Radio România Internațional

Tag: Mircea Duţu

  • Kunming-Montreal-Abkommen: Fahrplan für die Rettung des Planeten?

    Kunming-Montreal-Abkommen: Fahrplan für die Rettung des Planeten?





    Das vergangene Jahr war das drittwärmste Jahr in der Geschichte der meteorologischen Messungen in Rumänien, so eine Analyse der Nationalen Instituts für Wetterfrischung, die zeigt, dass seit 1900 die fünf wärmsten Jahre 2007, 2015, 2019, 2020 und 2022 waren. Gleichzeitig war der Zeitraum zwischen 2012 und 2022 der wärmste in 11 aufeinanderfolgenden Jahren, was den Trend steigender Lufttemperaturen in Rumänien bestätigt.



    Überall auf der Erde kommt es zu viel höheren Temperaturen und klimatischen Störungen. Der Klimawandel betrifft und bedroht den gesamten Planeten, einschlie‎ßlich der biologischen Vielfalt, er ist folglich nicht mehr nur ein lokales oder nationales Problem, sagen Experten. Wissenschaftler betonen, dass die Zeit drängt — 75 Prozent der Ökosysteme der Welt werden durch menschliche Aktivitäten beeinflusst, mehr als eine Million Arten sind vom Aussterben bedroht, und der Wohlstand der Welt steht auf dem Spiel, denn mehr als die Hälfte des weltweiten BIP hängt von der Natur und ihren Leistungen ab.



    Es werden immer wieder Ma‎ßnahmen zum Schutz des Planeten erdacht und angekündigt, doch gibt es wirksame Mechanismen, um sie in die Praxis umzusetzen? In der Überzeugung, dass die Menschheit zu einer Massenvernichtungswaffe“ geworden ist, rief der Generalsekretär der Vereinten Nationen, Antonio Guterres, zu einem Friedenspakt mit der Natur“ auf, und im Dezember wurde auf der Umweltkonferenz in Montreal nach mehr als vier Jahren schwieriger Verhandlungen ein historisches, für die Menschheit lebenswichtiges Abkommen verabschiedet. Der als Kunming-Montreal-Abkommen“ bezeichnete Fahrplan zielt darauf ab, Land, Ozeane und Arten vor Verschmutzung, Degradierung und Klimakrise zu schützen.



    Die Schaffung von Schutzgebieten auf 30 Prozent der Erde — das bekannteste der gesetzten Ziele — wurde als das Biodiversitätsäquivalent zum Ziel des Pariser Abkommens dargestellt, die globale Erwärmung auf 1,5 Grad Celsius zu begrenzen. Die Vereinbarung wurde zu einem Zeitpunkt getroffen, als nur 17 Prozent der Landmasse und 8 Prozent der Gewässer geschützt waren. Der Text bietet auch Garantien für indigene Völker in Gebieten, in denen 80 % der verbleibenden biologischen Vielfalt der Erde zu finden sind, und schlägt vor, 30 % der degradierten Flächen wiederherzustellen und das mit Pestiziden verbundene Risiko zu halbieren.



    Dieses Abkommen ist historisch, nicht nur, weil es zum ersten Mal einen Rahmen gibt, sondern auch, weil es ein ehrgeiziger Rahmen ist, wie auf dem Treffen in Kanada hervorgehoben wurde — wir haben ein Abkommen, das Pestizide einschlie‎ßt, wir haben ein Abkommen, das besagt, dass wir Subventionen abschaffen müssen, die schlecht für die biologische Vielfalt sind, wir haben Verpflichtungen nicht nur bis 2050, sondern kurzfristige Ziele, die bis 2030 reichen, und wir haben Finanzmittel — auch wenn einige Länder denken, dass sie nicht so weit reichen –, die sich von jetzt bis 2025 verdoppeln und bis 2030 sogar verdreifachen werden. Aus all diesen Gründen müssen wir sehen, wo wir anfangen. Es ist ein absolut historisches Abkommen.“ Das ist die Meinung von Professor Mircea Duțu, Präsident der Ökologischen Universität Bukarest, einer privaten hochschulischen Einrichtung. Im Interview mit dem Rumänischen Rundfunk detaillierte er seine Ausführungen:



    Dies ist ein erster Sieg, aber wir müssen abwarten und sehen, wie der Prozess weitergeht, denn im Grunde genommen befindet sich das Kunming-Montreal-Abkommen noch in der Phase eines vereinbarten Konsenses. Es wird nun den Staaten zur Unterzeichnung vorgelegt und muss anschlie‎ßend ratifiziert werden, um in Kraft treten zu können. Es geht darum, einen neuen globalen Handlungsrahmen für die biologische Vielfalt zu schaffen, weil die 21 Ziele, die 2010 in Japan für 2020 festgelegt worden waren, nicht erreicht wurden. Daher wäre es wünschenswert, dass dieses Mal alle 23 gesetzten Ziele in grö‎ßerem Umfang angesteuert werden. Mittelfristig, d.h. bis 2030, soll der Prozess der Erosion der biologischen Vielfalt gestoppt die Erhaltung von Meeres- und Landgebieten verstärkt werden. Langfristig, d.h. für die Jahre 2050 und 2100, wird eine Situation angestrebt, in der die Menschheit im Einklang mit der Natur lebt. Wir sehen, dass all diese Ziele das Tempo und die Meilensteine berücksichtigen, die für die Umsetzung des Pariser Klimaabkommens vorgesehen sind, da zwischen dem Klimawandel und dem Schutz und der Erhaltung der biologischen Vielfalt ein wechselseitiger Zusammenhang besteht.“




