Tag: morcov

  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post

    În postul Paştelui, credincioşii ortodocşi consumă, cu excepţia câtorva zile, doar mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse lactate. Una dintre mâncărurile de post este ciorba de varză acră, simplă sau în combinaţie cu alte legume. Avem nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3 morcovi şi de pastă de tomate. Spălăm varza în apă rece şi apoi o tăiem în bucăţi mai mici, după care o lăsăm să fiarbă la foc mic. Tăiem cepele solzişori, şi le adăugăm în oală, la fel ca şi morcovii, tăiaţi rondele. Putem pune şi o rădăcină de pătrunjel, tăiată mărunt şi adăugăm suc de roşii sau una, două linguri de pastă de tomate. Lăsăm oala de ciorbă la foc mic, până când varza s-a înmuiat după care poate fi servită. Pe lângă varză, în oală se mai pot pune câţiva cartofi, tăiaţi cubuleţe.

    O altă combinaţie pentru ciorbă este cea de varză murată şi ciuperci. Se folosesc cantităţi egale de ciuperci şi de varză murată, câte jumătate de kg, două cepe, doi morcovi şi pastă de tomate. Toate legumele trebuie tocate şi călite uşor în ulei, după care sunt stinse în circa doi litri de apă şi se lasă la fiert circa jumătate de oră. Se adaugă două … trei linguri de pastă de roşii şi se mai lasă câteva minute la fiert. La sfârşit, după ce oala a fost luată de pe foc, se pot presăra frunze tocate de pătrunjel şi se acoperă cu un capac. Se serveşte imediat, cu ceapă verde sau cu o ceapă roşie.

    Ardeii umpluţi cu orez reprezintă un preparat savuros. Nu trebuie să petreceţi timp îndelungat în bucătărie pentru prepararea lor, care este şi destul de simplă. Avem nevoie de circa 2 kg de ardei gras, de mărime medie cărora le scoatem cu grijă cotorul, nervurile şi seminţele din interior. Separat, pregătim umplutura. Avem nevoie de circa jumătate de kg de orez, de două cepe, de doi morcovi, de mărar şi frunze de pătrunjel, suc de roşii sau bulion. Spălăm orezul şi îl lăsăm puţin la înmuiat. Tocăm cepele pe care le călim uşor în ulei, alături de morcovii dați pe răzătoare. Amestecăm legumele călite cu orezul şi cu mărarul tocat mărunt. Condimentăm cu piper, punem sare după gust şi umplem ardeii cu această compoziţie. Punem ardeii într-o cratiţă, fie culcaţi, fie cu capacele în sus, însă turnăm apă şi suc de roşii astfel încât să îi acopere. Lăsăm să fiarbă la foc mic circa jumătate de oră, apoi se lasă cratiţa în cuptor pentru încă jumătate de oră. Spre final, se presară frunze tocate de pătrunjel. Ardeii umpluţi se servesc calzi, ornaţi cu frunze tocate de pătunjel.

  • Pepeni muraţi

    Pepeni muraţi

    În multe gospodării din România, conservarea unor legume în saramură sau în oţet reprezintă o
    adevărată tradiţie, cu reţete transmise din generaţie în generaţie. Sunt conservate
    astfel legume precum gogonelele,
    castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele, ceapa,
    ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi
    fructe precum merele şi gutuile. Despre pepenii roşii muraţi există referinţe
    în cronicile unor străini veniţi în ţările române, aceştia fiind surprinşi de legumele
    şi fructele în saramură, în special de pepenele roşu, tăiat în stea şi
    prezentat astfel mesenilor.


    Conservarea
    pepenilor în saramură este destul de simplă. Sunt folosiţi pepeni de dimensiuni
    mici, rămaşi pe câmp cum se spune la spartul bostanei. Pe lângă pepeni, mai
    avem nevoie de câteva crenguţe de mărar uscat, de câţiva morcovi şi două
    rădăcini de hrean, frunze de ţelină, câţiva câţei de usturoi, precum şi câţiva
    ardei iuţi. Avem nevoie şi de un recipient cu gura destul de largă astfel încât
    înăuntrul acestuia să putem pune pepenii întregi. Aşezăm câteva crenguţe de
    mărar, apoi punem pepenii, în partea de jos a recipientului pe cei mai mari
    care se murează mai greu. Adăugăm morcovii, tăiaţi rondele, căţeii de usturoi,
    curăţaţi, hreanul, tăiat fâşii şi ardeii iuţi. În partea de sus punem câteva
    ramuri de ţelină, pentru un plus de aromă. Turnăm apoi o saramură fierbinte, un
    amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un
    litru de apă. Recipientul trebuie păstrat circa o săptămână la cald, pentru ca
    legumele să se acrească, după care trebuie depozitate într-un loc răcoros.


