Radio România Internațional

Tag: moarte

  • Moarte și imagine în arta românească

    Moarte și imagine în arta românească

    Sfârșitul vieții este o certitudine
    pentru toți oamenii. De aceea, întâlnirea extremă și ultimă cu necunoscutul a
    fost reprezentată de toate societățile umane. În spațiul românesc, moartea a
    fost reprezentată în biserici cu mesaj moralizator. Moartea reprezentată ca o
    conștientizare a vieții efemere a mai apărut pe obiecte de artă miniaturală,
    cărți bisericești și tipărituri populare. Cercetătorii români care au studiat
    reprezentările artistice ale morții din spațiul românesc s-au axat pe studiul
    imaginii, pornind de la studiile deja existente în Occident. Majoritatea celor
    care s-au ocupat de subiect sunt de acord că moartea stârnește nevoia de
    imagine deoarece este o absență care îl determină om să pună ceva în locul ei.


    Cristina Bogdan este conferențiar la
    Facultatea de Litere a Universității din București și ea se ocupă de
    reprezentări ale morții în arta românească din secolele al 18-lea și al 19-lea. Este mult de vorbit despre
    relația dintre imagine și moarte. Legătura dintre ele este dată de jocul dintre
    absență și prezență. În momentul în care ceva este absent, simți nevoia să
    umpli acea absență cu o imagine. Ambele, și imaginea și moartea, ni se
    revelează în absență. De fapt, avem de-a face cu un joc între ceea ce moartea
    descompune și imaginea recompune. Vorbim mereu despre descompunerea prin
    moarte, despre cadavrul care putrezește, despre faptul că se pierde identitatea
    vizuală a celui care moare.


    Experiență-limită a vieții unui om,
    moartea se materializează prin imagine. Aceasta a fost în mentalul colectiv al
    tuturor societăților și nici vremurile de azi nu fac excepție. Cristina Bogdan. Moartea este întâi de toate
    o imagine și rmâne o imagine. În fond, moartea este o abstracțiune, dacă ne
    gândim la felul în care cunoaștem noi moartea ne raportăm la corpul
    defunctului. El este o realitate vizibilă cu care ne confruntăm și în locul
    căreia, la un moment dat, simțim nevoia să punem ceva, simțim nevoia să-l
    păstrăm pe cel care pleacă de lângă noi într-un anumit fel. Practic, tot ceea
    ce punem în loc ne vorbește despre această dimensiune iconofilă a morții.
    Philippe Aries, încă dintr-un album splendid dedicat imaginii omului în fața
    morții, vorbea despre diversele categorii de imagini pe care le putem pune în
    locul celui care nu mai există. Imaginile sunt valabile până astăzi, chiar dacă
    astăzi să spunem că nu mai suntem la fel de interesați de măștile funerare,
    avem alte modalități de a păstra imaginea defunctului. Se fac fotografii, sunt
    albume fotografice de la înmormântări, există cimitire virtuale, memoriale
    online, există pagini de Facebook ale defuncților, poate părea chiar
    înfricoșător. Se pare că există peste 5 milioane de profiluri de Facebook ale
    unor oameni care nu mai sunt printre noi. Și totuși profilurile există și
    continuă să fie active.


    În bisericile românești, imaginea
    morții era des întâlnită. Ea avea o funcție pedagogică, aceea de a îl educa pe
    creștinul care venea la biserică. Cristina Bogdan. Am pornit de la o imagine care spune tot. De ce? Pentru că
    în primul rând ne vorbește simultan despre decorația interioară și exterioară.
    Cele mai multe dintre imaginile morții din Muntenia, la bisericile pictate
    între 1750 și 1850, apar și în interior și în exterior, mai des în exterior.
    Într-o mică biserică de sat, de lemn, în decorația interioară este un portret
    votiv în care ctitorii țin chivotul bisericii și pe chivot vedem o scenă care
    nu mai există în pictura exterioară dar despre care putem bănui că exista. Este
    vorba despre o scenă care ar fi trebuit să se afle pe peretele de nord al
    bisericii din Ciungetu din județul Vâlcea, biserică pictată în 1861 de zugravul
    Nicolae Bunescu, biserică ridicată de săteni, în frunte cu Florea Ionescu
    despre care legendele locului spun că ar fi trăit 105 ani. Acesată scenă
    conține un element care m-a pus pe gânduri: este un fel de temă a vânătorului
    vânat. Este un personaj care vânează un cerb și este o reprezentare a morții cu
    securea în mână, cu părul vâlvoi, cu ochii exoftalmici. Sunt semne pe care le
    vom întâlni și la alte reprezentări.


