Acum 30 de ani, mai exact în ziua de 1
octombrie 1988, la Seul, Vasile Puşcaşu câştiga prima şi singura medalie de aur
la lupte libere obţinută vreodată de România.
Născut la 2 mai 1956, în comuna Bârsăneşti,
din judeţul Bacău, Vasile Puşcaşu a practicat mai întâi fotbalul. La 16
ani este remarcat la un concurs popular de trântă (n.n. – formă populară de
luptă corp la corp) şi este selecţionat în lotul de juniori al unui club local.
După trei luni câştigă titlul de campion naţional de juniori. La 20 de ani
ratează participarea la Olimpiada de la Montreal în urma unor manevre de la
nivelul conducerii lotului naţional de seniori.
In 1977 realizează prima sa mare
performanţă internaţională, cucerind medalia de bronz la Mondialele de la
Lausanne. Au urmat apoi mai mulţi ani în care, la marile competitii, s-a aflat mereu pe podium, dar
niciodată pe prima treaptă, pâna la Seul, la Olimpiada din ’88.
La Jocurile desfăşurate în Coreea de Sud, Vasile
Puşcaşu avea deja o mare experienţă internaţională şi se afla la a treia
participare olimpică. Era vicecampion european şi mondial en titre, înfrânt de
fiecare dată în finală de sovieticul Leri Habelov. La Seul, a trecut, pe rând,
de Maisiba Obwoge, din Kenya, de Wilfried Colling, din Germania Federală, de
bulgarul Georgi Karaduchev, de Istvan Robotka, din Ungaria şi de William Scherr,
din Statele Unite. În finală, l-a regăsit pe sovieticul Habelov. A ştiut să
adopte însă un plan tactic potrivit. A punctat o dată, apoi a evitat cu orice
preţ riscul de a se pune în situaţii delicate. Şi a câştigat cu 1-0, intrând în
galeria marilor sportivi români ai secolului XX.