Radio România Internațional

Tag: Muzeul Ceasului

  • Ploieşti

    Astăzi vă invităm la numai 60 de kilometri de București, în municipiul Ploiești, oraşul reşedinţă de judeţ al judeţului Prahova. Ploieștiul este așezat în partea central-nordică a Câmpiei Române, altitudinea medie fiind de 150 de metri. Amplasat în apropiere de Valea Prahovei, cea mai populară zonă turistică montană a României, oraşul nu este, de obicei, privit drept o zonă turistică.

     

    Cu toate acestea, „Capitala Aurului Negru”, cum i s-a mai spus oraşului pentru dezvoltarea pe care a cunoscut-o odată cu exploatarea zăcămintelor de petrol din zonă și cu apariția facilităților de rafinare a acestuia, poate oferi câteva surprize vizitatorilor.

     

    Doru Gogulancea, membru al Jockey Club, ne-a ghidat paşii prin obiectivele de neratat ale oraşului, începând cu Muzeul Ceasului,  care funcționează într-o clădire de epocă, care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și care a aparținut politicianului și magistratului Luca Elefterescu:

     

    “Ne aflăm în Muzeul Ceasului din Ploiești, ctitoria profesorului Nicolae Simache, care a trăit între 1905 și 1972. Profesorul este autorul a şaptesprezece muzee și case memoriale din fosta regiune Ploiești, adică județele actuale Prahova, Buzău și Târgoviște. A făcut această colecție achiziționând ceasuri de la diverse persoane. Prima locație unde a fost expusă colecția, era muzeu din Palatul Culturii din Ploiești. Ulterior a obținut această casă care a aparținut unui om din protipendada Ploieștiului, domnul Elefterescu, și din 72 funcționează acest minunat și unic Muzeu al ceasului și al timpului, pentru că se organizează și seminarii şi cologvii despre timp. Putem să vedem o gamă întreagă de ceasuri de la primele ceasuri, ceasuri ale unor personalități istorice binecunoscute din România și o colecție de ceasuri ale unor personalități străine.”

     

    Într-adevăr, în cadrul acestui muzeu vizitatorii pot admira ceasuri ce au aparținut lui Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Carol I, Mihai I, Țarul Alexandru al II-lea, Marele Duce Nicolae, generalul Alexandru Averescu, Nicolae Titulescu, poetului și diplomatului Vasile Alecsandri și altora. Cele mai vechi ceasuri din cadrul muzeului sunt ceasurile de tip astronomic, create de orologii Jacules Heustadia și Joachim Metzker între anii 1544 și 1562. O altă piesă remarcabilă din colecția muzeului Ceasului din Ploiești este clepsidra (Ceasul cu apă), realizată de către Charles Rayner în anul 1654.

    Ce alte obiective mai sunt de vizitat în Ploieşti, ne-a spus tot Doru Gogulancea: “Primul obiectiv unic după Muzeul Ceasului este Muzeul Petrolului, bineînțeles și, recomandarea mea, este Muzeul de Artă Ion Ionescu-Quintus, care ființează în casa pe care Ghiță Ionescu, tatăl omului politic,epigramistul, Ion Ionescu-Quintus, a construit-o. Are o colecție constituită de patru oameni de afaceri, printre care l-aș menționa, evident, pe domnul Ion Ionescu Quintus și pe arhitect Toma Socolescu. Această colecție, pinacoteca orașului Ploiești, a fost preluată de Muzeul de Artă Ploiești și este, la scară redusă, istoria artei românești cu minunate tablouri din pictorii consacrați ai României și, în decursul timpului, din donații ale artiștilor contemporani.”

     

    Un popas la Hipodromul din Ploieşti poate fi încă o tentaţie pentru vizitatori. Doru Gogulancea: “Hipodromul din Plieşti, iarăşi, unic în peisajul actual al hipismului, ființează din 61, după demolarea Hipodromului din București, Hipodromului Băneasa, s-a mutat pe vechea locație a bazei de călărie a Regimentului  32 Mircea. Din 61, cursele de trap, nu și de galop, se desfășoară cu o mică perioadă de pauză, neîncetat în orașul Aurului Alb, Ploiești. “

     

    Marele Premiul Regal al României la Trap este programat în acest an pe 7 iulie, conform calendarului întocmit de Clubul Sportiv Municipal Ploiești. Iar calendarul alergărilor ar urma să se încheie pe 8 decembrie.

     

  • Muzeul Ceasului de la Ploiești

    Muzeul Ceasului de la Ploiești

    La Ploiești, într-una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului își așteaptă publicul Muzeul Ceasului Nicolae Simache”. Am vizitat acest mic spațiu-bijuterie ghidați de conservatorul Carmen Banu:


    Suntem la Muzeul Ceasului Nicolae Simache” din Ploiești, un muzeu înființat în anul 1963, grație profesorului emerit de istorie Nicolae Simache, care, în calitatea sa de director al Muzeului Regional de Istorie Ploiești de atunci a creat 18 secții muzeale, printre care și Muzeul Ceasului — care, se pare, i-a fost și cel mai drag muzeu din această salbă de instituții culturale. Este o bijuterie arhitectonică, este o clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru prefectul de Prahova de atunci, Luca Elefterescu — politician conservator, chiar șef al Partidului Conservator din acea perioadă, magistrat, dar și om de afaceri în domeniul petrolier. Este una dintre cele mai frumoase case din partea de sud a orașului, zona rezidențială a Ploieștiului din epocă și este construită în stil neoromantic.”



