Tag: Muzeul Naţional al Ţăranului Român

  • Noaptea Muzeelor: Muzeul Virtual al Culturii Rromilor

    Noaptea Muzeelor: Muzeul Virtual al Culturii Rromilor

    Sâmbătă, 18 mai, a avut loc în România „Noaptea Muzeelor” 2024. A fost o ediţie care ar fi trebuit să fie jubiliară, pentru că a fost a 20-a, dar care a fost atipică. Mmulte dintre marile muzee din România nu au participat la eveniment, deaarece angajaţii lor au protestat astfel împotriva nivelului de salarizare.

    La Muzeul Național al Țăranului Român a avut loc prezentarea Muzeului Virtual al Culturii Rromilor, de către Asociația Amare Rromentza. Evenimentul a cuprins prezentarea Muzeului Virtual al Culturii Rromilor – film documentar și dezbatere; un târg de meșteșuguri tradiționale rrome cu demonstrații meșteșugărești (prelucrarea metalelor); o demonstrație și degustare din gastronomia tradițională rromă; un recital de poezie susținut de scriitori rromi; un concert fusion muzică tradițională rromani și alte genuri muzicale.

    Am discutat cu Ion (Mieluţă) Bibescu, cunoscut clarinetist și saxofonist, cel care a condus taraful care a concertat la Muzeul Național al Țăranului Român.

  • Expoziția-eveniment „Culorile dezghețului” la MȚR

    Expoziția-eveniment „Culorile dezghețului” la MȚR

    Muzeul Național al Țăranului Român (MȚR) și Asociația pentru cultură și arte Arbor invită publicul iubitor de frumos la o expoziție-eveniment: „Culorile dezghețului. Satul basarabean în pictura anilor 1960” – expoziție ce prezintă lucrări mai puțin cunoscute, de mici dimensiuni, din colecții private, a 14 artiști importanți din Republica Moldova. Am stat de vorbă despre expoziție și contextul istoric și  cultural al operelor aduse la București cu istoricul de artă din Republica Moldova Constantin I. Ciobanu:

     „Este o expoziție interesantă, ce ține de o perioadă extrem de interesantă, pentru că „dezghețul”, această expresie care a intrat în circuitul istoricilor de artă din fosta Uniune Sovietică și a fost o perioadă în care s-au lansat foarte mulți artiști, inclusiv în Basarabia.

    Pentru că nu putem nega faptul că influența marilor centre ale fostei Uniuni Sovietice, cum era Moscova sau Leningradul de atunci, actualul Sankt Petersburg, asupra Chișinăului, era destul de puternică. Să nu uităm că în perioada lui Stalin orice relații cu România erau interzise. Și anume în anii „dezghețului”, la mijlocul anilor 50, chiar la Chișinău a avut loc o expoziție a artiștilor plastici din România, inclusiv au fost artiști importanți: Grigorescu, Aman.

    Și această perioadă a „dezghețului” a fost interesantă și grație faptului că au apărut chiar în cadrul așa-zisului realism socialist, noi curente, curente care se deosebeau radical de așa-numitul academism stalinist, care existase până atunci. Au apărut așa-numitul stil sever sau stil auster, cum îl numesc criticii de artă. Sigur că acest stil mai mult a afectat acele republici care aveau o industrie dezvoltată, pentru că era un stil preponderent urban, care se orienta spre mediul urban, dar a avut anumite repercusiuni și asupra Basarabiei. Pentru Basarabia, anume sfârșitul anilor 50, începutul anilor 60, este o perioadă într-adevăr de descătușare. De descătușare, în primul rând a mijloacelor de expresie.”

     

    Către ce subiecte s-au orientat artiștii moldoveni în perioada anilor 1960, odată cu „dezghețul” conceptual și stilistic al artei din Republica Moldova? Ne spune Constantin I. Ciobanu:

     „S-au orientat în primul rând, dacă ați simțit chiar din cadrul expoziției, spre o oglindire așa destul de fidelă a esteticii plaiului natal. Domină motivele rurale, nu cele urbane. Aș spune că laitmotivul acestei expoziții a fost demonstrarea poeziei „Plai basarabean”, care întotdeauna se deosebea chiar și în cadrul expozițiilor unionale, când venea o lucrare realizată în Republica Moldova, îndată îți dădeai seama că e ceva eterogen în raport cu tipologia sovietică. ”

     

    Conceptualitatea artistică a anilor 1960 a fost definită prin reinterpretarea unui slogan sovietic, reinterpretare ce a adus noi limbaje de expresie artistică. Mai multe ne spune istoricul de artă Constantin I. Ciobanu:

    „Să nu uităm că la sfârșitul anilor 50, dar mai ales în anii 60, a fost reevaluată lozinca, care la prima vedere este absolut proletcultistă și comunistă, este vorba de lozinca „socialistă după conținut și națională după formă”. Și tipul ăsta de slogan exista încă din 1925. Pentru prima dată, expresia asta a fost rostită de Stalin.

    Sloganul ăsta a existat și în anii 30, 40, 50. Nimeni nu-i acorda nicio atenție. Pe urmă, unii esteticieni și critici de artă au înțeles că, în realitate, multe din valențele picturale ale operelor pot fi apărate grație acestui slogan, pentru că național după formă, partea a doua, ce prezenta? Sub aspect național, după formă, în primul rând aveau în vedere piesele de artizanat popular. Or, în aceste piese de artizanat popular, acolo găsim și motive abstracte, găsim și folosirea culorii locale.

