Tag: Muzeul Municipiului București (MMB)

  • Universul restaurării ceramicii

    Universul restaurării ceramicii

    Obiectele din material ceramic create de meșterii olari nu sunt simple recipiente utile, funcționale, ci piese distincte, ce prin formă, decor și textură, intră într-un dialog spiritual cu privitorul și sunt capabile, în prezent, ca și în trecut, să stârnească reacții de plăcere, încântare și atașament. Trecerea timpului își lasă amprenta asupra aspectului și integrității acestora. Aici intervine restauratorul, care prin cercetare și procedee științifice de restaurare aduce înfățișarea obiectelor la forma inițială pentru a fi expuse în fața publicului.

    Despre provocările pe care le întâmpină un restaurator am stat de vorbă cu expertul restaurator Mihaela Ciobanu, curatorul expoziției:

    „Provocările restauratorului apar încă de la intrarea obiectelor în laboratorul de restaurare, începând de la cercetare până la finalizarea procesului de restaurare. Fiecare obiect de ceramică presupune un mod unic de abordare, în funcție de degradările care au survenit ca urmare a trecerii timpului.”

    Care este responsabilitatea principală a unui restaurator de obiecte din ceramică?

    „Restauratorul are o mare responsabilitate de a aplica proceduri de restaurare adecvate pentru salvarea obiectelor din ceramică.”

    Ce presupune mai precis procesul de restaurare și care este scopul final al acestuia, ne spune expertul restaurator Mihaela Ciobanu:

    „Acțiunea distructivă a naturii sau a omului este înlăturată de către restaurator cu răbdare, talent, seriozitate și înaltă conștiinciozitate profesională, care are menirea să redea forma, culoarea și aspectul inițial.”

    Pentru a înțelege și mai în detaliu procesul restaurării ceramicii, expertul restaurator Mihaela Ciobanu ne face o scurtă trecere în revistă a pașilor acestui proces atât de migălos și delicat:

    „Primul pas pe care îl face restauratorul este acela de a studia prelucrarea lutului și metode de fabricare a acestuia. De-a lungul istoriei, meșteșugul prelucrării lutului a evoluat de la modelarea manuală, folosirea roții olarului până la tehnici industriale de realizare a obiectelor din ceramică.

    Pornind de la calitatea lutului, compoziția lui, tehnologia de modelare sau procesul de ardere, restauratorul poate determina metode de abordare a unor tratamente în procesul de restaurare, folosind materiale și substanțe compatibile materialului ceramic studiat. Determinarea factorilor de degradare ai ceramicii se realizează prin mai multe tipuri de investigații. Investigațiile chimice se realizează de către colegii investigatori care determină prin diverse metode, natura depunerilor care pune în pericol integritatea obiectului. Acolo unde este cazul, restauratorul studiază aceste analize și, împreună cu investigațiile fizice făcute microscopic sau macroscopic, determină starea de conservare și diagnosticul obiectului cercetat.

    Activitatea profesională de restaurare se bazează pe cercetare, principii și metodologii științifice cu aplicare la toate genurile de bunuri culturale. Așa cum am spus mai devreme, prima etapă a procesului de restaurare este cercetarea, urmată de determinările fizico-chimice, stabilirea factorilor de degradare și până la starea de conservare a obiectelor.

    Informațiile acumulate ne ajută la următoarea etapă, aceea de diagnosticare și propunerea unor metode adecvate de tratament. După care încep tratamentele chimice de îndepărtare a depunerilor; identificarea obiectelor acolo unde obiectul se prezintă în stare fragmentară; lipirea acestora cu adezivi specifici pastei ceramice; completarea zonelor lacunare cu materiale compatibile; integrări cromatice pe zonele completate și conservarea finală.

    Din dorința de cunoaștere a metodelor și materialelor apărute în conceptul tehnicilor moderne, restauratorul are o mare responsabilitate de a ști ce să utilizeze în procesul de restaurare, astfel încât să adopte cu prudență tratamentul cel mai adecvat. În terapia procesului de restaurare a obiectului, trecerea timpului își lasă amprenta asupra aspectului și integrității obiectelor de ceramică.”

    Expoziția „Universul restaurării ceramicii” de la MMB a făcut un portret al restaurării obiectelor ceramice de patrimoniu, portret sumarizat de Mihaela Ciobanu după cum urmează:

    „Restaurarea ceramicii are menirea de a păstra cât mai mult timp mărturii palpabile pentru generațiile viitoare. Scopul acestei expoziții este acela de a reda întreaga călătorie a unui obiect, de la descoperirea acestuia până la etalarea lui în vitrinele muzeului. Prin tema unică a acestei expoziții, sper ca vizitatorii să cunoască provocările restauratorilor în fața timpului necruțător.”