    Am vorbit cu Carmen Banu despre colecția muzeului și începuturile acestuia:


    Muzeul Ceasului din Ploiești are o colecție foarte valoroasă. Piesele au fost achiziționate începând cu 1954. În anul 1955 au fost achiziționate primele ceasuri de perete așa-zis transilvănene, care, ulterior, s-au dovedit a fi lucrate în Germania, dar prezente în casele din Transilvania. Colecția a sporit prin achiziționarea unui lot de 55 de ceasuri din colecția vestitului ceasornicar din București Sebastian Sașa. De aici a apărut ideea înființării Muzeului Ceasului la Ploiești. Au fost realizate achiziții foarte multe și astăzi colecția numără aproximativ 4000 de piese, iar în expoziția temporară sunt expuse 500 de obiecte, cele mai reprezentative din colecție, desigur. Se ilustrează evoluția măsurării timpului, începând de la cadranele solare, nisiparnițe, ceasuri cu apă, până la ceasuri de mână lucrate în prima jumătate a secolului XX. Colecția noastră numără ceasuri de excepție, precum ceasuri lucrate în stil renascentist, la jumătatea secolului al XVI-lea, în Franța, respectiv Germania. Cel mai vechi dintre acestea este un ceas lucrat la Blois în 1544, de către Jakob Acustodia, orologier al acestei perioade. Este una dintre piesele de rezistență, dacă nu chiar cea mai importantă piesă a colecției noastre. O altă piesă foarte valoroasă este ceasul lucrat în 1562 de către Jeremias Metzker, un renumit orologier din Germania, este un ceas lucrat într-o serie limitată — se cunosc 3 ceasuri semnate Jeremias Metzker în lume, cel din colecția Muzeului Ceasului se pare că este și cel mai vechi din această serie”.



    Despre exponatele din prima sală a Muzeului, Carmen Banu ne-a povestit:


    Ca un element de noutate, avem în această sală, revenind la primele instrumente de măsurare a timpului, un ceas cu apă. Se pare că nu mai există în colecțiile similare un ceas asemănător. Ceasurile de tip lanternă au apărut în Anglia în secolul al XVII-lea și datorită succesului pe care l-au avut s-au lucrat până în secolul al XIX-lea. Și colecția noastră conține două astfel de ceasuri, denumirea lor fiind legată de asemănarea cu lanternele din epocă.”



    Turul muzeal făcut de conservatorul Carmen Banu ne-a purtat în sala ceasurilor mari:


    Sala a doua este destinată ceasurilor de secol XVIII și început de secol XIX. Aici, desigur că atrag în primul rând prin dimensiuni, dar și prin frumusețea lor, pendulele de salon de secol XVIII. Desigur ne atrag atenția în acest spațiu ceasurile de buzunar — cele mai vechi din colecție, lucrate la sfârșitul secolului al XVII-lea și până la începutul secolului al XIX-lea — ceasuri semnate de autori englezi, francezi, elvețieni. Patrimoniul Muzeului Ceasului se poate compara și cu patrimoniul muzeelor din Germania, Elveția, Statele Unite. Celebrul ceasornicar Abraham Louis Breguet a lucrat ceasuri special pentru Turcia și în muzeul Topkapî sunt expuse și lucrări ale acestuia. Este considerat cel mai celebru ceasornicar al tuturor timpurilor, și colecția noastră deține și ceasuri semnate Breguet.”



    A treia sală prezintă ceasuri de buzunar, aparținând unor personalități istorice:


    Ceasurile-bijuterii de buzunar, expuse în sala a treia, sunt ceasuri realizate în perioada secolelor XIX-XX, care, pe lângă calitățile tehnice, au și niște calități artistice deosebite, prin acuratețea decorațiilor, sunt și ceasuri care au aparținut unor personalități ale vieții politice și culturale din România. Aș începe cu ceasurile Regelui Carol I — avem două ceasuri din colecția acestuia. În colecția noastră regăsim și ceasuri dăruite — și printre acestea se numără și un ceas dăruit de o româncă stabilită în Elveția — este un ceas care aparținuse Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și în 1992 doamna respectivă l-a dăruit Muzeului Ceasului din Ploiești. În categoria ceasurilor de mână avem expus ceasul diplomatului Nicolae Titulescu — un ceas lucrat la LeCoultre în 1931 și este celebrul model Reverso creat la această firmă. Sunt și alte ceasuri deosebit de frumoase în aceeași serie — ceasurile curiozități, ceasuri montate într-un lornion, ceasul cu însemne masonice.”