    Die Diskussionen wurden durch die finanzielle Frage stark beeinträchtigt, die bis zum Schluss im Mittelpunkt der Debatte stand, sogar während der Verabschiedung im Plenum, wobei mehrere afrikanische Staaten Einwände erhoben. Die Länder des sogenannten Globalen Südens forderten von den reichen Ländern 100 Milliarden Dollar pro Jahr als Gegenleistung für ihre Bemühungen um das Klima und eine schrittweise Aufstockung dieses Fonds auf 700 Milliarden Dollar pro Jahr bis 2030. Schlie‎ßlich wurde eine Einigung erzielt, die 30 Milliarden Dollar an jährlicher Klimahilfe für Entwicklungsländer vorsieht. Zusätzlich zu den Zuschüssen wurde auch ein globaler Biodiversitätsfonds gefordert, ähnlich dem, der bei den Klimaverhandlungen in Ägypten im November vereinbart wurde, um weniger entwickelte Länder bei der Bewältigung von Klimaschäden zu unterstützen. China, das auf der Biodiversitätskonferenz der Vereinten Nationen (COP15) den Vorsitz führte, hat einen Kompromiss vorgeschlagen, der vorsieht, im Jahr 2023 innerhalb der bestehenden Globalen Umweltfazilität (GEF) einen Zweig für die biologische Vielfalt einzurichten.

  • Der europäische Klimapakt: ein wichtiger Schritt zur Klimaneutralität

    Der europäische Klimapakt: ein wichtiger Schritt zur Klimaneutralität

    Das Abkommen ebnet den Weg zur Klimaneutralität im Jahr 2050 und bietet Investoren, Unternehmen, Behörden und Bürgern Sicherheit, sagte die Präsidentin der Europäischen Kommission, Ursula von der Leyen. Das Abkommen kam, nachdem die Kommission den europäischen Grünen Deal vor einem Jahr als Plan für die Umwandlung der EU in eine faire, gesunde, nachhaltige und wohlhabende Gesellschaft vorgestellt hat. Damit Bürger, Gemeinschaften und Organisationen Teil des Prozesses zum Aufbau eines grüneren Europas werden, hat die Kommission kürzlich den Europäischen Klimapakt ins Leben gerufen, der allen die Möglichkeit bietet, Informationen über die Klimakrise auszutauschen, zu handeln und Teil einer wachsenden europäischen Klimabewegung zu werden.



    Universitätsprofessor Doktor Mircea Duţu, Präsident der Ökologischen Universität Bukarest, sprach bei Radio Rumänien über die Bedeutung der gemeinschaftlichen Entscheidungen im Klimabereich und über den Kontext, in dem diese stattfinden:



    Am 11. Dezember 2019 entschied sich die EU für eine neue Wachstumsstrategie und versuchte Umweltprioritäten in Entwicklungsmöglichkeiten umzuwandeln. Was bedeutet das? Nun, wir müssen von der Situation in Europa ausgehen — einer an fossilen Brennstoffen arme Region, die davon profitieren möchte, dass kohlenstoffarme Technologien und Techniken entwickelt wurden, um den wirtschaftlichen Nutzen zu gewährleisten. Die Union hat weltweit eine führende Rolle im Kampf gegen den Klimawandel und für einen ökologischen Wandel in allen Bereichen übernommen. Sie hat Änderungen in der Produktion, dem Handel und dem Konsum vorgenommen, um den Kampf gegen den Klimawandel mit der ökologischen und wirtschaftlichen Entwicklung so gut wie möglich in Einklang zu bringen.“




    Die Einigung auf eine Reduzierung von mindestens 55% — ein ehrgeizigeres Ziel als das ursprüngliche von 40%, aber unter den vom Europäischen Parlament gewünschten 60% — kam nach langwierigen Diskussionen zustande. In Anbetracht der Tatsache, dass es möglicherweise nicht mit den ehrgeizigen Änderungen schritthalten kann, die von den reicheren EU-Ländern angestrebt werden, hat sich Polen, ein Land mit einem kohleintensiven Energiesystem, zusammen mit anderen mittel- und osteuropäischen Ländern wie Ungarn, der Tschechischen Republik und der Slowakei, geweigert, das Ziel der Europäischen Kommission, bis 2050 Klimaneutralität in der EU zu erreichen, voll und ganz zu unterstützen. Das Abkommen enthält jetzt mehrere Zugeständnisse, lässt jedoch auch Fragen für künftige Gipfel offen, beispielsweise wie die europäischen Zuwendungen ausfallen werden, damit die Mitgliedstaaten ihre Volkswirtschaften auf die kommende Energiewende vorbereiten können. Die Diskussion über die Festlegung nationaler Ziele zur Reduzierung der Schadstoffemissionen ist noch nicht abgeschlossen.




