În frumosul spațiu al Muzeului Național Cotroceni din București are loc o expoziție dedicată femeii, aliniată la spiritul primăverii. Despre ce cuprinde expoziția și despre cum a fost concepută, am stat de vorbă cu colecționarul, istoricul de artă și curatorul expoziției, Cosmin Năsui:
Expoziția Reprezentări feminine în arta românească are și un subtitlu Din colecțiile membrilor Societății Colecționarilor de Artă din România și din colecția Muzeului Național Cotroceni. Prin urmare, conceptul este unul care reunește lucrări de artă, atât din colecții private cât și din patrimoniul instituțional al Muzeului Național Cotroceni, în încercarea de a le valorifica împreună. Pe de altă parte, lucrările au fost selectate cu prioritate dintre cele care au fost mai puțin expuse, mai rar văzute și unele dintre ele chiar pregătite special pentru această ocazie. Colecțiile membrilor Societății Colecționarilor din Romania sunt destul de eteroclite, sunt destul de bine orientate, acoperind tot secolul XX și tot secolul XXI cu achiziții recente. Ne referim pentru expoziția Reprezentări feminine în arta românească la 29 de astfel de colecții private, care au stat la dispoziția selecției actuale. Ne-am orientat pe, firește, lucrări care pot fi explorate din punct de vedere muzeal, având în vedere spațiile temporare ale Muzeului Național Cotroceni, și în marea majoritate sunt pictură, grafică și sculptură, acoperind întregul arc de timp, cum spuneam, sfârșit de secol XIX, începând cu lucrări să zicem istorice, semnate de artiști precum Mișu Popp sau alții.
Dintre cei care au fost numiți adeseori, pe deoparte pictori alogeni cum e cazul lui Trenk sau a lui Volkers, care veniseră în Romania pentru a îl însoți pe regele Ferdinand în călătoriile sale de documentare, dar și în pregătirile militare care s-au întâmplat în jurul Războiului de Independență. Apoi, firește, perioadă să zicem numită de unii critici de artă ca fiind cea a academiștilor, de alții fiind cea numită ca fiind a primitivilor picturii românești, cum spuneam adineauri de Mișu Popp și de alții din generația aceasta, continuând cu lucrări, să zicem, care poartă semnături foarte cunoscute și îndrăgite de către publicul larg: fie că vorbim de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Petrașcu, până în perioada, să spunem, recentă artiști precum Horia Bernea sau putem aduce aici chiar câteva nume, să zicem, interesante din zona sculpturii, fie Oscar Han, fie Milița Petrașcu, fie Medrea, nume importante cu lucrări, iată, ceva mai puțin cunoscute sau mai puțin expuse.
Cum ar arăta o trecere în revistă a traseului expozițional? Ce poate vedea publicul vizitator al expoziției? Din nou Cosmin Năsui:
O trecere în revistă, firește, cronologică, se poate face după cum pot fi văzute și apartenența acestor lucrări la diferite colecții importante de-a lungul timpului. Fie că ne referim la lucrări care provin din colecții istorice, precum Tzigara-Samurcaș sau lucrări care au reintrat în circuitul privat, după ce au fost retrocedate din Muzeul Național de Artă al României. Lucrări importante care, spre exemplu, poartă semnătura lui Nicolae Grigorescu, de care menționam, care au făcut parte din toate retrospective ale importante ale acestui artist, fie că vorbim de cele din anii 50 sau din anii 80, sunt astăzi iată în această perioadă disponibile spre vizitare în cadrul expoziției de la Muzeul Național Cotroceni. Firește, subiectul reprezentării feminine în arta românească este unul foarte larg.
Prin urmare, având în vedere spațiile medievale ale Muzeului Național Cotroceni, dar și disponibilitatea accesării acestor lucrări din colecții private, am împărțit cumva în funcție și de spații și de preferințele colecționarilor aceste reprezentări pe câteva subteme. O galerie de portrete deschide așadar circuitul expozițional muzeal, o galerie de portrete care cuprinde, să zicem, întregul spectru de tipuri de portrete feminine. Fie că ne referim din punct de vedere cronologic la portrete de aparat, realizate în încercarea de a surprinde cumva figura comanditarului, venind în lumea prezentă, să spunem așa, a artei prin lucrări care transformă portretul în motiv plastic. Fie că acest motiv devine, la rândul său, un accesoriu pentru un titlu, precum Basmaua albă sau Năframă roșie, lucrări care practic nu mai au interesul de a aduce o reprezentare neapărat realistă a acelui personaj reprezentat, cât a transforma lucrarea într-un pretext pictural și expresiv.
Este și o secțiune care este destinată reprezentării feminine a unor personalități feminine istorice, fie că vorbim de Elena Cuza sau de Regina Elisabeta, sau de Regina Maria, în diferite tipologii de frumos arondate, alocate, să zicem tipurile de frumusețe așa cum au fost ele descoperite de artiști. Cred că într-adevăr frumusețea acestor portrete feminine nu este datorată doar aportului artistic de expresivitate ci cred că se pot descoperi cu acest prilej și frumusețile care au provocat atenția artiștilor în a le imortaliza sau în a le transforma în motive plastice vizuale.
O altă secțiune, care s-a delimitat iarăși aproape de la sine, este cea a nudului feminin, care a fost privilegiat în colecțiile din toate perioadele istorice ale celor interesați de arta românească. Putem, mai curând, vedea continuități în reprezentările oferite de către artiștii, să zicem, istorici înspre cei ai lumii contemporane, pentru că există motive recurente care nu se epuizează de-a lungul timpului precum cel al nudului. O tematică care poate părea astăzi puțin, să zicem, interesantă din punct de vedere al artei, părând că a epuizat domeniul, poate fi în continuare redescoperită. Și, de fapt, în expoziție sunt câteva astfel de lucrări. Expoziția considerăm că poate fi văzută și din punctul de vedere al intereselor de colecționare ale colecționarilor privați, pentru că se pot regăsi în acest traseu expozițional inclusiv lucrări celebre, care au fost capetele de afiș ale presei din punerea cifrelor record cu care acestea s-au vândut în piața de artă.
