Tag: musaca

Mâncăruri din Dobrogea

Situată între Dunăre şi Marea Neagră (în partea estică a României), Dobrogea are o gastronomie specifică, cu preparate pe care nu le întâlnim în celelalte provincii româneşti. Teritoriu aflat sub administrare otomană până în a doua jumătate a secolului al 19-lea, Dobrogea are multe mâncăruri pe bază de peşte, în special în Delta Dunării şi pe bază de lapte şi carne de oaie, datorită tradiţiilor minorităţii turco-tătare. Ciorbele pescăreşti, peştele marinat, saramura de peşte, pilaful dobrogean, salatele dobrogene, cârnaţii de oaie, mielul la proţap sunt specifice acestei provincii, unde întâlnim şi preparate ale comunităţii turco-tătare, precum chebap, musacaua sau garniturile de orez.

Unele preparate au trecut dincolo de limitele geografice ale Dobrogei, păstrându-şi însă denumirea. Oriunde în România, găsim în rafturile magazinelor salamuri uscate din carne de oaie denumite babic şi ghiudem. Există şi preparate cu denumire de origine, precum „plăcinta dobrogeană”, un produs cu Indicație Geografică Protejată, recunoscut în Uniunea Europeană. Această plăcintă are fie umplutură de brânză dulce, fie de brânză sărată, cu foi subţiri de aluat, puse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna după ce în mijlocul foii a fost pusă umplutura.

Pe lângă tradiţionala plăcinta cu denumire de origine gegrafică, în Dobrogea întâlnim o plăcintă umplută cu carne de oaie sau de vită, numită şuberek. Avem nevoie de făină pentru aluat, de carne tocată, de câteva cepe, de ulei pentru prăjit, de piper, sare şi puţină mentă. Din făină şi puţină apă facem o cocă în care adăugăm treptat făină şi puţină sare. Coca trebuie să se întindă pentru a putea obţine foi subţiri de plăcintă. Aluatul este apoi porţionat astfel încât să obţinem o plăcintă de dimensiunea unei palme. Într-un bol punem carnea tocată şi o amestecăm cu cepele, tocate mărunt, adăugând piper şi puţină mentă. Se întind foile de plăcintă, încercând să obţinem foi cât mai subţiri. Pe jumătate de foaie se întinde umplutura, după care se acoperă cu cealaltă jumătate de foaie de aluat. Se apasă pe margine cu degetele pentru ca aluatul să se lipească şi obţinem astfel şuberekul pe care îl prăjim în ulei încins.

Există, de asemenea, deserturi specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat, precum şi celebrele baclavale şi sarailii, specialităţi ale comunităţii turce şi tătare.

RadioRomaniaInternational · Secretele bucătăriei româneşti – 19.04.2024

19 April 2024
Musaca nach Dobrudscha Art

Die Dobrudscha (rumänisch Dobrogea) ist eine historische Landschaft in Südosteuropa zwischen dem Unterlauf der Donau und dem Schwarzen Meer. Die Gastronomie dieses Landesteiles ist durch die türkisch-tatarische Minderheit stark orientalisch geprägt. Die Küche der Dobrudscha basiert auf Fisch und Hammelfleisch, aber auch auf Geflügel, Rind- und Schweinefleisch. Zu den Grundgerichten werden Reis oder Gemüsebeilagen serviert. Milchprodukte wie Joghurt oder Käse werden auch für die Zubereitung anderer Gerichte verwendet. Diese kulinarische Region ist auch von anderen ethnischen Gemeinschaften beeinflusst, wie den Griechen und den Ukrainern und russischen Lipovanern, die im nördlichen Teil der Dobrudscha, in den Dörfern des Donaudeltas leben.

Musaca ist ein Auflaufgericht, das Kartoffeln, Auberginen oder Zucchini, Hackfleisch und Tomaten unter einer Käsehaube vereint. In der Dobrudscha Art wird die Musaca mit Hammelfleisch zubereitet. Das Wort Musaca stammt aus dem Türkischen, obwohl die meisten von uns zunächst an die griechische Moussaka denken.

Um eine Musaca nach Dobrudscha Art zuzubereiten, benötigen Sie folgende Zutaten:

2 kg Kartoffeln, 1 kg Hammelfleisch, eine gro‎ße Zwiebel, zwei gro‎ße Tomaten oder Tomatensaft, Öl, Salz, Pfeffer, Thymian und saure Sahne. Kartoffeln und Fleisch sollten im Verhältnis 2:1 stehen.

Zubereitung: Die Zwiebel fein hacken und in Öl glasig dünsten, zu dem Hackfleisch geben und Tomatensaft hinzufügen. Mit Salz, Pfeffer und Thymian abschmecken. Die in Scheiben geschnittenen Kartoffeln in einer Pfanne leicht anbraten und anschlie‎ßend abwechselnd mit dem Hackfleisch in eine Auflaufform schichten. Erste und letzte Schicht sollten aus Kartoffeln bestehen. Die Auflaufform für 30 Minuten in den vorgeheizten Ofen stellen. Geriebener Käse kann gegen Ende der Garzeit auf die letzte Schicht Kartoffeln gestreut werden. Nachdem die Musaca an der Oberfläche leicht gebräunt ist, aus dem Ofen nehmen. In Stücke schneiden und vor dem Auftischen mit Tomatenso‎ße oder saurer Sahne übergie‎ßen. Das Gericht wird warm serviert, mit eingelegtem Gemüse.

