Radio România Internațional

Tag: Muzeul Național di Istorie a României

  • Misiunile militari francezi tru România

    Misiunile militari francezi tru România

    România di adză easti ună creație ali Franță, tră iţi cunuscător a istoriillei ali Românie ahuhrinda cu añilli 1800 aestă spuneari nu poate s’hibă contestată.


    Forța a modernizarillei oferită di Franța a lumilleii fu stuhinătoari, iara spațiul românesc nu putea s’arămână indiferentu. Influența Hexagonlui tru România fu totală, di la ahurhita tru măyirgirie, modi vestimentare, buni praxi și până la limba zburătă. Tru mărli momente ali istoriei ama eara ananghi nica ma multu andicra di modi și împrumuturi, eara ananghi di prezențe fizice și di autoritate. “Franțuzirea” românilor s-feaţi și pritu misiunile militare franceze vinite tru spațiul românesc tră asigurarea a stabilitatillei. Prezența misiunilor fu tiñîsită la Muzeul Național di Istorie a României pritu ună expoziție ndreaptă di instituție.



    Ernest Oberländer-Târnoveanu, managerlu a muzeului, adusi aminti ti arolu di mari simasie a agiutorlui ţi ălu deadi Franța ti România tru ateali ditu soni două secole.


    “Di arada, noi spunem că ună imagine, faţi cât 1000 di zboară. Mini di arada sounu că ună faptă faţi cât ună miliuni di zboară și aestă expoziție easti ahărdzită ti faptili a Franțăllei, un veclliu, statornic și importantu soţu ali României. Practic, di tu giumitatea a secolului al 19-lea, nu ari niţi un eveniment important tru cari Franța s’nu fu deadunu cu statul și națiunea română. Acă himu Acă himu soţ, acă himu aprukeat, cându ş-căndu easti ananghi s’aduţemu aminte și a concetățenilor a noștri, și a soţloru și partenerilor a noștri francezi și ditu Europa că aestă suţată ari la thimelliu fapti. Aestă expoziție aduti dinintea a publicului și a specialiștilor faptili a misiunilor militare franceze. Ahurhinda cu 1855, dimi aoa şi aproapea 150 di ani, armata franceză fu prezentă aoa și tru unu ditu nai ma dramatiţi momente ditu istoria noastră 1916, diznău tru 1918, misiunea militară franceză avu un rol esențial tru reorganizarea armatăllei române și tru ascăparea a existenței statului național independent și suvearan român. Raporturile a noastre cu Franța nu dănăsiră tru kirolu a primului polimu mondial că s’dusiră ninti tru añilli 1920-1930 pi ună bază nauă. România fu unu di aliațlli importanți ali Franță tru Europa di Sud-Est și di Est, deadunu cu Polonia reprezenta sturlli a unei structuri și a unei arhitecturi europene antirevizionistă și contra a subminarillei societățlor democratice di către subversiunea totalitară.”



    Tru kirolu a polimlui Crimeillei, tru 1855, Franța pitriţea ună misiune tru Dobrogea tră construcția a unăllei cali di la Constanța la Rasova. Misiunea eara cumăndusită di inginerlu di călliuri Léon Lallan, iara ditu ea nica fătea parti inginerlu Jules Michel, geologilli Blondiau și Gaudetu, yeaturlu Camille Allard, topograflu român Aninoșeanu și ună gardă di opt militari. Tru anlu 1857, proţlli ofițeri francezi ahurhea instrucția armatăllei tru Moldova.



    Prima misiune militară franceză propriu-dzăsă yinea tru România tru anlu 1860, pitricută di amirălu Napoleon al III-lea, cu căftarea a prinţipelui român Alexandru Ioan Cuza. Misiunea eara adrată ditu ofițeri și subofițeri di intendență și administrație și eara cumăndusită di subintendentul Guy Le Clerc. Tru 1861 yinea ca șef a misiunillei colonelu di cavalerie Zenon Eugène Lamy cari, deadunu cu ofițeri și subofițeri di stat major, di trupă, di artilerie și geniu, lucre ti instrucția armatăllei române dotată cu armamentu francez. Prima misiune militară franceză armasi tru România până tru 1869. Iara nomlu di organizare a armatăllei române ditu 1867 fu di inspirație franceză.