    Găsim foarte multe elemente, chiar de artă abstractă. Și ei se foloseau apărându-i pe artiștii care veneau cu o paletă mai bogată față de clarobscurul epocii staliniste. Care veneau, să zicem, cu niște elemente abstracte în creațiile lor.”

     

    În ce context poate fi privită expoziția de la MȚR?

    „Ce e important că expoziția aceasta este de fapt o secțiune, o fracțiune dintr-un eveniment tot atât de important care are loc în aceste zile la Muzeul Național de Artă a României. Acolo e o expoziție a artei din Basarabia. Aici este un fel de dezvoltare, amplificare și detaliere a acelei impresii generale, fiindcă acolo noi vedem arta pe parcursul a 100 de ani, începând cu primele asociații ale artiștilor din Basarabia și terminând practic cu ziua de astăzi. Pe când aici vedem numai o secțiune, dar foarte importantă.”

  • Gusturi de sărbătoare

    Gusturi de sărbătoare

    Miresmele bucatelor gătite tradiţional de
    sărbători se simt în aceste zile la târgurile tradiţionale sau în casele românilor.
    Abundă reţete care mai de care, precum şi ofertele de produse gata preparate,
    pentru cei care au puţin timp liber sau mai puţină înclinaţie către gătit.


    Şi unde să deguşti bucate tradiţionale sau
    să te aprovizionezi cu produse de sezon mai bine decât la un târg ţărănesc? Ne-a
    vorbit despre bucatele de la târguri şi nu numai Corina Berariu, Organizator
    Asociația Urban Events.

    Aflat la a X-a ediţie, Târgul
    Crăciunul ţărănesc de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, este deja o
    tradiţie. În ultimul weekend, înainte de Crăciun, în fiecare an, zeci de
    meşteri populari, de tineri artişti şi artizani, dar şi producători români,
    s-au adunat să prezinte tot ce au lucrat mai frumos peste an, tot ce au
    pregătit mai bun, pentru masa de Crăciun, pentru pomul de Crăciun, şi
    bineînţeles pentru cadouri, este sezonul cadourilor de Crăciun.

    Sunt prezenţi
    meşteri populari din toate zonele ţării, care aduc icoane pictate pe sticlă, pe
    grajă, pe sticlă manuală, dar şi pictate pe lemn, sunt prezenţi cu artă sacră,
    cu decoraţiuni de Crăciun, lucrate în tehnica Art Tiffany, decoraţiuni din lână
    împâslită, felictări, dar şi decoraţiuni de Crăciun din hârtie manuală, cu
    seminţe, care după ce se desface pomul de Crăciun, pot fi plantate, şi vor ieşi
    plăntuţe din acele decoraţiuni, cu jucării croşetate sau păpuşi realizate
    manual, cu zgărdane, cu mărgele, cu port tradiţional, bineînţeles, doar suntem
    la Muzeul Ţăranului, unde vizitatorii au găsit atât ii noi, lucrate în
    atelierele din Breaza şi din alte zone etnografice, dar şi ii vechi,
    întotdeauna la mare căutare pentru colecţionarii de port popular vechi
    autentic, un segment aparte şi îndrăgit al vizitatorilor noştri.


    Şi pentru că o ie poate fi mereu un cadou
    frumos, Corina Berariu, organizator Asociația Urban Events, a precizat:

    O ie cusută manual este cu totul altceva decât acele ii care sunt
    făcute la maşină, manufacturate adesea în China sau India şi care sunt la
    preţuri foarte accesibile. Dar o ie manuală care trece prin foarte multe
    procese până este prezentată cumpărătorului, nu are cum să fie foarte ieftină.
    De multe ori trec prin trei, patru mâini. Şi atunci, preţurile sunt, în funcţie
    de dimensiunea iei, de compexitatea cusăturii, de la 300 de lei – 500 de lei,
    800 de lei, 1000 de lei, vorbim de iile noi. Iile vechi au preţuri de la ,
    poate, 150 de lei până la 2000 de lei, poate chiar şi mai mult. Aici intervine
    starea de conservare, cât de bine sunt păstrate, de multe ori şi
    recondiţionate.


    Cu ce produse ne-au tentat bucătarii care
    au gătit la târgul de anul acesta, ne-a spus tot Corina Berariu:

    La această ediţie au fost prezenţi producători de brânzeturi atestate
    tradiţional, din judeţul Braşov, dar şi preparate din carne specifice
    sărbătorilor: şorici, jumări, tobă, cârnaţi afumaţi, miere de albine, de la
    producători români din zona Prahovei, dulciuri realizate în laboratoare
    artizanale, plăcinte, dar şi preparate la faţa locului: Kurtos kolak-ul sau
    preparate tradiţionale specifice: sarmale, mămăligă, bulz, tot ceea ce se
    găseşte în bucătăria noastră tradiţională.
    La fiecare ediţie a evenimentului, care se desfăşoară în Postul
    Crăciunului, sunt şi preparate de post, care se pot consuma la faţa locului.
    Gospodinele noastre din Dâmboviţa prepară o fasole frecată cu ceapă glazurată
    excepţională, sau sarmale de post, sau ciorbă de legume, murături, zacuşti,
    dulceţuri, dulciuri de post, şi cozonacul secuiesc e tot de post. Aşa că se
    găsesc produse atât de post, cât şi de dulce.