    Finalul turului Muzeului încântă cu ceasurile populare. Carmen Banu, conservatorul muzeului, ne-a făcut o scurtă trecere în revistă a acestora:


    Ceasurile de șemineu le regăsim în colecție, cu preponderență ceasuri de proveniență franceză, decorațiile lor sunt inspirate din perioadele în care au fost create, ca material dominant avem bronzul aurit. Trecem la o altă categorie de ceasuri de factură populară, ceasurile de perete — sunt ceasuri lucrate în special în Germania, în regiunea munților Pădurea Neagră, și în această serie se evidențiază ceasurile cu cuc. În afară de ceasurile de buzunar care au aparținut unor personalități remarcabile, colecția muzeului mai conține ceasuri care au aparținut unor personalități românești — ceasuri de masă, de perete — și aș deschide această serie cu ceasul domnitorului Alexandru Ioan Cuza — un ceas cu un mecanism astronomic, cu redarea datelor calendaristice, a solstițiilor, echinocțiilor, anilor bisecți. Se adaugă ceasurile omului politic Mihail Kogălniceanu, scriitorului Duiliu Zamfirescu, pictorului Theodor Aman, poetului George Coșbuc – deci măcar aceste nume merită să atragă vizitatorii pentru a putea vedea aceste obiecte speciale. În această perioadă de pandemie, așteptăm vizitatorii într-un spațiu sigur, într-un spațiu frumos, într-un spațiu unic.”





  • Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”

    Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”

    A fost organizat în 1963, din inițiativa profesorului Nicolae I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie. A fost instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât de bogat încât a avut nevoie de un local propriu, pe care l-a ocupat din ianuarie 1972. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese. Tatiana Ristea, muzeograf, şef de secţie a muzeului ceasului, ne-a lansat o invitaţie:



    “Avem nenumărate motive pentru care am dori să vizitaţi Muzeul ceasului. Aş începe cu unicitatea acestui muzeu. Este unic în ţara noastră şi cumva şi în sud-estul Europei. Pe lângă acest aspect, vizitând muzeul nostru, o să găsiţi o clădire, monument de arhitectură de la sfârşitul secolului XIX, proaspăt restaurată şi care arată spectaculos. Pe lângă clădire, o sumedenie de ceasuri începând din sec. XVI, până înspre zilele noastre. Este un patrimoniu extrem de variat şi de bogat, atât din punct de vedere tehnic, cât şi artistic. Piesele noastre sunt comparabile cu cele aflate în muzee din străinătate. Să amintim aici de câteva din Elveţia, unde sunt piese similare. Dar având în vedere că România nu a fost o ţară producătoare de ceasuri, aşa cum este cazul Elveţiei, este cu atât mai importantă colecţia noastră.”




    Cu măsuri adaptate vremurilor, muzeul aşteaptă vizitatori, de vârste diverse, pentru ca măcar pentru 45 de minute să se bucure de frumos. Tatiana Ristea a amintit că muzeul a fost mereu apreciat de personalităţi din ţară şi din străinătate şi ne-a tentat cu unele detalii privind exponatele :



    “Să ştiţi că deunăzi mă gândeam că timpul a fost întotdeauna important pentru omenire. Aşa încât, în muzeul nostru, o să vedeţi primele mijloace de măsurat timpul, de la ceasul lumânare, la lampa arzătoare, la ceasul cu apă, nisiparniţă sau cadrane solare. Cu trecerea timpului, iată, au apărut ceasurile. Primele ceasuri au fost cele de turn. Avem în patrimoniul nostru şi câteva mecanisme de ceasuri de turn. În schimb, în colecţia de bază, cea de la parterul clădirii, avem structurată expoziţia tipologic şi cronologic, însemnând că întâlnim de la ceasuri de masă, ceasuri de şemineu, pendule de perete, grandioase pendule de podea şi spectaculoasele ceasuri de buzunar, importante şi din punct de vedere tehnic, dar şi artistic, multe dintre ele.


    Găsim ceasuri cu o vechime importantă, respectiv două ceasuri astronomice, construite la 1544 şi 1562. Cel construit în 1562 este făcut de Jeremias Metzker şi, din cercetările noastre, ştim că există doar trei astfel de ceasuri în lume, al nostru fiind cel mai vechi dintre ele. Vorbeam de ceasuri importante din punct de vedere tehnic, şi avem ceasurile cu giroscop, ceasuri cu pendul compensator, ceasul misterios şi o sumedenie de alte ceasuri importante din punct de vedere tehnic. Dar impresionează şi ceasurile importante şi din punct de vedere artistic, lucrate în materiale rare, cum sunt onixul şi bagaua. Poate că bagaua (material confecţionat din carapacea broaştelor ţestoase) nu este un material atât de rar pentru că întâlnim foarte multe carcase de ceasuri de buzunar îmbrăcate în baga.”



    Am aflat că la Muzeul Nicolae Simache se găseşte un ceas de consolă de o mărime considerabilă, aproape 50 centimetri, în întregime îmbrăcat în baga. O secţiune de automate muzicale completează colecţia muzeului. Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te, române!, valsurile lui Strauss. Cu speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre, vă aşteptăm data viitoare cu o nouă destinaţie.

  • Judeţul Prahova

    Judeţul Prahova

    Vă propunem astăzi să descoperiţi alături de noi judeţul Prahova, altfel
    decât prin prizma staţiunilor montane de aici. Ne aflăm într-una dintre regiunile turistice cele
    mai renumite din Munții Carpați, pe traseul râului Prahova, în partea de
    sud-est a României.