    Die europäischen Staats- und Regierungschefs haben bisher entschieden, dass nicht jeder Mitgliedstaat verpflichtet sein wird, seine CO2-Emissionen um 55% zu senken, sondern die EU dieses Ziel insgesamt durch Gerechtigkeit und Solidarität, ohne jemanden zurückzulassen“ verfolgen wird, unter Berücksichtigung der spezifischen nationalen Umstände und des Potenzials zur Reduzierung der Schadstoffemissionen“ eines jeden Landes.




    In Rumänien werden wir in den kommenden Jahren eine Reihe von Projekten umsetzen, um diese Ziele zu erreichen und gleichzeitig das Wirtschaftswachstum und den Wohlstand der Bürger zu fördern, sagte Präsident Klaus Iohannis in einer Botschaft zum fünften Jahrestag der Verabschiedung des Übereinkommens von Paris. Nochmals Professor Mircea Duțu:



    Am 10. Dezember 2020 gab Rumänien sein Ziel bekannt, eine führende Rolle auf regionaler, europäischer und internationaler Ebene zu übernehmen. Wohl wissend, dass dies ein starkes Engagement erfordert, hat sich Bukarest dem europäischen Ziel, bis 2050 die CO2-Neutralität zu erreichen, verpflichtet. Es setzt sich auch für die Reduzierung der Treibhausgasemissionen bis 2030 ein. Hierzu schlägt Rumänien zwei wichtige Leitlinien vor: einen flexiblen europäischen Rahmen, der es jedem Land entsprechend seines wirtschaftlichen Entwicklungsstands ermöglicht, seine mittelfristigen und langfristigen Ziele hinsichtlich der Reduzierung der Emissionen bis 2030 und der Klimaneutralität bis 2050 festzusetzen und zu erreichen sowie die Umsetzung konkreter, mittel- und langfristiger nationaler Strategien und Pläne mit messbaren und tatsächlichen Auswirkungen.“




    Im Übereinkommen von Paris wird ein globaler Rahmen festgelegt, mit dem die Welt einem gefährlichen Wandel des Klimas entgegenwirken kann. Dafür soll die Erderwärmung deutlich unter 2° Celsius gehalten werden, und es sollen weitere Anstrengungen unternommen werden, um den Temperaturanstieg auf 1,5° Celsius zu begrenzen. Au‎ßerdem soll die Fähigkeit der Länder zur Anpassung an die Folgen des Klimawandels gestärkt werden, und sie sollen in ihren Bemühungen unterstützt werden.

  • Terra – situaţie de urgență climatică?

    Terra – situaţie de urgență climatică?

    Până în 2050, zonele de coastă în care
    trăiesc 300 de milioane de oameni ar putea fi ameninţate de o creştere a
    nivelului oceanelor cauzată de modificările climatice, potrivit unui studiu realizat
    de Climate Central – un institut de cercetări climatologice din Statele Unite.
    Cea mai expusă regiune este Asia, peste două treimi din populaţiile vizate
    aflându-se în China, Bangladesh, India, Vietnam, Indonezia şi Thailanda. În
    studiu se aminteşte că populaţia mondială, estimată la 7,7 miliarde de oameni
    în prezent, ar putea să crească cu 2 miliarde de locuitori până în 2050 şi cu
    încă 1 miliard de locuitori până la sfârşitul secolului, dintre care o mare
    parte locuiesc în megalopolisuri aflate pe ţărmurile mărilor şi oceanelor.

    În
    prezent, aproximativ 100 de milioane de persoane locuiesc în zone aflate sub
    nivelul mării, unele dintre aceste zone sunt protejate de diguri, dar cele mai
    multe nu beneficiază de nicio protecţie. Aceasta, în condiţiile în care
    creşterea nivelului oceanelor cauzată de dilatarea apei sub efectul încălzirii
    climei şi topirii gheţurilor din Groenlanda şi din Antarctica este un adevăr
    incontestabil. Invitată la Radio România, Roxana Bojariu, expert climatolog,
    despre efectul de seră:

    Efectul
    de seră este unul natural şi a fost benefic atunci când viaţa a apărut, pentru
    că o atmosferă care conţine gaze precum dioxidul de carbon, metanul, oxidul de
    azot a permis creşterea temperaturii la suprafaţă cu 33 de grade Celsius, adică
    am putut să avem apă lichidă acolo unde a apărut viaţa. Altfel, ar fi fost un
    glob îngheţat. Dar, faptul că intensificăm acest efect de seră pompând gaze
    care sunt radiativ active, determină o modificare în starea climatică.

    Practic,
    temperatura la suprafaţă creşte din ce în ce mai mult tocmai pentru a ajunge în
    noul echilibru climatic şi atunci evident că intensificarea efectului de seră
    în mod natural vine cu modificări nu doar graduale, ci şi în felul în care
    energia reţinută în plus în sistem este distribuită apoi între componente.
    Evident că şi căile de distribuţie se pot modifica, dar şi cantitatea
    transferată de căldură şi umiditate e mai mare şi atunci avem de-a face cu
    fenomene extreme, de fapt, cu reconfigurarea întregului sistem climatic prin
    această intensificare a efectului de seră – se topeşte gheaţa arctică, se
    topesc gheţarii continentali, creşte nivelul oceanului planetar, se acidifică
    oceanul planetar.

