Radio România Internațional

Tag: misiune spaţială

  • Misiunea Euclid a Agenţiei Spaţiale Europene

    Misiunea Euclid a Agenţiei Spaţiale Europene

    Misiunea, la
    care participă şi România, se estimează a fi lansată după jumătatea anului 2022
    de la Portul Spaţial European. Lucia Popa, cercetător al Institutului de
    Ştiinţe Spaţiale, despre rolul misiunii Euclid.


    La ora actuală,
    Euclid este cea mai recentă misiune ştiinţifică spaţială a Agenţiei Spaţiale
    Europene de tip cosmologic, deci pentru determinarea condiţiilor din Universul
    primordial. În esenţă, misiunea este dedicată studierii naturii acelei
    componente numite dark energy, care este responsabilă de faza actuală de
    accelerare a Universului în experimentele de supernovă, pentru care, în 1996,
    s-a decernat şi un Premiu Nobel. Cu alte cuvinte, Euclid va testa valabilitatea
    teoriei relativităţii generalizate la scară cosmologică.



    Aproape o mie de oameni de ştiinţă din 100 de institute
    formează Consorţiul Euclid, care construieşte instrumentele necesare şi va
    participa în misiunea spaţială pentru culegerea de date ştiinţifice. Consorţiul
    Euclid cuprinde oameni de ştiinţă din 13 ţări europene: Austria, Danemarca, Franţa,
    Finlanda, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Spania, Elveţia, Portugalia,
    România şi Marea Britanie. De asemenea, include o echipă de oameni de ştiinţă
    americani, din partea NASA.

    Revine cu detalii Lucia Popa: Euclid este o misiune organizată într-un consorţiu format din 14 state.
    România participă încă de la faza incipientă, de la propunerea misiunii, în
    acest consorţiu. Rolul nostru, împreună cu celelalte ţări, este aportul în ceea
    ce se numeşte ground segment, segmentul de sol, în care se face analiza
    ştiinţifică a măsurătorilor. Au existat propuneri americane, de la nivelul
    NASA, în anii trecuţi. Până la urmă, şi grupul de la NASA a venit către Agenţia
    Spaţială Europeană. Acum, participă şi ei în această misiune, aşadar este
    singura misiune dedicată măsurării componentei de dark energy.



    În acest scop, Euclid va cerceta galaxii de la diferite distanţe faţă de Pământ
    în spectrul vizibil şi infraroşu apropiat, pe o zonă a cerului care acoperă mai
    mult de 35% din sfera cerească. Conform teoriei generale a relativităţii lui
    Albert Einstein, gravitaţia, acea forţă fundamentală care guvernează Universul
    la cele mai mari scări, este intim legată de geometria spaţiului. Conceptul
    misiunii a fost denumit Euclid în onoarea matematicianului grec din Alexandria,
    considerat părintele geometriei.


  • Ariane 6 şi Vega C, cele mai noi vehicule spaţiale ale ESA

    Ariane 6 şi Vega C, cele mai noi vehicule spaţiale ale ESA

    Europa se
    aliniază ultimelor tendinţe din industria spaţială, prin construirea a două
    vehicule spaţiale care să folosească drept transportoare şi, ulterior,
    lansatoare pentru sateliţi de mici dimensiuni. Este vorba de Ariane 6 şi Vega
    C, noile astfel de vehicule ale Agenţiei Spaţiale Europene. Anul 2020 va marca
    zborul în premieră al acestora. Cu detalii, Daniel Neuenschwander, directorul
    Transportului Spaţial din cadrul Agenţiei Spaţiale Europene:

    Mai întâi, despre
    Ariane 6. Acest proiect se derulează la viteză maximă. Industria spaţială a
    demarat deja etapa de producţie. 14 lansatoare ale Ariane 6 sunt deja în
    pregătiri pentru a fi adăugate zborului iniţial. Cât despre Vega C, toate
    motoarele sunt testate. Am testat deja Zephyr 40, care a fost şi ultimul test
    de motor. De acum, ne aflăm în faza de final şi în ceea ce priveşte primul zbor
    al vehiculului Vega C. Eforturile Europei în ceea ce priveşte transportul
    spaţial funcţionează şi îşi fac simţite rezultatele. Este munca în colectiv a
    industriei spaţiale, incluzând Agenţia Spaţială Europeană, cu sprijinul
    statelor membre. Am avut un prim zbor cu Vega, conceptual, care va permite
    lansarea unui număr semnificativ de sateliţi de dimensiuni mici. Acum, pregătim
    acelaşi lucru şi pentru Vega C şi Ariane 6. Toate lansatoarele noastre
    europene, care sunt puse la punct în prezent, vor avea capacitatea de a lansa
    sateliţi de dimensiuni mici.


