Astăzi vă inivtăm să coborâţi alături de noi în istorie şi,
totodată, pentru a descoperi frumosul, vizitând un muzeu unic în România.
Mergem, aşadar, la Alba Iulia, oraş ce reprezintă un obiectiv turistic în sine,
reprezentând capitala Marii
Uniri (aşa cum a fost declarat prin lege, la 27 decembrie 2018, cu ocazia
centenarului unirii românilor din cele
trei provincii istorice româneşti). Şi dacă Cetatea Alba Carolina este reprezentativă
pentru oraş, fiind o fortăreață cu bastioane de tip Vauban construită la
începutul secolului al XVIII-lea în orașul medieval Alba Iulia pe Dealul
Citadelei şi cea mai mare cetate din sud-estul Europei, vă invităm să pătrundem
într-un spaţiu de cultură.
În cadrul Muzeului Naţional al Unirii, a
fost creată secţia Museikon, de icoană şi carte veche. Vine cu detalii despre
acest vis devenit realitate, Ana Dumitran, muzeograf, şeful secţiei Museikon, a Muzeului Naţional al
Unirii Alba Iulia: De
la etajul întâi, unde avem patru săli, vom intra mai întâi în povestea icoanei,
cum s-a născut, cine o pictează, cum a evoluat stilistic, ce se întâmplă cu
icoana înainte să fie expusă într-un muzeu, mai este ea un obiect sacru, odată
ajunsă aici. Sunt lucruri pe care le putem afla privind obiectele, cititnd
etichetele, văzând filmele şi privind imaginile din laboratorul de
restaurare. Apoi, pătrundem într-o a
doua încăpere în care este ilustrată modalitatea diferită de percepţie a
imaginii în cele trei ramuri principale ale Creştinismului, Ortodoxia,
Catolicismul şi Protentastismul, unde accentul cade pe prezenţa comună a cărţii
şi a icoanei în viaţa creştinului transilvănean, pentru că aici toate cele trei
confesiuni au avut un cuvânt foarte important de spus în evoluţia artei
religioase.
Într-o a treia sală vom afla rădăcinile artei transilvănene, pe
care le vom căuta în Moldova şi în Ţara Românească, din Moldova având în
expunere cele mai vechi icoane datate din Transilvania, 1539, icoanele de la
Orisiu, realizate într-un atelier din Moldova, dar şi icoane brâncoveneşti,
chiar pictate de cei care i-au servit şi lui Brâncoveanu pentru împodobirea
numeroaselor biserici.
Ana Dumitran, muzeograf, şeful secţiei
Museikon, a Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, ne-a însoţit apoi, înapoi
la parterul clădirii, unde intrăm cu totul într-o atmosferă transilvăneană, a
unor dinastii de pictori care pe parcursul sec. al XVIII-lea şi al IX-lea, au
creat tot ce vedem în artă: Îi vom revedea pe toţi autorii importanţi
de icoane pe lemn, îi vom cunoaşte pe cei de icoane pe sticlă, vom putea
experimenta noi înşine, dacă dorim, cum se pictează o icoană, pentru că avem un
atelier destinat tuturor vizitatorilor, şi de pictură, dar şi de gravură, şi
vom ieşi printr-o sală în care se face un fel de remember al icoanei, al celei
de fiecare zi, de la botez şi până la înmormântare, unde avem expus un iconostas
întreg, unul dintre cele mai frumoase care s-au păstrat în Transilvania,
provenind dintr-un sat de lângă Blaj.
Ana Dumitran ne-a lansat o invitaţie: Îi aşteptăm pe cât mai mulţi dintre cei care trec prin Alba Iulia să
ne viziteze. Suntem foarte aproape de Catedrala Ortodoxă şi în contextul
Cetăţii Marii Uniri, icoana şi cartea românescă veche sunt ingredientele cele
mai importante pentru o vacanţă de neuitat.
O invitaţie de a absorbi spiritul
locurilor prin contemplarea frumosului.