    Imaginea-standard
    a morții este cea a unei bătrâne cu înfățișare înspăimântătoare, cu pelerină cu
    glugă și care are un sac în care ține sculele ascuțite cu care separă corpul de
    suflet. În sac mai cară corpurile celor pe care i-a luat. Moartea folosește
    obiecte de tăiere sau împungere ca spada, cuțitul, secera, securea și altele,
    însă coasa este elementul cel mai prezent. Cristina Bogdan. Coasa este elementul
    identificator pentru moarte. Apare și în caietele de modele. Caietul de model
    al lui Radu Zugravul este instrumentul favorit, în cele 4 imagini în care
    apare, moartea este însoțită de coasă. În miniaturile din manuscrise, Picu
    Pătruț reprezintă moartea într-o manieră mai apropiată de cea occidentală
    figurând-o alături de coasă și de nisiparniță care nu prea apare în
    reprezentările populare românești. În cărțile populare cum ar fi Viteazul și
    Moartea este o întâlnire și o luptă mentală, o psihomahie, și avem invocarea,
    chiar de către moarte, a coasei ca element definitoriu. În cărțile de folclor
    moartea apare evident ca un personaj urât, indezirabil, o babă hâdă, uneori
    scheletică, care ține în mână o coasă.


    Reprezentările
    morții în spațiul românesc au fost influențate de imaginarul religios și de
    modele artistice din alte spații culturale. Ele au fost destinate oamenilor de
    atunci, pentru cei de azi arta a inventat noi reprezentări.

  • Fumatul şi efectele sale economice

    Fumatul şi efectele sale economice

    Vinovat de moartea a 700 de mii de persoane anual în UE, fumatul continuă să fie o problemă serioasă în toate statele-membre, România nefăcând excepţie. Aici fumatul este principala cauză de boală şi deces. Mai mult de 42 de mii de persoane mor anual din cauza fumatului, iar două treimi din acestea au vârste între 35 şi 69 ani, în condiţiile în care în 2011, de pildă, aproape 27% din populaţia fuma. Bolilele asociate fumatului sunt, de asemenea, foarte grave şi se împart în cinci categorii: bolile cardio-vasculare, bolile cerebro-vasculare, tuberculoza, cancerul şi bolile respiratorii. Dar nu doar sănătatea are de suferit de pe urma fumatului, ci şi economia, după cum evidenţiază şi recentul Studiu de Impact Economic al Consumului de Tutun asupra Sistemului Public de Sănătate din România”. Pentru a afla exact cât a cheltuit statul român, în 2012, pentru tratarea bolilor provocate de fumat, au fost evaluate cheltuilile efectuate pentru internarea persoanelor care au avut cele cinci categorii de afecţiuni şi, de asemenea, cheltuielile efectuate prin programele naţionale de sănătate care acoperă tratamentele noi ale unor dintre aceste boli. Dr Magdalena Ciobanu, expert în Ministerul Sănătăţii pentru controlul fumatului, ne detaliază în continuare rezultatele studiului: Medicamentele compensate, consultaţiile la medicul specialist sau la medicul de familie, precum şi toate investigaţiile paraclinice necesare diagnosticării acestor boli nu au putut fi calculate. De aceea, suma cuprinsă în studiu este mai mică decât ce s-a cheltuit în mod real. Chiar şi aşa, cheltuielile cu aceste boli depăşesc încasările din aşa-numită taxă pe viciu aplicată produselor din tutun. Prin urmare, pentru tratamentul bolilor luate în calcul, în 2012, s-a cheltuit o sumă mai mare de 4 miliarde de lei. Din această sumă, strict pentru tratamentul fumatului s-a cheltuit o sumă de 1,2 miliarde de lei. Suma încasată în urma taxei pe viciu a fost de 1,1 miliarde. De aici a rezultat un deficit de 100 de milioane de lei în 2012. Acest deficit e, de fapt, mult mai mare, dar nu a putut fi aflat cu precizie din cauza lipsei datelor menţionate anterior.




