Tag: monumente

  • Românii de lângă noi – 26.12.2024

    Românii de lângă noi – 26.12.2024

    Sfințirea, pe 21 decembrie 2024, a Troiței din satul Verejeni, raionul Telenești (Rep. Moldova), dedicată eroilor români căzuți în luptă în cele două războaie mondiale și restabilirea, pe 23 decembrie 2024, a Parcelei eroilor români din satul Lărguța, raionul Cantemir (localitate situată în arealul în care s-a desfășurat bătălia de la Țiganca), prin reamenajarea mormintelor celor 15 militari români ce-și dorm somnul de veci acolo, precum și sfințirea unei Troițe din piatră în memoria acestora. Interviu cu avocat dr. Iulian Rusanovschi, președinte fondator al Asociației obștești Monumentum de la Chișinău, centrată pe restabilirea monumentelor interbelice realizate pe teritoriul dintre Prut și Nistru și nu numai.

     

     

  • Monumente românești restaurate din Basarabia

    Monumente românești restaurate din Basarabia

    Pe 27 martie 1918, Basarabia sau Moldova de est dintre Prut și Nistru se unea cu România după ce în 1812 fusese anexată de Rusia în urma războiului ruso-otoman. Se repara, astfel, după mai mult de 100 de ani, un furt teritorial care rupsese Basarabia de tradiția ei statală. Ocupația rusă a Basarabiei a însemnat, mai ales după 1830, o politică de promovare a rusismului într-o zonă de conflict cu Imperiul otoman. După 22 de ani, în iunie 1940, în urma înțelegerii dintre Hitler și Stalin din vara anului 1939, Uniunea Sovietică anexa Basarabia. În 1941, România o va elibera și până în 1944 viața basarabenilor își va relua cursul firesc.

     

     

    Dar la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, începând cu 1944, Uniunea Sovietică va reocupa Basarabia, ca și întreaga Europă Centrală și de Est, și va impune regimuri după chipul și asemănarea sa. Între 1945 și 1989, brutalitatea sovietică s-a revărsat asupra locuitorilor Basarabiei luând toate formele imaginabile: deportări în lagăre și întemnițări, mutări de populație, educație stalinistă, alte încălcări sistematice ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Amplul proces de sovietizare însemna crearea omului nou sovietic prin mancurtizare, adică prin uitarea propriilor origini și a ștergerii memoriei faptelor din trecut.

     

     

    România a fost principalul inamic folosit în procesul de sovietizare a Basarabiei. Sintagma ”fasciștii români” a fost prezentă în orice referire la spațiul de la vest de Prut. Printre primele victime ale sovietizării au fost monumentele de for public care exprimau voința și sentimentele populației basarabene, care reprezentau aderența românilor basarabeni majoritari la identitatea lor și apartenența la cetățenia Regatului României Mari. Statui și simboluri ale personalităților istoriei și culturii române au fost demolate, distruse și înlocuite cu statui și simboluri ale ocupantului sovietic. Monumentele sovietice exprimau forță și agresivitate în cel mai înalt grad, așa cum erau unele monumente reprezentate de tancuri cu tunurile îndreptate spre vest, înspre România.

     

     

    Însă din 1991, anul prăbușirii Uniunii Soviertice, un adevărat Imperiu al Răului după cum l-a denumit președintele american Ronald Reagan, Republica Moldova a devenit independentă. De atunci, basarabenii își caută originile și încearcă să revină la formele identitare ale părinților și bunicilor lor. Unul dintre pașii făcuți în acest sens este înlăturarea monumentelor sovietice și reamplasarea monumentelor din timpurile în care Basarabia era parte a României. La București s-a inaugurat o expoziție a 28 de monumente românești restaurate ale suveranilor români, ale eroilor, militarilor și clericilor, dar și ale unor personalități culturale contemporane percum cântăreții Doina și Ion Aldea Teodorovici. La expoziție a participat și Iuliana Gorea-Costin, ambasadoarea Republicii Moldova la București.

    ”În stânga Prutului, războiul dintre lumină și întuneric este destul de intens și o bătălie permanentă de fapt este în desfășurare pentru afirmarea identității noastre. Este o bătălie pentru istorie, pentru limbă și literatură română. S-a stat, nu o dată, în piața Marii Adunării Naționale, chiar luni în șir. Fiind la răscrucea dintre civilizații, avem nevoie să ne cunoaștem mai mult, noi, cei din cadrul aceleiași națiuni. Și, în același timp, trebuie să ne unim eforturile pentru ca înțelepți să supraviețuim în acest spațiu.”

     

     

    În intervalul de timp scurs din 1991, organizații civice din Republica Moldova au întreprins acțiuni de reamplasare a monumentelor orginale române și monumente care să povestească opiniei publice despre atrocitățile comise în timpul barbariei sovietice. De exemplu, un monument reamplasat și sfințit în 2016, copie a celui din perioada interbelică, este ”Monumentul celor trei martiri” din capitala Chișinău. El este dedicat luptătorilor pentru ideea națională ca preotul și scriitorul Alexei Mateevici (1888-1917), avocatul, jurnalistul și cântărețul Simion Murafa (1887-1917) și inginerul topograf Andrei Hodorogea (1878-1917). Cei trei au murit în teribilul an 1917, Mateevici, în vârstă de 29 de ani, secerat de tifos exantematic, iar prietenii Murafa, de 30 de ani, și Hodorogea, de 39 de ani, uciși de o bandă de criminali bolșevici.

     

     

     

    După război, politicianul basarabean Pantelimon Halippa a înființat un comitet pentru ridicarea de monumente pentru toți luptătorii unioniști, cei trei fiind printre ei. În 1923 se inaugura monumentul ridicat în memoria lui Mateevici, Murafa și Hodorogea la inițiativa Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, inaugurare la care a fost prezent și generalul francez Henri Berthelot. Monumentul era o placă de piatră, așezată în poziție verticală, în care erau îngropate chipurile în basorelief de bronz ale celor trei eroi. Pe piedestal, în fața basoreliefurilor, era un vultur din bronz și dedesubt se afla amplasată inscripția ”Apostolii Basarabeni, Martiri ai Sfintei Cauze Naționale”.

     

     

    Monumentul înalt de trei metri era încununat cu stema României, între o ramură de stejar și alta de laur, executate în bronz. Monumentul avea la bază 4,35 metri lungime și 1,92 metri lățime. În ajunul anexării Basarabiei din iunie 1940, armata română demontează basoreliefurile cu chipurile lui Alexei Mateevici și Simon Murafa și le trimite la București. În 1962, restul monumentului și turnul-clopotniță din fața catedralei ”Nașterea Domnului” unde era amplasat erau aruncate în aer de armata sovietică.