  • Aspecte ale periferiei Bucureștiului în perioada interbelică

    Aspecte ale periferiei Bucureștiului în perioada interbelică


    Începând cu luna septembrie și până la mijlocul lunii noiembrie, Muzeul Municipiului București (MMB) în cadrul sediului său din centrul capitalei, Palatul Suțu, aduce în fața publicului capitalei și nu numai o expoziție ce poartă vizitatorul în trecutul orașului București: “Aspecte ale periferiei Bucureștiului în perioada interbelică”.



    Perioada interbelică este definită istoric în intervalul de 21 de ani dintre cele două războaie mondiale, 1918-1939. Capitala României, orașul București este cel mai important centru industrial și comercial al țării, centru scenei artistice, culturale și mass-media, în 2011 populația sa fiind stabilită în jurul a aproximativ 2 milioane de locuitori, fără a lua în calcul persoanele în tranzit sau localitățile din împrejurimile orașului. Prima mențiune a Bucureștiului apare în 1459, iar în 1862 acesta devine capitala Principatelor Unite (Țara Românească și Moldova).



    Despre o parte din istoria capitalei și despre detalii ale urbei din perioada interbelică am stat de vorbă cu curatorul expoziției, muzeograful Cezar Petre Buiumaci:


    “Ideea acestei expoziții a apărut din nevoia de a expune publicului evoluția Capitalei de-a lungul timpului, felul în care s-a transformat orașul atunci când a cunoscut una dintre cele mai ample extinderi teritoriale pe orizontală, și anume în perioada interbelică. Aceasta pentru că Bucureștiul era un oraș deschis, primitor, chiar dacă au existat frecvente încercări de limitare a extinderii geografice ori demografice.


    Stabilirea capitalei Valahiei pe malurile Dâmboviței, apoi a capitalei Principatelor Unite și a României Mari, a creat un miraj ce a atras în permanență alogeni, oameni care veneau să se realizeze și care aduceau cu ei un bagaj cultural propriu, transformând orașul într-o metropolă cu multiple valențe. Însă, majoritatea celor care soseau aici nu erau înstăriți și din acest motiv se stabileau în zonele mai ieftine, anume la marginea orașului. Astfel, contribuiau la extinderea geografică a urbei.”



    Muzeul Municipiului București deține în patrimoniul său o documentare fotografică a periferiei orașului, a zonelor care urmau să fie subiectul extinderii capitalei, o periferie dispărută în a doua parte a secolului trecut. Ce a încercat curatorul Cezar Buiumaci să realizeze prin compunerea acestei expoziții din resursele patrimoniului MMB?


    “Am încercat și sper că am reușit să realizez o oglindă a periferiei urbane a unui oraș în plină dezvoltare. Dinamica Bucureștiului este una unică în peisajul românesc, extinderea fiind o constantă și de aceea asistăm la o permanentă schimbare.


    Dacă în secolul al XVII-lea se limita undeva în zona Universității, la începutul secolului al XIX-lea ajungea în zona actualului Ateneu, pentru ca la finele acestui secol să ajungă la Piața Victoriei sau, mai bine zis, să urmeze o șosea circulară periferică, pe un traseu care unea principalele gări ale orașului.


    Pentru a înțelege fenomenul extinderii geografice, trebuie să apelăm la statistică, care ne prezintă următoarele date demografice: în anul 1831 erau în București aproximativ 60 de mii de locuitori, iar în 1859 această cifră se dubla. În 1878 cifra se triplează pentru că la sfârșitul secolului al XIX-lea să ajungă la aproximativ 230 de mii de locuitori, iar la începutul secolului următor la 300 de mii. În anul 1930, deci la mijlocul perioadei interbelice, erau în București 640 de mii de suflete, iar la mijlocul secolului să atingă cifra de 1 milion, pentru ca în anii 80 și această cifră să se dubleze.”



    Ce prezintă publicului vizitator expoziția de la Palatul Suțu din centrul capitalei? Tot Cezar Buiumaci:


    “Expoziția prezintă periferia orașului mergând pe un traseu ce urmărește șoseaua mai sus amintită, însă ceea ce se găsea la acel moment în exteriorul acestei șosele periferice, zone care urmau a fi demolate și care erau documentate la solicitarea administrației locale de către marii fotografi ai epocii. Expoziția prezintă în 60 de fotografii, în 60 de opriri, în 60 de clișee, aspecte ale vieții și locuirii din cartiere.


    Vizitatorii pot vedea cum arătau cârciumile de cartier, cum arătau unele străzi înainte de a fi desfundate sau destupate, cum arătau marile artere de ieșire din oraș înainte de a fi pavate, sau aspectul unor zone precum “Valea Plângerii”, zone care sunt astăzi de nerecunoscut.