    Ariane 6 va
    înlocui cu succes, după cum cred inginerii Agenţiei Spaţiale Europene, actualul
    vehicul Ariane 5, încercând să rămână competitiv pe piaţa spaţială de astăzi, caracterizată
    tot mai mult de prezenţa companiilor private. Astfel, Ariane 6 include detalii
    tehnologice de ultimă generaţie, cum ar fi construcţia modulară, şi împărtăşeşte
    unele tehnologii cu Vega C pentru a economisi costurile. Arianespace lansează
    misiuni de rachetă Ariane cu infrastructura pusă la dispoziţie de către Agenţia
    Spaţială Europeană. Unul dintre lucrurile pe care racheta Ariane 6 le împarte
    cu Vega C este, de exemplu, motorul P120.


    În timp ce Ariane
    6 acoperă lansările grele, Vega C va prelua încărcătura pe sarcini utile uşoare,
    la fel ca actuala Vega. Una dintre inovaţiile sale include un serviciu de
    misiune pentru nave spaţiale mici, o sarcină utilă care permite lansarea a mai
    mult de o duzină de sateliţi mici în cadrul evenimentului. În mod special, această
    sarcină utilă poate fi folosită atât pe Vega, cât şi pe Vega C. Una dintre
    primele încărcări utile ale Vega C ar putea fi o navă spaţială reutilizabilă,
    numită Space Rider, un vehicul automat de tip navetă, care poate transporta
    încărcăturile în spaţiu şi se poate întoarce pe Pământ. Acest plan de misiune
    spaţială este în aşteptarea deciziei ministeriale prilejuite de conferinţa de
    la Sevilla, din luna noiembrie a acestui an.


  • O misiune către Soare

    O misiune către Soare

    Agenţia Spaţială
    Europeană se pregăteşte pentru o nouă misiune spaţială. Soarele va fi observat
    de la o distanţă mică de către un vehicul spaţial cu totul remarcabil. Este
    nevoie de măsuri extraordinare pentru proiectarea şi construirea lui, iar
    specialiştii Agenţiei Spaţiale Europene, care lucrează împreună la realizarea
    proiectului, sunt optimişti cu privire la rezultatul pe care îl vor obţine
    împreună.

    Cu detalii, Ian Walters, Airbus Defence and Space: Construim un aparat spaţial care are un semnal magnetic foarte jos.
    Aproape că nu conţine materiale cu amprentă magnetică. Trebuie să ne asigurăm
    de faptul că ne luăm toate precauţiile necesare, pentru a nu magnetiza
    accidental acest aparat. Oamenii care lucrează la el trebuie să se asigure că
    nu aduc cu sine câmpuri magnetice. Aşadar, fără telefoane mobile sau altceva
    asemănător. La sfârşit, vom testa totul pentru a ne asigura de faptul că nu
    există nicio amprentă magnetică.


    Vehiculul spaţial
    pe care cei de la Agenţia Spaţială Europeană îl construiesc va fi supus la
    încercări numeroase, odată ajuns pe orbita stabilită pentru misiunea solară.
    Expunerea la temperaturi extreme reprezintă o provocare importantă pentru
    experţii agenţiei.

    Ian Walters:
    Vom fi pe o orbită lungă de aproximativ
    160 de zile. Vom merge foarte aproape de Soare, la aproximativ 42 de milioane
    de kilometri de stea. Nu sună aproape, dar este, de fapt, mult mai aproape
    decât suntem de pe Pământ. De la acea distanţă vom observa puterea Soarelui, de
    12-13 ori mai fierbinte decât o resimţim de pe planeta noastră. Asta înseamnă
    că temperaturile devin foarte fierbinţi, de peste 500 de grade. Fiindcă ne vom
    afla pe această orbită lungă, eliptică, vom merge şi destul de departe de
    Soare, aşadar ne va fi şi foarte frig. Va fi un ciclu extrem. În 160 de zile,
    vom trece de la foarte fierbinte la foarte rece. Misiunea completă va avea 20
    de astfel de parcurgeri ale orbitei. Bineînţeles,
    un alt lucru special pe care va trebui să îl facem pentru această misiune este
    să păstrăm tot timpul instrumentele curate. Asta înseamnă o alimentare
    permanentă cu nitrogen gazos. Acest procedeu se va face 24 de ore din 24. Nu ne
    este permis să întrerupem acest flux mai mult de 30 de minute, aşa că avem
    nevoie de un echipament cu totul special şi să monitorizăm continuu dacă există
    întreruperi în alimentarea cu gaz.