    Nu au lipsit nici pomana porcului, piftia
    și salata de boeuf, varza călită, păstrăvul cu mămăligă și mujdei, pe degustate,
    cum cere tradiția! Iar vizitatorii se pot şi aproviziona de la târg, aici
    legându-se adevărate prietenii. Corina Berariu:

    Mai ales că
    producătorii sunt prezenţi pe tot parcursul anului la fiecare ediţie a Târgului
    Piaţa Ţărănească, întotdeauna, înainte de Crăciun aduc comenzi special
    realizate pentru clienţii fideli, sau acolo unde este posibil, fac chiar şi
    livrări. Avem un producător de fructe şi legume din Voineşti care de fiecare
    dată aduce comenzi personalizate, cu mere foarte bune, mere româneşti, direct
    de la producător.


    Iar mie nu îmi rămâne decât să vă doresc
    spor la pregătiri şi sărbători fericite!


  • Românii de lângă noi

    Românii de lângă noi

    Vasile Tărâțeanu – Arcașul neamului românesc din Nordul Bucovinei, filmul documentar dedicat scriitorului, poetului și jurnalistului Vasile Tărâțeanu, figură emblematică a culturii românești din Cernăuți, va fi proiectat la București pe 26 noiembrie la Cinema Muzeul Țăranului (Muzeul Național al Țăranului Român), în preajma Zilei Bucovinei (28 noiembrie).

    Interviu cu fiica, Ana – Cristina Tărâțeanu Mihăieși, președintele Fundației Culturale de Binefacere Casa Limbii Române din Regiunea Cernăuți.



  • Spațiul Proletar

    Spațiul Proletar

    Artistul
    Vladimir Păun Vrapciu este autorul expoziției care poate fi vizitată, zilele
    acestea, la Muzeul Național al Țăranului
    Român. Sub genericul Spațiul proletar, luăm contact cu o serie de expresii
    artistice folosite de artistul cu formație de arhitect, expresii care ne duc în
    sfera socială a profesiilor din industria civilă a României.


  • Asociaţii româneşti din lume 23.06.2021

    Asociaţii româneşti din lume 23.06.2021

    Ia — simbol românesc în lume. 1) Ziua Universală a Iei, celebrată la Washington de către Asociaţia Romanians of DC, în parteneriat cu ICR New York. Interviu cu Bogdan Banu, preşedintele Romanians of DC (la iniţiativa căruia, graţie şi sprijinului Ambasadei române în SUA, ziua de 24 iunie a fost recunoscută oficial în 2015 de către primăria Washington DC ca “Ziua Universală a Iei” în capitala americană); 2) Ziua iei, sărbătorită în Croaţia de Asociaţia Românilor din Croaţia, cu sprijinul Ambasadei României în Republica Croaţia, al Muzeului Ţăranului Român şi al Consultatului Onorific de la Split. Interviu cu Alina Dobrescu, preşedinta Asociaţiei.



  • Ioana Sisea – ”Draw me like one of your French girls…”

    Ioana Sisea – ”Draw me like one of your French girls…”

    Muzeul Național al Țăranului Român găzduieşte la noua sală dedicată artei contemporane MNȚRplusC solo show-ul Ioana Sisea – ”Draw me like one of your French girls…”.



    Solo show-ul este compus dintr-o instalație și un performance susţinut de Claudia Chiraș, o deturnare, de către Ioana Sisea, a motivului clasic al Odaliscei”. Coordonatorul proiectului este Ilina Schileru.



    Ioana



    Am stat de vorbă cu artista plastică Ioana Sisea despre întâlnirea cu publicul după pandemie:




  • Artă și Tradiție 2021, expoziție caritabilă deschisă la Muzeul Național al Țăranului Român

    Artă și Tradiție 2021, expoziție caritabilă deschisă la Muzeul Național al Țăranului Român

    Expoziția
    Artă și Tradiție 2021, inițiativă a Galeriei Arhiva De Artă, a fost vernisată
    recent la Muzeul Național al Ţăranului Român și rămâne deschisă până pe 23 mai.
    Artă și Tradiție 2021 este un eveniment caritabil care se desfășoară în
    parteneriat cu Societatea Națională de Cruce Roșie din România, aflată sub
    Înaltul Patronaj al MS Margareta, Custodele coroanei române şi membră a
    Mișcării Internaționale de Cruce Roșie. Peste 40 de artiști contemporani -
    pictori, sculptori, graficieni – au răspuns provocării lansate de Galeria
    Arhiva De Artă. Expoziţia caritabilă este organizată exclusiv pentru ajutorarea
    copiilor defavorizaţi din Centrele E.G.A.L., deschise de Crucea Roşie Română în
    ţară. De altfel, Galeria Arhiva De Artă, galerie de artă contemporană
    independentă fondată de Ingrid Stegaru și dedicată promovării artiștilor care
    caută expunerea pe piața de artă globală, nu este la primul eveniment
    caritabil.

    Ingrid Stegaru despre expoziția Artă și Tradiție 2021, deschisă la
    MȚR: Am fondat Galeria Arhiva de Artă pentru
    a-i ajuta pe copii, a fost un proiect de suflet și unul din motivele pentru
    care am lansat acest proiect a fost că eu nu pot avea copii. Un alt motiv
    pentru care am ales s-o înființez este că artiștii nu sunt sprijiniți cum ar
    trebui și mulți dintre ei nu au curajul să bată la ușile instituțiilor cu
    proiectele lor și să explice că doresc să facă o expoziție. Noi încercăm să
    organizăm aceste expoziții mai ales în instituțiile de stat, în muzee, unde
    lucrările pot fi expuse în condiții adecvate. Sunt mulți artiști din Uniunea
    Artiștilor Plastici cu care colaborăm, Mircea Muntenescu, Dan Băncilă, Alina
    Băncilă, Dorina Șuteu, Dorin Apreutesei, Magda Urse, ca să menționez doar
    câteva nume. Am avut colaborări cu aproape 200 de artiști membri UAP. Prin
    evenimentele pe care le organizează, Galeria Arhiva De Artă își propune să vină
    în ajutorul copiilor defavorizați și ne bucură foarte mult această colaborare
    cu Crucea Roșie, care a inițiat Centrele E.G.A.L. Cu banii pe care i-am strâns
    în ultimele luni din evenimentele organizate le-am cumpărat copiilor jucării,
    dulciuri, cadouri pentru Paște.