    Pătura formată de gazele cu efect de seră se
    caracterizează prin faptul că, din perspectiva radiaţiilor solare, este
    transparentă, adică radiaţia solară directă vine neepuizată la suprafaţa Terrei
    şi ea se reflectă, a explicat la Radio România, profesorul universitar Mircea
    Duţu, expert climatolog. Dar pătura de gaze este opacă la radiaţia termică şi,
    ca atare, nu mai permite dispersia căldurii în atmosferă, ci o întoarce spre
    scoarţa Pământului şi atunci, între scoarţă şi pătura de gaze, creşte
    temperatura.

    Mircea
    Duţu: Totul se datorează, în
    primul rând, activităţii umane. Omul este prima specie care a devenit o forţă
    geologică. Ca urmare a activităţii umane, influenţăm major atmosfera,
    litosfera, biosfera şi, de aceea, era noastră este numită antropocen, este
    prima oară în istoria naturală a Pământului, de peste 4,5 miliarde de ani, când
    o specie, dintre multe alte specii, devine dominantă şi poate să schimbe
    destinul vieţii, formulei de viaţă. Până acum am avut 5 extincţii majore ale
    vieţii pe Terra, iată că acum ne putem apropia de o alta, dar de această dată
    nu din cauze naturale exclusiv, ci ca urmare a influenţei, a impactului
    activităţii umane.

    Estimările arată că, dacă încălzirea
    climei va fi limitată sub pragul de 2 grade Celsius, conform Acordului de la
    Paris, creşterea oceanelor ar trebui să atingă aproximativ 50 de centimetri
    până în 2100. Specialiştii avertizează că planeta se află în situaţie
    de urgenţă climatică, fiind necesare acţiuni rapide la nivel global pentru
    reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Vestea bună este că există
    posibilitatea încetinirii ritmului în care se desfășoară dereglările climatice,
    dar pentru aceasta este nevoie de o colaborare reală între
    societatea civilă, factori de decizie și întreprinderi.

    Pe de altă
    parte, un recent studiu sugerează că râurile care
    izvorăsc din gheţari ar putea juca un rol crucial în lupta împotriva
    schimbărilor climatice. Cercetătorii care au studiat asemenea râuri în zona
    arctică a Canadei au descoperit că apa acestor râuri absoarbe de 40 de ori mai
    mult carbon decât pădurea amazoniană. Apa rezultată din topirea gheţarilor este
    plină de sedimente de nisip şi roci colectate de gheţari în curgerea lor.
    Rostogolirea continuă a acestor sedimente generează un proces în care dioxidul
    de carbon (CO2) din aer se leagă în mod chimic de mineralele şi rocile din
    râurile glaciare, rămânând în aceste ape.

  • Welternährungsorganisation: Unterernährung und schlechte Lebensmittelqualität weltweit ein Problem

    Welternährungsorganisation: Unterernährung und schlechte Lebensmittelqualität weltweit ein Problem

    Diese Angaben treten im jüngsten Bericht der Ernährungs- und Landwirtschaftsorganisation der Vereinten Nationen (FAO) für das Jahr 2018 auf. 70% der von Armut betroffenen Bevölkerung leben auf dem Land, wo ihr Leben von Landwirtschaft, Fischerei und Forstwirtschaft abhängt, hei‎ßt es noch in der Unterlage. Aus diesem Grund, so die UN-Anstalt, benötigt das Ziel Null Hunger“ der Agenda 2030 für nachhaltige Entwicklung eine Verwandlung der ländlichen Wirtschaft. Das genannte Ziel fördert die Zusammenarbeit auf globaler Ebene, um der ganzen Bevölkerung in allen Ecken der Welt den Zugang zu einer gesunden und ernährenden Nahrung zu sichern. In diesem Sinne müssen die Regierungen Opportunitäten zur Entwicklung der privaten Investitionen in die Landwirtschaft gleichzeitig mit der Steigerung der Sozialschutzprogramme für empfindliche Kategorien und der Vernetzung der Hersteller mit den Städten schaffen. Die Konflikte, der Klimawandel, die zu extremen Wetterbedingungen führen, ein niedriger Stand der Wirtschaft gemeinsam mit der Fettleibigkeit stellen Gegenwirkungen der Bekämpfung des Hungers und der Unterernährung dar, meinen Spezialisten. Das betonte bei Radio Rumänien auch Mircea Duţu, der Präsident der privaten Umweltuniversität Bukarest. Der Bericht über den Weltstand der Ernährung und der Landwirtschaft für 2018, der am 15. Oktober in Rom veröffentlicht wurde, hat als Hauptschlussfolgerung, dass nach einem Abwärtstrend der Hunger sich zurzeit weltweit wieder ausweitet, erinnert Universitätsprofessor Mircea Duţu:



    Über 820 Millionen Personen leiden an chronischer Unterernährung. Die Konflikte, die extremen Wettererscheinungen, die mit dem Klimawandel zusammenhängen, die Rezession und die Zahl der Fettleibigen und der Übergewichtigen machen die schnellen Fortschritte in der Bekämpfung des Hungers und der Unterernährung rückgängig. Was ich hervorheben möchte, ist, dass man auf der Welt immer mehr über die Anerkennung eines Grundrechtes des Menschen auf Ernährung spricht. Dieses bedeutet erstens der Zugang zu genug Nahrung von guter Qualität, um ein gesundes und aktives Leben zu haben. Diese scheinen die Grundprobleme zu sein, mit denen die Menschheit und die Initiative »Zusammen handeln«, Motto des Welternährungstages 2018, bei der Erreichung des Ziels 2030 — null Hunger konfrontiert werden.“