11 February 2023
Mâncăruri din Dobrogea

Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de orez sau de legume. Produse din lapte de oaie precum iaurt sau telemea sunt folosite de asemenea pentru pregătirea altor mâncăruri. Gastronomia Dobrogei este influenţată însă şi de alte comunităţi etnice precum cele ale grecilor sau ruşilor lipoveni, aflaţi în partea de nord a Dobrogei, în satele Deltei Dunării.

Pentru această ediţie vă oferim o reţetă potrivită pentru perioada iernii şi anume musacaua dobrogeană. În general, musacaua este o mâncare cu carne tocată de porc, vită sau amestec, cu felii de cartofi sau, în perioada verii, cu vinete sau dovlecei. La musacaua dobrogeană se pune însă carne de oaie. Cuvântul musaca provine din turcă (musakka), ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic pe care îl putem întâlni în spaţiul balcanic. Avem nevoie de 2 kg de cartofi, 1 kg de carne tocată din pulpă de oaie, o ceapă mare, două roşii mari sau suc de roşii, ulei, sare, piper, cimbru, smântână. Dacă folosiţi alte cantităţi ale principalelor ingrediente, e bine să păstraţi raportul de 1 la 2 între cantitatea de carne şi cantitatea de cartofi folosită.

Ceapa este tocată mărunt şi călită în ulei, apoi este amestecată cu carnea tocată şi cu sucul de roşii. Se adaugă, după gust, sare, piper şi cimbru. Cartofii, tăiaţi rondele, trebuie rumeniţi uşor în tigaie după care sunt puşi într-o cratiţă, în straturi, alternând cu carnea tocată. Se pot pune şi cartofi cruzi, însă este important ca primul şi ultimul strat să fie de cartofi. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor pentru circa jumătate de oră, iar spre sfârşit poate fi presărat caşcaval ras deasupra ultimului strat de cartofi. După ce se rumeneşte, musacaua trebuie scoasă din cuptor, porţionată şi, înainte de a fi servită, se poate turna deasupra fiecărei porţii fie sos tomat, fie smântână. Musacaua este servită caldă, alături de orice fel de murătură.

Există, de asemenea, deserturi specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat, precum şi celebrele baclavale şi sarailii, specialităţi ale comunităţii turce şi tătare. Un alt preparat specific, cu denumire de origine, este plăcinta dobrogeană, făcută cu foi de aluat în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna, după ce am pus deasupra umplutura. Umplutura poate fi brânză sărată, atunci când este servită ca aperitiv sau brânză dulce cu stafide atunci când plăcinta este servită la desert. Este o plăcintă care, în gospodăria tradiţională, este coaptă în cuptorul de lut amenajat în curte.

3 February 2023
Mâncăruri din Dobrogea

Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de orez sau de legume. Produse din lapte de oaie precum iaurt sau telemea sunt folosite de asemenea pentru pregătirea altor mâncăruri. Gastronomia Dobrogei este influenţată însă şi de alte comunităţi etnice precum cele ale grecilor sau ruşilor lipoveni, aflaţi în partea de nord a Dobrogei, în satele Deltei Dunării.

Pentru această ediţie vă oferim o reţetă potrivită pentru perioada iernii şi anume musacaua dobrogeană. În general, musacaua este o mâncare cu carne tocată de porc, vită sau amestec, cu felii de cartofi sau, în perioada verii, cu vinete sau dovlecei. La musacaua dobrogeană se pune însă carne de oaie. Cuvântul musaca provine din turcă (musakka), ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic pe care îl putem întâlni în spaţiul balcanic. Avem nevoie de 2 kg de cartofi, 1 kg de carne tocată din pulpă de oaie, o ceapă mare, două roşii mari sau suc de roşii, ulei, sare, piper, cimbru, smântână. Dacă folosiţi alte cantităţi ale principalelor ingrediente, e bine să păstraţi raportul de 1 la 2 între cantitatea de carne şi cantitatea de cartofi folosită.

Ceapa este tocată mărunt şi călită în ulei, apoi este amestecată cu carnea tocată şi cu sucul de roşii. Se adaugă, după gust, sare, piper şi cimbru. Cartofii, tăiaţi rondele, trebuie rumeniţi uşor în tigaie după care sunt puşi într-o cratiţă, în straturi, alternând cu carnea tocată. Se pot pune şi cartofi cruzi, însă este important ca primul şi ultimul strat să fie de cartofi. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor pentru circa jumătate de oră, iar spre sfârşit poate fi presărat caşcaval ras deasupra ultimului strat de cartofi. După ce se rumeneşte, musacaua trebuie scoasă din cuptor, porţionată şi, înainte de a fi servită, se poate turna deasupra fiecărei porţii fie sos tomat, fie smântână. Musacaua este servită caldă, alături de orice fel de murătură.

Există, de asemenea, deserturi specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat, precum şi celebrele baclavale şi sarailii, specialităţi ale comunităţii turce şi tătare. Un alt preparat specific, cu denumire de origine, este plăcinta dobrogeană, făcută cu foi de aluat în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna, după ce am pus deasupra umplutura. Umplutura poate fi brânză sărată, atunci când este servită ca aperitiv sau brânză dulce cu stafide atunci când plăcinta este servită la desert. Este o plăcintă care, în gospodăria tradiţională, este coaptă în cuptorul de lut amenajat în curte.

3 February 2023
Aperitive şi mâncăruri din vinete

În perioada verii,
vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special
sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în
salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite
în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri,
acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase
aperitive sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
mâncăruri precum musacaua.