     

     

  • Pauza Mare 18.04.2024

    Pauza Mare 18.04.2024

    “Ziua Internațională a Conservării Monumentelor” și expoziția personală “Călător prin burguri transilvane”, semnată de pictorul bistrițean Sever Moldovan, la Muzeul de Artă din Cluj- Napoca, sunt două dintre subiectele acestei ediții.

    Printre protagoniștii emisiunii de astăzi, din lumea muzicală, se regăsesc pianiștii soliști- concertiști și pedagogi Constantin Sandu din Portugalia și Mirabela Dina din Germania, dar și componenții grupului brașovean de folk OM BUN, cu noile lor înregistrări.
    Realizatoare: Mirela Stoenescu Tollea

  • Situri și monumente din 48 de țări europene își deschid porțile pentru vizitatori

    Situri și monumente din 48 de țări europene își deschid porțile pentru vizitatori

    Prima zi de toamna calendaristică, 1 septembrie, a marcat la nivelul întregii Europe începutul Zilelor Europene ale Patrimoniului 2023, cu zeci de mii de evenimente care au loc în 48 de țări participante. Tema din acest an este Patrimoniul viu, care va prezenta vitalitatea, diversitatea și semnificația tradițiilor culturale din Europa.

    Așadar, până în noiembrie 2023, situri și monumente excepționale își vor deschide porțile vizitatorilor, unele dintre acestea fiind în mod normal închise publicului în restul anului. În plus, vor avea loc evenimente culturale, expoziții, spectacole artistice, ateliere interactive și tururi ghidate, toate inspirate de tema Patrimoniul viu. Aceste activități valorifică tradițiile culturale și abilitățile în formarea societăților noastre.

    Evenimentul permite publicului să se bucure de vizite gratuite, să descopere patrimoniul cultural comun și să participe la protejarea patrimoniului european pentru generațiile actuale și cele viitoare.

    Margaritis Schinas, vicepreședintele Comisiei Europene pentru promovarea modului nostru de viață european declară că, acum, mai mult ca niciodată, trebuie să sprijinim inițiativele locale și proiectele plasate sub responsabilitatea comunității. Europa cetățenilor va avea nevoie de acțiuni comune, care pornesc de la bază spre vârf, mai spunea el.

    Anul acesta, inițiativele de impact introduse în 2019 vor continua. Este vorba de povestiri captivante ale Zilelor Patrimoniului European, o platformă dedicată amplificării vocilor profesioniștilor din domeniul patrimoniului.

    O altă inițiativă, Tineri creatori de patrimoniu european, oferă o platformă autentică pentru copii și tineri, pentru a identifica viitorii campioni ai patrimoniului european.

    În România, evenimentele din cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului se vor desfășura pe 16 septembrie.

    Autoritățile anunță mai multe evenimente culturale ce vor avea loc în centrul patrimoniului construit, aflat în proprietate publică sau privată, în care se va permite accesul prin intermediul vizitelor, expozițiilor și activităților tematice.

    Fiind prima săptămâna din noul an școlar autoritățile se bazează pe prezența tinerilor.


  • Dispărute, strămutate, salvate la Cotroceni

    Dispărute, strămutate, salvate la Cotroceni

    Dincolo de impunătoarele ziduri ale Muzeului
    Național Cotroceni, în interiorul Spațiilor Medievale ale palatului, expoziția
    temporară Dispărute, strămutate, salvate își așteaptă vizitatorii. Un proiect
    expozițional adresat îndeosebi tinerelor generații, care prezintă opera
    plastică monumentală îndepărtată de regimurile totalitare din secolul trecut de
    pe teritoriul României. Am stat de vorbă cu Dan Țălnaru, din cadrul Serviciului
    Programe Culturale și Educaționale al Muzeului Național Cotroceni, despre
    expoziție:


    Dispărute, strămutate, salvate
    este titlul unei expoziții a Muzeului Național Cotroceni ce și-a propus să
    aducă în fața generațiilor mai tinere o mică parte din opera plastică autohtonă
    de factură monumentală, necunoscută lor, devenită indezirabilă regimurilor
    politice totalitare din secolul trecut. Opera plastică, în special cea
    monumentală de for public, spre deosebire de creația literară, nu a avut șansa
    unui autoexil ca singură formă de salvare, de supraviețuire, rămânând astfel la
    discreția autorităților, care, de multe ori, folosind ideologia ca singură
    rațiune, a suprimat-o. Multe creații de certă valoare artistică, unele de
    importanță istorică, aflate în patrimoniul național și universal, au căzut sub
    furia distructivă a ideologiei, ajungând să fie demolate, topite, sau în rare
    situații strămutate sau ascunse.



    Dan Țălnaru ne-a descris contextul istoric
    care a dat naștere acestei expoziții și ne-a enumerat câteva dintre monumentele
    ce pot fi rememorate cu ocazia vizitării acesteia:


    Expoziția este structurată în jurul
    a trei perioade ale istoriei naționale, perioade ce s-au intersectat cu
    ideologiile totalitare căzute peste România în secolul trecut. Prima perioadă
    este cea care a urmat anexării Ardealului de Nord (de către Ungaria hortystă),
    când pentru noile autorități simbolurile unirii românilor de la 1918 deveniseră
    indezirabile. Aici ne referim la statuia lui Vasile Lucaciu, cunoscutul
    luptător pentru drepturile românilor ardeleni. Statuia, creație a sculptorului
    român Corneliu Medrea, dezvelită în orașul Satu Mare în decembrie 1936 și care,
    din păcate la nici patru ani de la inaugurare, în 6 septembrie 1940, își
    începea propria sa odisee. Statul național legionar, guvernarea legionară
    antonesciană (fascistă) este o altă pagină, o altă perioadă grea din istoria
    națională pe care am prezentat-o în expoziția noastră.

    Printre monumentele care
    au avut de suferit atunci am ales monumentul politicianului liberal ieșean
    Gheorghe Mârzescu, cel care în calitate de ministru al Justiției a elaborat o
    suită de acte normative care au oferit statului cadrul legal pentru
    desființarea partidelor și a organizațiilor extremiste. Printre sutele de
    statui și de monumente distruse de furia regimului comunist, în expoziție vă
    puteți întâlni cu trei dintre creațiile sculptorului croat Ivan Mestrovici:
    statuia ecvestră a Regelui Carol I, ansamblul statuar al Regelui Ferdinand I
    Întregitorul, dispărute pentru totdeauna din peisajul bucureștean, și
    monumentul marelui om politic român Ion I.C. Brătianu, din fericire recuperat
    după căderea comunismului. Un alt monument căzut în perioada Republicii
    Populare este Monumentul Independenței din Craiova (sud), distrus și el, așa
    cum spuneam, de furia regimului comunist.