    Die kleinen Hersteller müssen neue, tragfähige Methoden umsetzen, um die Produktivität und die Einnahmen zu steigern. Die Gewährleistung der Mobilität in den ländlichen Gegenden benötigt einen Ansatz, der die Umwelt beachten und die Entwicklung der Technik fördern muss und die Opportunität stabiler und profitabler Arbeitsplätze schafft, so die Vertreter der Vereinten Nationen. Die Arbeitskraft und das Wirtschaftswachstum sind aber unzureichend, besonders für die Opfer von Konflikten. Gerade deshalb zieht das Ziel Null Hunger“ einen langfristigen Ansatz in Betracht, um eine eingliedernde und friedliche Gesellschaft zu bilden. Weitere wichtige Aspekte hängen mit der Lebensmittelsicherheit und -gewährleistung zusammen. Mihai Berca von der Univestität für Landwirtschaftliche Studien und Veterinärmedizin Bukarest:



    Wenn wir uns nur auf die Gewährleistung und nicht auf die Sicherheit beziehen, dann ist das Hauptproblem die Qualität der Lebensmittel, die die Menschen essen müssen und deren schwache Vielfalt. Aus einer schwachen Vielfalt ergeben sich die Menüs, die nicht die geeignetsten für die Gesundheit sind. Soviel, was Gewährleistung anbelangt. Es gibt aber auch ein weiteres Problem. Derzeit sind wir aufgrund des Klimawandels Invasionen ausgesetzt. Diese Invasionen kommen nicht aus aller Welt, sondern besonders aus dem Süden. Wir sprechen über Insekten, Bakterien, Krankheiten und Schädlinge, die in erster Linie die Qualität, aber auch die Menge der Ernten und Lebensmittel beeinträchtigen. Denn wir haben nicht genug Zeit, um einzugreifen, diese Schädlinge kennenzulernen, bei der Geschwindigkeit, mit der sie unsere Kulturen befallen. Aus diesem Grund reduziert sich Tag für Tag unsere Fähigkeit, die besten Rohstoffe für die Landwirtschaft zur Verfügung zu stellen.“




    Die Reduzierung der Lebensmittelverschwendung kann zur Beseitigung des Hungers beitragen. Die Statistik zeigt, dass die jährlich weggeschmissene Lebensmittelmenge mancherorts sogar 100 Kilo pro Person erreicht. Zu den erkannten Ursachen für diese Situation zählen Marketingstrategien, die so ausgedacht sind, um den Kauf von Produkten durch verschiedene Angebote zu fördern. Eine Verbraucherschutzgesellschaft in Frankreich hat neulich gezeigt, dass man infolge von Proben festgestellt hat, dass die Milchprodukthersteller bewusst ihre Haltbarkeitsfristen verkürzen, auch wenn die Produkteigenschaften erhalten bleiben, um die Produktrotation in den Regalen zu beschleunigen. Auch in der Landwirtschaft gibt es Verschwendung infolge von Praktiken wie das Stehenlassen eines Teils der Ernte auf dem Feld, die Verwendung der nichtverkauften Produkte als Tierfutter, die Nutzung des Obstes und des Gemüses, das den Kaliberanforderungen nicht entspricht, für die Herstellung von Kompost oder Biogas.

  • Ameninţarea supraprotecţiei

    Ameninţarea supraprotecţiei

    O specie de mamifere din patru şi una din opt
    păsări sunt în pericol să dispară, atrăgea atenţia încă de acum patru ani un
    raport al specialiştilor, potrivit cărora, speciile vegetale şi animale se
    sting de cel puţin 1000 de ori mai repede decât înainte de apariţia omului pe
    Pământ. Cauza – activitatea umană nefastă. Situaţia este
    cu atât mai gravă cu cât fenomenul se accelerează, fiind atât de intens încât
    se vorbeşte de a şasea extincţie masivă, după cea în care au dispărut
    dinozaurii, în urmă cu 65 de milioane de ani.

    Numeroase specii de mamifere vor deveni
    extincte în următoarele cinci decenii, se apreciază într-un studiu realizat de
    oameni de ştiinţă din Danemarca şi Suedia, publicat recent în Proceedings of
    the National Academy of Sciences. Cercetătorii nordici au demonstrat că a şasea
    extincţie în masă se desfăşoară în prezent, iar aceasta nu este cauzată de
    dezastre naturale, ci de oameni. Extincţiile se petrec într-un ritm prea rapid
    pentru ca procesul evolutiv să poată ţine pasul cu acest fenomen, spun
    cercetătorii.

    Ce se poate face? Potrivit
    celui mai optimist scenariu, oamenii vor înceta să distrugă habitatele
    animalelor şi să contribuie la eradicarea speciilor. Însă, chiar şi în cazul în
    care acest scenariu optimist ar deveni realitate, mamiferele ar avea nevoie de
    3 milioane până la 5 milioane de ani doar pentru a se diversifica îndeajuns
    pentru ca arborele evoluţiei să îşi regenereze ramurile pe care se estimează că
    le va pierde în următorii 50 de ani. România se numără între ţările care,
    graţie poziţionării geografice şi reliefului, beneficiază de o faună bogată,
    iar în încercarea de a păstra această diversitate a speciilor are în vigoare
    legi prin care sunt protejate multe animale, precum ursul, cerbul sau râsul
    carpatin, capra neagră, cocoşul de munte, vulpea, jderul, castorul, mistreţul
    sau zimbrul.

