eine prestigeträchtige Auszeichnung. Ich fühle mich geehrt und bin froh, ihn erhalten zu haben, und er ist eine Art Bestätigung für die eigene Karriere. Man bekommt den Duchamp-Preis, wenn man in der Kunstszene bereits einen ziemlich hohen Bekanntheitsgrad hat. In diesem Sinne gibt es auch den Prix Ricard, den ich 2004 gewonnen habe und der der Preis für junge französische Künstler ist. Es ist also ein Preis, bei dem jemand in dich investiert, dass du sozusagen performst. Es ist sehr selten, beide Preise zu bekommen. Es gibt nur wenige von uns. Der Ricard und Duchamp, das ist im Grunde schon die Krönung einer Karriere heutzutage. Aber das lässt sich im Laufe der Zeit bestätigen, das heißt nicht, dass man den Duchamp-Preis bekommen hat und das war’s. Es gibt viele Künstler, die ihn bekommen haben und dann von der Bildfläche verschwunden sind. Das ist jetzt keine negative oder kritische Nachricht, sondern ich denke, es ist wichtig, frisch zu bleiben, die Flamme am Leben zu erhalten, eine Verantwortung für die kommenden Jahre. Denn mit der Entgegennahme dieses Preises hat man etwas bestätigt, das man weiterführen muss.

  • Art Safari ediția a 11-a

    Art Safari ediția a 11-a

    Peste 600 de lucrări de artă expuse pentru
    marele public în centrul capitalei, în Palatul Dacia-România – s-a deschis cea
    de-a 11-a ediție a celui mai mare pavilion de artă din România, consacratul Art
    Safari. Ediția actuală este împărțită în 4 teme: artă contemporană din Franța
    și România și artă de patrimoniu din Spania și România. În cadrul deschiderii,
    directorul general Art Safari, Ioana Ciocan, a declarat pentru cei prezenți la eveniment:


    Dacă ați crezut că arta este plictisitoare, să știți că o să
    vă schimbați imediat impresia în momentul în care pășiți în expozițiile
    curatoriat de către artiștii invitați. Aici, în Art Safari, vom vedea
    autoportrete, scene cu țărani, lumini spectaculoase, ba chiar dansatori de la
    Opera din Paris, pânze, uleiuri, dar și, ați rămâne surprinși, plante care
    cresc din pantofi sport.



    În cadrul expoziției de artă contemporană de
    la Art Safari ediția numărul 11, unul dintre artiștii reprezentativi este
    laureatul premiului Marcel Duchamp în 2011 la FIAC (Târgul Internațional de
    Artă Contemporană de la Paris), Mircea Cantor – un artist contemporan care
    lucrează în diverse medii, de la film și pictură, la instalație sau intervenții
    efemere. Despre participarea sa în cadrul Art Safari 2023, ediția a 11-1, despre
    cele două lucrări ale sale prezente în expoziție, Mircea Cantor ne-a declarat:


    Este vorba despre o expoziție cu
    laureații premiului Duchamp, o parte din ei, o selecție curatorială care se
    numește Palatul Memoriei – Palace of Memory și, mă rog, pe mine m-au invitat
    aici cu două lucrări inedite pentru România, de altfel, este această rozetă
    făcută din doze de bauturi răcoritoare. O lucrare care a fost inspirată din
    rozeta catedralei de la Rennes, din Franța, pe când eram în 2007 într-o
    rezidență de artist. Am văzut această rozetă și vroiam să fac să dialoghezi ca
    artist contemporană cum mă relaționez cu arta veche, arta clasică. Ce aș putea
    face? Acolo este și Chagall, care are aceste vitralii magnifice. Acolo s-au
    încoronat regii Franței. Deci e un loc foarte prestigios și vroiam un fel de
    răspuns pe măsura istoriei acelui loc. Și făcând naveta între Paris și Rennes,
    că mergeam în weekend, la un moment dat văd un cerșetor în centrul Parisului,
    lângă primăria Parisului, care făceau aceste scrumiere le numea el, care
    aveau forma acestei rozete, practic. și mi-a plăcut. A fost așa un declic, i-am
    zis dacă poate să îmi facă o comandă, să-mi realizeze, nu știu, vreo două mii
    de asemenea mici scrumiere cu care urmam să fac această rozetă. Si mi-a făcut
    și practic așa s-a născut această rozetă din ideea de cum sublimeazi banalul în
    ceva care poate să te ducă dincolo, printr-o experiență estetică, printr-un act
    artistic foarte bine definit.