    Nu doar expoziţia temporară merită vizitată,
    ci întregul Muzeu, ne provoacă Dan Țălnaru:


    Dincolo de această expoziție
    temporară, vizitatorii noștri pot admira Muzeul Național Cotroceni, amenajat în
    fostul Palat Regal Cotroceni, monument istoric reprezentativ pentru arhitectura
    românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea și care îmbină caracteristicile
    unui spațiu memorial cu o istorie de aproape 350 de ani, cu cele ale unui muzeu
    de artă decorativă. Vă invităm așadar să vizitați expoziția noastră și acest
    minunat edificiu de care și-au legat numele personalități de seamă ale istoriei
    naționale.


  • Târgu Jiu

    Târgu Jiu

    Ne oprim
    azi în sud-vestul României, în municipiul Târgu Jiu, din județul Gorj. Acest
    oraș, străbătut de râul Jiu de la nord la sud, atestat încă din anul 1611,
    poate fi un punct de pornire către numeroasele atracții ale județului Gorj.
    Ghidul nostru de azi este Marcel Laurențiu Romanescu, profesor universitar și
    primar al orașului Târgu Jiu din 2017. Vorbim de un oraș verde, de un oraș la
    poalele munților Carpați, în care se află cele mai importante opere al
    sculptorului modern Constantin Brâncuși: Coloana fără de sfârșit, Poarta
    Sărutului, Masa Tăcerii. Turistul este invitat în orașul Târgu Jiu și-n județul
    Gorj fiindcă avem o diversitate pe care ar putea să le viziteze pe parcursul a
    câtorva zile.

    La Târgu Jiu, se pot opri să viziteze și Muzeul Iosif Keber, unul
    dintre marii pictori moderni ai României. Apoi, se pot opri la Muzeul Tudor
    Vladimirescu, mai ales că, 2021 e pentru noi anul în care sărbătorim
    bicentenarul revoluției lui Tudor Vladimirescu. Bicentenarul e încărcat de o
    serie de eveniment pe care am plănuit să le organizăm în mare parte în Târgu
    Jiu, la Padeș, locul de unde a pornit revoluția, dar și la Vladimir, localitate
    în care s-a născut domnitorul român. Mai mult decât atât, tot în Târgu Jiu ne
    putem aminti de alt personaj istoric, eroina Ecaterina Teodoroiu, ale cărei
    oseminte sunt depuse în Piața Prefecturii din anul 1938.

    De asemenea, avem
    foarte multe puncte de atracție în zona montană. Astfel, aș îndrepta turiștii spre
    stațiunea Rânca, cea mai înaltă stațiune din Munții Carpați, unde zăpada rămâne
    până în luna aprilie, pe pârtiile de schi. Mai mult decât atât, în județul Gorj
    există o serie de mănăstiri foarte vechi, de acum 600 de ani: Mănăstirea
    Lainici, Mănăstirea Tismana, Mănăstirea Polovragi, Mănăstirea Crasna.



    În Târgu Jiu, puteți vedea și două
    biserici vechi, impresionante. Biserica Sfinții Apostoli Petru și
    Pavel se află pe axul Căii Eroilor și a fost integrată creației brâncușiene,
    creând o legătură între elementele
    ansamblului sculptural. Ridicată pe locul unei alte biserici ce data din
    anul 1777, ea a fost reconstruită și
    inaugurată o dată cu complexul executat de Brâncuși, în 7 noiembrie 1937. Apoi,
    vizitați Biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavril aflată în Piața
    Victoriei, în fața Palatului Comunal. Construcția a fost realizată între
    1748-1764, fiind cunoscută și sub numele
    Biserica Negustorilor, Biserica Domnească și chiar Biserica de la Jii.
    Iar nu departe de binecunoscutele opere ale lui Constantin Brâncuși, veți găsi Muzeul
    de Artă din Târgu-Jiu. Aici vă puteți reculege, într-o liniște desăvârșită, în
    fața eleganței icoanelor romanești, a căror vechime și valoare artistică este
    considerabilă. Una dintre sălile muzeului adăpostește remarcabile acuarele și
    pasteluri, iar într-o altă sală pot fi admirate cele mai vechi exponate ale
    muzeului, din secolul al XVII-lea, aparținând școlilor flamandă și italiană.


    Marcel Laurențiu Romanescu vă invită
    să vă începeți sejurul vizitând Centrul Național de Informare și Promovare
    Turistică din Târgu Jiu. La centrul de informare turistică, turiștii
    vor primi toate informațiile necesare, pentru a avea o agendă completă în
    perioada petrecută în județul nostru. În acel centru, avem specialiști care le
    pot pune la dispoziție toate informațiile necesare pentru sejururile pe care
    vor să le petreacă în municipiul Târgu Jiu și în județul Gorj. Îi așteptăm cu
    mare drag pe toți turiștii, indiferent că vin din România sau din afara
    României în municipiul Târgu Jiu, fiindcă avem lucruri deosebite pe care pot să
    le vadă. Sunt sigur că în perioada zilelor pe care le vor petrece în orașul și
    în județul nostru nu vor avea momente în care să se plictisească. Avem
    infrastructura necesară, foarte multe obiective turistice și există
    posibilitatea de a se deplasa ușor în alte zone de interes din județ. Sunt
    convins că ar fi o alegere foarte bună aceea de a ne vizita municipiul și
    județul.



    Invitația a fost lansată. Până data
    viitoare, când vă așteptăm cu o nouă destinație, drum bun și vreme frumoasă!

  • EROI și monumentele lor în Bucureștiul de azi

    EROI și monumentele lor în Bucureștiul de azi

    De Înâlțarea Domnului, românii și-au comemorat
    eroii care au lupat pentru neatărnare și unire în vremuri complicate ale
    istoriei. Reporterul a ales un scurt traseu prin capitala țării plecând de la
    kilometrul zero al României pentru a descoperi însemne în piatră ale eroilor
    români.


  • Biserici fortificate transilvănene

    Biserici fortificate transilvănene

    Ajungem azi în
    Transilvania, în județele Brașov și Sibiu, în câteva dintre cele mai vechi și
    mai frumoase biserici fortificate. Așezate într-un cadru natural deosebit, în
    câteva dintre acestea se mai organizează slujbe și diverse evenimente
    culturale. Traseele care cuprind vizitarea acestor monumente vă asigură o
    incursiune în legendele și istoria
    bogată a locului.