    Multu ma cunoscută fu a daua misiune militară franceză agiumtă tru toamna anlui 1916, tru un moment multu greu tră România, anăkisită tru proporție di dauă cirecuri di Puterli Centrale. Cumăndusită di generalu Henri Mathias Berthelot, misiunea avu rolul tra s’da hăsti a militarilor români, ama și tra s’li instruiasca năile divizii române dotate cu armament pitricutu di Antanta. Axia a ghenearalui Berthelot fu decisivă și ea s-vidzu tru mărli victorii amintati di askerea română tru vaara anlui 1917 la Mărăști, Mărășești și Oituz. Pi ningă misiunea militară franceză eara tru lucru și misiunea sanitară franceză.


    A treia misiune militară franceză easti misiunea AIGLE și ea ahurhi tru veara anului 2022 la Cincu, aproapea di Brașov. Miza a aţillei di-a treia misiuni militare franceze tru România fu punctată di Ernest Oberländer-Târnoveanu.


    “Tru aest moment critic, după invazia și după nkisita a unui polimu di agresiune contra ali Ucraina, Franța să spusi diznău aţel partener, aliat și soţ di mari besă. Pitricu askirladz și resurse militare importante tru ună misiune tru Europa di Răsărit, tru zona ali Amarea Lae, tra s’veaglle nu maş țara noastră di posibilele consecințe a unlui act preşcavu ditu partea Rusiei, ama tra s’veaglle Europa și lumea tută democratică. Misiunea franceză îlli apără pi români, îlli apără pe europenii ditu Europa di Răsărit, ama apără, pănu tru soni, arada mondială ţi ari la thimelliu reguli, pi drept și apără democrația.”


    Misiunile militare franceze tru România sunt capitoli esențiale ditu istoria ali Românie tru aţeali ditu soni dauă secole. Și sunt seamni a unei suţată cari di tut ahântea secole easti nizdrunţinată.


    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala










  • Muzeulu di Istorie cotidiană

    Muzeulu di Istorie cotidiană

    Muzeele suntu locuri culturale publiţi ică private iu oamiňilli mutrescu cu miraki lucãrli și canda suntu cu bănaticlu tu kirolu di ma ninti. Muzeul easti, vără turlie, ună amaxi a kirolui, un refugiu ditu lumea di cathi dzuuă, ditu rutină și ditu borgili ţi li ari cathi insu. Easti și un loc cari ş’aduţi cu locurli di hăgilăki iu oamiňilli caftă apandisi la trutribărli ma multu ică ma puțănu năi pi cari ș-li bagă.



    Himu nviţaţ ca tu unu muzeu s-videmu masti cu anami, mări comandanță di askeri, mări lideri politiţ, personalităț culturali, momente di giunaticu, excepționale. Ama muzeele suntu și depozitarili a banăllei cotidiene, a aţiloru lucre ţi canda nu au simasie di cari oamiňilli suntu nolgica di eali. Iara aestu univers a lucărlui di arada nu easti ma puțănu importantu andicra di lucărli ţi nu au preaclle ică suntu speţiale. Obiectili di arada agiungu s’hibă speţiali di itia că treaţirea a kirolui li faţi aesstă turlie ta s-hibă. Muzeele suntu specializate ama tamam muzeele mări, yilipsitoari ti memoria a unei comunităț, a unei națiuni, pot s’apânghisescă colecții di obiecti personale, familiali. Și Muzeulu Național di Istorie ali Românie faţi aestu lucru.



    Thimilliusitu tru 1970, Muzeulu Național di Istorie ali Românie easti continuatorlu a unei tradiții muzeale românești di istorie și arheologhie cari alănceaşti tru a daua giumitati a secolului al 19-lea. La Muzeulu Național di Istorie ali Românie fură adusi nai cama cu anami tezaure, prota ş-prota ateali di metali scumpi, tru un loc public iu securitatea şi vizibilitatea putea s’hibă asiguripsiti. Scamnulu a muzeului, tru una ditu nai ma reprezentative casi ditu misuhorea a Bucureștiului, dimecu Pălatea a Poștilor, avantajeadză instituția ti angăldzari oclliulu a vizitatorlor.