    Dincolo de mult cunoscutele staţiuni montane Breaza, Sinaia, Bușteni şi
    Azuga, judeţul Prahova îmbie şi cu alte atracţii. Aflăm mai multe de la Emilia
    Iancu, directorul Muzeului judeţean de ştiinţele naturii Prahova: Aveţi ce vizita în judeţul Prahova, aproape că vorbele nu înseamnă
    nimic. În oraşul Ploieşti găsim Muzeul Petrolului, care prezintă istoria petrolului,
    modul în care a evoluat industria petrolieră în România. În afară de acesta,
    există în oraşul Sinaia Muzeul Rezervaţiei Bucegi, care prezintă rezervaţia cu
    tot ce are ea deosebit ca floră şi faună.

    În oraşul Slănic avem Muzeul Sării,
    care ne prezintă metodele de extracţie ale sării şi totodată principalele
    aspecte de vizitat din oraşul Slănic, oraş turistic, unde există şi o salină
    care poate să fie vizitată. În oraşul Vălenii de Munte, un oraş cu un relief
    deosebit şi o climă deosebită, poate să fie vizitat Muzeul Văii Teleajenului,
    un muzeu care prezintă peisajul antropic, începând de la şes şi celelalte
    aspecte legate de floră şi faună a Văii Teleajenului, legat de cele patru
    anotimpuri.

    Acolo cântă cucul, urlă lupul, este deosebit de interesant şi
    atractiv, interactiv şi acesta. Urcăm la munte şi vedem Muzeul de flori de
    mină, din localitatea Cheia, unde este explicat ce înseamnă florile de mină şi
    sunt o mulţime de exponate deosebite. Şi tot la Cheia este un muzeu deosebit,
    un muzeu de antropologie, muzeu realizat în casa de vacanţă a antropologului
    Francisc Reiner, creator de şcoală de antropologie, un muzeu în care poţi
    înţelege ce este antropologia, cu ce se ocupă ea şi ce poate prezenta şi acesta
    este tot interactiv.


    Dacă rămânem în decorul blând al câmpiei care înconjoară Ploieştiul, putem
    descoperi câteva repere ale zonei, păstrate cu grijă de oamenii locului. Conacul
    Pană Filipescu este un astfel de exemplu, un muzeu surprinzător, restaurat în
    anul 2016, ridicat la mijlocul secolului al XVII-lea, care evocă istoria
    familiilor Cantacuzino (care au dominat politica internă şi externă a Ţării
    Româneşti de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi până în prima jumătate a
    secolului al XVIII-lea) şi Filipescu. În Ploieşti putem afla şi povestea negustorului
    Hagi Prodan, care şi-a făcut averea din comerţul cu aramă adusă din Macedonia. Şi
    tot aici putem să ne oprim la Casa Dobrescu, monument de arhitectură de la
    sfârşitul secolului al XVIII-lea, în care a creat dramaturgul român Ion Luca
    Caragiale.


    Muzeul Ceasului este un alt obiectiv ce trebuie văzut, odată ajunşi în
    zonă. Aici găsim o colecţie unică în ţară, găzduită într-o clădire monument
    istoric de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Este vorba de peste 4.000 de
    piese, de la cadrane solare, clepsidre, nisiparniţe, ceasuri de mobilier, de şemineu,
    de perete, de buzunar şi de călătorie. Majoritatea pieselor functionează şi
    astăzi chiar dacă au o vechime de peste 150 de ani.


    Un Muzeu inedit este şi Muzeul Omului, despre care am aflat de la Emilia Iancu,
    directorul Muzeului judeţean de ştiinţele naturii Prahova: În Prahova întâlniţi
    Muzeul Omului, un muzeu deosebit ca temă, un muzeu-şcoală, realizat interactiv,
    care poate să fie vizitat absolut de toate categoriile de vârstă, unde fiecare
    găseşte un răspuns la întrebarea lui legată de mediu, legată de om, de felul în
    care a evoluat, despre structura lui anatomică, cum este localizat în lumea
    celorlalte vieţuitoare, animale şi plante, cum trebuie să protejeze mediul şi
    care pregăteşte permanent, sub formă de lecţii orice curiozitate legată de
    mediul natural.




    Cu speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre,
    vă aşteptăm data viitoare cu o nouă destinaţie.

  • Judeţul Prahova

    Judeţul Prahova

    Vă propunem astăzi să descoperiţi alături de noi judeţul Prahova, altfel
    decât prin prizma staţiunilor montane de aici. Ne aflăm într-una dintre regiunile turistice cele
    mai renumite din Munții Carpați, pe traseul râului Prahova, în partea de
    sud-est a României.


    Dincolo de mult cunoscutele staţiuni montane Breaza, Sinaia, Bușteni şi
    Azuga, judeţul Prahova îmbie şi cu alte atracţii. Aflăm mai multe de la Emilia
    Iancu, directorul Muzeului judeţean de ştiinţele naturii Prahova: Aveţi ce vizita în judeţul Prahova, aproape că vorbele nu înseamnă
    nimic. În oraşul Ploieşti găsim Muzeul Petrolului, care prezintă istoria petrolului,
    modul în care a evoluat industria petrolieră în România. În afară de acesta,
    există în oraşul Sinaia Muzeul Rezervaţiei Bucegi, care prezintă rezervaţia cu
    tot ce are ea deosebit ca floră şi faună. În oraşul Slănic avem Muzeul Sării,
    care ne prezintă metodele de extracţie ale sării şi totodată principalele
    aspecte de vizitat din oraşul Slănic, oraş turistic, unde există şi o salină
    care poate să fie vizitată.