    Ne oprim pentru prima
    dată în Hărman sau Huntschprich în dialectul săsesc, în traducere Muntele
    Mierii. Este un sat mic și liniștit, aflat în centrul României, la circa zece
    km de Brașov. Cel mai impresionant obiectiv de aici este biserica fortificată
    din centru, o adevărată cetate, foarte bine conservată, ridicată în secolul al
    XII-lea. De departe, se poate vedea turnul principal al bisericii. Acesta e
    înconjurat de alte patru turnulețe. Nu e o imagine comună a bisericilor din
    sate, iar prezența turnurilor semnifica dreptul de a pedepsi cu moartea în
    localitatea respectivă, un aspect rar întâlnit în localitățile mici. Apoi, se
    văd zidurile masive și șanțul de apă, care, inițial, înconjura complet cetatea,
    un mod de apărare în Evul Mediu. Țăranii nu aveau pregătire militară și se
    bazau mai mult pe construcția în sine a cetății, explică Dan Ilică-Popescu,
    custodele cetății Hărman.

    Aveau patru porți până la intrarea în
    curte. Din curte, se vede biserica masivă, cu căsuțe pentru localnicii din
    comunitate, ceva inedit în Țara Bârsei. Acestea au fost construite lângă
    biserică. Din păcate, s-au păstrat doar căsuțele din partea de sud. În prezent,
    au devenit muzee: un muzeu cu o parte din portul săsesc și o școală veche în
    care, pentru cei vorbitori de limbă germană, e interesant să mai audă dialectul
    care se vorbește aici. Noi oferim ghidaj vizitatorilor în limbile română,
    germană sau engleză. Avem și un ghid informativ cu descrierea cetății și a
    obiectelor din muzee în mai multe limbi: română, germană, italiană, spaniolă,
    franceză, ebraică. Avem în pregătire versiunile în poloneză și rusă. Încercăm
    să acoperim cât se poate de mult.


    Tot în județul Brașov, pe
    unul dintre versanții nordici ai muntelui Măgura Codlei, acum mai bine de 800
    de ani, cavalerii teutoni ridicau o fortăreață. Cetatea Neagră, căci așa au denumit-o, a fost mai apoi
    transformată în cetate țărănească. Se întâmpla în anul 1432. În momentul de
    față, toți turiștii se miră de zidurile impresionante. Au între opt și zece metri
    înălțime și doi metri lățime. La biserica fortificată din Codlea o veți putea
    cunoaște pe Ileana Nica. Ea face voluntariat de cinci ani și este gazda celor
    care se opresc să vadă monumentul.

    Biserica datează din a doua jumătate a
    secolului al 13-lea. A fost inițial o biserică catolică și fusese construită
    doar partea din spate. De aceea, la intrare pare ciudat să vezi două stiluri
    diferite în aceeași biserică. Partea din spate este în stil romanic, cea din
    față este în stil gotic. Partea gotică a fost ridicată în secolul al 15-lea,
    odată cu zidurile de apărare, când a și fost transformată din biserică catolică
    în biserică evanghelică.


    Tavanul este punctul de
    atracție al bisericii fortificate, spune ghidul de turism Ileana Nica. Însă,
    tot la biserica fortificată, veți putea vedea și o expoziție inedită de
    tablouri.

    Tavanul este unic. Este format din 252 de casete. Fiecare este o altă
    reprezentare a lui Martin Luther. Niciuna nu este la fel. Pictura este
    diferită. Mai există tavane casetate, dar nu așa. A fost făcut în secolul al
    18-lea de către un pictor pe nume Johannes Stolz. Colecția de tablouri aparține
    celui care a repictat în secolul 20 toată biserica, a refăcut toate picturile.
    E un pictor local care a trăit în perioada 1886 – 1980. E interesant că a prins
    toate momentele istorice cele mai importante, iar asta se vede foarte clar în
    tablourile lui. Are tablouri cu femei la câmp, îmbrăcate în port popular și în
    haine țărănești. Totodată, veți vedea lângă ele un tablou cu femeile la câmp în
    perioada comunismului când se schimbase total moda. Au fost turiști care au
    văzut expoziția și, văzând numele, au zis că au auzit de pictorul nostru în
    Viena. În timpul vieții, el a pictat peste 2.000 de tablouri.



    Mai la vest, ajungem în
    județul Sibiu, în Cisnădie. Orașul este recunoscut pentru biserica fortificată
    din centrul acestuia, cu hramul sfintei Walpurga. Este ridicat de sași acum opt
    secole, iar în Evul Mediu, era cunoscut sub numele de Heltau și era renumit
    pentru atelierele de fabricat seceri, coase și mai ales postav. Turistul care
    ajunge în Cisnădie va observa cu siguranță turnul bisericii evanghelice
    fortificate din centrul orașului. Turnul Clopotniță, după cum îl numesc
    localnicii, a fost o adevărată inovație a Evului Mediu. A fost primul turn cu
    ceas din Transilvania și primul turn de la est de Viena pe care a fost instalat
    un paratrăsnet. Bell Ioan este curator al bisericii evanghelice fortificate din
    Cisnădie.

    Este construită la începutul secolului al XIII-lea. Este o bazilică
    romană, fostă catolică până în 1544, când s-a trecut la evanghelici, reformați,
    luterani, creștini. Fundația este aceeași, însă au existat mai multe etape de
    construcție, pe parcursul mai multor generații. De-a lungul timpului,
    locuitorii din Cisnădie s-au apărat de dușmani în această biserică din
    Cisnădie. Așadar, prima construcție a fost în stil gotic. Nava mijlocie a rămas
    în stil gotic. Peste biserică, s-au construit trei turnuri de apărare la nord,
    la sud și peste altar. Din aceste turnuri se trăgea cu pușca. Probabil că n-au
    fost suficiente, întrucât atacul invadatorilor a continuat. Întâi au fost
    mongolii, apoi tătarii, hunii, habsburgi au venit pe rând și au jefuit
    oamenii.



    În Transilvania, pe o
    arie relativ restrânsă, veți găsi peste 200 de biserici, biserici fortificate,
    castele bisericești și cetăți. Unele dintre ele sunt parte a Patrimoniului
    Mondial UNESCO. Li se alătură o mulțime de biserici citadine și sisteme de
    fortificații orășenești. Iar multe dintre acestea sunt incluse într-un program
    al cărui motto este Descoperă sufletul Transilvaniei. Programul își propune
    restaurarea și întreținerea monumentelor prin promovarea Transilvania Card. Acest
    card care vă oferă reduceri la diverși parteneri și acces gratuit în cetățile
    fortificate și la evenimentele din acestea. Cardul costă 55 de lei (12 euro) și
    poate fi cumpărat de la adresa transilvania-card.ro.

  • Forumul Anului European al Patrimoniului Cultural în România

    Forumul Anului European al Patrimoniului Cultural în România

    Europa
    marchează în 2o18 anul patrimoniului cultural.