Salata
de vinete constituie un excelent aperitiv. Trebuie alese câteva
vinete de mărime potrivită şi cu o formă regulată pentru a fi mai uşor de copt
pe plită. Trebuie să fie şi proaspete, adică să aibă o culoare închisă, şi
lucioase pentru că, dacă sunt îmbătrânite, pot deveni amare. Bine spălate şi
şterse de apă, vinetele se pun pe plită şi se rotesc periodic pentru a se coace
uniform. Când coaja s-a înnegrit, iar interiorul s-a înmuiat, vinetele trebuie
luate de pe plită şi lăsate să se răcească, atât cât să poată fi curăţate de
coajă.

După aceea, sunt lăsate la scurs pe un fund de lemn înclinat
sau într-o strecurătoare. Urmează mărunţirea acestora cu un tocător de lemn sau
chiar în mixer până când se transformă într-o pastă. Sunt puse apoi în vasul în
care vor fi servite, sunt frecate cu puţin ulei, se adaugă o ceapă tocată
mărunt şi sare după gust, iar la final salata este decorată cu felii de roşii
şi ţinută la frigider.

Vinetele coapte pot fi amestecate cu pastă din dovlecei
fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi servite tot ca salată.
De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată pentru alte aperitive.
Astfel, pot fi servite roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu vinete. Este
recomandată consumarea salatei de vinete împreună cu ardei copţi.

Vinetele pane reprezintă un alt
aperitiv care necesită un timp redus de pregătire. Trebuie alese vinete tinere,
cu coajă lucioasă. După ce au fost spălate şi curăţate de coajă, vinetele sunt
tăiate rondele peste care se pune puţină sare, fiind lăsate puţin la scurs.
Rondele de vinete sunt trecute apoi prin făină şi prăjite în ulei. Peste
feliile prăjite de vinete se toarnă puţin mujdei de usturoi şi, pentru un plus
de aromă, se presară busuioc, proaspăt sau conservat. Acest aperitiv poate fi
consumat cald sau rece.

Vinetele
pot fi pregătite în diferite variante şi la cuptor, cea mai populară fiind
musacaua, un amestec de vinete, tăiate felii şi de carne tocată de porc, vită
sau oaie, cu roşii şi condimente. O altă mâncare exclusiv vegetală, pregătită
în cuptor, şi-a păstrat şi denumirea turcească. Vinetele, tăiate pe lung în
jumătate, sunt umplute cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras
şi usturoi. Se numeşte imambayaldî – care ar însemna imamul a leşinat …
probabil de plăcere după ce a consumat-o. Legumele pot fi înlocuite cu brânză
rasă sau sfărâmată.

9 August 2019
Aperitive şi mâncăruri din vinete

În perioada verii,
vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special
sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în
salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite
în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri,
acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase
aperitive sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
mâncăruri precum musacaua.

Salata
de vinete constituie un excelent aperitiv. Trebuie alese câteva
vinete de mărime potrivită şi cu o formă regulată pentru a fi mai uşor de copt
pe plită. Trebuie să fie şi proaspete, adică să aibă o culoare închisă, şi
lucioase pentru că, dacă sunt îmbătrânite, pot deveni amare. Bine spălate şi
şterse de apă, vinetele se pun pe plită şi se rotesc periodic pentru a se coace
uniform. Când coaja s-a înnegrit, iar interiorul s-a înmuiat, vinetele trebuie
luate de pe plită şi lăsate să se răcească, atât cât să poată fi curăţate de
coajă.

După aceea, sunt lăsate la scurs pe un fund de lemn înclinat
sau într-o strecurătoare. Urmează mărunţirea acestora cu un tocător de lemn sau
chiar în mixer până când se transformă într-o pastă. Sunt puse apoi în vasul în
care vor fi servite, sunt frecate cu puţin ulei, se adaugă o ceapă tocată
mărunt şi sare după gust, iar la final salata este decorată cu felii de roşii
şi ţinută la frigider.

Vinetele coapte pot fi amestecate cu pastă din dovlecei
fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi servite tot ca salată.
De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată pentru alte aperitive.
Astfel, pot fi servite roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu vinete. Este
recomandată consumarea salatei de vinete împreună cu ardei copţi.

Vinetele pane reprezintă un alt
aperitiv care necesită un timp redus de pregătire. Trebuie alese vinete tinere,
cu coajă lucioasă. După ce au fost spălate şi curăţate de coajă, vinetele sunt
tăiate rondele peste care se pune puţină sare, fiind lăsate puţin la scurs.
Rondele de vinete sunt trecute apoi prin făină şi prăjite în ulei. Peste
feliile prăjite de vinete se toarnă puţin mujdei de usturoi şi, pentru un plus
de aromă, se presară busuioc, proaspăt sau conservat. Acest aperitiv poate fi
consumat cald sau rece.

Vinetele
pot fi pregătite în diferite variante şi la cuptor, cea mai populară fiind
musacaua, un amestec de vinete, tăiate felii şi de carne tocată de porc, vită
sau oaie, cu roşii şi condimente. O altă mâncare exclusiv vegetală, pregătită
în cuptor, şi-a păstrat şi denumirea turcească. Vinetele, tăiate pe lung în
jumătate, sunt umplute cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras
şi usturoi. Se numeşte imambayaldî – care ar însemna imamul a leşinat …
probabil de plăcere după ce a consumat-o. Legumele pot fi înlocuite cu brânză
rasă sau sfărâmată.

9 August 2019
Vinete umplute

Vinetele se află printre legumele intens folosite în bucătăria românească
la începutul toamnei, fie pentru mâncăruri, fie pentru conservare. Vinetele
coapte pot fi transformate uşor în salată sau umplutură pentru diferite alte
legume. De asemenea, pot fi tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri.