    Fructele
    şi legumele pot fi puse în saramură şi în diverse combinaţii, rezutând
    murăturile asortate. Pot fi puse laolaltă gogonele, pepeni roşii de mici
    dimensiuni, mere, morcov, ţelină, castraveţi şi conopidă. Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu
    verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. De asemenea, unele soiuri de mere
    se tercuiesc în saramură şi, din acest motiv, trebuie alese anumite soiuri de
    mere. Pe lângă gogonele, în
    acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, punem la murat morcovi, tăiaţi
    rondele, ţelină, tăiată, de asemenea, în felii, câţiva ardei capia şi chiar câţiva ardei iuţi, care vor da un gust uşor picant murăturilor.

  • Pepeni muraţi

    Pepeni muraţi

    În multe gospodării din România, conservarea unor legume în saramură sau în oţet reprezintă o
    adevărată tradiţie, cu reţete transmise din generaţie în generaţie. Sunt conservate
    astfel legume precum gogonelele,
    castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele, ceapa,
    ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi
    fructe precum merele şi gutuile. Despre pepenii roşii muraţi există referinţe
    în cronicile unor străini veniţi în ţările române, aceştia fiind surprinşi de legumele
    şi fructele în saramură, în special de pepenele roşu, tăiat în stea şi
    prezentat astfel mesenilor.


    Conservarea
    pepenilor în saramură este destul de simplă. Sunt folosiţi pepeni de dimensiuni
    mici, rămaşi pe câmp cum se spune la spartul bostanei. Pe lângă pepeni, mai
    avem nevoie de câteva crenguţe de mărar uscat, de câţiva morcovi şi două
    rădăcini de hrean, frunze de ţelină, câţiva câţei de usturoi, precum şi câţiva
    ardei iuţi. Avem nevoie şi de un recipient cu gura destul de largă astfel încât
    înăuntrul acestuia să putem pune pepenii întregi. Aşezăm câteva crenguţe de
    mărar, apoi punem pepenii, în partea de jos a recipientului pe cei mai mari
    care se murează mai greu. Adăugăm morcovii, tăiaţi rondele, căţeii de usturoi,
    curăţaţi, hreanul, tăiat fâşii şi ardeii iuţi. În partea de sus punem câteva
    ramuri de ţelină, pentru un plus de aromă. Turnăm apoi o saramură fierbinte, un
    amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un
    litru de apă. Recipientul trebuie păstrat circa o săptămână la cald, pentru ca
    legumele să se acrească, după care trebuie depozitate într-un loc răcoros.


    Fructele
    şi legumele pot fi puse în saramură şi în diverse combinaţii, rezutând
    murăturile asortate. Pot fi puse laolaltă gogonele, pepeni roşii de mici
    dimensiuni, mere, morcov, ţelină, castraveţi şi conopidă. Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu
    verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. De asemenea, unele soiuri de mere
    se tercuiesc în saramură şi, din acest motiv, trebuie alese anumite soiuri de
    mere. Pe lângă gogonele, în
    acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, punem la murat morcovi, tăiaţi
    rondele, ţelină, tăiată, de asemenea, în felii, câţiva ardei capia şi chiar câţiva ardei iuţi, care vor da un gust uşor picant murăturilor.

  • Pepeni muraţi

    Pepeni muraţi

    În multe gospodării
    din România, conservarea unor
    legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu
    reţete transmise din generaţie în generaţie. Sunt conservate astfel legume
    precum gogonelele, castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele, ceapa,
    ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi
    fructe precum merele şi gutuile. Despre pepenii roşii muraţi există referinţe
    în cronicile unor străini veniţi în ţările române, aceştia fiind surprinşi de legumele
    şi fructele în saramură, în special de pepenele roşu, tăiat în stea şi
    prezentat astfel mesenilor.