    Aşadar, circa 28% din suma totală de peste 4 miliarde de lei cheltuită pentru tratarea celor cinci categorii de boli reprezintă factura” atribuită fumatului. Dr Magdalena Ciobanu ne precizează: Când spunem că fumatul provoacă, de pildă, cancerul pulmonar sau produce infarct miocardic, partea atribuibilă fumatului este variabilă de la o boală la alta. El poate provoca şi una şi alta dintre aceste boli, dar nu toate cazurile de infarct sau de cancer pulmonar sunt cauzate de fumat. În cazul infarctului miocardic, doar un sfert dintre îmbolnăviri sunt cauzate de fumat. În cazul cancerului pulmonar, 86% din cazuri sunt cauzate de fumat. De aceea apar două sume în acest studiu. Una e suma totală, cheltuită pentru tratamentul tuturor bolilor, şi suma cheltuită strict din cauza fumatului.



    Instituită în 2006 Monitorizarea consumului de tutun, protejarea oamenilor faţă de consecinţele consumului de tutu, oferirea de ajutor celor care doresc să renunţe la fumat, avertizarea cu privire la pericolul consumului de tutun, interzicerea promovării produselor din tutun, creşterea taxării tutunului. Sunt aceste măsuri aplicate în România? Ne răspunde tot Magdalena Ciobanu: Toate cele şase măsuri sunt aplicate, dar nu la maximul lor. S-au făcut paşi importanţi în 2007-2008 odată cu aderarea României la UE. După 2008 s-au progrese doar în două domenii, în cel al creşterii taxării produselor din tutun şi cel al oferirii de sprijin celor care vor să renunţe la fumat. Restul au stagnat, deşi este vorba strict de măsuri legislative. Sunt măsuri care nu presupun o investiţie materială din partea statului, ci doar o investiţie în bunăvoinţă din partea Parlamentului. Cel mai bun exemplu e legea privind interzicerea fumatului în locurile publice închise. Proiectul de lege se află în Parlament din 2011 şi nici până azi nu a fost supus la vot în Camera Deputaţilor.



    Un sprijin în lupta contra fumatului poate veni chiar de la instituţiile UE prin revizuirea, în aprilie anul acesta, a Directivei asupra tutunului. Eurodeputatul Cristian Buşoi, membru în Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, ne prezintă conţinutul noii directive: Directiva revizuită a tutunului a reprezentat un subiect sensibil şi extrem de dezbătut în PE. Abia în decembrie anul trecut s-a ajuns la un compromis între Parlament şi Consiliul UE. Aşa că în aprilie a putut fi publicată în jurnalul oficial noua directivă revizuită. Statele-membre au doi ani la dispoziţie pentru a implementa această directivă care, în mare, impune ca avertismentele de sănătate să acopere 65% din partea din faţă şi din spate a pachetului de ţigări sau de tutun pentru pipă. Se interzic produsele din tutun aromate, se interzic anumiţi aditivi, ingrediente precum cafeina, vitaminele, aditivii de culoare şi cei care facilitează inhalarea sau absorbţia nicotinei. De asemenea, sunt cerinţe suplimentare privind forma şi conţinutul pachetului, se interzic elementele de pe pachet care induc în eroare consumatorul.



    Instituţiile europene speră ca prin aceste măsuri să scadă atractivitatea fumatului, mai ales în rândul tinerilor.

  • Retrospectiva săptămânii 1/09-7/09/2013

    Retrospectiva săptămânii 1/09-7/09/2013

    Debut al unei noi sesiuni parlamentare în România



    Parlamentul României şi-a reluat activitatea, după vacanţa de vară. Senatorii şi deputaţii care aparţin Uniunii Social Liberale, aflată la guvernare, spun că şi-au stabilit ca urgenţe în această sesiune ordinară adoptarea noii Constituţii şi legea referendumului. Dar şi modificarea legii privind regiunile de dezvoltare. Principala forţă a opoziţiei, Partidul Democrat Liberal, a anunţat că a depus deja la Parlament un proiect pentru înfiinţarea Autorităţii pentru Protecţia Investitorilor, care vizează reducerea fiscalităţii. Printre măsurile propuse se află diminuarea cotei unice la 12%, micşorarea CAS cu 5%, scutirea de impozite pe profitul reinvestit pentru capitalizare şi creşterea salariului minim pe economie la circa 225 euro. Bugetul de stat pentru 2014 şi descentralizarea sunt obiectivele UDMR, pe lista importantei minorităţi maghiare din România aflandu-se şi obiectivul păstrării legii educaţiei într-o formă care să nu aducă atingere învăţâmântului în limba maternă.