    Obiectivul acestei iniţiative este
    de a încuraja cât mai multi
    cetăţeni să descopere şi să aprecieze patrimoniul Europei şi să consolideze astfel sentimentul
    de apartenenţă la un spaţiu european comun.





    Patrimoniul
    cultural face parte integrantă din oraşele, peisajele şi siturile arheologice ale
    Europei. Patrimoniul înseamnă clădiri,
    cărti, monumente, articole vestimentare,
    maşini sau practici sociale dar şi meşteşugurile moştenite de la înaintaşi,
    poveştile pe care le spunem copiilor, mâncarea care ne place sau filmele pe care le
    vedem împreună.


    Cristian BUCHIU, șef-adjunct al Reprezentanței Comisiei Europene în România despre Forumul Anului European al Patrimoniului Cultural în România:

  • Auf den Spuren verschwundener Denkmäler in Bukarest

    Auf den Spuren verschwundener Denkmäler in Bukarest

    Bukarest hat sich beginnend mit dem Anfang des 19. Jahrhunderts stark verändert. Bis um das Jahr 1800 war die Stadt eher orientalisch geprägt. Die fremden Reisenden beschrieben die Stadt als arm, mit einer geringen Lebensqualität. Monumente gab es damals nur wenige. Beginnend mit dem 19. Jahrhundert hinterlie‎ß jede Generation seine eigenen öffentlichen Monumente. Viele der Monumente, die der Museologe Cezar Petre Buiumaci vom Museum der Stadt Bukarest beschrieben hat, sind mittlerweile verschwunden. Sie bleiben aber in Erinnerung und zeigen, wie sich Bukarest aus einer Stadt an den Toren des Orients in eine europäische Metropole verwandelt hat.



    Auf dem Vorniciei-Platz, wo sich heute das Museum für Kunstsammlungen an der Siegesstra‎ße befindet, wurde am 23. Juni 1848 eine Statue des Malers und Revolutionärs Constantin Daniel Rosenthal eingeweiht, die die Befreiung der Rumänen darstellte. Das Denkmal wurde damals in der Zeitung »Pruncul român« folgenderma‎ßen beschrieben: ‚Das Monument stellt eine in einer Toga gekleidete Fama dar, mit einem Lorbeerkranz auf den schulterlangen Flechten und den Spuren der Ketten an den Handgelenken, mit denen sie angekettet war. In einer Hand hält sie eine kreuzförmige Krücke, in der anderen die Waage, Symbole des Glaubens und der Gerechtigkeit. Mit einem Fu‎ß tritt sie auf die Feinde, die von einer Schlange symbolisiert werden.‘ Diese erste Bukarester Statue verschwindet nach fünf Tagen, weil der Stellvertreter des Fürsten, der Statthalter Emanoil Băleanu, eine russisch-türkische Invasion befürchtete. Er setzt das Organische Reglement wieder in Kraft und lässt die Statue zerstören. Der Politiker und Publizist C.A. Rosetti, der das als Zeitzeuge erlebte, beschreibt die Entfernung des Denkmals in der bereits erwähnten Zeitung wie folgt: ‚Die sich im Fürstenhof befindliche Statue, die mit der Wage und dem Kreuz, den Sinnbildern der Gerechtigkeit und des Christentums, die Befreiung Rumäniens darstellte, wurde auf Befehl des Statthalters Emanoil Băleanu niedergerissen, der sich für diesen Akt des Vandalismus auch noch derma‎ßen dumme und niederträchtige Worte zurecht legte, dass unsere Feder sich vor deren Wiedergabe scheut, um das Papier nicht zu entweihen.‘“




    Lange Zeit wurden die meisten öffentlichen Monumente Bukarests entlang der Siegesstra‎ße aufgestellt. Der Museologe Cezar Petre Buiumaci dazu:



    Vor dem neuerrichteten Athenäum finden wir »Adlersäule« des Bildhauers Karl Storck. Diese wird 1890 vom Bürgermeister Pache Protopopescu auf einen kleinen Platz entlang des neuen Boulevards versetzt. Da wird sie aber nicht allzu lange bleiben, denn 1903 wir hier die Statue von Rosetti aufgestellt. Vor dem Athenäum standen eine kurze Zeit, nachdem die Adlersäule weg war, die »Läufer« von Boucher. Diese wurde aber dann durch die Statue des Dichters Eminescu ersetzt. Die Adlersäule wird schlie‎ßlich auf dem Königin-Maria-Platz aufgestellt und dort bleibt sie bis zum Erdbeben von 1977. Sie wurde stark beschädigt und ging verloren. Der Park vor dem Athenäum beherbergte auf beiden Seiten Monumente, die in den Cişmigiu-Park gebracht wurden. Dabei ging die Statue des Dichters Ienăchiţă Văcărescu verloren.“




    Der Museologe Cezar Petre Buiumaci beschrieb auch, wie sich einer der wichtigsten Plätze entlang der heutigen Siegesstra‎ße verändert hat. Dabei handelt es sich um den Platz der Rumänischen Trikolore:



    Am Siegesweg, dort, wo das Sărindar-Kloster stand, wurde beim Besuch von Franz Josef im Jahr 1896 der sogenannte Friedensbrunnen errichtet. Bekannt wurde er auch als Sărindar-Brunnen, ein sehr schöner Brunnen, der aber wegen der schlechten Baumaterialien schnell zum Verschlei‎ß kam. Kurz danach wurde der Militärclub »Cercul Militar« gebaut und es war geplant, ein vom Bildhauer Mihai Onofrei noch zu entwerfendes Monument zu Ehren des Bürgermeisters Nicolae Filipescu vor das Gebäude aufzustellen. Nachher entscheidet das Rathaus, den Sărindar-Brunnen zu erneuern und baut den Brunnen, den man auch heute dort sehen kann.“




    Der Triumphbogen, ein repräsentatives Denkmal der Stadt, hatte auch eine bewegte Geschichte. Cezar Petre Buiumaci berichtet:



    Für die Feierlichkeiten anlässlich der Krönung des königlichen Ehepaars Ferdinand und Maria hat man den Bau eines prächtigen Tors vorgeschlagen. Mit dem Bau wurde der Architekt Petre Antonescu beauftragt. Der Termin für die Fertigstellung war knapp, weniger als ein Jahr. Es wurde ein Beton-Fundament geschaffen, aber die Dekorationen wurden aus Gips gebaut. Antonescu beauftragt mehrere renommierte Bildhauer mit der Dekoration. Die dargestellten Soldaten waren fünfeinhalb Meter hoch, insgesamt acht Reliefs, je 4 auf jeder Seiten des Bogens. Im Bogengang waren die Porträts von König Ferdinand und Königin Maria zu sehen, das sind auch die einzigen Elemente, die noch vom alten Triumphbogen stammen. Dieser verfiel langsam, so dass der König Karl II. den Bau eines neuen Triumphbogens anordnet. Dieser wird dann 1936 eingeweiht.“




    Die Liste der Monumente, die Bukarest während seiner bewegten Geschichte verloren hat, ist viel länger. Sofern sie jedoch im kulturellen Gedächtnis noch gepflegt werden, sind sie nicht ganz verloren.

