Radio România Internațional

Tag: muzeul national de arta

  • La piaţa de artă!

    La piaţa de artă!

    Chiar
    dacă ne-am obişnuit ca apropierea sărbătorilor de iarnă să pună problema
    aprovizionării cu bunătăţi tradiţionale, astăzi vă propunem altfel de tentaţii.
    Vorbim cu Laurențiu Victor Săcui,
    istoric de artă și galerist, despre tendinţele pieţei de artă din România.


    L-am
    întrebat pe Laurențiu Victor Săcui, pentru început, dacă există cu adevărat o piață
    de artă în România de astăzi și ce posibilități au iubitorii și colecționarii
    de artă să își satisfacă așteptările în
    ţara noastră.

    Ținând cont de faptul că există o criză majoră pe
    piața investițiilor financiare, problemă cu care se confruntă atât investitorii
    din România cât și cei din alte părți ale lumii, trebuie să recunoaștem că
    investiția în artă rămâne una dintre cele mai stabile şi sigure investiții din
    spectrul posibilităților pe care investitorii le au astăzi la îndemână. Unui
    investitor care nu este familiarizat cu fenomenul artei îi vine destul de greu să cumpere opere de
    artă fără a avea o experiență în domeniu. Aceasta problemă se poate rezolva totuși
    cu ajutorul unui consultant financiar specialist în piața de artă, care-l va
    iniția pe viitorul colecționar cu ceea ce presupune investiția
    în artă.

    S-a demonstrat, de-a lungul timpului, că valoarea obiectelor de
    artă poate crește spectaculos și poate oferi mari satisfacții celor care
    îndrăznesc să facă investiții în acest domeniu. Vă dau cel mai la îndemână
    exemplu, și anume pictura românească, a cărei valoare a crescut în ultimii 30
    de ani, am putea spune chiar exponențial, în cazul unor autori. Piața operelor
    de artă este într-o continuă dezvoltare, iar cifrele de afaceri din ultimii ani
    ale caselor de licitație din întreaga lume dovedesc cu prisosință acest lucru.


    Interlocutorul
    nostru ne-a încredinţat astfel că putem să apelăm la casele de licitaţii şi la
    galeriile din România, care sunt deja la nivel european, şi ne-a spus ce caută
    colecționarii:

    Bineînțeles, lucrările semnate de artiști
    celebri, însă pentru achiziționarea unor astfel de opere trebuie făcute
    sacrificii financiare pe măsură. Dar
    merită, pentru că, vedeți dumneavoastră, operele de artă sunt valori
    perene care au fost, sunt și vor fi
    admirate și apreciate de generații întregi. Și cum ,,frumusețea va salva lumea,,
    după cum spunea Dostoievski, am credința că investiția în frumos reprezintă și pentru noi o soluție salvatoare.


    L-am
    întrebat pe Laurențiu Victor Săcui ce artiști consideră că ar avea potențial de
    creștere a cotelor în următorii ani.

    În primul rând pictorii contemporani, de unde pot apărea și cele mai
    mari surprize. Îl avem ca exemplu pe Adrian Ghenie, care a demonstrat că se
    poate. Cine a investit în pictura lui Ghenie înainte de a ajunge un pictor
    celebru, a făcut o investiție cu care astăzi se poate lăuda. În al doilea rînd,
    eu cred că pictura românească de avangardă încă nu și-a spus ultimul cuvânt pe
    piața operelor de artă, fiind în acest moment mult subestimată. Aceasta are un
    serios potențial de creștere a cotelor în viitor. Gândiți-vă că arta
    avangardistă în Europa de vest a ajuns la prețuri amețitoare. Se vehiculează
    zeci și chiar sute de milioane de euro pentru o lucrare de avangardă. La noi prețurile
    sunt încă foarte jos. Vă dau ca exemplu pictura din țara vecină, Ungaria. Acolo,
    pictorii avangardiști au cote mult mai mari decât cele de la noi, în
    Polonia la fel și lista ar putea
    continua.