    Proteste în România şi în străinătate împotriva proiectului Roşia Montana



    Opozanţi ai proiectului exploatării aurifere de la Roşia Montana au protestat în Bucureşti, dar şi în alte oraşe din România sau din stăinătate. Manifestaţiile survin deciziei premierului Victor Ponta de a trimite în parlament controversatul proiect, amânat de câţiva ani. Ecologiştii se opun metodei de extracţie cu cianuri pentru că, spun ei, implică riscuri majore de poluare ireversibilă a mediului. Istoricii, susţin, în acelaşi timp, că exploatarea minieră ar urma să distrugă vestigii istorice unice în lume. De cealaltă parte, sunt cei care spun că prin acest proiect s-ar dezvolta zona, ar fi create noi locuri de muncă într-o zonă grav afectată de şomaj, iar beneficiile economice directe aduse României ar fi de peste 5 miliarde de dolari. Premierul a explicat că guvernul a fost obligat să adopte noul proiect de lege pentru că altfel statul român ar fi trebuit să plătească despăgubiri de peste doua miliarde de dolari firmelor implicate. Victor Ponta a mai spus că proiectul a fost trimis la legislativ pentru o dezbatere transparentă.



    Reacţii după uciderea unui copil de către câinii fără stăpân



    Moartea unui copil de patru ani, sfâşiat de câini fără stăpân în apropierea unui parc din Bucureşti, a provocat reacţii atât în rândul opiniei publice cât şi al autorităţilor din România. Dezbaterea, săptămâna viitoare, a unei legi în parlament privind câinii comunitari, consultarea populară prin referendum la Bucureşti şi demararea unei ample campanii concrete de strângere şi eutanasiere a câinilor fără stăpân — sunt posibilele acţiuni conturate în urma dramei produse în această săptămână. În opinia preşedintelui Traian Băsescu, este necesară o ordonanţă de urgenţă care să prevadă eutanasierea câinilor maidanezi care nu au fost adoptaţi după un interval de timp rezonabil. Se estimează că în Bucureşti sunt circa 65 de mii de câini fără stăpân.



    Privatizarea CFR Marfă



    Ministerul Transporturilor de la Bucureşti a semnat, la începutul acestei săptămâni, cu Grup Feroviar Român (GFR), companie controlată de omul de afaceri Gruia Stoica, contractul de privatizare a companiei CFR Marfă. În iunie, GFR a fost declarat căştigător în procesul de privatizare a companiei de stat, oferind 202 milioane euro pentru pachetul de 51% din acţiuni. În plus, GFR şi-a asumat investiţii de 900 milioane lei (peste 200 de milioane de euro). Privatizarea CFR Marfă, companie cu mari pierderi şi datorii, face parte din măsurile asumate de guvern în acordul preventiv încheiat cu Fondul Monetar lnternaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, în 2011.



    După 23 de ani, procurorii români au formulat din nou o acuzaţie de genocid



    La Bucureşti, fostul comandant al penitenciarului Râmnicu Sarat în perioada comunistă, Alexandru Vişinescu, acum în vârstă de 88 de ani, a fost pus sub acuzare pentru genocid. El este primul român acuzat de crime contra umanităţii, după fostul dictator comunist Nicolae Ceauşescu. Vişinescu s-a prezentat, la începitul acestei săptămâni, la Parchetul instanţei supreme pentru a da declaraţii în dosarul în care Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului l-a denunţat pentru moartea unor deţinuţi politici între 1956 si 1963. Mulţi dintre ei şi-au pierdut viaţa din cauza regimului foarte dur care ar fi fost impus de Alexandru Vişinescu în perioada amintită, în care acesta a condus penitenciarul. Alexandru Visinescu este unul dintre cei 35 de torţionari identificaţi de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.



    Festivalul Enescu



    La Bucureşti şi în alte câteva oraşe din România se desfăşoară până pe 28 septembrie, a XXI-a editie a Festivalului Internaţional de muzică “George Enescu”, unul din cele mai prestigioase din Europa.. Peste 150 de evenimente sunt programate să aibă loc la această ediţie a festivalului care, potrivit organizatorilor, oferă un mix cultural unic, care îl pune în valoare pe compozitorul român George Enescu, alături de alţi compozitori faimoşi. Iubitorii muzicii clasice se vor delecta timp de o lună cu numeroase concerte, recitaluri, spectacole de operă şi balet, conferinţe, workshopuri de compozitie. Festivalul George Enescu, care se desfăşoară o dată la doi ani, a fost înfiinţat în 1958, ca recunoaştere a geniului marelui compozitor român.