    În oraşul Vălenii de Munte, un oraş cu un relief
    deosebit şi o climă deosebită, poate să fie vizitat Muzeul Văii Teleajenului,
    un muzeu care prezintă peisajul antropic, începând de la şes şi celelalte
    aspecte legate de floră şi faună a Văii Teleajenului, legat de cele patru
    anotimpuri. Acolo cântă cucul, urlă lupul, este deosebit de interesant şi
    atractiv, interactiv şi acesta. Urcăm la munte şi vedem Muzeul de flori de
    mină, din localitatea Cheia, unde este explicat ce înseamnă florile de mină şi
    sunt o mulţime de exponate deosebite. Şi tot la Cheia este un muzeu deosebit,
    un muzeu de antropologie, muzeu realizat în casa de vacanţă a antropologului
    Francisc Reiner, creator de şcoală de antropologie, un muzeu în care poţi
    înţelege ce este antropologia, cu ce se ocupă ea şi ce poate prezenta şi acesta
    este tot interactiv.


    Dacă rămânem în decorul blând al câmpiei care înconjoară Ploieştiul, putem
    descoperi câteva repere ale zonei, păstrate cu grijă de oamenii locului. Conacul
    Pană Filipescu este un astfel de exemplu, un muzeu surprinzător, restaurat în
    anul 2016, ridicat la mijlocul secolului al XVII-lea, care evocă istoria
    familiilor Cantacuzino (care au dominat politica internă şi externă a Ţării
    Româneşti de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi până în prima jumătate a
    secolului al XVIII-lea) şi Filipescu. În Ploieşti putem afla şi povestea negustorului
    Hagi Prodan, care şi-a făcut averea din comerţul cu aramă adusă din Macedonia. Şi
    tot aici putem să ne oprim la Casa Dobrescu, monument de arhitectură de la
    sfârşitul secolului al XVIII-lea, în care a creat dramaturgul român Ion Luca
    Caragiale.


    Muzeul Ceasului este un alt obiectiv ce trebuie văzut, odată ajunşi în
    zonă. Aici găsim o colecţie unică în ţară, găzduită într-o clădire monument
    istoric de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Este vorba de peste 4.000 de
    piese, de la cadrane solare, clepsidre, nisiparniţe, ceasuri de mobilier, de şemineu,
    de perete, de buzunar şi de călătorie. Majoritatea pieselor functionează şi
    astăzi chiar dacă au o vechime de peste 150 de ani.


    Un Muzeu inedit este şi Muzeul Omului, despre care am aflat de la Emilia Iancu,
    directorul Muzeului judeţean de ştiinţele naturii Prahova: În Prahova întâlniţi
    Muzeul Omului, un muzeu deosebit ca temă, un muzeu-şcoală, realizat interactiv,
    care poate să fie vizitat absolut de toate categoriile de vârstă, unde fiecare
    găseşte un răspuns la întrebarea lui legată de mediu, legată de om, de felul în
    care a evoluat, despre structura lui anatomică, cum este localizat în lumea
    celorlalte vieţuitoare, animale şi plante, cum trebuie să protejeze mediul şi
    care pregăteşte permanent, sub formă de lecţii orice curiozitate legată de
    mediul natural.



    Cu speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre,
    vă aşteptăm data viitoare cu o nouă destinaţie

  • Muzee din Prahova

    Muzee din Prahova

    Astăzi vă invităm la un periplu muzeal în judeţul Prahova. Judeţul este cunoscut mai ales pentru
    regiunea turistică Valea Prahovei, dar şi pentru zona viticolă Dealul Mare, cu
    podgoriile de la Tohani şi Valea Călugărească.


    Oraşul reşedinţă de judeţ este Ploieşti, unde mai multe muzee unicat îşi
    aşteaptă vizitatorii. Un astfel de muzeu este Muzeul
    Ceasului, care cuprinde o bogată colecţie de ceasuri făurite de meşteri vestiţi
    din Europa, cele mai multe fiind adevărate opere de artă. Organizat din
    iniţiativa profesorului Nicolae I. Simache, ca secţie a Muzeului de Istorie, el
    datează din 1963. În prezent, muzeul are o colecţie de aproape 1000 de piese,
    dintre care numai o parte sunt expuse, printre care: cadran solar, pendul
    construit din lemn în 1634, ceas pus în mişcare printr-o cădere de apă (Londra,
    1654), primul ceas de buzunar (oul de Nürnberg), orologii de turn, o piesă
    din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în
    acelaşi an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea). Pot fi văzute şi ceasuri cu mecanisme
    muzicale care cântă Marseilleza, Deşteaptă-te, române! sau valsurile lui
    Strauss.