    L-am
    invitat pe interlocutorul nostru să ne spună la ce pictori avangardiști români s-a
    referit:

    Sunt nume deja arhicunoscute
    publicului iubitor de artă din România. Artiști precum: Max Hermann Maxy, Corneliu
    Mihăilescu, Victor Braunner, Milița Petrașcu, Merica Rîmniceanu sau Hans
    Mattis-Teutsch, sunt pictori consacrați în istoria artei românești. Muzeul
    Național de Artă a organizat sub patronajul domnului director Călin Stegerean
    în primăvara acestui an o expoziție retrospectivă de excepție dedicată pictorului
    Max Hermann Maxy, importantă figură a artei de avangardă din România. Evenimentul
    s-a bucurat de un real succes, ceea ce mă face să cred că în urma acestei expoziții a crescut
    mult interesul iubitorilor de artă de a avea o lucrare de Maxy în propria colecție. Şi mai sunt şi alte
    domenii ale artei, căutate de colecționari: sculptura, ceramica, porțelanul, artă
    populară, covoarele orientale, arta extrem orientală și multe, multe altele
    sunt dorite de colecționarii pasionați. Aceste
    opere, pe lîngă faptul că ne decorează interioarele creând o atmosferă plăcută locuinței noastre, reprezintă
    și o foarte serioasă investiție pentru viitor.


    Şi
    pentru că se apropie sărbătorile şi există şi obiceiul cumpărării unui obiect
    nou la începutul unui nou an, de ce să nu ne gândim poate la achiziţionarea
    vreunei opere de artă? Ca să nu mai vorbim de avantajul că şi dacă nu cumpărăm
    încă, măcar ne lăsăm încântaţi de frumos, lucru de care avem atâta nevoie!


  • Muzeul Național de Artă Timișoara

    Muzeul Național de Artă Timișoara

    Cu prilejul deschiderii programului
    cultural Timișoara 2023: Capitală Europeană a Culturii, Muzeul Național de
    Artă Timișoara s-a pregătit
    de sărbătoare. Astfel, pe lângă faptul că se găseşte în Palatul Baroc, până pe
    28 mai, găzduiește cea mai importantă și cuprinzătoare expoziție din Europa de
    Est dedicată artistului suprarealist de origine română Victor Brauner.


    Andreea Foanene, teoretician de artă și
    artist, muzeograf curator la Muzeul de Artă Timişoara ne-a spus povestea
    colecţiilor de aici: Ne aflăm într-un muzeu de artă care a fost
    deschis în 2006, a devenit Muzeu Național de Artă în 2017, cu ocazia Capitalei
    Culturale Europene, această titulatură pe care o poartă Timișoara în 2023. Am
    primit foarte multă atenție și foarte multe fonduri ca să putem reconfigura
    atât expozițiile permanente care au ca și sursă depozitul muzeului și artiști
    importanți, atât cei din Banat ca și cei din România. Și aici vorbim despre Colecția de Artă
    Românească și Bănățeană care poate fi văzută aici, la Timișoara. Ea include
    alături de mari artiști ai modernității pictori precum Andreescu, Grigorescu,
    Aman și mulți alții, precum și artiști care s-au născut în Banat, au studiat la
    Budapesta, la Viena, la Paris sau la Roma și s-au întors în Timișoara și au
    trăit o viață dedicându-și opera și creația Timișoarei. Și aici vorbim despre
    artiști precum Oskar Szuhanek, precum Ştefan Szönyi, precum Varga și mulți alții. Deci ei pot fi descoperiți în
    această colecție de artă românească și bănățeană. Pe de altă parte, avem Colecția
    și Expoziția permanentă de Artă Europeană care provine din colecția inițială a
    muzeului, care aparține colecționarului Ormós Zsigmond.