    Pot vedea cum mergeau oamenii la scăldat și acolo, în aceeași imagine, putem vedea cum sunt spălate animalele, automobilele sau cum se spălau oamenii. Cum se scotea gheața din gârlă pe timpul iernii pentru a fi folosită la răcirea alimentelor pe timpul verii. Cum se potcoveau caii sau cum se pășteau oile în Calea Plevnei. Prezentăm astfel imagini în premieră comandate de primărie, care prezintă aspectul periferiei.”






  • “Mesaje săpate în piatră”

    “Mesaje săpate în piatră”

    Muzeul Municipiului București (MMB) a anunțat
    startul unui nou proiect de cultură urbană: Mesaje săpate în piatră – proiect
    ce își propune digitalizarea crucilor din piatră din București, aducerea lor în
    conștiința publicului, realizarea unei hărți a acestor monumente și o expoziție
    în cadrul Muzeului. Despre demararea proiectului am stat de vorbă cu managerul
    acestuia, Cezar Petre Buiumaci:


    Muzeul Municipiului București a
    lansat în vara aceasta proiectul Mesaje săpate în piatră Digitizarea crucilor
    din piatră din București, un proiect co-finanțat de Administrația Fondului
    Cultural Național. Proiectul presupune două componente principale, prima fiind
    cea de identificare, inventariere și cercetare a crucilor din piatră de pe
    teritoriul Bucureștilor. Cea de-a doua este punerea în circuitul public a
    acestora prin construirea unui website dedicat, a unei expoziții însoțită de un
    catalog, susținerea unei conferințe și organizarea unor ateliere de istorie
    urbană cu elevii liceelor Iulia Hașdeu, Ady Endre și George Coșbuc și cu
    studenții de la Facultatea de Litere a Universității din București. Scopul
    proiectului este să identifice, să pună în valoare crucile din piatră din
    București pentru a deveni subiect de cercetare, de identificare a modalităților
    de transmitere a mesajului, a modalităților de memorializare a unor evenimente
    petrecute în perioada medievală și modernă românească, a modalităților de
    rezolvare a unor situații critice, ale unor promisiuni sau modul de evidențiere
    a unor comportamente atât pentru cei care studiază istoria, geografia și
    antropologia urbană, cât și în rândul comunităților locale în cadrul cărora se
    găsesc aceste obiective, pentru conștientizarea unor importante elemente care
    țin de identitatea locală. Mai mult decât atât, proiectul presupune și
    realizarea unei hărți interactive cu toate aceste obiective.


    Unde pot fi întâlnite crucile de piatră din
    capitală?


    Crucile din piatră din București
    sunt răspândite în mai multe zone ale orașului, unele fiind destul de vizibile,
    altele însă se lasă mai greu descoperite. Astfel că regăsim în centrul orașului
    un ansamblu de cruci din piatră la Universitate, ansamblu care comemorează
    eroismul celor care s-au jertfit pentru libertate în decembrie 1989. Principala
    cruce este o cruce ridicată în veacul al XVIII-lea de către mitropolitul
    Neofit, ca piatră de hotar al pământurilor Mitropoliei. Crucile care mai există
    au fost construite între secolele al XVIII-lea și al XX-lea și aveau diferite
    scopuri: de a stabili limitele unei proprietăți, de a menționa victoria unui
    domnitor într o luptă, așa cum e cazul Crucii lui Leon Vodă de la Biserica
    Sfântul Dumitru Slobozia, care celebrează victoria acestuia împotriva lui Matei
    Basarab din 1631 și care este cea mai veche cruce bucureșteană non funerară,
    apoi Crucea lui Papa Brâncoveanu, care are rol de cenotaf, ce menționează
    uciderea acestuia în 1655, în timpul răscoalei Seimenilor și Dorobanților și
    care se găsește astăzi în partea de jos a Dealului Mitropoliei. Există o cruce
    din piatră în altarul bisericii Oborul Vechi, care a fost ridicată la începutul
    secolului XVIII, cu speranța încheierii epidemiei de ciumă care bântuia orașul
    în acele vremuri. Și astfel crucea capătă o dublă valență, să-i ferească pe
    oameni de nenorociri și să amintească de necazul abătut asupra lor..



    Ce alte tipuri de cruci de piatră pot fi
    întâlnite în București? Cezar Buiumaci:


    Un alt tip de cruce este cea care
    amintește de cei care au construit o fântână și care este cel mai răspândit
    tip. Era un obicei ca oamenii mai înstăriți sau comunitatea întreagă să
    construiască o fântână, să sădească un copac, să ridice aici o cruce care să îi
    pomenească pe cei care au construit puțul. Era considerat un lucru foarte
    important să potolești setea unui trecător și astfel ctitorii își făceau pomană
    din timpul vieții. Trecătorul venea, își potolea setea la umbra copacului și
    citea pomelnicul de pe cruce. Crucile erau cioplite de meșteri pietrari.