Cultivate în India, ele s-au răspândit apoi în
China şi în Orientul mijlociu, unde au intrat în bucătăria arabă şi cea
turcească. În Europa occidentală, vinetele au pătruns datorită arabilor în timp
ce în partea estică a continentului, ele au devenit populare datorită
otomanilor, fiind apreciate ca legume începând din secolul al 15-lea. Dacă în
Spania există preparate din vinete precum Firigolla, în România întâlnim
musacaua, un cuvânt care provine din turcă (musakka), cuvând întâlnit şi alte
ţări din Balcani. Există o mulţime de mâncăruri de vinete de origine
balcanică, dacă ar fi se luăm după denumirea lor: vinete bulgăreşti, vinete
greceşti sau un preparat având o denumire turcească – imambayaldî – care ar
însemna imamul a leşinat. Bănuim că de plăcere după ce a consumat acea
mâncare de vinete, umplută cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei
gras, usturoi morcovi şi ţelină. Mai avem nevoie de un ardei iute şi de o
legătură de pătrunjel. În umplutură mai pot fi adăugate ciuperci sau brânză.

Îndepărtăm cozile vinetelor şi
le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm să se
scurgă. Într-o tigaie în care am pus ulei de măsline, călim ceapa, apoi adăugăm
morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în
cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt. Punem apoi
jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în
interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume
călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute,
tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor, la foc potrivit, pentru o
jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând
deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, dacă doriţi, leşin plăcut!

2 September 2017
Vinete umplute

Vinetele se află printre legumele intens folosite în bucătăria românească
la începutul toamnei, fie pentru mâncăruri, fie pentru conservare. Vinetele
coapte pot fi transformate uşor în salată sau umplutură pentru diferite alte
legume. De asemenea, pot fi tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri.

Cultivate în India, ele s-au răspândit apoi în
China şi în Orientul mijlociu, unde au intrat în bucătăria arabă şi cea
turcească. În Europa occidentală, vinetele au pătruns datorită arabilor în timp
ce în partea estică a continentului, ele au devenit populare datorită
otomanilor, fiind apreciate ca legume începând din secolul al 15-lea. Dacă în
Spania există preparate din vinete precum Firigolla, în România întâlnim
musacaua, un cuvânt care provine din turcă (musakka), cuvând întâlnit şi alte
ţări din Balcani. Există o mulţime de mâncăruri de vinete de origine
balcanică, dacă ar fi se luăm după denumirea lor: vinete bulgăreşti, vinete
greceşti sau un preparat având o denumire turcească – imambayaldî – care ar
însemna imamul a leşinat. Bănuim că de plăcere după ce a consumat acea
mâncare de vinete, umplută cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei
gras, usturoi morcovi şi ţelină. Mai avem nevoie de un ardei iute şi de o
legătură de pătrunjel. În umplutură mai pot fi adăugate ciuperci sau brânză.

Îndepărtăm cozile vinetelor şi
le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm să se
scurgă. Într-o tigaie în care am pus ulei de măsline, călim ceapa, apoi adăugăm
morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în
cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt. Punem apoi
jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în
interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume
călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute,
tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor, la foc potrivit, pentru o
jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând
deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, dacă doriţi, leşin plăcut!

2 September 2017
Gustări şi mâncăruri din vinete

În perioada verii, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de mâncăruri precum musacaua.

Salata de vinete este un excelent aperitiv pentru această perioadă toridă care se prepară foarte uşor. De fapt, dacă este cald afară, chiar că nici nu mai contează dacă trebuie să puneţi vinete la copt. Trebuie alese câteva vinete de mărime potrivită şi cu o formă regulată pentru a fi mai uşor de copt pe plită. Trebuie să fie şi proaspete, adică să aibă o culoare închisă, şi lucioase pentru că, dacă sunt îmbătrânite, pot deveni amare. Bine spălate şi şterse de apă, vinetele se pun pe plită şi rotite periodic pentru a se coace uniform. Când coaja s-a înnegrit, iar interiorul s-a înmuiat, vinetele trebuie luate de pe plită şi lăsate să se răcească, atât cât să poată fi curăţate de coajă.

După aceea, vinetele sunt lăsate la scurs pe un fund de lemn înclinat sau într-o strecurătoare. Urmează măruntirea acestora cu un tocător de lemn sau chiar în mixer până când se transformă într-o pastă. Sunt puse apoi în vasul în care vor fi servite, sunt frecate cu puţin ulei, se adaugă o ceapă tocată mărunt şi sare după gust, iar la final salata este decorată cu felii de roşii şi ţinută la frigider. Vinetele coapte pot fi amestecate şi cu pastă din dovlecei fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi servite tot ca salată. De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată pentru alte aperitive precum roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu vinete. Este recomandată consumarea saletei de vinete împreună cu ardei copţi.

Vinetele pane reprezintă un alt aperitiv care necesită un timp redus de pregătire. Trebuie alese vinete tinere, cu coajă lucioasă. După ce au fost spălate şi curăţate de coajă, vinetele sunt tăiate rondele peste care se pune puţină sare, după care sunt lăsate puţin la scurs. Rondele de vinete sunt trecute apoi prin făină şi apoi prăjite în ulei. Peste feliile prăjite de vinete se toarnă puţin mujdei de usturoi şi, pentru un plus de aromă, se presară busuioc, proaspăt sau conservat. Acest aperitiv poate fi consumat cald sau rece.