    Conservarea
    pepenilor în saramură este destul de simplă. Sunt folosiţi pepeni de dimensiuni
    mici, rămaşi pe câmp cum se spune la spartul bostanei. Pe lângă pepeni, mai
    avem nevoie de câteva crenguţe de mărar uscat, de câţiva morcovi şi două
    rădăcini de hrean, frunze de ţelină, câţiva câţei de usturoi, precum şi câţiva
    ardei iuţi. Avem nevoie şi de un recipient cu gura destul de largă astfel încât
    înăuntrul acestuia să putem pune pepenii întregi. Aşezăm câteva crenguţe de
    mărar, apoi punem pepenii, în partea de jos a recipientului pe cei mai mari
    care se murează mai greu.

    Adăugăm morcovii, tăiaţi rondele, căţeii de usturoi,
    curăţaţi, hreanul, tăiat fâşii şi ardeii iuţi. În partea de sus punem câteva
    ramuri de ţelină, pentru un plus de aromă. Turnăm apoi o saramură fierbinte, un
    amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un
    litru de apă. Recipientul trebuie păstrat circa o săptămână la cald, pentru ca
    lpepenii să se acrească, după care recipientul trebuie depozitat într-un loc
    răcoros.

  • Pepeni muraţi

    Pepeni muraţi

    În multe gospodării
    din România, conservarea unor
    legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu
    reţete transmise din generaţie în generaţie. Sunt conservate astfel legume
    precum gogonelele, castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele, ceapa,
    ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi
    fructe precum merele şi gutuile. Despre pepenii roşii muraţi există referinţe
    în cronicile unor străini veniţi în ţările române, aceştia fiind surprinşi de legumele
    şi fructele în saramură, în special de pepenele roşu, tăiat în stea şi
    prezentat astfel mesenilor.


    Conservarea
    pepenilor în saramură este destul de simplă. Sunt folosiţi pepeni de dimensiuni
    mici, rămaşi pe câmp cum se spune la spartul bostanei. Pe lângă pepeni, mai
    avem nevoie de câteva crenguţe de mărar uscat, de câţiva morcovi şi două
    rădăcini de hrean, frunze de ţelină, câţiva câţei de usturoi, precum şi câţiva
    ardei iuţi. Avem nevoie şi de un recipient cu gura destul de largă astfel încât
    înăuntrul acestuia să putem pune pepenii întregi. Aşezăm câteva crenguţe de
    mărar, apoi punem pepenii, în partea de jos a recipientului pe cei mai mari
    care se murează mai greu.

    Adăugăm morcovii, tăiaţi rondele, căţeii de usturoi,
    curăţaţi, hreanul, tăiat fâşii şi ardeii iuţi. În partea de sus punem câteva
    ramuri de ţelină, pentru un plus de aromă. Turnăm apoi o saramură fierbinte, un
    amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un
    litru de apă. Recipientul trebuie păstrat circa o săptămână la cald, pentru ca
    lpepenii să se acrească, după care recipientul trebuie depozitat într-un loc
    răcoros.

  • Mâncăruri cu fasole boabe

    Mâncăruri cu fasole boabe


    Fasolea
    boabe reprezintă un ingredient important în alimentaţia românilor, mai ales în perioada sezonului
    rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor, dar, la fel de bine, poate fi transformatăîn aperitiv.


    Se poate pregăti
    tradiţională ciorbă de fasole servită în farfurii sau în pită, adică într-un
    bol realizat dintr-o chiflă de dimensiuni mai mari, dar se poate pregăti şi o
    supă-cremă de fasole boabe. Indiferent de variantă, modul de preparare şi
    ingredientele sunt aproape identice. Avem nevoie de un sfert de kg de fasole boabe, de 3 morcovi, de o ceapă,
    de foi de dafin şi puţin cimbru, de suc de roşii sau de bulion. Se poate face
    ciorbă de fasole de post, fără carne, dar se poate adăuga şi puţină afumătură de
    porc, costiţă sau ciolan. Cu o seară înainte punem fasolea
    la înmuiat într-un vas cu apă. Scurgem boabele de fasole şi le punem la fiert.
    După ce dă în clocot, schimbăm apa în care a fiert fasolea. Adăugăm morcovii,
    tăiaţi rondele, ceapa, tăiată marunt, două foi de dafin şi bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să fiarbă, la foc mic,
    vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o lingură de bulion,
    presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de oră. Se poate acri cu
    borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu tarhon pus la borcan în
    oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Ciorba de fasole poate fi servităîn farfurie adâncă obişnuită sau, aşa cum am menţionat, într-o
    chiflă golită de miez, cu un perete de vreo 2 cm. Dacă dorim să obţinem supă
    cremă de fasole boabe, atunci toate legumele, inclusiv
    boabele de fasole, trebuie pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate
    pune păstârnac.