  • “Artiștii din colecția soților Macovei”

    “Artiștii din colecția soților Macovei”

    Muzeul Municipiului București (MMB) oferă iubitorilor de artă un
    proiect muzeal inedit. Expoziția tematică Artiștii din colecția soților
    Macovei reprezintă o premieră expozițională, găzduită de reședința donatorilor
    – Colecția de Artă Ligia și Pompiliu Macovei din reședința particulară a
    donatorilor din imobilul ridicat la începutul secolului XX, în stil eclectic
    francez. Expoziția prezintă lucrări care nu au mai făcut parte din nicio
    expunere organizată în ultimul timp. Pompiliu Macovei (1911-2009) a fost un
    arhitect, diplomat și politician, ambasador UNESCO și pasionat colecționar de
    artă. Soția sa, Ligia Macovei (1916-1998) a fost o pictoriță formată în arta decorativă.

    Despre acest muzeu din cadrul MMB am stat de vorbă cu muzeografa Cristina
    Ioniță:


    În ultimii ani am organizat
    expuneri dedicate Ligiei Macovei. Astfel, anul acesta am hotărât să realizăm o
    expoziție cu operele semnate de alți artiști din colecția soților Macovei. Sunt
    lucrări care nu au mai fost expuse deloc în ultimul timp, semnate de nume
    precum Constantin Piliuță, Alexandru Ciucurencu, Aurel Cojan, Ion Musceleanu,
    Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Brăduț Covaliu și mulți alții. Colecția de artă
    Ligia și Pompiliu Macovei face parte din ansamblul muzeelor și colecțiilor
    aflate în patrimoniul Muzeului Municipiului București. Este deschisă publicului
    de mai bine de 20 de ani și este găzduită chiar de reședința particulară a
    donatorilor. Ambii soți au fost artiști, ea pictoriță și desenatoare, el
    arhitect și diplomat. Datorită pozițiilor ocupate și datorită preocupărilor
    profesionale, au avut posibilitatea și libertatea de a călători foarte mult în
    întreaga lume. Astfel, au cunoscut foarte multe personalități ale vremii și au
    construit această colecție impresionantă pe care o admirăm astăzi.



    Cristina Ioniță ne-a făcut o scurtă trecere în revistă a
    propunerii expoziționale:


    Sunt prezente în expunere lucrări
    care înfățișează surse de inspirație din diferite locuri vizitate de artiști.
    Rudolf Schweitzer-Cumpăna a fost statornic în redarea lumii satului. Este
    prezent cu o lucrare care înfățișează două țărănci la o masă. Grija cu care se
    desprinde de o imagine idealizată prin umanitatea personajelor oferă
    autenticitate operei sale. Pe de altă parte, Aurel Cojan, pictor al citadinului,
    ne transpune într o lume care sintetizează elemente definitorii ale
    aglomerărilor urbane. Lucrarea semnată de artist, intitulată Casă cu curte,
    realizată în ulei pe carton, este interesantă prin jocul compozițional,
    expresivitatea formelor, precum și prin felul său unic de transpunere a
    realității exterioare într un decor autentic și expresiv. De asemenea, Peisaj
    citadin cu biserică, realizat de Lucian Grigorescu, conturează o serie de case
    mici și clădiri cu câteva etaje, iar în plan îndepărtat, central, se observă o
    biserică. Intensitatea cromatică este completată de delicatețea tonurilor
    alese, oferind privitorului un lirism captivant. Toate lucrările expuse variază
    prin tematică și abordare, oferind informații prețioase despre sursele de
    inspirație preferate de artiști. Selecția cuprinde peisaje citadine, grădini,
    parcuri, naturi statice, portrete sau scene care înfățișează diferite personaje
    și locuri creionate în călătorii, redate în tehnici variate guașă pe hârtie,
    acuarelă pe hârtie și ulei pe diferite suporturi. Este completată, bineînțeles,
    de două creații semnate de Ligia Macovei. Nu lipsesc naturile statice cu flori,
    un nud feminin și diferite obiecte de uz casnic observate de artiști.



    În final, muzeografa Cristina Ioniță a ținut să precizeze:


    Această expoziție propune aducerea
    în prim-plan a unor teme picturale esențiale, precum și surprinderea unor
    elemente reprezentative ale unor locuri, obiceiuri și tradiții. Am încercat să
    organizăm expunerea în funcție de tematică și de artiști, așa că veți regăsi
    lucrările integrate în expoziția permanentă, iar cu această ocazie vă invităm
    să descoperiți sau să redescoperiți întreaga colecție, care este o incursiune
    culturală în epoci și locuri diferite. Expoziția tematică Artiști din colecția
    soților Macovei va fi deschisă publicului până pe data de 26 noiembrie.