    Societatea
    Națională de Cruce Roșie din România este o organizație umanitară membră a
    Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, auxiliară autorității
    publice și abilitată prin lege să asigure asistența umanitară în caz de
    dezastre și să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile. Crucea Roșie Română a pus bazele a patru
    centre de zi – numite centre E.G.A.L. în cele mai sărace zone din țară:
    Babadag, Botoșani, Craiova si Lupeni. Centrul E.G.A.L. înseamna Educație,
    Generozitate, Abilități și Libertate pentru copiii care au nevoie de șanse
    egale la o viata normală. În fiecare centru, 50 de beneficiari – copii, tineri
    și părinții acestora – sunt incluși zilnic într-un program integrat de
    dezvoltare, desfășurat cu sprijinul voluntarilor.


  • Un spațiu dedicat creației contemporane, deschis la Muzeul Naţional al Ţăranului Român

    Un spațiu dedicat creației contemporane, deschis la Muzeul Naţional al Ţăranului Român

    Muzeul
    Naţional al Ţăranului Român din București a lansat un spaţiu destinat creaţiei
    contemporane. Prima expoziţie găzduită în acest spaţiu, (Auto)ficţiuni, a
    fost vernisată săptămâna trecută și va fi deschisă până pe 20 mai. Transformarea spațiului respectiv într-un
    teren de experiment artistic contemporan urmăreşte să coaguleze o comunitate
    nouă formată din artişti activi. Ilina Schileru, coordonator de programe
    speciale, este cea care va face selecţia artiştilor ale căror lucrări vor fi
    expuse în noul spaţiu al MNŢR. Curatoarea are în vedere expoziţii de artă
    contemporană cu artişti români şi străini şi workshopuri de incluziune socială
    prin artă pentru copii români, imigranţi şi refugiaţi, având ca tutori inclusiv
    artişti care vor expune în noul spaţiu.

    Despre inițiativa Muzeului Naţional al Ţăranului Român de a deschide acest
    spațiu dedicat creației contemporane am vorbit cu Ilina Schileru, curatoarea
    expoziției, coordonatoare de programe speciale.

    Inițiativa s-a născut în urmă cu doi ani. Având în vedere că
    expoziția permanentă a muzeului era închisă de câțiva ani, de când instituția a
    intrat în reabilitare, ne-am gândit că ar fi binevenit acest spațiu dedicat
    artei contemporane. Dar a mai fost și alt motiv. Așa cum a spus în deschiderea
    expoziției directorul muzeului, Virgil Nițulescu, un muzeu de antropologie cum
    este Muzeul Naţional al Ţăranului Român din București nu se plasează la prea
    mare distanță de arta contemporană. MȚR nu este un spațiu în care se cercetează
    doar țăranul român; are o componentă de antropologie inclusiv urbană care face
    referire la București, este un muzeu foarte viu. De aceea nu este deloc
    întâmplător că s-a deschis acest spațiu care va găzdui expoziții de artă
    contemporană, mie mi se pare atât de necesar. Și este foarte bine că s-a
    întâmplat acum, chiar dacă suntem afectați de pandemie. Mă bucură existența
    acestui parteneriat cultural între mine și MȚR, propunerea mea este de a
    stimula un pic spațiul artistic în București, mai ales că nu beneficiem de
    foarte multe spații. Din păcate, galeriile sunt relative puține și adevărul
    este că ne străduim cu toții să găsim soluții.


    Expoziţia
    de deschidere propune trei artişti care lucrează şi trăiesc în Bucureşti:
    Olimpiu Bandalac, Raluca Ilaria Demetrescu şi Giuliano Nardin. Ilina Schileru,
    curatoarea expoziției (Auto)ficţiuni, care a inaugurat noul spațiu dedicat
    creației contemporane, deschis la Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

    În primul rând, toți cei trei artiști, Olimpiu Bandalac, Raluca Ilaria
    Demetrescu şi Giuliano Nardin sunt foarte cunoscuți. Olimpiu Bandalac este
    activ și s-a făcut remarcat din anii 80, a fost membru și co-fondator, împreună
    cu Teodor Graur, al Grupului Euroartist. Giuliano Nardin este un artist foarte
    activ, cu expoziții la H’art Gallery și la Universitatea de Arhitectură și
    Urbanism Ion Mincu, iar Raluca Ilaria Demetrescu este reprezentativă pentru un
    anumit sector al expresiei plastice. Dacă vorbim despre criteriile de selecție,
    evident, ne uităm în primul rând la cine sunt artiștii și la ce au făcut până
    acum, ce propun prin arta lor. Un aspect important pentru acest program este că
    unele dintre expoziții vor face apel și la patrimoniul muzeal. Urmărim și
    inițierea unui dialog între muzeu ca instituție și istoria lui și artiștii care
    vor expune în spațiul deschis artei contemporane la MȚR.