    Supraprotecţia poate duce, însă, la înmulţirea excesivă, generând
    situaţii greu de gestionat. Este şi cazul urşilor în România, unde, conform
    cifrelor oficiale, există circa 6800 de exemplare. Luând în calcul anumite
    statistici numărul real ar fi undeva, însă, spre 8000 de urşi, cu mult peste
    cele 6000 de exemplare pentru care Bucureştiul şi-a asumat în faţa Comisiei
    Europene că vor fi întreţinute în fondurile sivice din România.

    Profesorul
    universitar Mircea Duţu, preşedintele Universităţii Ecologice din Bucureşti: Întotdeauna
    în natură trebuie să existe un echilibru. Atunci când acest echilibru se rupe
    nu mai suntem într-o stare naturală, ci într-una degradată care nu mai este
    propice ambilor parteneri, în cazul de faţă omul şi, să-i spunem, în general,
    biodiversitatea. În ceea ce priveşte această problemă cu caracter general, aş
    porni de la faptul că animalul, şi în primul rând la noi ursul, şi chiar lupul,
    reprezintă un simbol natural şi cultural. El e la originea conflictelor locale
    şi a campaniilor mediatice de relevare a necesităţii salvării habitatului
    natural din care face parte. Ca atare, problema se pune la nivel european şi
    internaţional din perspectiva rarităţii şi ameninţării cu dispariţia a unor
    specii, inclusiv a ursului, şi, din această perspectivă, nevoia protejării lui
    de către om. Iată că rău înţeleasă percepţia ecologică şi atitudinea pe care
    trebuie să o dezvoltăm în această privinţă a condus în România la o problemă
    inversă – suprapopularea cu o anumită specie determină ruperea echilibrului
    ecologic şi punerea într-o altă măsură a celorlalte elemente care trebuie să
    fie luate în considerare – aspectele de ordin economic, cele de protejare a
    fiinţelor umane şi eliminarea unui pericol.

    Ursul este o specie de
    interes comunitar, căreia trebuie să i se asigure o stare de conservare
    favorabilă, dar în România suntem în situaţia aparent absurdă în care, adaugă
    profesorul Duţu, nu neapărat ca urmare a unei supraprotecţii, ci din cauza unui
    ansamblu de factori s-a ajuns în situaţia în care această specie s-a dezvoltat
    peste capacitatea naturală menită să asigure un echilibru atât de necesar
    pentru a spune că se află într-o stare de conservare favorabilă şi că permite o
    cotă de recoltă optimă, în înţelesul legislaţiei europene şi respectiv legii
    româneşti privind vânătoarea şi protecţia fondului cinegetic.

    Din nou,
    profesorul universitar Mircea Duţu: Suntem într-o perioadă de criză. Din 2016
    nu s-au mai prelevat cotele anuale care să asigure echilibrul necesar în
    interiorul speciei. Dacă situaţia este lăsată să evolueze este foarte probabil
    că o scăpăm
    de sub control. Ca atare, este nevoie de un studiu care să arate starea
    actuală, inventarul speciei, cauzele care au condus la o asemenea situaţie,
    consecinţele care se produc, iar, pe de altă parte, pe termen scurt, mediu şi
    lung, un plan de gestiune a problemei aşa încât, într-un termen rezonabil, să
    reuşim să o soluţionăm. Este absurd – Europa întreagă îşi pune problema că nu
    are urşi, iar România are prea mulţi uşi şi devin o ameninţare pentru
    echilibrul ecologic, pentru economie şi, în acelaşi timp, chiar pentru
    populaţie.

    În ultimii ani, în anumite zone din România urşii
    şi-au făcut simţită prezenţa zilnic în gospodăriile sătenilor, producând pagube
    importante sau chiar rănind oameni. Iar numărul lor creşte îngrijorător,
    sporind teama locuitorilor care cer relocarea urşilor şi alte măsuri pentru
    reechilibrarea situaţiei.

  • Acord privind schimbările climatice

    Acord privind schimbările climatice

    Semnat în 2015 de aproape 200 de state şi având scopul de a limita
    creşterea temperaturii globale, Acordul de la Paris privind schimbările
    climatice urmează să intre în vigoare în luna noiembrie.

    Acordul internaţional,
    care stabileşte liniile directoare ale abordării globale a schimbărilor
    climatice după 2020, este al treilea document semnificativ în domeniu, după
    Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, din 1992, şi
    Protocolul de la Kyoto, din 1997. La Washington, preşedintele Barack Obama a
    confirmat că acordul va intra în vigoare în noiembrie în urma adoptării
    acestuia de către unii dintre cei mai mari poluatori din lume. SUA şi
    China, cele mai mari economii din lume şi cei mai mari emitenţi, s-au alăturat
    acordului şi, astăzi, lumea a traversat în mod oficial pragul pentru a
    implementa Acordul de la Paris. Astăzi, lumea întreagă ajunge în momentul în
    care, dacă urmăm angajamentele menţionate, acest Acord ar putea fi considerat
    de istorie drept un punct de reper pentru planeta noastră – consideră liderul
    de la Casa Albă, calificând documentul de la Paris drept cea mai bună şansă de a salva
    singura planetă pe care o avem.