    Timp de încă o lună aici poate fi vizitată
    Expoziţia Victor Brauner: Invenții și magie, o retrospectivă la 120 de ani de
    la nașterea lui Victor Brauner în Regatul României și curatoriată de Camille
    Morando. Expoziția își propune să fie un omagiu adus unei figuri centrale a
    suprarealismului, un artist prea puțin cunoscut până acum în țara sa de
    origine. Curatoarea a selectat peste 100 de picturi, desene, sculpturi,
    ilustrații și documente care acoperă întreaga carieră artistică a lui Brauner,
    de la București la Paris, din anii 1920 până la începutul anilor 1960. Toate
    aceste lucrări neprețuite sunt reunite pentru prima dată într-o expoziție
    retrospectivă al cărei design este semnat de arhitectul Attila Kim.


    Andreea Foanene a venit cu detalii: Avem și o serie de alte expoziții importante, precum Retrospectiva
    Victor Brauner. Mare parte din lucrări provin dintr-un împrumut între Muzeul
    Național de Artă și Centre Pompidou,din
    Paris, dar există și o colaborare cu diverse muzee din România de la Galați,
    Brăila, de la Oradea, Craiova și multe altele. Așadar, vă așteptăm la Muzeul
    Național de Artă Timișoara.


    Am aflat şi că pe data de 17 mai intrarea
    gratuită la Expoziţia Victor Brauner, fiind ultima din seria de oferte prin
    care a treia zi de miercuri a fiecărei luni, publicul general a avut acces
    gratuit în cadrul la colecţia Victor Brauner: Invenții și magie.


  • 40 de ani de la înfiinţarea Muzeului Colecţiilor de Artă

    40 de ani de la înfiinţarea Muzeului Colecţiilor de Artă

    Muzeul Colecţiilor de Artă s-a înfiinţat în urmă cu 40
    de ani, în 1978, şi este o filială a Muzeului Naţional de Artă al României.
    Clădirea care îl adăposteşte este ea însăşi un edificiu impunător, palatul
    Romanit, situat pe axa centrală a Bucureştiului, pe Calea Victoriei. Muzeul
    găzduiește, în cele trei corpuri ale clădirii, lucrări de artă românească
    modernă, artă românească populară, lucrări de pictură, grafică, sculptură și
    artă decorativă de proveniență occidentală şi orientală. După ample lucrări de
    restaurare, muzeul a fost redeschis in iunie 2013, moment considerat ca a doua
    sa naştere.


    Liliana
    Chiriac, coordonatoarea Muzeului Colecţiiilor de Artă, spune că instituţia are
    ceva unic, deşi se poate încadra în tipologia instituţiilor de acelaşi profil. Eu cred că, după cum este el aranjat şi panotat,
    expus, în forma actuală, din câte muzee am văzut eu în lume, este unic.
    Bineînţeles că toate muzeele sunt formate din donaţii, colecţii şi achiziţii, este
    adevărat că din achiziţii mai puţin. Toate muzeele sunt formate din donaţii şi
    atunci formula aceasta de expunere pe donaţii, de a arăta personalitatea
    fiecărui colecţionar de artă în parte, există doar la noi în muzeu. Nu ştiu cât
    de mari sunt alte muzee, pentru că nu-mi dau seama la numărul lor de obiecte, ştiu
    doar că la noi numărul creşte. Din 1978, de la 13 colecţii, dintre care două
    erau custodii, deci nu erau ale noastre, aşadar de la 11 colecţii, până la 47
    în prezent, plus încă două care vor veni anul acesta, numărul se măreşte
    considerabil în fiecare an. Şi nu putem să spunem că este de pe vremea
    comunismului, cum se mai spune azi, că atunci s-au luat colecţiile. Asistăm la
    un fenomen actual. După 1990, s-au donat 16 colecţii şi continuă primirea de
    noi donaţii. Anul acesta primim două donaţii foarte importante şi valoroase.
    Bineînţeles că colecţiile din muzeu nu sunt toate monografice, sunt şi
    eterogene. Ele se împart cumva în două: eterogene şi monografice, de autor şi
    cu lucrările personale şi cu obiectele personale, cele monografice. Colecţiile
    eterogene sunt cele constituite după gustul colecţionarului, ai banilor pe care
    i-a avut şi care a achiziţionat ce i-a plăcut.