  • Pauza Mare 07.04.2021

    Pauza Mare 07.04.2021

    Muzeul Naţional al Ţăranului Român a lansat un spaţiu destinat creaţiei contemporane. Prima expoziţie găzduită în acest spaţiu este (Auto)ficţiuni”, iar curatoarea expoziției, Irina Schileru, este invitată la Pauza Mare. O altă expoziție deschisă în această perioadă, colaborare între Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa” și Universitatea Națională de Arte București, este Imaginează-ți! Creații textile inspirate din natură”. Cu Daniela Frumușeanu, curatoarea expoziției, vorbim la Pauza Mare.



  • Antropologia, un mod de a privi lumea

    Antropologia, un mod de a privi lumea

    Îndrăgostită
    de antropologie încă din anii de facultate, Iris se autodescrie ca un
    freelancer care se întâmplă să aibă și un job constant la MȚR. Pe lângă
    activitatea de la muzeu, este un cercetător și un tânăr curator la început de
    drum în câteva proiecte independente. În activitatea sa de freelancing, Iris s-a
    implicat în proiecte de salvare, recuperare și punere în valoare a
    patrimoniului material, proiecte de cercetare a istoriilor de locuire și vieții
    cotidiene în cartiere din Bucureștii care astăzi nu mai există. De asemenea,
    Iris Șerban colaborează în proiecte de comunicare.

    Cum a început totul? Primul meu contact cu antropologia a fost cândva în anul II de
    facultate, când eram studentă la Sociologie și urmam acest curs de introducere
    în antropologie, care era cumva cu totul
    neconvențional, cu totul diferit față de ceea ce făcusem până atunci. Era un
    curs în care învățam să ne uităm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru în mod
    activ și să ne înțelegem mai bine pe noi și pe ceilalți. Primeam teme pe care
    atunci le consideram puerile, dar care ulterior mi-am dat seama că erau absolut
    fascinante. Mi-amintesc și acum, a trebuit o săptămână să trăim fără telefonul
    mobil, să închidem telefonul și să-l punem deoparte și apoi să scriem despre
    această experiență. Așa m-am îndrăgostit de antropologie, pentru că mi-am dat
    seama că este o meserie absolut fabuloasă, care de fapt te ajută să te cunoști
    pe tine mai bine, la fel și pe celălalt.



    Cu siguranță, cel
    mai important moment în cariera lui Iris Șerban a fost contactul cu Muzeul
    Național al Țăranului Român din București:

    La Muzeul Țăranului Român am
    ajuns pentru prima dată tot în facultate, eram în anul I. Eu am făcut în
    paralel studiile la Sociologie și la Comunicare și Relații Publice. Aveam un profesor
    de filosofie a culturii care efectiv ne-a obligat să mergem să vizităm Muzeul
    Țăranului Român. Dacă nu mergeam să vizităm muzeul, aveam o absență la curs. Am
    prins ultimele două ore de vizitare și am rămas absolut fascinată. Am simțit
    atunci pentru prima dată că un muzeu poate să îți vorbească. Deși nu aveam un
    interes activ pentru lumea țărănească și nu cunoșteam multe lucruri despre
    cultura tradițională, m-am simțit în largul meu în acest muzeu pentru că
    efectiv puteam să-mi pun întrebări, puteam să privesc și am simțit că muzeul nu
    mă privește de sus, ci mă privește de la nivelul meu și că eu pot să privesc
    în același fel. Și, odată cu vizita aceasta, am rămas aproape de muzeu. Am
    început cu un internship, ulterior am rămas voluntar și am participat de-a
    lungul anilor la diverse evenimente și activități organizate cu și de către
    voluntari.


    Astfel, Iris
    Șerban a decis să intre permanent în universul Muzeului de la Șosea. Care sunt
    cele mai importante activități pe care le desfășoară în cadrul Arhivei de
    Imagine?

    În urmă cu cinci ani, am avut posibilitatea
    de a participa la un concurs de angajare la Muzeul Țăranului și, deși eram
    școlită ca om de teren, mi s-a părut mai mult decât interesant să pot să lucrez
    cu obiecte de arhivă, cu materiale fotografice, cu înregistrări audio, video,
    plastică, planșe de arhitectură, documente scrise, jurnale. Și am început să
    lucrez la Arhivă, unde mă ocupam atât de organizarea și descrierea materialelor
    etnografice, cât și de gândirea și punerea în operă a diverselor proiecte de
    valorificare, cum spunem noi, a colecțiilor de arhivă.


    Iar platforma Rețelele
    Privirii este unul dintre cele mai importante proiecte marca MȚR pe care
    echipa din care face parte le-a derulat până în prezent.

    Iris Șerban: În decursul anului trecut, echipa noastră a lansat prima platformă
    participativă dedicată unei arhive muzeale din țară, prin care ne propunem pe
    de o parte să accesibilizăm materiale de arhivă pentru publicul specializat și
    pentru publicul larg și, pe de altă parte, să atragem noi categorii de public
    către Arhivă și către Muzeu și să arătăm de fapt că există o întreagă lume și o
    întreagă formă de cunoaștere a universului, a celui de lângă noi, cel de foarte
    aproape, pe care îl poți înțelege mai bine uitându-te la materialul de arhivă.
    În acest sens, organizăm tururi ghidate, ateliere și tot felul de activități,
    uneori clasice, alteori cât se poate de neconvenționale, pentru publicul tânăr
    și foarte tânăr, pentru adolescenți, studenți, young professionals, să spunem
    așa.