  • Heroenkult in Rumänien nach dem Ersten Weltkrieg

    Heroenkult in Rumänien nach dem Ersten Weltkrieg

    Das 20. Jahrhundert war ein Jahrhundert, das die Ideen des 19. Jahrhunderts in die Praxis umsetzte, Ideen die ihrerseits während der Französischen Revolution Ende des 18. Jahrhunderts entstanden. Der Sozialismus und der Nationalismus, die anfangs als Ziel die Emanzipation des Individuums und der Gesellschaft hatten, gingen in die Radikalisierungsphase über. Durch den 1. Weltkrieg hat die Menschheit einen Teil der Energie des Radikalismus verbraucht. Ein anderer Teil blieb jedoch unverbraucht und führte dann zum Ausbruch des 2. Weltkriegs.



    Die modernen Helden sind Produkte der Kriege in der ersten Hälfte des 20. Jahrhunderts. Männer und Frauen aus unterschiedlichen gesellschaftlichen Schichten gingen voller Enthusiasmus an die Front. Die Rumänen waren keine Ausnahme, davon Zeugen die Hunderttausende Gefallenen. 1918 wollten die Hinterbliebenen der zehn Millionen Toten, dass das Opfer ihrer Landsleute nicht in Vergessenheit gerät. So entstand der Heldenkult in seiner grandiosen und monumentalen Form. In Rumänien pflegte insbesondere Königin Maria die Erinnerung an die Gefallenen. Sie war die wichtigste weibliche Persönlichkeit in der Geschichte Rumäniens in der ersten Hälfte des 20. Jahrhunderts. Der Historiker Daniel Gheorghe über die Entstehung des Heldenkults:



    Nach dem 1. Weltkrieg sieht der Friedensvertrag von Versailles als Versöhnungs- und Annäherungs-Ma‎ßnahme zwischen den Völkern, die im Krieg gegeneinander gekämpft hatten, die Ehrung der Helden vor. Rumänien ist eines der ersten europäischen Länder, das sich verpflichtet, sowohl die eigenen Helden als auch die Helden anderer Völker, die auf rumänischem Boden im Kampf gegen die Rumänen gefallen waren, zu ehren. Der Heldentag wird durch ein Dekret des Königs Ferdinand vom 4. Mai 1920 eingeführt, einen Monat vor der Unterzeichnung des Trianon-Vertrags, durch den die 1918 proklamierte Vereinigung Siebenbürgens und des Banats mit Rumänien nach einen dreijährigen Kampf an der Front und zweijährigen diplomatischen Bemühungen bestätigt wurde. In Paris spielte Königin Maria eine zentrale politische und diplomatische Rolle bei der Anerkennung der Vereinigung.“




    Helden wurden immer geehrt. Der moderne Heldenkult ist aber eine Folge des Traumas des 1. Weltkriegs. Historiker Daniel Gheorghe:



    Den Heldenkult gab es auch zu Zeiten des Königs Karl I. Es wurden damals insbesondere die Helden des Unabhängigkeitskriegs von 1877–1878 und die aus dem Kampf auf dem Bukarester Spirii-Hügel vom 13. September 1848. Im 1. Weltkrieg hat Rumänien etwa 960.000 Bürger verloren. Die meisten starben infolge von Krankheiten, Epidemien und Dürftigkeit. Gefallen sind mindestens 350.000 Rumänen, 30.000 allein im Kampf von Mărăşeşti im Juli-August 1917. An einem Tag starben in diesem Kampf 6.000 rumänische Soldaten. Das Opfer war enorm und die Ehrung der Helden eine Form der Wertschätzung.“




    In den Jahren nach dem Krieg wurden mehrere Monumente zu Ehren der Helden gebaut. Die wichtigsten davon sind das Mausoleum in Mărăşeşti, das Grabmal des unbekannten Soldaten in Bukarest und das Ensemble Heldenweg“ des berühmten Bildhauers Constantin Brâncuşi in der Stadt Târgu Jiu. Daniel Gheorghe dazu:



    Der Heroenkult wurde vom Königshaus und von der Orthodoxen Kirche geleitet. Es wurde die Gesellschaft »Heldengräber« gegründet. Vorsitzender dieser war der Metropolit Miron Cristea. In Rumänien gab es Hunderte Friedhöfe rumänischer Helden, aber auch anderer Nationen: Deutsche, Russen, Engländer, Amerikaner, Franzosen, Ungarn, Bulgaren und Polen, die im 1. und 2. Weltkrieg gefallen sind. Die Gesellschaft »Gefallene Helden« unter der Leitung der Königin Maria verwaltete diese. Königin Maria hatte das Rote Kreuz geleitet und war das Mitglied des Königshauses, das dem Leiden der rumänischen Soldaten auf der Front am nächsten gestanden hatte.“




    Der Heldentag stellt heutzutage einen Tag für alle rumänischen Helden dar, die im Kampf gegen die Feinde der Demokratie und Freiheit gefallen sind. Der Monat Dezember hat für die Rumänen eine besondere Bedeutung, weil im Dezember der Kommunismus gestürzt wurde. Daniel Gheorghe:



    Christi Himmelfahrt wurde zum Heldentag erklärt. Der Heldentag ehrt alle, die ihr Leben für Vaterland und Freiheit in den beiden Weltkriegen, in den kommunistischen Gefängnissen, während des antikommunistischen Widerstands und während der Revolution vom Dezember 1989 geopfert haben. Es hat eine bestimmte Symbolik: das Opfer, das die Erlösung mit sich bringt. Der Patriotismus war der grundlegende Wert, man konnte sich eine Gesellschaft ohne nationale Werte nicht denken. Es gab sogar eine Generation des nationalen Ideals von 1918, eine Generation von Politikern wie die Brătianu-Brüder, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Nicolae Iorga und andere.“

  • Atracţii naturale în judeţul Bistriţa Năsăud

    Atracţii naturale în judeţul Bistriţa Năsăud

    Astăzi mergem în nordul României, în judeţul Bistriţa-Năsăud. Este o zonă în care putem practica toate formele de turism. Vom cunoaşte oraşul de reşedinţă a judeţului, Bistriţa, unde puteţi vizita monumente de arhitectură, vechi lăcaşe de cult şi muzee. Apoi ne îndreptăm spre zona montană, unde descoperim staţiuni, rezervaţii naturale, lacuri deosebit de frumoase şi peşteri fascinante. Iar munţii adăpostesc sate cu tradiţii străvechi şi legende — cum ar fi cea a lui Dracula.