În ceea ce priveşte mâncărurile din vinete, cea mai răspândită este musacaua, pregătită în cuptor şi alcătuită din straturi de vinete şi de carne de porc, vită sau oaie, la care se adaugă şi roşii. Se poate pregăti şi o altă mâncare exclusiv vegetală, care în România şi-a păstrat şi denumirea turcească. Este pregătită, de asemenea, în cuptor, vinetele fiind umplute cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras şi usturoi. Se numeşte imambayaldî — care ar însemna “imamul a leşinat” … probabil de plăcere după ce a consumat-o.

8 August 2015
Gustări şi mâncăruri din vinete

În perioada verii, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de mâncăruri precum musacaua.

Salata de vinete este un excelent aperitiv pentru această perioadă toridă care se prepară foarte uşor. De fapt, dacă este cald afară, chiar că nici nu mai contează dacă trebuie să puneţi vinete la copt. Trebuie alese câteva vinete de mărime potrivită şi cu o formă regulată pentru a fi mai uşor de copt pe plită. Trebuie să fie şi proaspete, adică să aibă o culoare închisă, şi lucioase pentru că, dacă sunt îmbătrânite, pot deveni amare. Bine spălate şi şterse de apă, vinetele se pun pe plită şi rotite periodic pentru a se coace uniform. Când coaja s-a înnegrit, iar interiorul s-a înmuiat, vinetele trebuie luate de pe plită şi lăsate să se răcească, atât cât să poată fi curăţate de coajă.

După aceea, vinetele sunt lăsate la scurs pe un fund de lemn înclinat sau într-o strecurătoare. Urmează măruntirea acestora cu un tocător de lemn sau chiar în mixer până când se transformă într-o pastă. Sunt puse apoi în vasul în care vor fi servite, sunt frecate cu puţin ulei, se adaugă o ceapă tocată mărunt şi sare după gust, iar la final salata este decorată cu felii de roşii şi ţinută la frigider. Vinetele coapte pot fi amestecate şi cu pastă din dovlecei fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi servite tot ca salată. De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată pentru alte aperitive precum roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu vinete. Este recomandată consumarea saletei de vinete împreună cu ardei copţi.

Vinetele pane reprezintă un alt aperitiv care necesită un timp redus de pregătire. Trebuie alese vinete tinere, cu coajă lucioasă. După ce au fost spălate şi curăţate de coajă, vinetele sunt tăiate rondele peste care se pune puţină sare, după care sunt lăsate puţin la scurs. Rondele de vinete sunt trecute apoi prin făină şi apoi prăjite în ulei. Peste feliile prăjite de vinete se toarnă puţin mujdei de usturoi şi, pentru un plus de aromă, se presară busuioc, proaspăt sau conservat. Acest aperitiv poate fi consumat cald sau rece.

În ceea ce priveşte mâncărurile din vinete, cea mai răspândită este musacaua, pregătită în cuptor şi alcătuită din straturi de vinete şi de carne de porc, vită sau oaie, la care se adaugă şi roşii. Se poate pregăti şi o altă mâncare exclusiv vegetală, care în România şi-a păstrat şi denumirea turcească. Este pregătită, de asemenea, în cuptor, vinetele fiind umplute cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras şi usturoi. Se numeşte imambayaldî — care ar însemna “imamul a leşinat” … probabil de plăcere după ce a consumat-o.

8 August 2015
Mâncăruri din Dobrogea

Dobrogea are o zestre gastronomică diferită de cea a celorlalte provincii româneşti. Teritoriu aflat sub administrare otomană până în a doua jumătate a secolului al 19-lea, Dobrogea are multe mâncăruri pe bază de peşte, în special în Delta Dunării şi pe bază de lapte şi carne de oaie, datorită tradiţiilor minorităţii turco-tătare. Unele preparate au trecut dincolo de limitele geografice ale Dobrogei, păstrându-şi însă denumirea. Oriunde în România, găsim în rafturile magazinelor salamuri uscate din carne de oaie denumite babic şi ghiudem. Există şi preparate cu denumire de origine, precum plăcinta dobrogeană”, care poate fi considerată un brand gastronomic. Această plăcintă are fie umplutură de brânză dulce, fie de brânză sărată, cu foi subţiri de aluat, puse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna după ce în mijlocul foii a fost pusă umplutura.

Pentru această ediţie vă oferim o reţetă potrivită pentru perioada iernii şi anume musacaua dobrogeană. În general, musacaua este o mâncare cu carne tocată de porc, vită sau amestec, cu felii de cartofi sau, în perioada verii, cu vinete sau dovlecei. La musacaua dobrogeană se pune însă carne de oaie. Cuvântul musaca provine din turcă (musakka), ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic pe care îl putem întâlni în spaţiul balcanic. Avem nevoie de 2 kg de cartofi, 1 kg de carne tocată din pulpă de oaie, o ceapă mare, două roşii mari sau suc de roşii, ulei, sare, piper, cimbru, smântână. Dacă folosiţi alte cantităţi ale principalelor ingrediente, e bine să păstraţi raportul de 1 la 2 între cantitatea de carne şi cantitatea de cartofi folosită.

Ceapa este tocată mărunt şi călită în ulei, apoi este amestecată cu carnea tocată şi cu sucul de roşii. Se adaugă, după gust, sare, piper şi cimbru. Cartofii, tăiaţi rondele, trebuie rumeniţi uşor în tigaie după care sunt puşi într-o cratiţă, în straturi, alternând cu carnea tocată. Se pot pune şi cartofi cruzi, însă este important ca primul şi ultimul strat să fie de cartofi. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor pentru circa jumătate de oră, iar spre sfârşit poate fi presărat caşcaval ras deasupra ultimului strat de cartofi. După ce se rumeneşte, musacaua trebuie scoasă din cuptor, porţionată şi, înainte de a fi servită, se poate turna deasupra fiecărei porţii fie sos tomat, fie smântână. Musacaua este servită caldă, alături de orice fel de murătură. Poftă bună!