    Adică ce înseamnă spiritualul astăzi, spiritualul
    care îl ai sub ochii tăi? Tu trebuie doar să îl transformi, să îl transmiți, să
    îl subliniezi într-o operă de artă. Și ăsta e rolul artistului în genere, nu, a
    sublimat realitatea, nu a reda așa cum este.Sunt artiști diverși, din diferite
    sfere, cu diferite medii, cu alții desenând, alții sculptură, alții film
    Clément Cogitore care e un artist care îmi place foarte mult, care lucrează
    foarte mult cu mediu film cu care și eu lucrez și chiar filmul care îl are aici
    în expoziție îi un extras care după aceea l-a dus să facă o scenografie la
    Opera din Paris, unde am și lucrat în 2019 ca și artist.A doua operă este o
    operă foarte specială, foarte frumoasă, foarte dragă, pentru că s-a născut
    dintr-o relație de lungă durată cu Geta Brătescu. Relație de amiciție, de
    prietenie, de la artist la artist și practic în 2014, când mergeam la ea la
    atelier, o vizitam destul de des. …

    Și cum eram așa la atelier, zic Doamnă,
    vedeți că doriți să vă propun o provocare, așa, ca de la coleg la coleg. Aș
    vrea să vă pun mâinile într-un fel de coregrafie, pentru că mâna, știți foarte
    bine, nu trebuie să vă spun eu, este unealta artistului, adică artistul cu
    mâna face totul. Asta dacă să ai idei, trebuie să ai mâini ca să materializezi
    ceea ce mintea dictează sau inima. … am făcut o întreagă serie de fotografii
    pe care le vedeți aici, în expoziție. Aici sunt doar șapte, în ideea că șapte
    zile și în fiecare zi tu lucrezi cu mâna ta, ca un fel de omagiu muncii, omagiu
    Getei Brătescu în primul rând, această mare artistă a artei românești, care a
    inspirat, care a dat curaj, care a dat avânt forte multor artiști din generația
    următoare, chiar și mie. … Și ăsta e un aspect care nu știu dacă astăzi mai
    există, dar țin minte că m-a ajutat foarte mult și un aspect foarte important,
    pentru că arta întotdeauna e directă, de la artist la artist, de la artist la
    public, nu este un intermediar. Adică ce vezi, aia e fereastra pe care ai
    intrat, aia e ușa.



    Artistul contemporan Mircea Cantor ne-a vorbit
    și despre alte proiecte în care este implicat în această perioadă:


    Pregătesc multe, o expoziție în
    care sunt chiar curator. Aș vrea de a o deschide spre național și spre
    internațional. După aceea este monumentul pentru Ivan Patzaichin, la care
    lucrăm un grup de cinci artiști, care se va deschide în 8 septembrie la Tulcea.
    Recent, am fost nominalizat pentru un premiu de desen în Franța, DrawingNow,
    a cărui laureat se va decide la sfârșit de martie. Carte care vreau să o scot
    în toamnă. Sunt multe.



    În finalul discuției noastre, Mircea Cantor
    ne-a făcut o mărturisire despre premiile pe care le-a primit de-a lungul
    carierei sale:


    Premierul Duchamp este un premiu
    prestigios. Sunt onorat, sunt bucuros că l-am luat și care vine într-un fel de
    confirmare a carierei tale. Premiul Duchamp îl iei când deja ai o
    vizibilitate destul de pregnantă pe scena artei. În acest sens este Premiul
    Prix Ricard, pe care l-am luat de asemenea în 2004 și este premiul tânărului
    artist francez. Deci e un premiu în care cineva crede investește în tine că vei
    da randament, ca să zic așa. Îi foarte rar să iei ambele premii. Suntem doar
    câțiva. Richard și Duchamp și practic deja se încoronează așa ca zi
    cariera. Dar asta se confirmă în timp, că nu înseamnă că a luat Premiul
    Duchamp și gata. Sunt foarte mulți artiști care au luat și au dispărut așa
    din peisaj. De asta nu zic ca o veste negativă sau critică, dar cred că
    contează să rămâi proaspăt, să păstrezi floarea vie, o responsabilitate pe
    parcursul anilor care vin. Pentru că, luând acest premiu, tu oarecum ai
    confirmat ceva care trebuie să duci mai departe.


  • Mircea Cantor din Franţa

    Artistul născut în România, Mircea Cantor, care trăieşte de peste două decenii în Franţa, expune la ArtSafari din Bucureşti, ca laureat al Premiului Marcel Duchamp alături de alţi artişti recompensaţi cu aceeaşi prestioasă distincţie, sub titlul The Memory Palace. Focus on the French art scene with the Marcel Duchamp Prize”.




  • Weekend cu prietenii 19.06.2021

    Weekend cu prietenii 19.06.2021

    Week-end cu prieteni ai artelor. Participă: artiștii plastici Ilina Schileru, Mircea Modreanu, Mircea Cantor, Oláh Gyárfás, Ioana Sisea, prof. univ. dr. Unda Popp, Departamentul Modă, UNArte, Excelența Sa, Laurence Auer, Ambasadoarea Franţei în România, Florica Zaharia, Conservator Emerit al Muzeului Metropolitan de Artă din New York, Director și Co-proprietar al Muzeului Textilelor din Băița:



  • La Journée de la culture roumaine marquée par l’ICR Paris

    La Journée de la culture roumaine marquée par l’ICR Paris

    Fêtée le 15 janvier, en hommage à la naissance du grand poète national Mihai Eminescu, la Journée de la Culture roumaine est marquée chaque année par toute sorte de manifestations culturelles, à Bucarest, comme à Paris, Berlin, Madrid, Chişinău, Prague ou New York.