    Pentru Iris, antroplogia este un domeniu care poate
    fi foarte ușor adaptat la cerințele unei anumite activități profesionale. În
    opinia ei, trebuie doar să ai o doză sănătoasă de curiozitate, să fii deschis,
    să-ți creezi tot soiul de rețele și de drumuri care să te ajute să-ți dai seama
    de calea pe care vrei să o urmezi.


  • Muzeul National al Tăranului Român rămâne aproape publicului său pe durata izolării

    Muzeul National al Tăranului Român rămâne aproape publicului său pe durata izolării

    Muzeul Naţional al Ţăranului
    Român a demarat o serie de proiecte digitale care se desfăşoară exclusiv
    online, în cadrul unui program mai amplu, ale cărui obiective principale sunt
    diversificarea ofertei culturale şi adaptarea acesteia la noua stare de fapt,
    având în vedere pandemia cu care se confruntă întreaga Planetă.


    Dicţionar ludic al
    vieţii de la ţară, Poveşti de seară… meţeriste, MŢR mă inspiră, Casa
    de-a casa: Istorii din loc în loc, la un loc şi #Particular sunt câteva
    dintre titlurile de proiecte care propun o astfel de abordare nouă şi,
    totodată, o punte de legătură între publicul de acasă şi Muzeul Naţional al
    Ţăranului Român. Explică Iris Şerban, coordonatorul Arhivei de Imagine a MNŢR.

    Aşa că, foarte simplu, ne-am întrebat – şi ne-am lăsat purtaţi de
    această provocare – ce facem în acest context? Resursele noastre principale
    sunt câteva, foarte simple, de altfel, dar foarte puternice, ne-am dat noi
    seama: creativitatea, know-how-ul şi răspunsul la întrebarea ce avem la
    îndemână şi ce putem construi cu toate acestea?.

    Ne-am adunat, astfel, mai
    mulţi colegi din diverse departamente, fie că este vorba de colegi care
    lucrează la cercetare şi documentare, fie colegi care lucrează la arhivă, fie colegi
    care lucrează în departamentul care se ocupă de activităţile de educaţie muzeală
    pentru copii, adolescenţi şi adulţi. Am gândit împreună un program alcătuit
    dintr-o serie de activităţi punctuale, care se vor desfăşura pe o perioadă
    delimitată exclusiv în mediul online, dar şi activităţi care vor putea fi
    continuate pe termen mediu şi lung. Astfel, atunci când vom reintra în
    normalitate, deşi nu ştim încă ce presupune asta şi când se va întâmpla, să
    putem continua aceste proiecte şi în offline.


    Ideile
    cercetătorilor, ale arhiviştilor şi ale educatorilor muzeali care au gândit
    acest program cultural pe durata izolării ar putea fi continuate şi după
    revenirea la activitatea normală a Muzeului Naţional al Ţăranului Român, prin
    expoziţii şi publicaţii care să pună în valoare toată această interacţiune
    online cu publicul instituţiei. Până atunci, însă, prietenii de acasă ai
    Muzeului sunt invitaţi să contribuie şi la ceea ce Arhiva de Imagine a MNŢR le
    propune prin proiectul intitulat #Particular. Iris Şerban:

    Proiectul #Particular a pornit de la o idee foarte simplă, de la o
    observaţie antropologică a contextului actual. O vrem sau nu, suntem nevoiţi să
    ne retragem în spaţiul domestic, în interiorul şi în intimitatea locuinţei.
    Ajungem, practic, să realizăm zilnic aceleaşi trasee, care pot deveni
    repetitive, obositoare, pe alocuri chiar enervante.

    Aşa că provocarea – atât
    pentru noi, fiindcă am lansat-o şi breslei, colegilor din instituţia noastră şi
    din alte instituţii culturale, cât mai ales pentru publicul larg – a fost aceea
    de a ne uita diferit la obiectele care ne înconjoară în spaţiul casei, pentru
    că locuinţa fiecăruia este o lume în sine, care ascunde tot soiul de poveşti,
    tot soiul de amintiri şi care, de fapt, este parte din viaţa care se consumă,
    zi după zi, într-un mod diferit în această perioadă.


    De ce un muzeu
    extins în mediul virtual, cu obiectele atât de familiare existenţei fiecăruia
    dintre noi? Fiindcă ele reprezintă un patrimoniu în sine, patrimoniul de acasă: Întrebarea care stă în spatele acestei provocări este care ar fi acele
    obiecte care merită povestite?. Fie că sunt obiecte mici, fie că sunt obiecte
    mari, primite în dar, adunate, cumpărate, care trimit la locuri exotice sau
    care sunt strânse din locuri cât se poate de banale, tot acest amalgam de
    obiecte pe lângă care trecem prin casă, astăzi mult mai des decât o făceam până
    acum, reprezintă de fapt un patrimoniu mic, aşa cum l-am numit noi, dar un
    patrimoniu care merită dat mai departe şi păstrat. Este, de fapt, o leapşa,
    în care fiecare dintre noi contribuie cu o fotografie a acestui obiect şi cu o
    poveste a lui.


    Nu doar
    interacţiunea cu obiecte concrete este importantă în această perioadă de
    izolare la domiciliu, ci şi consolidarea relaţiilor interpersonale din cadrul
    familiei. Prin Poveşti de seară… meţeriste, cei mici, dar şi părinţii lor,
    sunt invitaţi la ascultare, la imaginaţie şi la dialog, în fiecare seară de
    luni, miercuri şi vineri. Despre acestea, Valentina Bâcu, specialist în cadrul
    Secţiei Educaţie Muzeală:

    Este o rubrică de poveşti audio, în care
    accentul se pune pe ascultare. Este un moment de seară, care se adresează
    deopotrivă copiilor şi părinţilor, în care sunt prezentate, de către colegi din
    mai multe departamente ale Muzeului, scurte poveşti ţărăneşti, legende şi basme
    populare. Am ales aceste poveşti pentru că cele mai multe dintre ele sunt
    cunoscute deja părinţilor şi reprezintă, astfel, un punct de plecare în
    dialogul cu copiii.