    Emilia Iancu, directorul Muzeului judeţean de ştiinţele naturii Prahova, ne
    spune cu ce muzee ne mai întâmpină Ploieştiul: Întâlniţi Muzeul
    Omului, un muzeu deosebit ca temă, un muzeu şcoală, realizat interactiv, care
    poate să fie vizitat de toate categoriile de vârstă, unde fiecare găseşte un
    răspuns la întrebarea lui legată de mediu, legată de om, de felul în care a
    evoluat, care este structura lui anatomică, cum este localizat în lumea
    celorlalte vieţuitoare, cum trebuie să protejeze mediul lui, cum trebuie să
    aibă grijă de ceilalţi colegi de drum şi care pregăteşte permanent sub formă de
    lecţii orice curiozitate legată de mediul natural. Avem Originea omului,
    legată de originea celorlalte vieţuitoare, Anatomie şi fiziologie umană,
    Genetică umană, Biodiversitate, Protecţia naturii şi Demografie, tot ce
    este legat de existenţa omului. În afară de
    Muzeul Omului există, tot în oraşul Ploieşti, Muzeul Petrolului, care va
    putea să fie vizitat începând din 2018, care prezintă modul în care a apărut
    petrolul şi modul în care a evoluat industria petrolieră în România.


    Şi pentru că judeţul Prahova este cunoscut pentru frumuseţea şi varietatea
    naturii, mai multe muzee prezintă exact această diversitate, ne-a mai spus
    Emilia Iancu, directorul Muzeului judeţean de ştiinţele naturii Prahova: Există, în oraşul Sinaia, Muzeul rezervaţiei Bucegi, care ne prezintă
    Rezervaţia Bucegi cu tot ce are ea deosebit: floră, faună, legate de relief. În
    oraşul Slănic, avem Muzeul sării, care ne prezintă metodele de extracţie a
    sării şi totodată principalele aspecte din oraşul Slănic, care este un oraş
    turistic unde este şi o salină deosebită care poate să fie vizitată. În oraşul Vălenii
    de Munte, un oraş cu un relief deosebit şi cu o climă deosebită, poate să fie
    vizitat Muzeul Văii Teleajănului, un muzeu care prezintă peisajul antropic
    începând de la şes şi celelalte aspecte ale zonei Văii Teleajănului, privind
    flora, fauna, în cele patru anotimpuri. Acolo cântă cucul, urlă lupul, e un
    muzeu interesant, atractiv şi interactiv şi acesta. Urcăm la munte şi vedem
    Muzeul de flori de mină, în localitatea Cheia, unde este explicat fenomenul
    apariţiei florilor de mină, minuni apărute în natură. Tot la Cheia este un
    muzeu de antropologie, realizat în casa de vacanţă a antropologului Francisc
    Reiner, creator de şcoală de antropologie, un muzeu unde poţi să înţelegi ce
    este antropologia, în mod interactiv. Aveţi ce vizita în judeţul Prahova!



    Cu speranţa că veţi decide să profitaţi de oferta turistică a judeţului
    Prahova, atât bucurându-vă de pârtiile de schi, cât şi de varietatea muzeelor
    de aici, vă aşteptăm data viitoare cu o nouă destinaţie.

  • Atracţii în judeţul Prahova

    Atracţii în judeţul Prahova

    Judeţul Prahova este cunoscut mai ales pentru staţiunile turistice de pe Valea
    Prahovei şi pentru zona viticolă Dealu Mare. Aici vă veţi bucura de peisaje
    spectaculoase, dar puteţi vizita şi castele, conace, muzee inedite, cum ar fi
    Muzeul Petrolului sau Muzeul Ceasului, mănăstiri vechi şi chiar o salină.
    Dintre acestea, Muzeul Ceasului din Ploieşti
    este unic în Europa. Clădirea muzeului a fost construită în anul 1890 şi
    adăposteşte o colecţie de aproximativ 4.000 de exponate: cadrane solare,
    ceasuri cu apă, ceas cu întoarcere la 365 de zile, nisiparniţe, ceasuri de
    masă, pendule şi clepsidre. Veţi avea ocazia să vedeţi aici evoluţia timpului
    şi a instrumentelor de măsurat, din secolul XVI, până la începutul secolului
    XX.


    Adrian Voican, preşedinte
    al Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului Prahova, consideră că
    turiştii trebuie să plece din România cu zâmbetul pe buze. Primul lucru pe
    care-l remarcă străinii atunci când vin este că, în România, Oamenii sunt
    deschişi, sunt primitori, iar prin acest lucru, regiunea Prahova este diferită
    de alte destinaţii turistice consacrate. Prahova este una
    dintre regiunile cele mai importante din punct de vedere turistic ale României,
    alături de zona Transilvaniei pentru tradiţii şi zona litoralului, pentru cei
    care vor să facă plajă la Marea Neagră. În Prahova există o binecunoscută zonă
    montană, cu staţiuni, dar străinii sunt interesaţi să viziteze în special
    castelul Peleş sau castelul Pelişor. În Câmpina avem Muzeul
    Iulia Haşdeu şi Muzeul Nicolae Grigorescu. Avem şi casa George Enescu, în
    Sinaia. Aceste obiective sunt interesante din punct de vedere cultural şi
    istoric. Sinaia este, probabil, perla Carpaţilor, perla Bucegilor. În istorie a
    fost cunoscută ca fiind staţiunea regilor României. Este autentică, spre
    deosebire de alte zone, care sunt mai comerciale. Este, de asemenea, foarte
    important de parcurs, indiferent de perioada anului, Drumul Vinului. Avem
    podgorii şi crame importante în judeţul Prahova, începând cu Valea Călugărească,
    Ceptura Tohani, Urlaţi. Cel mai important este vinul roşu. Feteasca Neagră este
    un ambasador al zonei. Turismul de sănătate s-a dezvoltat mult în Prahova. Avem
    la Poiana Câmpina puse în valoare câteva izvoare sărate şi terapeutice de mare
    valoare. Sunt de patru ori mai sărate decât apa de la Techirghiol,
    de exemplu. Aici se poate face tratament cu nămol de Techirghiol pe toată
    perioada anului.