14 February 2015
Mâncăruri din Dobrogea

Dobrogea are o zestre gastronomică diferită de cea a celorlalte provincii româneşti. Teritoriu aflat sub administrare otomană până în a doua jumătate a secolului al 19-lea, Dobrogea are multe mâncăruri pe bază de peşte, în special în Delta Dunării şi pe bază de lapte şi carne de oaie, datorită tradiţiilor minorităţii turco-tătare. Unele preparate au trecut dincolo de limitele geografice ale Dobrogei, păstrându-şi însă denumirea. Oriunde în România, găsim în rafturile magazinelor salamuri uscate din carne de oaie denumite babic şi ghiudem. Există şi preparate cu denumire de origine, precum plăcinta dobrogeană”, care poate fi considerată un brand gastronomic. Această plăcintă are fie umplutură de brânză dulce, fie de brânză sărată, cu foi subţiri de aluat, puse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna după ce în mijlocul foii a fost pusă umplutura.

Pentru această ediţie vă oferim o reţetă potrivită pentru perioada iernii şi anume musacaua dobrogeană. În general, musacaua este o mâncare cu carne tocată de porc, vită sau amestec, cu felii de cartofi sau, în perioada verii, cu vinete sau dovlecei. La musacaua dobrogeană se pune însă carne de oaie. Cuvântul musaca provine din turcă (musakka), ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic pe care îl putem întâlni în spaţiul balcanic. Avem nevoie de 2 kg de cartofi, 1 kg de carne tocată din pulpă de oaie, o ceapă mare, două roşii mari sau suc de roşii, ulei, sare, piper, cimbru, smântână. Dacă folosiţi alte cantităţi ale principalelor ingrediente, e bine să păstraţi raportul de 1 la 2 între cantitatea de carne şi cantitatea de cartofi folosită.

Ceapa este tocată mărunt şi călită în ulei, apoi este amestecată cu carnea tocată şi cu sucul de roşii. Se adaugă, după gust, sare, piper şi cimbru. Cartofii, tăiaţi rondele, trebuie rumeniţi uşor în tigaie după care sunt puşi într-o cratiţă, în straturi, alternând cu carnea tocată. Se pot pune şi cartofi cruzi, însă este important ca primul şi ultimul strat să fie de cartofi. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor pentru circa jumătate de oră, iar spre sfârşit poate fi presărat caşcaval ras deasupra ultimului strat de cartofi. După ce se rumeneşte, musacaua trebuie scoasă din cuptor, porţionată şi, înainte de a fi servită, se poate turna deasupra fiecărei porţii fie sos tomat, fie smântână. Musacaua este servită caldă, alături de orice fel de murătură. Poftă bună!

14 February 2015
Mâncăruri din vinete

În perioada verii, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special sub formă de salată. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu expansiunea otomană în Europa, turcii răspândindu-le în Balcani laolaltă cu denumiri comune de preparate precum musaca, la care principale ingrediente sunt vinetele şi carnea tocată.

Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei, ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6 cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi trecute puţin prin ulei incins. Deasupra vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar tocat mărunt. Vasul se lasă la în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.

Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească “imam bayaldî”, care ar însemna “imamul a leşinat”. Se spune că de plăcere după ce a consumat această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin plăcut!

9 August 2014
Mâncăruri din vinete

În perioada verii, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special sub formă de salată. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu expansiunea otomană în Europa, turcii răspândindu-le în Balcani laolaltă cu denumiri comune de preparate precum musaca, la care principale ingrediente sunt vinetele şi carnea tocată.

Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei, ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6 cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi trecute puţin prin ulei incins. Deasupra vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar tocat mărunt. Vasul se lasă la în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.

Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească “imam bayaldî”, care ar însemna “imamul a leşinat”. Se spune că de plăcere după ce a consumat această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin plăcut!

9 August 2014

Hörerpostsendung 9.3.2014

Zu Beginn soll heute wieder ein rumänisches Kochrezept in dieser Sendung vorgestellt werden. Dabei handelt es sich um ein Gericht, das in unterschiedlichen Varianten und unter ähnlichen Bezeichnungen in allen Balkanländern bekannt ist und durch die Griechen auch in Deutschland Verbreitung fand: das Auflaufgericht Moussakas. Im Rumänischen wurde das Wort phonetisch und orthographisch eingebürgert, das Wort musaca ist weiblich und soll laut Wörterbüchern aus dem Türkischen (musakka) entlehnt worden sein. Seinen Ursprung hat das Gericht im arabischen Raum, musaqqaʿa soll dort kalt serviert“ bedeuten. In Rumänien hingegen wird das Gericht meistens warm serviert, gleich zwei Varianten hat heute Irina Adamescu für Sie parat:

Musaca

Das ursprünglich arabische Moussaka-Gericht ist von den Küchen aller Balkanländer mit offenen Armen übernommen worden. In Deutschland ist hauptsächlich das griechische Moussakas bekannt, das aus Schichten angebratener Auberginenscheiben und Hackfleisch besteht. Die rumänische Küche hat eine Vielzahl von Abarten dieses Gerichtes entwickelt — es gibt Kartoffel-, Kohl-, Pasta- und sogar Palatschinken-Musaca (rumänische Schreibweise).