    Célébrons donc ce 171ème anniversaire de la naissance d’Eminescu en compagnie de l’ICR de Paris dont la directrice Doina Marian est avec nous par téléphone, pour passer en revue les coups de cœur de l’agenda mis en place par l’institution qu’elle dirige. Un agenda riche et inédit, ayant bénéficié de l’appui et du talent d’une équipe enthousiaste, d’un artiste comme Mircea Cantor et d’une quarantaine de personnalités proches de la culture roumaine.

  • Jurnal românesc – 24.01.2020

    Jurnal românesc – 24.01.2020

    La sediul Parlamentului European din Bruxelles, pe 28 ianuarie, are loc evenimentul ROMÂNIA DINCOLO DE GRANIȚE, organizat de asociațiile românești – European Centre for Romanian Unity și EuropaNova – și de filiala din Belgia a Ligii Studenților Români din Străinătate. Invitat special va fi regizoarea, omul de televiziune și scriitoarea Lucia Hossu-Longin, ce își va prezenta cartea «Oamenii mari care au făcut România Mare».

    Totodată, vor discuta despre cum pot fi apărate la nivelul UE drepturile românilor de peste Prut și din regiunile istorice jurnaliștii și activiștii basarabeni, Alina Panico și Alexandru Rotaru. Tot pe 28 ianuarie, dar la sediul asociației cultural-educative EuropaNova din Bruxelles are loc premiera europeană a filmului documentar realizat de Lucia Hossu Longin, «Ambasadorul Vasile Stoica în America – slujind Unirea», urmată de o sesiune de întrebări și discuții cu publicul. Intrarea este liberă.

    Convenţia Românilor de Pretutindeni a avut loc vineri, la Palatul Parlamentului din Bucureşti. Organizată de europarlamentarul Eugen Tomac şi de deputatul Constantin Codreanu, manifestarea s-a axat pe patru teme principale: România de peste hotare reprezentată în Parlamentul de la Bucureşti, statutul românilor pe piaţa forţei de muncă din Uniunea Europeană, soluţii şi obiective pentru reîntoarcerea românilor în ţară şi educaţie – identitate – spiritualitate şi Republica Moldova între Vest şi Est. Au participat reprezentanţi ai mediului asociativ românesc, ai mediului academic şi ai cultelor româneşti din străinătate, jurnalişti şi scriitori români, diplomaţi, oficiali din Parlamentul European, Parlamentul României, Guvern şi administraţia locală.

    Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale (MMPS) a lansat joi site-ul http://servicii.mmuncii.gov.ro/, primul inventar al tuturor celor 180 de servicii publice și beneficii furnizate de Minister și de instituțiile din subordine. Persoanele care au nevoie de informații despre un beneficiu sau un serviciu public pot găsi pe acest site date privind documentele necesare pentru depunerea dosarului precum și formularele/cererile-tip aferente.

    În prezent, doar 39 din cele 180 de formulare aferente serviciilor și beneficiilor sociale pot fi transmise prin mijloace electronice (email sau portal online), iar durata de completare a unui formular variază de la 5 până la peste 40 de minute. Site-ul tematic amintit va fi actualizat în mod constant și reprezintă un prim pas în implementarea integrată a strategiei pentru digitalizarea serviciilor publice de către MMPS și instituțiile din subordine.

    Pentru a marca împlinirea a 170 de ani de la nașterea marelui poet naţional Mihai Eminescu, Institutul Cultural Român de la Paris, la iniţiativa lui Mircea Cantor, a demarat, împreună cu artistul român stabilit în Franţa, o serie de trei ateliere de creație pe 19, 25 și 26 ianuarie. Sub îndrumarea lui Cantor, de această dată în ipostaza de profesor, 18 copii cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani recită într-un mod nonconformist poezii scrise de Mihai Eminescu: La steaua, Și dacă, Cu mâne zilele-ți adaogi, Mai am un singur dor și realizează ilustrații inedite pe baza versurilor eminesciene.

    Născut în 1977 la Oradea, Mircea Cantor locuieşte şi lucrează la Paris, dar şi în diferite oraşe din România. În 2004 primește premiul societăţii franceze de mecenat artistic Paul Ricard, acordat anual unui artist reprezentativ pentru scena artei tinere din Franţa. În 2011 e recompensat cu premiul Marcel Duchamp la Târgul Internaţional de Artă Contemporană (FIAC) de la Paris. Ca invitat al Sezonului Cultural România-Franţa, Mircea Cantor a semnat două expoziţii de succes: Vânătorul de imagini/Chasseur d’images, de la Musée de la Chasse et de la Nature din Paris şi Înainte, de la Muzeul de Artă din Nantes.

  • Mircea Cantor

    Mircea Cantor

    Aujourd’hui, une double rencontre, avec un des artistes contemporains les plus connus, Mircea Cantor, et avec «Le Petit Prince» d’Antoine de Saint-Exupéry. Originaire de Roumanie et vivant en France, Mircea Cantor vient d’aborder, pour la première fois, la création de décors pour un spectacle tiré du « Petit Prince » de Saint-Ex, récemment monté au Théâtre de comédie de Bucarest. Mircea Cantor a accepté de nous parler de cette expérience.

    <