    O ţară în interiorul căreia sunt mai multe ţări, aşa descrie judeţul Bistriţa Năsăud Bogdan Ivan, purtător de cuvânt în cadrul Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud: Atât din punct de vedere geografic cât şi istoric, judeţul Bistriţa Năsăud poate să ofere vizitatorilor incursiuni în trecut prin legătura cu burgul săsesc Bistriţa, una dintre cele şapte cetăţi istorice ale Transilvaniei, dar şi prin imaginea ţăranului român, care acum, în mileniul trei, este aşa cum apare descrisă în literatura română clasică (Ion, Liviu Rebreanu). De asemenea, drumul lui Jonathan Harper, personajul principal din romanul Dracula”, scris de Bram Stoker, porneşte din oraşul Bistriţa şi continuă pe Valea Bârgăului până în Pasul Tihuţa. Acolo se mai păstrează şi acum poveştile şi miturile legate de prezenţa lui Dracula, de spirite. Am încercat să le valorificăm printr-un festival, iniţiat în urmă cu doi ani, Festivalul Usturoiului. Acesta se organizează la începutul lui septembrie, iar până acum a atras o medie de cel puţin zece mii de turişti.”



    Însă orice călătorie începe din oraşul Bistriţa, care se întinde la poalele Munţilor Bârgăului, străbătut de râul cu acelaşi nume şi atestat documentar în anul 1264. Centrul vechi al oraşului aminteşte de trecutul bogat. Cel mai vechi monument istoric din oraş este fosta biserică a minorităţilor, în prezent biserică ortodoxă, ridicată între anii 1270 — 1280. De un interes aparte este şi Sugălete”, complexul format din 13 clădiri cu arcade, care în secolul XV- XVI, formau complexul comercial al cetăţii. Şi, nu în ultimul rând, poate cel mai apreciat monument de către turişti, Biserica Evanghelică, din centru, a devenit un simbol al oraşului. Edificiul a fost finalizat în forma sa actuală în anul 1563. Aici puteţi vedea piesele de mobilier realizate acum cinci secole, cele 13 steaguri ale breslelor bistriţene şi nu numai atât, continuă Bogdan Ivan, purtător de cuvânt în cadrul Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud: Pe lângă istorie, pe lângă legătura foarte strânsă cu trecutul nostru, avem în municipiul Bistriţa cel mai înalt turn de biserică evanghelică, din piatră, din Transilvania. El măsoară 75 de metri şi are o vechime de 450 de ani. Toţi turiştii vor putea urca până la nivelul turnului bisericii cu ajutorul unui lift interior. Prezenţa unui lift modern într-un turn de biserică evanghelică, aşa cum îi place primarului nostru să spună, este unică de la Viena până la Moscova.”



    Ieşim din Bistriţa şi ne îndreptăm acum spre munţi. Vom găsi locuri retrase, arhaice, în care s-au păstrat tradiţii vechi şi în care oamenii îşi duc viaţa liniştit, ocupându-se de creşterea animalelor şi de agricultură. Unul dintre locurile în care veţi dori cu siguranţă să rămâneţi mai mult este staţiunea Colibiţa. Lacul artificial de acumulare cu acelaşi nume se află la o altitudine de 900 de metri, având o suprafaţă de aproximativ 270 de hectare şi o lungime de 13 kilometri. Andreea Spânu, agent de turism în cadrul Centrului de Informare Turistică Bistriţa Bârgăului, ne prezintă oferta turistică.



    Zona este specifică ariei depresionare. În mijlocul depresiunii există un lac de acumulare, iar acesta constituie elementul principal de atracţie al zonei. Depresiunea este situată în partea de est a judeţului Bistriţa Năsăud şi este chiar în punctul de întâlnire al Munţilor Bârgăului cu Munţii Călimani. De altfel, aproximativ 2% din teritoriul Rezervaţiei Naturale Călimani se află pe teritoriul comunei noastre. Cel mai practicat tip de turism în zonă este cel de relaxare. Se pot practica drumeţiile, se poate face echitaţie, se pot face plimbări cu trăsura sau cu sania. Resursele naturale, respectiv calitatea aerului, apele naturale, flora şi fauna sunt deosebite. Dar se mai poate practica şi turismul de aventură: caiac, rafting, zbor cu parapanta, alpinism, escaladă, vânătoare. Oferta zonei este foarte bogată.”



    Colibiţa este un loc unic în estul Europei, spune Bogdan Ivan, purtător de cuvânt în cadrul Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud: Aerul din această zonă este comparabil cu cel din Mont Blanc. Are proprietăţi curative datorită concentraţiei de ioni negativi, de ozon şi de iod. În acelaşi timp, oamenii se pot bucura şi de o privelişte extraordinară. Noi îi spunem lacului Colibiţa marea de la munte”, iar toţi cei care au fost acolo pot confirma acest lucru. Cei care ajung în Bistriţa Năsăud pot gusta din bucătăria tradiţională. Începând cu Valea Someşului şi Valea Bârgului se pot descoperi bucate gătite după reţete păstrate de sute de ani de la străbuni. În oraşul Bistriţa şi în staţiunea Colibiţa sunt foarte multe localuri în meniul cărora se găsesc aceste bucate. În acelaşi timp, avem foarte mulţi meşteri populari care lucrează costume tradiţionale, opinci şi multe alte obiecte de artizanat, caracteristice perioadei medievale şi postmedievale. Totodată, ne putem mândri cu vinul de Lechinţa, reprezentat în momentul de faţă de brandul Liliac. Acesta a câştigat peste zece medalii de aur la concursurile internaţionale de vin din întreaga lume.”



    De interes pe harta turistică a Bistriţei este Herghelia Beclean. Aici veţi admira caii din rasa Lipiţan, calul imperiului austro-ungar, ale cărui origini se situează pe la 1580. Herghelia Beclean se mândreşte şi cu faptul că aici creşte Lipiţanul negru, care este destul de rar în lume. Iar, în apropiere, înconjurată de munţi, puţin retrasă faţă de şoseaua dintre Vatra Dornei şi Bistriţa, în pasul Tihuţa, se află Mănăstirea Fântânele, ridicată la 1928.



    În prezent, Consiliul Judeţean Bistriţa Năsăud are un proiect pentru realizarea unui centru de echitaţie pe Valea Bârgăului, pe traseul descris în romanul Dracula” de Bram Stoker. Copiii de trei-patru ani, dar şi adulţii vor putea să înveţe echitaţia. Planurile de dezvoltare turistică includ şi amenajarea unui domeniu schiabil în apropierea lacului Colibiţa.