Allen rumänischen Moussakas gehen folgende Schritte für die Zubereitung der Fleischfüllung voraus:

Zuerst werden 2-3 Zwiebeln klein gehackt und in Öl glasig-gelb angeschwitzt. Anschlie‎ßend wird das Hackfleisch hinzugefügt (es kann Rind-, Schweine- oder Geflügelfleisch sein). Das Fleisch wird auf kleinem Feuer, unter gelegentlichem Umrühren und der Zugabe von etwas Suppe, so lange gebraten, bis die gesamte Flüssigkeit verdampft ist. Der abgekühlten Fleischfüllung zuletzt ein geschlagenes Ei, Salz und Pfeffer nach Geschmack hinzufügen.

src=http://devrri.freshlemon.ro/wp-content/uploads/2023/10/foto.jpg

Foto: www.phonecto.com

Mit dem auf diese Weise zubereitetem Hackfleisch können sie sich nun an die Musaca machen.

Für eine Kartoffel-Musaca benötigen Sie 1 Kg festkochende Kartoffeln, etwas Öl, 1 Kg Rinderhackfleisch, etwas Rindsuppe, Tomatenpüree, ein Ei, etwas Mehl, saure Sahne, Salz und Pfeffer.

	Die Kartoffeln werden in Scheiben geschnitten, in Öl angebraten und mit Salz und Pfeffer bestreut. Anschlie‎ßend wird mit den Kartoffeln ein vorher eingeölter Topf ausgelegt. Darauf kommt die erste Schicht Hackfleisch und es wird so fortgefahren, bis alle Zutaten verbraucht sind. Die letzte Schicht sollten Kartoffeln bilden.
Foto: e-bucataria.ro

Zum Schluss wird die Musaca mit einer Sauce aus Tomatenpüree, etwas Rindsuppe (es kann auch Wasser sein) und etwas Öl bedeckt. Das Gericht wird nun in den Ofen geschoben und so lange bei mittlerer Hitze gebacken, bis die Flüssigkeit verdampft ist.

Gegen Ende der Backzeit, verquirlen sie ein Ei mit einem Esslöffel Mehl und etwas saurer Sahne. Übergie‎ßen Sie die fertige Musaca mit dieser Sauce und lassen Sie die Musaca bei starker Hitze so lange im Ofen, bis das Ei stockt.

Im Winter esse ich gerne Kohl-Musaca. Dafür wird ein Kohlkopf gekocht, abgekühlt, kleingeschnitten und in Öl gedünstet. Sobald das Kraut weich ist, wird Tomatenpüree hinzugefügt und so lange weiter gedünstet, bis die Flüssigkeit verdampft ist. In einen vorher eingeölten Topf (Sie können auch Schmalz hierfür nehmen) werden anschlie‎ßend Kohl und Hackfleisch (bei dieser Musaca empfiehlt sich vom Schwein) geschichtet. Den Abschluss bildet eine Kohlschicht.

Bevor die Kohlmusaca in den Ofen kommt, wird noch eine Sauce aus Tomatenpüree, das mit etwas Brühe verdünnt und mit Salz und Pfeffer abgeschmeckt wurde, darüber gegossen. Das Gericht wird bei mittlerer Hitze im Backofen gebacken bis die obere Krautschicht knusprig-braun wird und warm, mit saurer Sahne serviert.
	Foto: reteteonline.eu

Das war Irina Adamescu mit den Rezepten für Kartoffel- bzw. Kohl-Musaca nach rumänischer Art — vielen Dank dafür.

Und jetzt habe ich eine Ankündigung, bei der besonders jene Hörer die Ohren spitzen sollten, die sich für Geschichte interessieren. Wir haben 10 deutschsprachige Exemplare eines Buchs zu verschenken, das ein Abriss der Geschichte der Rumänen beinhaltet. Es hei‎ßt Die Rumänen und Rumänien“ und wurde vom rumänischen Historiker Ioan Aurel Pop verfasst, der zugleich Rektor der Klausenburger Universität ist. Unsere Chefredakteurin Irina Adamescu hat unlängst ein telefonisches Gespräch mit ihm geführt. Im übernächsten Funkbriefkasten am 23. März senden wir das Interview mit deutschem Voiceover.

Die 10 Exemplare möchten wir wie gesagt unseren Hörern schenken, die sich besonders für Geschichte interessieren. Da wir aber unter den möglichen Interessenten eine Auswahl treffen müssen, gibt es dazu gleich ein kleines Preisausschreiben, das nur für die Hörer der deutschsprachigen Programme gilt. Übernächsten Sonntag hei‎ßt es also aufgepasst“, denn gleich nach dem Interview mit Professor Ioan Aurel Pop kommen auch die Fragen des Quiz. Sie werden ebenfalls mit der Geschichte der Rumänen und Rumäniens zusammenhängen, möglichweise wird eine Frage auf eine Information Bezug nehmen, die im Interview verraten wird. Die Quiz-Fragen werden nicht schwer sein, die Antworten sind auf jeden Fall unserer Homepage (insbesondere der Rubrik Pro Memoria“), aber auch anderen Webseiten, Online-Enzyklopädien und herkömmlichen gedruckten Nachschlagewerken zu entnehmen.