    Sinaia este un
    centru extraordinar pentru turismul de afaceri, continuă Adrian Voican,
    preşedinte al Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului, Prahova.
    Se organizează conferinţe medicale, de anvergură internaţională, cu până la
    5.000 de participanţi. S-a investit foarte mult atât în zona
    privată a modernizării hotelurilor, cât şi în partea publică. Transportul pe
    cablu, către platoul Bucegi s-a modernizat încă de anul trecut. De la începutul
    acestui an, funcţionează al doilea tronson al telegondolei. După doi ani de
    investiţii, s-a terminat modernizarea centrului staţiunii, iar acum arată ca o
    staţiune montană din vest. Dar nu ne vom limita la Sinaia. La Buşteni, trebuie
    vizitat castelul Cantacuzino, o bijuterie arhitectonică, bine pusă în valoare.
    Aici au loc diverse concerte speciale. De multe ori, sunt invitaţi ai Teatrului
    Balşoi, din Moscova. În apropiere, în Azuga există un hotel de cinci stele,
    foarte aproape de pârtia de schi. Există şi hoteluri de două sau trei stele în
    această staţiune, cunoscută şi ca destinaţie de schi pentru copii. Preţurile
    pentru cazare şi pentru practicarea schiului sunt destul de mici.




    În Câmpina, ne
    oprim la o pensiune de trei margarete. Elena Lamba, proprietară a pensiunii a
    găzduit mulţi turişti de-a lungul vremii. Printre aceştia şi mulţi străini,
    cărora le-a alcătuit un program de vizitare, astfel încât să profite la maxim
    de sejurul petrecut în judeţul Prahova. Pensiunea se află la poalele dealului
    Muscel, la doar cinci minute de mers pe jos de castelul Iulia Haşdeu şi de
    Muzeul Nicolae Grigorescu. La 300 de metri s-a deschis un loc
    special amenajat cu terenuri de tenis, de fotbal, de badminton, închiriere de
    biciclete, de ATV-uri, biciclete pentru copii. Există un spaţiu special
    amenajat pentru role. Mai avem în apropiere biserica de la Brazi, monument
    istoric, după care, foarte multă verdeaţă. Recomandăm plimbări prin pădurea
    Valea Doftanei şi o vizită la mănăstirea Brebu, ridicată de domnitorul român
    Matei Basarab.


    Locurile pentru
    Crăciun şi Revelion sunt aproape epuizate. Din cele aproximativ 15.000 de
    locuri de cazare de pe Valea Prahovei, 90% sunt deja ocupate, spune Adrian
    Voican. Zona este foarte cunoscută printre turiştii din România şi din afara
    ei. Pentru toţi aceştia, există centre de informare la Sinaia, Buşteni, Azuga,
    Câmpina, Breaza, care pun la dispoziţie materiale de promovare şi hărţi în mai
    multe limbi de circulaţie internaţională. Găsim informaţii
    despre atracţii locale. De exemplu, din punct de vedere gastronomic, pe lângă
    Drumul Vinului, avem şi Drumul Fructelor, Festivalul Dulceţei, în luna
    septembrie, la Brebu, Festivalul Castanilor, în Ploieşti. Se organizează
    Festivalul Caşcavelei pe Valea Doftanei, Festivalul Ţuicii, în octombrie, la
    Vălenii de munte. Pentru iubitorii sporturilor, există Clubul de golf de la
    Breaza. Sunt multe lucruri de făcut pe Valea Prahovei, nu numai schi sau
    sporturi de iarnă. Mountain bike-ul s-a dezvoltat foarte mult. Vara,
    instalaţiile de cablu sunt folosite nu pentru a transporta schiori, ci
    biciclişti. Există ateliere de ie originală, brodată manual, în Breaza. La
    Puchenii Moşneni există centre meşteşugăreşti pentru împletituri din papură. De
    asemenea, în Ploieşti, Sinaia şi în alte locuri din judeţ, se organizează
    târguri meşteşugăreşti.

    Iată aşadar o
    destinaţie recomandată atât din pentru turismul de business, cât şi pentru cel
    activ şi de relaxare. Este o destinaţie pentru toată familia, recomandată
    pentru vacanţe pe tot parcursul anului.

