Tag: Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei

Chiar în
centrul Clujului, în clădirea unde funcţiona cea mai veche farmacie, atestată
documentar de pe la 1573, poate fi descoperită o colecţie deosebită prin
valoarea şi ineditul exponatelor sale: Colecţia de Istorie a Farmaciei de la
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. La graniţa atât de fragilă dintre
ştiinţa preparării leacurilor şi alchimie, ea reuneşte obiecte farmaceutice
vechi de sute de ani şi recipiente de distilare a medicamentelor, vase de forme
şi culori stranii pentru păstrarea acestora, truse homeopatice şi tratate
îngălbenite de vreme cu reţete despre care puţin se mai ştie astăzi.

Dr. Ana-Maria
Gruia, muzeograf, ne-a povestit: E o colecţie deosebită
şi rară în România, suntem al doilea muzeu de profil, primul fiind la Sibiu, o
colecţie destul de rară şi la nivel european. Şi apoi este o colecţie care prin
modul său de prezentare aduce nu doar informaţii pentru specialişti, ci şi
pentru publicul larg. Colecţia ilustrează tot felul de aspecte, nu legate
strict de istoria farmaciei, ci şi de mentalităţi, de comerţul cu condimente în
Evul Mediu, de modul în care erau privite boala şi sănătatea şi vindecarea în
Transilania, nu neapărat a Evului Mediu, ci mai degrabă premodernă şi modernă,
colectia noastră este cam de secol XVIII, XIX.

Răspândite prin toate ţările Europei, farmaciile acelor timpuri aveau o
structură similară. O primă încăpere este oficina, spaţiul unde se vindeau
medicamentele, decorată cu o pictură murală în stil baroc, unică în România,
terminată în anul 1766. Ce mai vedem în farmacia de la Cluj aflăm de la Ana-Maria
Gruia. Practic se
intră în cea mai veche farmacie a oraşului, deci locaţia este la fel de
importantă precum colecţia, se păstrează decorul baroc al vechii farmacii,
structura încăperilor, laboratorul amenajat la subsol. Toate obiectele sunt
prezentate intr-un context original de folosire. Cea mai mare parte a colecţiei
este formată din vase farmaceutice, din diverse recipiente, din diferite
materiale, cu inscripţii în Latină, în care se păstrau preparatele sau
ingredientele, mai mult, folosite în vechile farmacii. Iar apoi avem mobiler de
epocă, instrumente de laborator, de la mojare până la recipiente mai
specializate: alambicre torţe, percolatoare, care ţin de laboratorul efectiv,
de modul în care se preparau efectiv medicamentele. Avem o colecţie bogată de
cărţi şi documente din farmacii, reţete din diferite epoci. Mai există o sală
cu o colecţie de aparatură medicală, se intră şi în istoria tehnicii medicale,
sunt lucruri folosite în spitalele clujene, de pe la 1900 până nu demult, iar
lumea reacţionează mai bine la această parte pentru că recunoaşte mai uşor
unele lucruri.

Am întrebat-o pe Ana-Maria Gruia dacă ingredientele folosite în
farmacii pe timpuri sunt recunoscute drept leacuri de vizitatorii de azi.: Sunt uşor de recunoscut
lucruri pentru cei mai familiarizaţi cu farmacia naturistă sau cu medicina
modernă care revine la vechea farmacie: ingredientele sunt practic mai mult pe
bază de plante, unele exotice, bizare, obţinute de la diferite specii de
insecte şi animale sau chiar de la oameni, avem celebrul praf de mumie,
medicament universal al epocilor trecute. Pe de altă parte sunt multe de
descoperit. Pornind de la aceste ingrediente, lumea poate să descopere istoria
artei, modul de decorare a farmaciilor, strategiile iniţiale de vânzare,
marketingul s-a născut practic în farmacii, acestea fiind primele afaceri
private. Deci merge în tot felul de direcţii neaşteptate descoperirea
farmaciei.

Praful de mumie se lua cu linguriţa. Era foarte scump, dar aşa era
moda. În farmacia din Cluj descoperim în câteva boluri şi asfaltul de Siria,
utilizat în tratamentul reumatismului, pulberea de corali, precum şi ochii de
rac (nişte aglomerări recoltate din corpul racilor), surse naturale de calciu,
theriaca venetai, antidot veneţian contra otrăvurilor, excrementele de viezure
folosite pentru prepararea medicamentelor împotriva epilepsiei, precum şi o
specie de şopârlă adusă din Orient, ale cărei părţi de corp, în combinaţie cu
alte elemente, dădeau naştere unor prafuri afrodiziace. Benefice sau nu,
preparatele pe care farmaciştii le credeau vindecătoare erau cu atât mai
apreciate cu cât animalul era mai exotic.

Am întrebat-o pe Ana-Maria Gruia dacă există multe dintre medicamentele
din acele vremuri care să fie la originea medicamentelor de astăzi: În cazul multor ingrediente
nu s-a analizat ştiinţific problema, în altele se pesupune că existau şi
substanţe utile, din care s-a învăţat şi s-a ajuns la sintetizarea produselor
de astăzi. Iar altele, pe de altă parte, erau evident nefolositoare sau puteau
să fie chiar dăunătoare, depinzând şi de zonă, de prospeţimea ingredientelor,
de modul de administrare, dar praful de
mumie cred că este printre cele ale căror efect pozitiv era doar placebo.

Vizitatorii unei astfel de colecţii trebuie să aibă simţul umorului,
ne-a mai spus interlocutoarea noastră şi a adăugat: Trebuie să fie dispuşi să se lase cuprinşi în
această poveste, care poate să aducă a Harry Potter, a alchimie. Trebuie să fii
curios ca să te bucuri pe deplin de muzeul farmaciei din Cluj.

Cu o siglă pe măsură agăţată
deasupra intrării, în formă de mojar, colecţia de istorie a farmaciei vă
aşteaptă, la Cluj, să vă cufundaţi în poveste şi să vă vindecaţi de boala
timpului prezent: graba.