În nordul Bucureștiului, spre
periferia de atunci a orașului, avea să apară în perioada interbelică un cartier
cochet ridicat de clasa de mijloc a vremii. Aici, avea să-și clădească o casă
și diplomatul Mircea Babeș, fiul savantului și bacteriologului Victor Babeș.
Deși la momentul conceperii acestei clădiri, nimeni n-avea un asemenea scop în
minte, casa a devenit în timp Muzeul Memorial Victor Babeș. Născut în 1854 la
Viena, dintr-un tată originar din Banatul românesc și o mamă austriacă, Victor
Babeș avea să devină faimos la doar 30 de ani în calitate de co-autor al
primului tratat de bacteriologie din lume. Cât de bogată a fost activitatea
științifică a lui Victor Babeș, ne spune acum Oana Panait, muzeografă la Muzeul
Victor Babeș din cadrul Muzeului de Istorie al Municipiului București.
El a
publicat peste 1300 de lucrări foarte importante pentru știința bolilor
infecțioase. Dar cel mai important tratat rămâne cel de bacteriologie apărut la
Paris când tânărul Victor Babeș, care nu împlinise încă 31 de ani, a publicat Bacteriile și rolul lor în anatomia și
histologia bolilor infecțioase, scris în anul 1885 împreună cu savantul
francez André Victor Cornil. Era un tratat prin care se puneau bazele
bacteriologiei ca știință. Este primul tratat de bacteriologie din lume și
cuprinde cam tot ce trebuie să știe lumea științifică despre bacterii. De cum a
apărut la Paris, însuși Louis Pasteur l-a remarcat pe Victor Babeș și l-a
propus pentru cel mai prestigios premiu, acordat de Academia de Științe de la
Paris, adică Premiul Montyon.
După ce i se acordă acestui premiu, Victor Babeș
a devenit din ce în mai celebru în lume și a primit invitații de la Robert Koch
pentru a activa la Berlin, deși Louis Pasteur ar fi vrut să-l păstreze la
Paris. Universitatea Fribourg din Elveția l-a invitat, de asemenea, acolo unde
putea să și predea. Și chiar SUA au sosit invitații de a lucra ca cercetător.
Și tocmai când nu știa ce decizie să ia, Victor Babeș primește o scrisoare și
de la Dimitrie Sturdza, ministrul român
al culturii din vremea aceea, o scrisoare prin care era invitat la
București.
Așa a ajuns Victor Babeș la București, unde I s-a oferit conducerea
acestui nou institute de bacteriologie unde pe lângă laboratoare avea și aula
în care putea preda și, de asemenea, o locuință permanentă pentru familia sa.
Așadar, după 1886, Victor Babeș și soția sa se va muta la București. Important
este și faptul că și la Cluj el a predat diverse cursuri la facultatea de
medicină, iar universitatea din acel oraș l-a onorat autointitulându-se
Universitatea Babeș-Bolyai.
Așadar, în toată perioada petrecută în
București, Victor Babeș avea să locuiască la Institutul de bacteriologie unde a
și murit în noaptea de 18 spre 19 octombrie 1926, după ce s-a simțit rău în
fața microscopului la care lucra. Ulterior, acel microscop a fost expus în casa
fiului său unde savantul n-a intrat niciodată, dar care a devenit muzeu în anii
1950. Oana Panait.
Au fost două etape. În octombrie 1956, a
avut loc prima etapă. Cu un an înainte, Constantin Parhon, epidemiologul care a
fost discipolul lui Victor Babeș, i-a sugerat lui Mircea Babeș ca parterul
casei să devină muzeu în timp ce fiul savantului și soția sa urmau să locuiască
la etaj. (…) Am fost întrebată deseori dacă în 1929, Mircea Babeș, întors de la
misiunea sa diplomatică de la Ottawa, s-a gândit vreo clipă să-și transforme
casa în muzeu. Dar, din câte știu eu și din cărțile de memorii scrise de el, nu
a avut această intenție. Dar începând cu 1956, parterul casei devine muzeu, iar
Mircea muzeograf până în 1968 când moare, iar doamna Sofia Babeș rămâne
singură, la etaj. Iar în 1986, prin donație testamentară de către Sofia Babeș,
întreaga casă – deci și etajul – devine muzeu și intră în patrimonial primăriei
capitalei de atunci. Acestea au fost cele două etape.
Iar azi, casa contruită de Mircea
Babeș și soția sa, Sofia, este plină de obiecte care au marcat viața și
activitatea lui Victor Babeș. Oana Panait. Vila a fost construită în 1929 după
planurile unor arhitecți vienezi, în stil eclectic, dar și cu tendințe
neo-românești în stilul arhitectului care a inițiat acest curent, Ion Mincu.
Casa are un etaj. În 1929, Mircea Babeș, fiul savantului va aduce de la
institutul tatălui său mai multe obiecte pe care le va expune, mai ales, la
parterul vilei. Cei care ne vizitează pot admira aceste exponate – mobilier și
obiecte decorative – care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mă
refer, mai ales, la un birou din lemn de mahon, preferatul lui Victor Babeș și
realizat la Munchen, o măsuță foarte frumoasă din porțelan de Sevres, cu o
bronz aurit. Această masă are o istorioară foarte frumoasă.
Ea a fost
achiziționată de savantul Victor Babeș, împreună cu soția sa, de la Paris în
1912 după ce tocmai publicase o carte despre rabie. Și cu banii obținuți din
vânzarea acestei cărți care a avut succes în toată lumea, a achiziționat această
măsuță din porțelan de Sevres, cu bronz aurit, care momentan se află tot la
parterul vilei. De asemenea, putem admira foarte multe decorații, medalii,
insigne, căci Victor Babeș a fost recompensat de întreaga lume științifică. De
asemenea, și Casa Regală a României l-a distins în numeroase rânduri pe Victor
Babeș. Chiar regina Elisabeta, soția regelui Carol I, i-a dăruit lui Victor
Babeș mai multe decorații.
Restaurat recent, Muzeul Victor
Babeș din București a fost redeschis publicului larg, având și o secțiune
dedicată copiilor, în scopul familiarizării lor cu științele.