    Spiritul
    donator a crescut după 1989. Cum explică aceasta Liliana Chiriac? Dacă fac o statistică, văd că majoritatea
    colecţionarilor nu au avut urmaşi. Pe de altă parte, şi cei care au avut
    urmaşi, cum este colecţia Hurmuz Aznavorian donată de fiica sa în urmă cu
    aproximativ 10 ani, ştiau că aceasta era dorinţa părinţilor şi în amintirea lor.
    Colecţia s-a constituit iniţial în perioada interbelică, el a fost jurist de
    profesie, a fost deportat la Canal, familia lui a trăit din aceste lucrări
    agonisite de tată. În memoria lui, fiica a donat colecţia. Fiica lui Aznavorian
    moştenea colecţia care îi poartă numele colecţionarului şi pentru istoria
    culturii române acest lucru este foarte important. Am mai văzut şi la muzeele
    din Londra şi în alte muzee, atunci când intri în anumite săli, scrie foarte
    clar pe o tăbliţă a cui este colecţia. Noi asta am făcut de la început pentru
    că aceste clauze de donaţii asta presupu    ne, ca denumirea colecţionarului să fie
    menţionată.


    Am
    întrebat-o pe Liliana Chiriac dacă este mulţumită de expunerea de care
    beneficiază Muzeul. Din ce
    citesc în cartea de impresii şi din ce încerc să interacţionez cu publicul
    vizitator, oamenii sunt fascinaţi. Mulţi nu ştiu, dar noi fiind o instituţie
    bugetară nu avem bani de la stat pentru a promova acest muzeu. Noi ne promovăm
    muzeul singuri, cât putem, prin reţelele de socializare care sunt reduse ca
    impact. Un om în vârstă nu prea intră pe Facebook, nici măcar pe site-ul
    muzeului. Dar altă modalitate nu avem. Muzeele care ţin de Primărie au alte
    posibilităţi pentru că există spaţii şi bannere afişate în oraş. Noi nu avem
    aceste posibilitate pentru că ne costă şi Ministerul Culturii nu alocă bani
    pentru promovare. În general, vizitatorul care ajunge într-un final în Muzeul
    Colecţiilor, dacă ne uităm şi în cartea de impresii, este uluit şi de foarte
    multe ori ne-am întâlnit pe săli şi mi-au zis că este mult mai frumos decât
    orice alt muzeu pe care l-au văzut. Şi nu vorbesc numai de români, ci şi de
    străini. Cred că îl ajută şi palatul care îl găzduieşte, dar mulţi nu ştiu că
    palatul Romanit a fost al ultimului boier care l-a construit. Suntem interesaţi
    de ultimele documente privitoare la arhitectura palatului pe care le vom
    asculta într-o conferinţă viitoare. Este important să aflăm informaţii cât mai
    diverse.


    Muzeul
    Colecţiilor de Artă a împlinit 40 de ani şi este în expansiune. Ceea ce, pentru
    o instituţie, este o perspectivă îmbucurătoare

  • Seara lungă a muzeelor

    Seara lungă a muzeelor

    Dacă vremea este frumoasă, şi mereu a fost vreme frumoasă de Noaptea muzeelor, Bucureştiul se transformă într-un oraş al promenadei de vacanţă, trotuarele fiind pline, mai ales pe axa sa centrală, Calea Victoriei. Este drept, la un capăt al acestei plimbări se află nu mai puţin de trei mari şi renumite muzee: Muzeul Antipa de istorie naturală, Muzeul ţăranului şi Muzeul geologiei. Manifestările se derulează de o parte şi de alta a intrării, neobstrucţionată de nicio taxă sau bilet în această seară, dedicată muzeelor şi colecţiilor lor minunate. Coborând pe Calea Victoriei, întâlnim Muzeul muzicii, numit şi Casa cu lei, după detaliul arhitectonic ce te întânpină la intrare, Muzeul Enescu, după marele compozitor care a locuit un timp aici, sau Palatul Cantacuzino Nababul, după cel care l-a construit.



