Mohamed elmaddawi vine din Egipt, este
student în anul III la medicină generală la Universitatea de Medicină şi
Farmacie Carol Davila din București, unde trăieşte de aproape 4 ani.
Tatăl meu m-a sfătuit să vin
în România pentru că e o ţară europeană şi învăţământul european e mai bun
decât cel din ţara mea. Şi mi-am dus dosarul la Ambasada României din Egipt, am
obţinut viza, am sosit aici, prima oară am intrat ca student la programul în limba
engleză, pentru că am întârziat. Am ajuns în România cam pe 14 noiembrie, am
fost refuzat pentru că am întârziat, m-am înscris în anul pregătitor la limba
română şi apoi am făcut o nouă cerere. Am depus un dosar pentru bursă la
ambasada noastră de aici, Ambasada Egiptului din România, şi am reuşit să iau
bursă.
În prezent Mohamed elmaddawi studiază
medicină generală în limba română, pe care a învăţat-o destul de repede.
În anul
pregătitor am învăţat româna, în primul an mi-a fost foarte greu, chiar nu
înţelegeam nimic, aveam impresia că nu ştiam despre ce e vorba, mergeam la
cursuri şi nu înţelegeam nimic, profesorii vorbeau, îşi ţineau cursul, dar eu
nu înţelegeam, cum spunem noi, în
medicină, audiometria vocală la mine era cam zero. Şi după aceea am început
încet-încet să înţeleg cam totul. Acum cred că înţeleg 90% din ce se discută la
cursuri.
Mohamed elmaddawi s-a adaptat foarte rapid,
în numai câteva luni, la viaţa din ţara noastră şi a reuşit să treacă uşor dincolo
de diferenţele culturale dintre Egipt şi România.
Românii cu
care ţin legătura m-au ajutat mult să înţeleg totul, adică ei mi-au explicat,
mi-au spus ce pot să fac şi ce nu, cum să mă comport în diferite situaţii,
inclusiv de sărbători, deci nu mi-a fost greu. În plus, cred că atunci când eu
judec pe cineva, nu trebuie să-l judec după cultura mea, ci după cultura lui.
De exemplu, eu sunt student la medicină, dar dacă dau acum examen la Facultatea
de Istorie sau la Academia de Studii Economice, sigur o să pic, o să iau nota 4,
normal, pentru că habar n-am despre ce e vorba la ASE sau la istorie. Aceeaşi
idee se aplică şi dacă vreau să vorbesc cu cineva care a făcut un lucru rău.
Poate după cultura lui sau după educaţia primită acel lucru e bun, nu rău. De
aceea cred că avem nevoie de înţelegere, cred că trebui să îi înţeleg eu. Deci
nu am probleme în sensul acesta.
Mulţi colegi l-au întrebat pe Mohamed elmaddawi despre Egipt. Iată o prezentare în câteva cuvinte a ţării sale natale:
Piramidele,
Alexandria, care e minunată, Luxor, care e foarte vechi, Peninsula Sinai, care
şi ea e minunată, cred că acestea sunt cele mai reprezentative locuri.
Mohamed elmaddawi a călătorit puţin şi prin
România.
În
România am fost în Mangalia, la Sinaia, mi-a plăcut mult la Constanţa şi cam
atât.
Mohamed elmaddawi şi-a făcut mulţi prieteni
români, cu care are o mulţime de lucruri în comun, ce îi fac să treacă peste
diferenţele culturale.
Da, am
mulţi colegi şi prieteni, şi vecini, sunt mulţi. Colegii mei, de exemplu, vor şi
ei să facă ceva bun pentru societate, pentru cei din jurul lor, fiecare în
parte îşi doreşte tot ce e mai bun, îşi doreşte să lucreze, să nu aibă
probleme, deci, din ce am văzut eu, avem multe lucruri în comun eu şi colegii,
vecinii sau prietenii mei.
Acelaşi Mohamed elmaddawi din
Egipt şi la ce specializare medicală se gândeşte în viitor.
Momentan
eu sunt doar student, dar după terminarea facultăţii trebuie să-mi aleg o
specializare. Trebuie să dau un examen de rezidenţiat. Până acum m-am gândit la
neurochirurgie, dar un rol foarte important are şi examenul de rezidenţiat,
după ce îi voi lua voi putea intra, în funcţie de notă, nu neapărat de ce vreau
eu.
Mohamed elmaddawi din nou la final şi dacă
are un fel de motto după care îşi
conduce viaţa:
Am ceva, dar nu e prea
optimist. Din Legile lui Murphy, care îmi plac. Una din ele spune că tot ce se
va întâmpla rău, se va întâmpla. Adică nu contează ce se va întâmpla pentru că
oricum se va întâmpla, să nu ne mai gandim la ce se întâmplă mâine, când vine
ziua de mâine rezolvăm totul mâine. Noi trăim ziua de azi, nu ne garantează
nimeni că trăim până mâine.