    Probleme cu cazarea nu veţi întâmpina. Veţi găsi pensiuni şi hoteluri de grade diferite de confort, toate la preţuri accesibile, între 20 şi 90 de euro pe noapte, cu micul dejun inclus. Invitaţia a fost lansată. Până data viitoare, drum bun şi vreme frumoasă!

  • Iaşi

    Iaşi

    În vara acestui an, la Bruxelles, Ambasada României şi Institutul Cultural Român din Regatul Belgiei au lansat candidatura municipiului Iaşi la titlul de Capitala Culturală Europeana 2021”. Destinaţia noastră de astăzi se află aşadar în nord-estul României şi este unul dintre cele mai mari centre universitare din România.



    Raportat la numărul de locuitori, Iaşiul este unul dintre oraşele cu cei mai mulţi elevi şi studenţi din Europa. Mai mult decât atât, în acest oraş s-a înfiinţat primul teatru naţional, dar şi prima universitate şi primul teatru evreiesc din România şi din lume. Fiecare piatră, stradă, clădire din Iaşi are propria poveste. Astfel, un turist pasionat de istorie nu se va plictisi la Iaşi, spune Carmen Chiorcea, director al Asociaţiei “Centrul de Promovare Turistica” Iaşi. Cele mai multe dintre ele se află în zona centrală a oraşului, astfel încât poate fi făcut şi un tur pietonal. O altă parte dintre ele se află în zona Copou, unde se află şi Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Sunt muzee care prezintă cultura şi istoria românilor. Turiştii se pot adresa şi complexului Golia, pentru a vizita ansamblul monument istoric mănăstirea Golia. Se poate vizita Turnul Golia, cu o înălţime de 30 de metri. De pe terasa turnului, se poate admira panorama oraşului. Recomandăm casa lui Ion Creangă, în care a locuit scriitorul român cât timp a fost diacon la Golia. Avem şi alte două turnuri în care organizăm expoziţii tematice. Unul este amenajat cu o expoziţie privind spiritualitatea ortodoxă, iar celălalt cu o expoziţie de folclor. De asemenea, în Iaşi, se poate vizita Muzeul Unirii, cu referire la mica unire dintre cele două provincii istorice: Moldova şi Ţara Românească. Oferta culturală este foarte variată.”



    Nu puţine sunt târgurile la care veţi putea să admiraţi obiectele populare, continuă Carmen Chiorcea: În general meşteşugarii sunt în comunele limitrofe Iaşiului. Noi am mai organizat evenimente în care meşteşugarii din zonă i-au învăţat pe copii tainele meşteşugurilor: împletituri din sfoară prin tehnica nodurilor, execuţii de mărgele prin tehnică folclorică, s-au executat portofele din piele şi chiar obiecte din lemn. Turiştii au învăţat să facă şi inserţii metalice pe obiecte din lemn, dar pot învăţa şi altele: pictură naivă sau pictură de icoane pe sticlă.”



    Primăria Municipiului Iaşi organizează în fiecare an, în luna octombrie, o serie de manifestări culturale, umanitare, comerciale, sportive şi de divertisment care vin să completeze amplul program religios pregătit de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu ocazia Sfintei Parascheva, ocrotitoare a Moldovei. Cu detalii, Carmen Chiorcea: În data de 14 octombrie este sărbătorită Sf Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. În această perioadă are loc un pelerinaj religios. Însă, pe lângă activităţile religioase programate, primăria municipiului Iaşi organizează o serie de alte evenimente care se întind aproape pe tot parcursul lunii. În data de 14 octombrie are loc, de obicei, retragerea cu torţe în centrul Iaşiului. Sunt organizate concerte, sunt focuri de artificii. Tot în această perioadă, primăria mai organizează o noapte albă a Iaşiului. Atunci se pot vizita în mod gratuit muzeele din Iaşi. La unele dintre aceste muzee sunt organizate şi spectacole.”



    În luna octombrie a fiecărui an, în cadrul Sărbătorilor Iaşiului, în faţa Ansamblului Monument Istoric Mănăstirea Golia are loc târgul intitulat Sărbătoarea Dulceţii. Veţi putea cumpăra dulceaţă, zacuscă, miere de albine, şerbet, compoturi, gemuri, dar şi preparate din carne şi brânză, caşcaval, pregătite de gospodinele din zonă.



    Sebastian Buraga, purtător de cuvânt al primăriei municipiului Iaşi, spune că ideea acestor manifestări le-a venit marilor primari ai Iaşiului, din anii 1920-1930.


    Atunci se organizau târguri importante pentru zona Moldovei. Împreună cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei am reînviat această lună a Iaşiului şi, de hramul Sfintei Parascheva, s-a decis să sărbătorim şi zilele oraşului. Primul reper pe care l-aş aduce în discuţie este cel legat de latura spirituală. Dacă ar fi să ne referim la evenimentele laice, primul la care mă gândesc este târgul vinurilor, o sărbătoare populară, adresată tuturor, deloc elitistă, asemănătoare cu Oktoberfest. Nu se consumă însă bere, ci băutura tradiţională, vinul. Să nu uităm că zona Moldovei are zone viticole renumite. Vinurile Vasluiului sunt recunoscute la nivel internaţional. Iaşiul s-a dovedit în ultimii ani un oraş deschis, însă, mai ales acum toţi cei care iubesc frumosul, cultura, arta şi spiritualitatea pot veni pentru a vedea cum se transformă oraşul de la an la an pentru a deveni capitală culturală europeană.”



    Foarte mulţi turişti vin din SUA, dar au venit şi din Israel, Brazilia. Ce impresie şi-au făcut? Aflăm de la Carmen Chiorcea, director al Asociaţiei “Centrul de Promovare Turistica” Iaşi. O reacţie foarte bună, pozitivă. Noi le solicităm mereu o părere despre Iaşi, România şi despre români pentru a vedea dacă, într-adevăr, impresia pe care o facem noi acasă este diferită de cea pe care ne-o fac alţii în exterior. Este îmbucurător, de fiecare dată, că sunt încântaţi de ceea ce văd, că românii sunt mereu calzi şi primitori, că oraşele sunt frumoase, că aici găsesc cu totul altceva decât ceea ce se aşteptau. Am avut turişti englezi care spuneau că au fost întrebaţi de către prieteni ce vor să facă şi de ce merg tocmai în România. Foarte mulţi vin în Iaşi şi prin programele Erasmus şi vizitează şi obiectivele turistice.”



    Aeroportul Iaşi efectuează curse externe cu destinaţii dinspre şi către cele mai importante aeroporturi din Europa. Prin urmare, nu rămâne decât să vă programaţi sejurul în octombrie, în Iaşi.