Tag: Muzeul Metropolitan de Arta din New York

La
Muzeul Național al Țăranului Român (MȚR), din București, s-a deschis o
expoziție în premieră – primul eveniment multidisciplinar dedicat cânepii – [În]toarcem
cânepa spre viitor – un eveniment integrat dedicat acestui material care face
legătura între tradiție și ecologia contemporană. Expoziția integrează artă,
instalații și un performance cu interpreţi tradiţionali şi ţesătoare din
Maramureş (nordul României), dar şi conferințe și dezbateri pe teme de economie
circulară. Expoziția marchează și 10 ani de la înființarea Brandului
Patzaichin, susținut de Asociația Patzaichin, fondată de celebrul canoist român
Ivan Patzaichin, multiplu laureat cu aur și argint la Jocurile Olimpice,
asociație care sprijină dezvoltarea locală din Delta Dunării și din alte
regiuni din România. La vernisajul evenimentului am stat de vorbă despre acest
material cu totul special, cânepa, cu directoarea Muzeului Textilelor din Băița
(județul Hunedoara, vestul României), conservator al Muzeului Metropolitan de
Artă din New York, Florica Zaharia:

Este o expoziție la care am fost invitați să participăm de
Asociația Patzaichin și suntem foarte încântați să putem participa cu obiecte
din colecția Muzeului Textilelor – pentru că, cânepa este o fibră la fel de
importantă ca și lâna, de fapt sunt două cele mai importante, urmate de in, în
cultura românească. Cânepa este o fibră pe care în ultimii ani n-o mai cultivăm
din multiple motive, și la care ar trebui să ne întoarcem. Pentru că este o
fibră excepțională, este o fibră care ne poate da foarte multe resurse. Sunt
două fibre extrem de importante – cânepa, inul în anumite părți, și mai târziu
bumbacul – s-au folosit fie pentru hainele de vară, fie pentru anumite piese de
interior, cum ar fi cearceafurile, cum ar fi fețele de masă care au apărut mai
târziu; pe când lâna asigură confortul pe perioada umedă și friguroasă a
anului. Lâna noastră are un specific aparte, este de fapt lâna din toată zona
Balcano-Carpatică și a Carpaților, mai ales, este o fibră groasă. Dacă cineva
încearcă o cămașă sau o piesă făcută din cânepă, sunt convinsă ca a doua oară
se va gândi înaintea achiziționării unui obiect de fibre, făcut din fibre
sintetice. Are o calitate excepțională care ne ajută corpul, ne ajută să
respirăm, ne protejează de intemperii.

Florica
Zaharia ne-a dezvăluit colecția de obiecte de la Muzeul Textilelor cu care a
venit în cadrul de la MȚR:

Una dintre grupele de obiecte foarte importante este un mostrar
de fibre și fire și țesături – care demonstrează procesul tehnologic foarte
complex al producerii și al selectării pe calități a fibrelor de cânepă, acestea
corespunzând anumitei grupe de obiecte: obiectele de zi, obiectele de
sărbătoare, obiectele care se foloseau în gospodărie. Venim, de asemenea, cu
obiecte făcute din cânepă: valuri de pânză, metraje de pânză. Venim și cu două
cămăși – una chiar din Apuseni și venim cu o altă cămașă fantastică din zona
Pădurenilor. Deci iată cânepa, cultura cânepii, s-a extins în zona carpatică
bineînțeles, pe culmile Carpaților în sus, în jos, în toate direcțiile de fapt.
Mai aducem iun grup de obiecte foarte important, din cultura japoneză. De ce
consider obiectele acestea extrem de importante? E aceeași fibră, este
prelucrată într-o tehnologie diferită, care răspunde necesității materialului
din țările asiatice. Formarea firului nu este prin toarcere în Japonia, este
prin îmbinarea terminațiilor fibrelor – de aici rezultă o pânză aproape ca o
foaie de hârtie, firul nu are volumul firului tors. Ceea ce facem la Muzeul
Textilelor și ce facem aici demonstrează același lucru – întotdeauna încercăm
să plasăm cultura românească și textilele românești într-un context global.
Înțelegând alte culturi, ne înțelegem noi înşine mai bine.

În
cadrul vernisajului, am stat de vorbă cu artistul și performerul internațional,
de origine română, care locuiește la Paris, Mircea Cantor:

Pentru mine, această expoziție este un omagiu adus tuturor
acelora care prin mâinile lor și prin vocea lor au adus memoria pe care au
moștenit-o în prezent. Aceste țesătoare, acești meșteri maramureșeni, acești
cântăreți care prin ceea ce au moștenit de la părinții lor, de la bunicii lor,
de la stră-străbunicii lor, au reușit să ne aducă aminte cât de importantă e
tradiția, cât de importante sunt rădăcinile, cât de important e să menținem
acest lucru viu, prin promovarea lor, prin a ne impregna de acest frumos pe
care îl au – din ceea ce rezultă, din munca lor, din cămeșile lor, din
sculpturile lor, din cântecele lor de nuntă – din toate aceste lucruri care
formează un tezaur foarte prețios și pe care noi aici în România încă mai avem
șansa să îl avem. Firul roșu este cânepa – în care fiecare în domeniul lui o
abordat-o într-un fel anume.pe mine m-a impresionat foarte mult la Patzaichin
grija, atenția, și pasiunea pe care o are legată de această materie care e o
armă de rezistență a poporului român, pot să-i zic, pentru că, dacă ne uităm în
trecutul lui, hainele de cânepă erau hainele țăranilor, ale oamenilor din
pătura sociala cea mai dezavantajată și practic prin asta, prin continuarea lor
au reușit să o aducă aici. Patzaichin a dus mai departe, arătând că din ceva
foarte umil poți să faci ceva nobil. Și acesta e meritul luim, de a continua să
lucreze cu fabrici în România, cu oameni din România și să ofere locuri de
muncă în România, tocmai valorificând această materie care, se pare că revine
în avanscena agriculturii mondiale#.

Mircea
Cantor, laureat al prestigiosului Premiu Marcel-Duchamp în 2011, ne-a vorbit şi
despre cum vede viitorul acestei materii prime, cânepa, în societatea românească:

Eu cred că e pariul nostru pe care putem să-l punem aici în
România, pentru că avem foarte mult teren, încă avem acest savoir-faire, sunt
oameni, trebuie doar investit. Trebuie doar clasa politică să își dea seama în
ceasul al 12-lea că e un potențial uriaș de valorificare a acestei materii care
e cânepa. Și încă în materie de artizanat, încă uitați avem aici țărănci care
știu să țeasă și care o fac, și care o torc, și care pot să o cultive și putem
să-i încurajăm prin politici economice, politici culturale.