    Iar demersul de a
    încuraja creativitatea, specific Muzeului Naţional al Ţăranului Român, a dat
    naştere proiectului MŢR mă inspiră. Teatru, improvizaţie vizuală şi sonoră şi
    chiar realizarea unui jurnal de pandemie sunt provocări lansate copiilor mari şi mici, dar şi părinţilor acestora:

    Propunem publicului să interacţioneze cu
    noi trimiţându-ne propriile activităţi creative, în mai multe secţiuni. Avem
    secţiunea de teatru acasă, cu rubrici difuzate, de obicei, în weekend, duminică
    seara. Este vorba de realizarea unui spectacol de teatru de către copiii
    asistaţi de părinţi, în care aceştia sunt încurajaţi să creeze un spectacol
    pornind de la obiectele din casă sau pornind de la o joacă cu umbre pe perete.
    Copiii sunt invitaţi să cânte, să adauge şi să inventeze sunete şi să joace roluri
    de povestitor, alături de părinţii lor.



    Cât despre
    continuarea în online a proiectelor deja existente, Muzeul la cutie este un
    astfel de exemplu. Revine cu detalii Valentina Bâcu. O altă secţiune este
    Muzeul la Cutie, pentru că este o perioadă în care nu putem vizita muzee decât
    virtual, dar avem foarte multe idei şi le propunem copiilor să îşi construiască
    propriile expoziţii, propriile muzee, la ei acasă. Pot face acest lucru fie
    folosindu-se de pereţii din casă, fie chiar de o banală cutie. Dacă vor să
    aducă şi o componentă digitală, le putem pune la dispoziţie şi scurte tutoriale
    despre realizarea unor animaţii prin tehnica stop-motion. Practic, este o
    adaptare digitală a atelierului de animaţie care se desfăşoară la Muzeul
    Ţăranului Român.



    Toate proiectele
    propuse exclusiv pentru mediul online se desfăşoară, în această perioadă, pe
    site-ul Muzeului Naţional al Ţăranului Român şi pe paginile de Facebook şi
    Instagram ale diferitelor departamente ale instituţiei.

  • Zilele Muzeului Ţăranului Român

    Zilele Muzeului Ţăranului Român

    Pentru al şaptelea an, Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti şi-a celebrat existenţa dedicând publicului fidel, dar şi celor curioşi să îl descopere, zece zile de evenimente culturale. Expoziţii în premieră, târguri, ateliere, concerte şi proiecţii cinematografice, toate acestea au transformat clădirea de pe Şoseaua Kiseleff într-un punct de interes pentru iubitorii de artă. Cum au debutat Zilele Muzeului Ţăranului Român? Ne oferă detalii Virgil Ştefan Niţulescu, managerul instituţiei: Am organizat, chiar în prima zi dintre cele dedicate Muzeului Ţăranului Român, vernisajul expoziţiei Restituiri, realizată de Cela Neamţu, care propune o reinterpretare a motivelor din arta tradiţională românească. Dumneaei este un foarte cunoscut artist în domeniul artelor textile, iar expoziţia sa, care a fost itinerată vreme de un an în mai multe muzee din ţară, ajunge în sfârşit în Bucureşti, în mod firesc, aş spune eu, la noi în muzeu.



    Zilele Europene ale Patrimoniului din preajma zilei de 14 septembrie au coincis atât Zilei Crucii, deosebit de importantă pentru Muzeul Ţăranului Român, cât şi zilei de naştere a pictorului Horia Bernea, fondator, director al instituţiei şi geniu artistic care a regândit paradigma expoziţională ce face din Muzeul Naţional al Ţăranului Român o instituţie aparte. Din păcate, anul acesta, Zilele Patrimoniului au tras şi un semnal de alarmă pentru pericolul cu care se confruntă patrimoniul muzeal şi arhivistic.


    Virgil Ştefan Niţulescu: Este vorba despre o subfinanţare cronică de care suferă instituţia noastră muzeală, alături de alte muzee importante din România, care ne determină să nu alocăm sumele de bani necesare pentru prezervarea, conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului pe care îl deţinem în cadrul unei arhive extrem de importante – atât pe suport papetar, cât şi audio, foto şi video.



    Până la redeschiderea expoziţiei permanente, Muzeul Ţăranului Român, a cărui clădire emblematică a trecut printr-un amplu proces de consolidare şi restaurare, îşi invită publicul să ia parte la proiecţiile cinematografice de la Cinema Muzeul Ţăranului. Chiar Zilele Muzeului au prilejuit retrospective de neratat pentru cinefili: Avem, în acest an, foarte multe proiecţii cinematografice. Noi suntem, practic, singurul muzeu din România care are un cinematograf funcţional şi înscris ca atare la Centrul Naţional al Cinematografiei. Foarte multe proiecţii cinematografice au avut loc în primele trei zile ale evenimentului nostru anual, o retrospectivă a Festivalului de Film Anonimul, o retrospectivă a filmului românesc pe care o organizăm în colaborare cu DACIN SARA – Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual – Societatea Autorilor Români din Audiovizual.