    Dacă totul va
    decurge conform proiectului pus la punct de către Agenţia Spaţială Europeană cu
    participarea NASA, misiunea solară va realiza observaţii fără precedent asupra
    stelei care ne oferă lumina şi căldura necesare vieţii. Instrumentele de la
    bordul misiunii, programată pentru lansare pe 20 februarie 2020, vor investiga,
    între altele, atmosfera solară, vântul solar şi vor oferi imagini de înaltă
    rezoluţie cu regiunile polare ale Soarelui.


  • Misiunea Beyond a Agenţiei Spaţiale Europene

    Misiunea Beyond a Agenţiei Spaţiale Europene

    Agenţia
    Spaţială Europeană a pus pe agenda sa misiunea Expedition 60/61 către Staţia Spaţială
    Internaţională, misiune care va fi denumită Beyond, care înseamnă Până dincolo. Va fi o
    misiune internaţională formată din astronautul italian Luca Parmitano, care va
    fi la al doilea său zbor cosmic, astronautul american Andrew Morgan de la NASA
    şi cel rus Alexander Skvorţov de la Roscosmos. Numele pe care Luca Parmitano
    l-a ales a fost inspirat de misiunile Proxima şi Horizons ale astronauţilor europeni Thomas
    Pesquet şi Alexander Gerst şi se doreşte a fi una care să treacă de limitele
    actuale ale cunoaşterii.

    Luca Parmitano spune că unul dintre principalele scopuri
    ale viitoarei misiuni este punerea în folosul oamenilor a noilor descoperiri: Din câte ştiu, din ce am văzut până acum,
    experimentele la care voi lucra voi fi complet noi. Pentru mine, câteva dintre
    aceste experimente sunt foarte interesante pentru că ele vor avea un efect
    imediat pe pământ pentru oricine. Unul dintre experimentele pe care îl voi face
    este despre înţelegerea echilibrului. Pe orbită, sistemul nostru de echilibru
    devine complet deconectat deoarece are nevoie de gravitaţie. În special în
    ureche există două sisteme care măsoară mişcarea şi ne ajută să ne menţinem
    echilibrul. Unul dintre ele este cel al otolitelor, minerale mici care plutesc
    într-un lichid şi care transmit creierului semnalele rotaţiilor corpului
    nostru. Dar ele au nevoie de gravitaţie pentru a funcţiona. Şi atunci, pe
    orbită ele nu funcţionează. Noi mai avem un alt sistem de echilibru, care este
    fluid, şi care măsoară mişcarea liniară. Spre deosebire ede primul, el nu are
    nevoie de gravitaţie. Prin studierea lor putem înţelege cum creierul primeşte
    semnalele şi îi putem ajuta pe cei care au probleme de echilibru sau ale
    urechilor. Un alt experiment este percepţia timpului. În timp ce ne aflăm pe
    orbită percepţia timpului se schimbă şi aceasta este ceva de care suferă oamenii
    pe pământ, de demenţă sau de Alzheimer, de orice fel de probleme de cogniţie.
    Aceasta ne dă o înţelegere, o privire din interior pe care şi-o fac oamenii
    normali, oameni care au funcţiile cognitive normale, în deplina lor capacitate.
    Ne arată cum funcţionează creierul în perceperea timpului.


    Un alt
    scop al cercetărilor echipei din care va face parte şi astronautul Agenţiei
    Spaţiale Europene     este siguranţa oamenilor în timpul misiunilor spaţiale mai
    lungi. De asemenea, cercetările echipei vor dezvolta cunoaşterea care va
    permite oamenilor şi roboţilor să exploreze Luna şi planeta Marte de la
    suprafaţă.