Buch von Prof. Ioan Aurel Pop

Und jetzt zu Hörerzuschriften mit Meinungen zu unseren Programmen. Da schon die Rede von unserer Geschichte-Rubrik Pro Memoria“ war — unser Stammhörer Fritz Andorf (aus Meckenheim, NRW) findet die angesprochenen Themen immer wieder interessant. Er schrieb unlängst:

Im heutigen Programm fand ich den Bericht über die Forschungsarbeit zu rumänischen Kriegsgefangenen in sowjetischen Lagern besonders interessant. Ich kann mir schon denken, dass Russland nur sehr zögerlich bereit ist, dazu Auskünfte zu geben, weil die Gefangenen in den Lagern entgegen den völkerrechtlichen Bestimmungen illegal in Rüstungsbetrieben beschäftigt wurden und überdies viele umgekommen sind, was auch an den genannten Zahlen der Rückkehrer deutlich wurde.“

Und in einem älteren E-Mail-Bericht bekundete Herr Andorf das Interesse für ethnische Minderheiten in Rumänien:

Interessant waren die Ausführungen im Funkbriefkasten (vom 19.01.2014) zu den früheren deutschen Bewohnern des Banater Berglandes, von denen sicher nur noch eine geringe Zahl übrig geblieben ist. Aber immerhin gibt es für sie ja noch einmal wöchentlich eine deutsche Sendung von Radio Reschitz. Vielen Dank für die genannten Web-Adressen, die ich bestimmt bei nächster Gelegenheit besuchen werde. Mal sehen, ob ich als gebürtiger Schlesier (mit Muttersprache Schlesisch) einige schlesische Worte im Dialekt der Banater Berglanddeutschen wiedererkenne.“

Das Thema Minderheiten interessiert auch Klaus Nindel aus Dresden. Vergangenen Sonntag hatte ich im Funkbriefkasten (2.3.2014) die Situation der rumänischen Volksgruppe im Nachbarland Ukraine dargestellt. Herr Nindel hinterlie‎ß folgenden Kommentar auf unserer Homepage:

Interessante Details über die rumänischsprachige Volksgruppe in der Ukraine. Sicher wird die ukrainische Volkgruppe, falls es diese als ethnisch einheitliche Gruppe gibt, wesentlich grö‎ßere Probleme mit der im Osten lebenden und sich als Russen fühlenden Bevölkerung haben, die ja die Westukrainer als “Eurofaschisten” verunglimpfen.“

Andreas Pawelczyk (aus Mannheim) besucht immer wieder unsere Webseite und findet so manchen Beitrag lesenswert:

Mit gro‎ßem Interesse habe ich Ihren gelungenen Internetauftritt (Webseite) zum Thema Tourismus gelesen. Dass Ungarn und Bulgarien beliebter als Urlaubsland sind, kann man leider nicht ändern. Trotzdem kamen doch noch letztes Jahr 230.000 Touristen aus Deutschland, knapp über 180.000 aus Italien und ca. 120.000 Touristen aus Frankreich.

Befremdend klingt dann in diesem Bericht, dass die Mehrheit der ausländischen Touristen nicht an Tourismus interessiert ist, sondern zu Geschäftszwecken nach Rumänien einreist.

Ganz schwarz muss man aber für Rumänien als Urlaubsland nicht sehen, denn immerhin gibt es ja Ihre Sendungen unter anderem in Deutsch, so dass Ihr Land auch übers Radio bekannt gemacht werden kann und ich meine doch mit Erfolg.

Und auch unsere Nostalgieecke sorgt hin und wieder immer noch für Kommentare. Martin Brosche (aus Schwäbisch-Gmünd) beklagt die Folgen der Globalisierung in der Herstellung von Radio- und Fernsehgeräten:

Unlängst kam auch eine Sendung über rumänische Radiogeräte. Da wird wohl gar nichts mehr in Ihrem Lande produziert? Alles ging nach Japan, aber bei Sony soll es auch sehr schlecht laufen. Jetzt sind Taiwan und Südkorea noch billiger geworden. In Deutschland werden praktisch auch keine TV-Geräte mehr gebaut. Auch LOEWE hatte Insolvenz, konnte aber noch gerettet werden. Überall das globale Desaster. Fazit: Hauptsache billige Arbeitskräfte und gute Gewinne.“

Zeit für die Posteingangsliste. Herkömmliche Briefe trafen ein von Christoph Paustian (danke auch für die beigelegten Zeitungsausschnitte), Reiner Peuthert, Josef Kastner, Oskar Schmitt (ein dickes Dankeschön für die kleinen Geschenke — Sondermünze, Briefmarken und Taschenplaner), Joachim Verhees, Hans-Peter Themann, Heiner Finkhaus, Hans Josef Pütz, Erhard Lauber, Michael Brawanski und Torsten Gogolin (alle aus Deutschland).

Der zuletzt genannte Hörer fragt in seinem Brief, ob es die Möglichkeit gibt, bereits vergriffene QSL-Karten nachzuordern. Lieber Herr Gogolin, diese Möglichkeit gibt es leider nicht, vergriffen hei‎ßt eben vergriffen, Neudrucke von älteren QSL-Serien können wir uns bei den Sparma‎ßnahmen nicht leisten. Es gibt aber aus den Jahren 2000 bis 2011 Restbestände aus verschiedenen Monaten und die Serien 2012 und 2013 haben wir vorerst noch komplett auf Lager. Wenn Ihnen also bestimmte Karten aus früheren Jahrgängen fehlen, werfen Sie einen Blick in unser Online-QSL-Archiv, um zu sehen, ob die gewünschte Karte noch vorhanden ist. Sämtliche QSL-Serien 1999-2012 gibt es in elektronischem Format ebendort auch zum Herunterladen. Auf Anfrage schicke ich Interessenten die elektronischen Bilder auch per E-Mail zu, sofern verfügbar auch in hoher Auflösung, damit können Sie u.U. selbst einen Druck bei einem sogen. Kopiershop veranlassen.

Faxe erhielten wir von Günter Spiegelberg und Heinz-Günter Hessenbruch (beide aus Deutschland).

E-Mails erhielten wir bis Freitagnachmittag von Andreas Pawelczyk, Bernd Seiser, Herbert Jörger, Peter Puffe (alle aus Deutschland).

Audiobeitrag hören:

9 March 2014