    La
    fel de gustoasă este şi mâncarea de fasole boabe sau iahnia de fasole. Modul de
    preparare este asemănător cu cel al ciorbei, cu deosebirea că punem mai puţină
    apă. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, 2 …
    3 cepe, un morcov, foi de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion, sare şi
    piper.
    După ce a fiert suficient, iar boabele s-au înmuiat, adăugăm ceapa tocată mărunt
    şi călită uşor in puţin ulei, iar spre final bulion şi sare după gust, precum şi
    frnuze de pătrunjel, tocate mărunt. Iahnia de fasole poate
    fi servită drept garnitură împreună cu cârnaţi prăjiţi şi cu o salată de sezon,
    de gogonele, gogoşari în oţet sau castraveciori muraţi. Iahnia de fasole mai
    poate fi pregătită, adăugând la fiert şi bucăţi de carne de porc afumată,
    costiţă sau ciolan. După fierbere, boabele de fasole pot fi pasate şi transformate, la fel
    de bine, într-o cremă
    deasupra căreia întândem ceapă călită în ulei şi stinsă cu puţin suc de roşii.
    Fasolea bătută poate fi servită atât ca aperitiv, dar şi ca garnitură.

  • Mâncăruri cu fasole boabe

    Mâncăruri cu fasole boabe


    Fasolea
    boabe reprezintă un ingredient important în alimentaţia românilor, mai ales în perioada sezonului
    rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor, dar, la fel de bine, poate fi transformatăîn aperitiv.


    Se poate pregăti
    tradiţională ciorbă de fasole servită în farfurii sau în pită, adică într-un
    bol realizat dintr-o chiflă de dimensiuni mai mari, dar se poate pregăti şi o
    supă-cremă de fasole boabe. Indiferent de variantă, modul de preparare şi
    ingredientele sunt aproape identice. Avem nevoie de un sfert de kg de fasole boabe, de 3 morcovi, de o ceapă,
    de foi de dafin şi puţin cimbru, de suc de roşii sau de bulion. Se poate face
    ciorbă de fasole de post, fără carne, dar se poate adăuga şi puţină afumătură de
    porc, costiţă sau ciolan. Cu o seară înainte punem fasolea
    la înmuiat într-un vas cu apă. Scurgem boabele de fasole şi le punem la fiert.
    După ce dă în clocot, schimbăm apa în care a fiert fasolea. Adăugăm morcovii,
    tăiaţi rondele, ceapa, tăiată marunt, două foi de dafin şi bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să fiarbă, la foc mic,
    vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o lingură de bulion,
    presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de oră. Se poate acri cu
    borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu tarhon pus la borcan în
    oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Ciorba de fasole poate fi servităîn farfurie adâncă obişnuită sau, aşa cum am menţionat, într-o
    chiflă golită de miez, cu un perete de vreo 2 cm. Dacă dorim să obţinem supă
    cremă de fasole boabe, atunci toate legumele, inclusiv
    boabele de fasole, trebuie pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate
    pune păstârnac.


    La
    fel de gustoasă este şi mâncarea de fasole boabe sau iahnia de fasole. Modul de
    preparare este asemănător cu cel al ciorbei, cu deosebirea că punem mai puţină
    apă. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, 2 …
    3 cepe, un morcov, foi de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion, sare şi
    piper.
    După ce a fiert suficient, iar boabele s-au înmuiat, adăugăm ceapa tocată mărunt
    şi călită uşor in puţin ulei, iar spre final bulion şi sare după gust, precum şi
    frnuze de pătrunjel, tocate mărunt. Iahnia de fasole poate
    fi servită drept garnitură împreună cu cârnaţi prăjiţi şi cu o salată de sezon,
    de gogonele, gogoşari în oţet sau castraveciori muraţi. Iahnia de fasole mai
    poate fi pregătită, adăugând la fiert şi bucăţi de carne de porc afumată,
    costiţă sau ciolan. După fierbere, boabele de fasole pot fi pasate şi transformate, la fel
    de bine, într-o cremă
    deasupra căreia întândem ceapă călită în ulei şi stinsă cu puţin suc de roşii.
    Fasolea bătută poate fi servită atât ca aperitiv, dar şi ca garnitură.