    Muzeul Naţional al Ţăranului Român nu omite să includă în programele sale culturale nici muzica. Programul Cantus mundi a însufleţit atmosfera din curtea muzeului în aceste zile de sărbătoare.


    Virgil Ştefan Niţulescu: Microconcertele pe care le găzduim în cadrul proiectului Oraşul cântă. Este un proiect susţinut de Corul Naţional de Cameră Madrigal Marin Constantin, cor care promovează un program special, intitulat Cantus mundi, în cooperare cu coralele de copii din ţară, încercând să îi aducă pe copii aproape de muzica corală clasică. O muzică ce, din păcate, uneori este exilată din sălile de spectacole.



    Până la sfârşitul acestui an, Muzeul Naţional al Ţăranului Român va lansa noi invitaţii la evenimente culturale. La acest moment, sunt deschise spre vizitare Sala Irina Nicolau şi Sala Acvariu. Continuă, de asemenea, activitatea Atelierului de creativitate, precum şi manifestările organizate la Cinema Muzeul Ţăranului din Studioul Horia Bernea. Totodată, rămâne deschisă şi Galeria de Artă Ţărănească, în care funcţionează magazinul Muzeului Naţional al Ţăranului Român.

  • Expoziție de fotografie

    Expoziție de fotografie

    Ambasada Republicii Moldova în România și Muzeul Național al Țăranului Român vă invită miercuri, 21 martie 2018, ora 18.30, la Sala Foaier, la vernisajul expoziției de fotografie AȘA VĂZUT-A ZAHARIA. Improvizații într-o lume captivă.

    Recent descoperită în podul unei case abandonate, la 200 km de Chișinău, arhiva fotografică a lui Zaharia Cușnir ne oferă astăzi șansa rară de a privi viața rurală din Basarabia de după război într-o manieră care ocolește realitatea îngrădirilor dictate de propaganda și discursul oficiale ale epocii. Expoziția este rezultatul unui exercițiu curatorial și de cercetare interdisciplinar și prezintă – în premieră în România – o selecție inedită din cele peste 4000 de clișee salvate, aflate în prezent în proces de conservare, digitizare și documentare.

    La 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Regatul României a confirmat printr-un act politic o comunitate de limbă și cultură, fiind succedată după două decenii de anexarea Basarabiei de către URSS. Asemenea oricărei schimbări politice majore, acest moment de ruptură a lăsat spații albe în istoria oficială și traume în memoria colectivă. Dincolo de interpretările propuse de istoricii asupra acelor momente frământate și a perioadelor în care Basarabia și România au avut evoluții separate, avem la îndemână micro-istoriile, care nuanțează și dau relief vieții sociale de la est de Prut. O astfel de micro-istorie – de data aceasta vizuală – este și cea a lui Zaharia Cușnir și a satelor pe care el le-a fotografiat în anii ’50-’60.

    Fotograful-țăran școlit în adolescență la Iași eșuează în încercarea de a se împotrivi intrării în colhoz, fiind închis o vreme, pentru a se refugia mai apoi în fotografie. Cu o arie de cuprindere limitată la câteva sate, Zaharia Cușnir este un etnograf inocent care înregistrează episoadele sărbătorii și ale copilăriei, scene casnice sau de convivialitate, însă fără a se opri la ceea ce poate face oricine deține un aparat foto. Observația sa aparent tăcută este surprinzătoare prin dinamica multora dintre cadre, parcă impregnate de o stare de film. Îndrăzneala de a construi imaginea prin compoziții, straturi și relații între personaje și aparatul foto pare neverosimilă pentru acea perioadă, într-un sat aflat la marginea URSS, și cu atât mai mult pentru un sătean de rând – fierar, zidar, lucrător în colhoz – a cărui viață a însoțit istoria Basarabiei de la apartenența la Imperiul Țarist până la căderea blocului socialist. Se poate spune fără nicio ezitare că Zaharia Cușnir este noua descoperire din familia inocenților, alături de Costică Acsinte și Vivian Maier.

    Expoziția va putea fi vizitată la Sala Foaier, până pe 22 aprilie 2018, de marți până duminică, între orele 10 și 18. Intrarea este liberă.

    Echipa curatorială: Nicolae Pojoga (lector superior, Catedra Multimedia a Academiei de Muzică, Teatru și Arte plastice din Chișinău), Cosmin Manolache, Iris Șerban și Mara Mărăcinescu (Muzeul Național al Țăranului Român din București)

    Cu sprijinul: Ambasada Republicii Moldova în România

    Parteneri: Editura Cartier, Arbor, Carpe diem, Asociația pentru Fotografie Documentară A-DOF din Chișinău.

  • “Dar din dar” la Muzeul Național al Țăranului Român

    “Dar din dar” la Muzeul Național al Țăranului Român

    În anul în care aniversează 25 de ani de la reînfințare, Muzeul Naţional al Țăranului Român aduce în fața publicului a treia expoziție din ciclul “Dar din dar”. Primele două au fost deschise în anii 1995 și 1996. Expoziția este dedicată celor 300 de oameni generoși care, prin donațiile lor, au contribuit la creșterea neîntreruptă a colecțiilor noastre.



    Manifestarea, care va pune în valoare doar o parte a acestor donații, se dorește a fi un gest de mulțumire și încearcă să scoată din anonimat numele acestor donatori care s-au dovedit cu adevărat prieteni ai Muzeului Țăranului Român. Expoziția va putea fi vizitată până pe 17 ianuarie 2016, de marți până duminică, între orele 10 și 18. Intrarea este liberă.