Cu o colecție ce cuprinde peste
5.600 de obiecte, cuprinzând 52 de icoane clasate restaurate, dintre care 49 de
fond și trei de tezaur, Muzeul icoanei din Alba Iulia şi-a deschis porţile pentru
public spre sfârşitul anului trecut.
Muzeul
a fost amenajat în clădirea ce a găzduit primul spital militar din România, una
din cele mai vechi construcții în stil baroc din Alba Iulia, în peretele căreia
a fost descoperit, în timpul restaurării, o parte din zidul castrului roman
Apulum. Clădirea a fost transformată în muzeu de artă religioasă cu sprijin
financiar norvegian.
Muzeul găzduiește cele mai vechi
icoane datate din Transilvania, respectiv din 1539. Spre exemplu două dintre
exponate, Maica Domnului cu Pruncul flancată de prooroci și
Sfântul Nicolae cu scene din viață, provenite de la o parohie din
județul Mureș, sunt pe locul al doilea în topul celor mai vechi icoane din
România și sunt singurele supraviețuitoare ale unui atelier al Curții
Voievodale din Moldova. Vizitatorii au posibilitatea să vadă la Museikon și
rarități bibliofile, cum ar fi singurele file existente pe teritoriul României
din cea mai veche carte în limba română păstrată: Evangheliarul tipărit la
Sibiu.
Muzeograful Ana Dumitran, şeful
secţiei Museikon a Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, ne-a spus ce este
Museikon: A fost la început un vis, a devenit un
proiect pentru care s-au obţinut finanţările necesare pentru diversele direcţii
de dezvoltare, începând de la restaurarea unei clădiri monument istoric,
continuând cu restaurarea icoanelor şi cărţilor, până la evaluarea lor. Şi acum
este o realitate greu de imaginat în România, în sens pozitiv!
Ce găsim în muzeu, ne-a spus tot
Ana Dumitran: Icoane şi cărţi vechi, icoanele aşezate în
contextul lor, fiecare cu povestea ei, cu dragostea pe care a stârnit-o, cu
credinţa în rugăciunile pe care le-a încorporat. Pare un pic SF ce spun, dar am
avut parte de un concert cu totul special asigurat de Silvia şi Ştefănel
Danucev, care au făcut posibilă o etalare cum eu nu cred că există în România
acest gen de artefacte. De aceea, intrarea practic în acest muzeu este la modul
cel mai propriu intrarea în lumină şi lumina este cea care înconjoară
obiectele, exponatele şi te ajută să pătrunzi cât mai mult în mistica lor.
Pentru primii paşi prin muzeu, Ana
Dumitran ne propune să urcăm la etaj:
Pentru că de acolo începe expunerea. Clădirea
am crezut întâi că este una banală, dar ea s-a dovedit a fi o adevărată pagină
de istorie necunoscută a României, aşa că a trebuit să ne adaptăm poveştii ei,
datorită unor importante vestigii arheologice care au ieşit la iveală. Aşa că
de la etajul întâi unde avem patru străzi, vom intra mai întâi în povestea
icoanei, cum s-a născut, cine o pictează, cum a evoluat stilistic, ce se
întâmplă cu icoana înainte să fie expusă într-un muzeu, mai este ea un obiect
sacru dacă a ajuns aici. Sunt lucruri pe care le putem afla privind obiectele,
cititnd etichetele, ascultând filmele şi privind imaginile din laboratorul de
restaurare. Apoi pătrundem în a doua încăpere în care este ilustrată
modalitatea diferită de percepţie a imaginii în cele trei ramuri principale ale
creştinismului, ortodoxia, catolicismul şi protestantismul, unde accentul cade
pe prezenţa comună a cărţii şi a icoanei în viaţa creştinului transilvănean,
pentru că în Transilvania toate cele trei confesiuni au avut un cuvânt foarte
important de spus în evoluţia artei religioase.
Iar periplul continuă: Într-o a treia sală vom afla rădăcinile artei transilvănene, pe care
le vom căuta în Moldova şi Ţara Românescă, din Moldova având în expunere cele
mai vechi icoane datate din Transilvania, 1539, icoanele realizate într-un
atelier din Moldova, dar şi icoane brâncoveneşti, chiar pictate de cei care
i-au pictat şi lui Brâncoveanu pentru împodobirea anumitor clădiri şi biserici.
De aici se intră într-o
atmosferă transilvăneană, a unor adevărate dinastii de pictori, care pe
parcursul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea au creat tot ceea ce a
supravieţuit în artă, ne-a mai spus interlocutoarea noastră, care ne-a invitat
să coborâm la parter apoi, pentru a-i revedea pe toţi autorii importanţi de
icoane pe lemn şi a-i cunoaşte pe cei de icoane pe sticlă. În plus, tot aici: Vom putea experimenta dacă dorim cum se pictează o icoană; avem un
atelier destinat tuturor vizitatorilor şi de pictură, dar şi de gravură. Şi vom
ieşi printr-o sală în care se face o trecere în revistă a icoanei cea de
fiecare zi, unde avem expus un iconostas întreg, unul dintre cele mai frumoase
păstrate în Transilvania, ne-a precizat Ana Dumitran, invitându-ne şi la
mansardă şi la subsol unde se pot vedea şi vestigiile romane.
Oferta culturală cu care
Museikon se adresează publicului cuprinde expoziția permanentă, în care pot fi
admirate în jur de o sută de obiecte de artă – icoane pe lemn și sticlă, carte
veche românească și străină, diverse piese de cult, precum și expoziții
temporare, cu rol de promovare a colecției și a artiștilor contemporani. De
asemenea, Museikon este și un spațiu al experienței, cu ateliere de creație, în
cadrul cărora vizitatorii vor putea picta icoane sau în care vor putea redacta
și imprima texte, cu ajutorul unei prese tipografice aidoma celor folosite în
secolele XVII-XVIII.