    Nu departe se află clădirea Academiei Române al cărei muzeu de artă se va redeschide, după refacere, la sfârşitul acestui an. Totuşi, o piesă foarte importantă din colecţiile sale, un Cap de copil” de Brâncuşi, va fi expusă la Muzeul Mina Minovici. Continuăm plimbarea prin centrul Bucureştiului, într-o seară plină de oameni de toate vârstele care participă la Noaptea muzeelor şi vom ajunge la Muzeul colecţiilor de artă, redeschis şi el recent. Pe lângă colecţia sa de colecţii de artă, aici ne întâlnim cu unul dintre cei mai importanţi pictori români contemporani, maestrul Ştefan Câlţia. El tocmai a deschis o expoziţie, la Muzeul Colecţiilor, dar nu una de pictură ci de obiecte. Nu de picto-obiecte ci pur si simplu de lucruri pe care le-a adunat sau care s-au adunat în jurul său.



    În Piaţa Palatului regal, numită din 1989, Piaţa Revoluţiei, ajungem direct în mijlocul unui carnaval nedeclarat, cu grupuri vesele trecând dintr-o parte în alta, cu lumini şi muzică venind din toate părţile dar mai ales din curtea Muzeului Naţional de Artă al României, impozantul Palat Regal. La eveniment participă, ca în fiecare an, vecinii din Piaţă: Biblioteca Centrală Universitară, Galeria de artă Galateca şi casa de licitaţii de artă Artmark. De altfel, în aceeaşi piaţă, într-o clădire amplă ce a găzduit zeci de ani sinistra Securitate comunistă, Artmark tocmai a deschis un uriaş târg şi salon de artă, celebrul Art Safari. Va fi foarte greu să găseşti un loc în Piaţa revoluţiei din Bucureşti de Noaptea Muzeelor!



    CNN a ştiut asta şi deja a atras atenţia asupra atracţiilor ce fac din capitala României destinaţia pentru zilele noastre în care vrem să ne simţim bine. Dar nu este totul, tot pe Calea Victoriei, numită aşa acum 140 de ani, după cucerirea independenţei pe câmpul de luptă, se află Muzeul Naţional de Istorie al României. În Noaptea Muzeelor, de fapt începând devreme, cam după prânz, clădirea impozantă va fi înconujrată de cozile vesele ale vizitatorilor. În interior se vizitează Tezaurul istoric al României şi copia Columnei de la Roma a legendarului împărat Traian iar în exterior se dau lupte.



    Sunt lupte din antichitate până la războiul de acum un secol, sunt de fapt reconstituiri ale unor scene de luptă, renumitele reenactment. Mai toate muzeele din România participă la Noaptea muzeelor, participă şi centrele lor de tot felul, case memoriale sau secţii diferite, participă şi Cimitirul Bellu, participă teatre şi galerii de artă, practic orice instituţie de cultură care este bucuroasă de oaspeţi şi are o idee informală participă la eveniment. Muzeele din România pot fi vizitate oricând, conform reglementărilor internaţionale. La fel, instituţiile deschise în noaptea muzeelor sunt active, în restul timpului, după programul lor specific.



    Ce se întâmplă, însă, în Noaptea muzeelor? Pe de o parte, este drept, organizatorii vin cu idei şi proiecte speciale pentru acest eveniment. Pe de alta, este o plăcere aparte aceea de a ieşi, seara spre noapte, în oraş, în grupuri vesele, să dai viaţă străzilor şi muzeelor, să discuţi despre istorie, artă şi muzică, despre tehnică şi cultură, să participi la acest spectacol al descoperiri cu gândul că trebuie să revii pe îndelete dar oricum ai câştigat informaţii şi o atmosferă deosebită.