  • Turism cultural în România

    Turism cultural în România


    În această săptămână vă invităm la o călătorie de suflet: obiective culturale mai puţin cunoscute din România îşi aşteaptă vizitatorii. Ne vom opri la Muzeul Ceasului, din Ploieşti, Muzeul naţional al poliţiei române, de la Târgovişte şi Muzeului Naţional Tehnic “Dimitrie Leonida”, din Bucureşti.



    La Ploieşti, pe strada ce poartă numele ctitorului muzeografiei în judeţul Prahova, prof. Nicolae Simache, se găseşte din 1963, muzeul ce purta numele Ceasul de-a lungul timpului”.



    Elisabeta Savu, şef de secţie al Muzeului ceasului Nicolae Simache”, ne-a spus de ce să-l vizităm. Muzeul ceasului este unicat în reţeaua muzeală din România, prin specificul colecţiei. Este singurul muzeu de ceasuri din sud-estul Europei, primul muzeu de ceasuri apropiat se află în Austria, la Viena. Avem un patrimoniu bogat şi divers. În muzeu se află piese deosebit de vechi, de peste 400 ani, piese extrem de diverse, ceasuri de buzunar, ceasuri de masă, ceasuri de perete. Mai există o particularitate care nu este întâlnită în alte muzee de ceasuri din lume şi anume aceea că în muzeu sunt expuse peste 30 piese care au pe lângă valoarea lor tehnică şi artistică, o valoare în plus, cea memorială. Ele au aparţinut unor mari personalităţi româneşti şi străine. Peste două luni, vizitatorii noştri ne vor găsi într-un alt spaţiu, vreme de trei ani, în cadrul Muzeului de istorie şi arheologie Prahova.”



    La Târgovişte, fosta Cetate de scaun a Ţării Româneşti din secolul al XIV-lea, se găseşte dincolo de Complexul Curtea Domenască, Muzeul de Istorie, Muzeul Tiparului şi al Cărţii Româneşti Vechi, Muzeul Scriitorilor Târgovişteni, Muzeul de Artă , un alt muzeu unicat în România: Muzeul Naţional al Poliţiei Române.



    Ovidiu Cârstâna, director Complexul muzeal Curtea Domnească, îl recomandă: Aproape de Curtea domnească, Constantin Brâncoveanu mai construieşte o clădire, pentru fiul cel mic: Casa coconilor, cum era cunoscută, clădire care adăposteşte Muzeul naţional al poliţiei române. Chiar dacă acest muzeu nu aparţine de complexul muzeal Curtea Domnească, întâlnim istoria poliţiei de la 1821, până în prezent, cu poveşti despre cazuri celebre şi o sală cu uniforme de poliţist din aproape toată lumea, întrucât muzeul de aici este afiliat Asociaţiei internaţionale a Poliţiştilor.”



    Ne oprim apoi, la Bucureşti, unde în Parcul Carol, a fost înfiinţat în anul 1909, Muzeului Naţional Tehnic “Dimitrie Leonida”, ce poartă numele fondatorului său. Am invitat-o pe Laura Maria Albani, directoarea muzeului, să aruncăm o privire la minunăţiile găzduite de colecţia permanentă : “Avem un patrimoniu unic în România, încât e greu să spun tot ce găsim aici. O să vă dau un exemplu. Avem prima maşină cu reacţie cunoscută în lume, este vorba de o sferă cu două ajustaje dispuse la 180 de grade, iar aerul sub presiune iese prin cele două ajustaje şi pune în mişcare sfera aflată pe ax. Avem un spectaculos automobil-trăsură Olds Patent din 1889, care a circulat prin Bucureşti, cu viteza colosală, pe atunci, de 15 km pe oră, claxonând strident orice obstacol care îi ieşea în cale. Avem prima centrală electrică utilizată în România, la numai 6 luni de la iluminarea oraşului New York în 1882 de către Edison. Numai la Muzeul Tehnic o poţi vedea. În 1964, când Walker Chiffler, preşedintele companiei Edison din SUA a vizitat Muzeul tehnic, a întrebat ce poate dărui muzeului pentru a prelua dinamul Edison, care a iluminat Teatrul naţional din Bucureşti. Răspunsul a fost “tranzacţia este imposibilă având în vedere unicitatea obiectului în sine”. Mai avem motorul sonic, al lui Gogu Constantinescu, primul automobil aerodinamic din lume, construit şi brevetat de Aurel Perţu, în 1923, în Germania. Forma sa ca a unei jumătăţi de picături de apă în cădere, constituie şi azi designul aproape ideal a oricărui vehicul în mişcare. Celebrele pile K cu electrozi de aur şi platină, care pun în discuţie principiul al doilea al termodinamicii, pentru că ele funcţionează şi astăzi. Şi multe altele, încât nici nu ştiu pe care să vi le spun mai întâi.”



    Mai amintim şi Macheta avionului Vuia, avion care la 18 martie 1906 s-a ridicat în aer la Montesson – Franţa pentru prima dată în lume doar cu mijloace proprii de bord, precum şi Primul aparat de zbor individual realizat şi brevetat de Justin Capră în 1958.



    Şi cum în curând vremea nu va mai fi la fel de prietenoasă, cred că v-am convins că obiectivele culturale din România îşi aşteaptă vizitatorii.