    La Bucureşti, prof. univ. dr. Mircea Duţu aminteşte
    contextul în care survine acest acord, prezentând situaţia ultimilor ani din
    punct de vedere al schimbărilor climatice: Trebuie să admitem faptul că, în
    ciuda părerilor unora cum ca am asista la o relantizare a ritmului schimbărilor
    climatice, în realitate acesta s-a menţinut şi, în perioadele în care au apărut
    fenomene globale, precum El Nino sau la Ninia, fără îndoială că temperaturile
    medii au cunoscut oscilaţii, mai ales în sensul creşterii acestora peste
    mediile obişnuite. În orice caz, se admite faptul că după anul 2000 asistăm la
    peste 10 ani cei mai călduroşi din istoria înregistrărilor meteorologice, că
    evenimentele extreme climatice tind să devină regula şi, ca atare, unii vorbesc
    de dereglări climatice, alţii de schimbări climatice şi, în fine, cei mai
    pesimişti se gândesc chiar la o schimbare a climei, a sistemului climei aşa cum
    am fost obişnuiţi mai ales până la mijlocul veacului trecut, anii 1960. În
    orice caz, este de remarcat faptul că, în condiţiile în care concentraţiile de
    dioxid de carbon din atmosferă au depăşit pragul critic de 400 părţi de milion
    trebuie să ne aşteptăm în continuare, în condiţiile în care nu intervin factori
    naturali perturbatori majori, la o tendinţă de creştere a nivelului
    temperaturii medii globale. În această situaţie, pentru a nu se ajunge la un
    dezechilibru care să creeze un ritm rapid de dereglări climatice şi să schimbe
    radical condiţiile de existenţă ale umanităţii, se acţionează de mai mult timp
    la nivel internaţional. Primul semnal şi document ferm în acest sens a fost
    încheiat la Rio în 1992 – Convenţia-cadru privind schimbările climatice. Am
    avut apoi experienţa Protocolului de la Kyoto şi iată că în ultimii ani s-a pus
    problema – Ce facem post-Kyoto?

    Spre deosebire de precedentul acord
    ONU privind încălzirea globală – Protocolul de la Kyoto din 1997 -, care a avut
    nevoie de opt ani pentru a intra în vigoare şi care viza doar ţările bogate,
    Acordul de la Paris urmează să fie pus în aplicare rapid. Poate şi pentru
    faptul că, potrivit proiecţiilor unor studii ONU, pe baza tendinţei actuale
    temperaturile medii mondiale urmează să crească cu trei grade Celsius sau mai
    mult până în 2100. Iar anul 2016 ar urma să fie cel mai cald de la
    înregistrarea acestor date, în secolul al XIX-lea. Ce aduce nou Acordul de la
    Paris? Academicianul Mircea Duţu: Acordul de la Paris,
    semnat de 195 de state membre, reprezintă primul succes al unei negocieri
    condusă sub egida ONU după anul 2000, deci în secolul XXI. Amploarea sa este
    universală, iar natura de drept internaţional îi permite să se aplice în
    dreptul intern chiar dacă este un acord preponderant politic. Ceea ce este fără
    precedent este faptul că societatea civilă se găseşte angajată şi mobilizată
    alături de state pentru îndeplinirea obiectivelor fixate – limitarea ridicării
    temperaturii globale la două grade Celsius în raport cu nivelurile
    preindustriale şi, pe cât posibil, la 1,5 grade Celsius. De asemenea, se are în
    vedere asigurarea unei neutralizări a emisiiilor de gaze cu efect de seră
    începând cu 2050. În acelaşi timp, însă, el stabileşte contribuţii naţionale
    voluntare care să fie revizuite la fiecare 5 ani. Asumat prin consens, Acordul
    de la Paris comportă, însă, şi o serie de lacune majore. Mai întâi, nu este obligatoriu, contribuţiile
    naţionale rămân obiective voluntare, nu e prevăzut niciun mecanism de
    verificare, totul are la bază transparenţa şi atitudinea statelor privind
    respectarea obligaţiile asumate.

    În ceea ce priveşte România, profesorul Mircea Duţu aminteşte că aceasta
    nu are probleme în privinţa asumării şi îndeplinirii angajamentelor privind
    reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a depăşit standardele şi
    obiectivele propuse în privinţa ponderii energiei regenerabile în consumul
    general de energie şi are capacităţi de a asigura îndeplinirea obiectivelor
    europene în domeniu.

  • Efecte ale schimbărilor climatice

    Efecte ale schimbărilor climatice

    Dacă vi se pare că actualul exod al refugiaţilor este unul de
    amploare, imaginaţi-vă un fenomen de sute de ori mai mare care se va petrece în
    viitorul apropiat. Este previziunea sumbră a specialiştilor de la Institutul
    Max Plack din Germania, potrivit cărora, pe fondul creşterii globale a
    temperaturilor, peste 500 de milioane de oameni vor fi nevoiţi să-şi părăsească
    locurile de baştină. Statisticile arată că, între 1986 şi 2005, erau în jur de
    16 zile foarte călduroase pe an. În acelaşi timp, datele climatice indică
    faptul că numărul acestora e în creştere şi va ajunge la finalul secolului la
    circa 200. Valurile de căldură, dublate de furtunile de nisip, vor transforma
    Orientul Mijlociu şi Africa de Nord în zone în care supravieţuirea va fi
    aproape imposibilă. Dincolo de orice studii, efectele schimbărilor climatice se
    fac simţite la tot pasul.

    Mircea Duţu, rectorul Universităţii Ecologice din
    Bucureşti, despre cele mai importante efecte ale schimbărilor climatice şi
    despre domeniile în care acestea işi pun cel mai vizibil amprenta: Fără îndoială că acestea
    sunt diverse şi se referă în special la creşterea frecvenţei fenomenelor
    meteorologice extreme şi a intensităţii acestora, de genul creşterii
    temperaturilor, perioadelor secetoase îndelungate, de caniculă, intensificarea
    regimului ploilor, apariţia inundaţiilor şi alte asemenea fenomene de gen. Sunt
    afectate cu precădere domenii precum agricultura, transporturile, dar si viaţa
    localităţilor, oraşele, situaţia individuală. Efectele schimbărilor climatice
    sunt realităţi care nu mai pot să fie negate, ele se manifestă la nivel global,
    regional şi local, şi este nevoie să se intervină pe două paliere importante
    având în vedere că sunt provocate mai ales de acţiunea umană prin folosirea
    combustibililor fosili şi emisiilor de gaze cu efect de seră.

    Temperaturile cresc, tiparele precipitaţiilor se schimbă, gheţarii şi
    zăpada se topesc, iar nivelul mediu global al mărilor creşte – sunt realităţi
    incontestabile. Iar specialiştii se aşteaptă ca aceste schimbări să continue,
    iar condiţiile meteorologice extreme care conduc la riscuri de genul inundaţiilor
    şi a secetei să devină mai frecvente şi intensitatea lor să sporească.

    Mircea Duţu: Au fost identificate la nivel internaţional zone sensibile de genul
    regiunilor care sunt afectate mai puternic de schimbările climatice, de pildă
    India, Bangladesh şi Insulele Vanuatu din Pacific, dar şi nordul Africii şi
    Orientul Mijlociu, care se consideră că vor suferi mai mult şi mai puternic
    asemenea schimbări climatice. Studiul recent publicat de Institutul de chimie
    Max Planck din Germania şi Institutul de profil din Cipru ne arată că zona
    Africii de nord şi a Orientului Mijlociu se va număra printre regiunile cele
    mai afectate din perspectiva anului 2100 prin ridicarea nivelulului mediu al
    temperaturilor, creşterea perioadelor de caniculă şi a perioadelor de secetă,
    diminuarea producţiei agricole şi, în cele din urmă, constrângerea unui număr
    consistent de persoane, se vorbeşte chiar de sute de mii, care să părăsească
    zona şi să-şi caute un loc de stabilire în Europa sau în alte zone ale lumii.
    Sunt studii şi previziuni care se fac în mod curent şi consolidează ideea că,
    în perspectiva anului 2100, vom asista la afirmarea unei noi categorii, tot mai
    importante de refugiaţi, refugiaţii climatici. Se vorbeşte chiar, la nivel
    global, de circa 800 de milioane de asemenea persoane care se vor afla în
    situaţia în care să fie constrânse, ca urmare a modificării condiţiilor
    ecoclimatice, să se deplaseze pe alte teritorii.

    Studiile realizate inclusiv la nivelul agentiilor de mediu ne arată că zona
    mediteraneană şi o parte chiar din zonele nordice sunt cele mai sensibile la
    schimbările climatice, adaugă Mircea Duţu: În sensul că
    devin zone în care se manifestă fenomene meteorologice extreme mai frecvente,
    mai intense, tendinţa de aridizare este mai evidentă, se conturează un impact
    mai puternic asupra regimului agricol şi alimentar şi în condiţiile în care
    toate acestea se repercutează inclusiv asupra condiţiei nivelului de trai şi
    asupra calităţii vieţii, fără îndoială că se vor exercita presiuni în privinţa
    dirijării fluxului migrator. Într-o paranteză, trebuie să arătăm că şi în
    privinţa Siriei s-a speculat în sensul că ceea ce s-a întâmplat – conflictele
    generate şi mai ales migraţia de populaţie are în spate şi o anumită temă, să
    spunem climatică, în sensul că până în 2012 am asistat la o perioadă de secetă
    puternică situaţie în care multe persoane din zonele cultivabile au trebuit să
    se deplaseze în marile oraşe, s-au generat tensiuni sociale, s-a generat, în
    ultimă instanţă războiul respectiv şi deplasările masive de populaţie în afara
    ţării, inclusiv în Europa.

    O serie de iniţiative ale Uniunii Europene au
    ca scop reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Potrivit lui Mircea Duţu,
    în actuala conjunctură trebuie să ne asteptăm la redefinirea politicilor UE în
    materie de energie şi de schimbări climatice, rolul urmând să cadă pe
    angajamentele asumate de către fiecare stat membru. Dar, cel important este ca
    acţiunea să continue.