    Ghini ma politica a Muzeului Național di Istorie ari tu scupo şi adăvgarea di colecții particulare la patrimoniul ţi easti aclo adunatu. Tora ma ninti, Corina Chiriac, una ditu nai ma vruti artiste di muzică pop ditu România, feaţi dhoară ti Muzeulu Național di Istorie obiecte ditu colecția personală. Corina Chiriac, amintată tru 1949, easti hillea a niscăntoru muzicieni, afendi a llei hiinda compozitor și profesor la Universitatea Națională di Muzică ditu București iara mama a llei pianistă și profesoară la idyea instituție. La simnarea-a actului di donație, Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorlu a Muzeului, cundille că istoria easti isa isa adrată și di oamiňilli di arada și di obiectele a lor ama și di personalităț.


    “Istoria, până tu soni, easti bana a noastră, a tutulor. Bana noastră, di cathi dzuuă, neadzi şi s-alăxeaşti tru istorie. Sigura că nu tută lumea easti conștientă di aest lucru, ama escu căndăsitu că pritu atea ţi faţi, doamna Corina Chiriac ari aestu sentiment, că țăne di istorie. Și pot s’aprokiu tu ma multi ipostaze: aţea di ascultător a cântiţloru ţi li interpretă kiro di ma multi dekenii. Tru peisajlu a muzicăllei lișoară românească ditu aňilli 70-80-90, doamna Corina Chiriac s’aleadzi multu lişoru ca un personaju niconvențional.”



    Donația faptă di Corina Chiriac ari nica ună simasie dimecu anamea a artistăllei-donatoare, cari poate s’hibă un exemplu și tră alți diținători di patrimoniu. Ernest Oberlander-Târnoveanu:


    “Doamna Corina Chiriac faţi parti ditu unu bărnu cari adră multe tru kiro greu și ndilicatu. Și anaparti, di harea, dilucurlu ţi ălu feaţi, doamna Corina Chiriac ari nica ună vidzută multu importantă pi cari lipseaşti s-u aprukemu cu vreari tuţ: easti și un cetățean conștientu. Atea ţi s’faţi ază easti spunearea a borgillei a llei andicra di familia a llei, andicra di atelli di ma nănti di năsă, ama și amdicra di lucărlu a llei işiş. Și lugursescu că nu easti un loc ma bun iu s’hibă prezentate, păstrate, băgati tu valoare aesti documente pi cari li doneadză ti Muzeulu Național dicât aestă instituție. Aoa easti casa a lor și va mi hărsescu cara multu ma mulță concetățeni va s-calcă pi torlu a llei, a doamnăllei Corina Chiriac. Aoa avem spunearea că avem dininti un mare artistu, un om eleferu, un om responsabil andicra di clirunumia ţi u avu și luursi că tru ună instituție cum, easti Muzeul Național easti loclu nai cama bun tră s’hibă ţănuti și prezentate.”



    Corina Chiriac mărturisi că aduţerli aminti ditu ficiurami ligate di muzee și vrearea tra s-da şi la altălli ditu tezaurlu personal u feaţiră s’aleagă donația:


    “Un an ntreg mi ndrepşu, s’mi minduescu ţi adaru cu aesti lucri cari suntu multu importanti tră mine. Și dukiiu, după ună bană urdinănda cu părințăllii a mei ică singură pritu muzeele a lumillei, că loclu a lor nu easti acasă, tru ună mapă, că easti iuva tru un muzeu. Mini bătui la ușa a muzeului și ntribaiu desi lipsea unu actu di donație datânda ditu 1915 cu timbru sec și cu portretlu a văsillelui FerdinandSpuşu că aveam nica și ună diplomă di bacalaureat a maiillei a mea armencă ditu 1901 ditu Adapazari ditu Turchie. Și preayalea-ayalea, tu căňina di astă-veară, echipa a muzeului vini la mine acasă și ahurhimu s’alidzemu. Escu multu hărsită că maxusu actili a părințăloru a mei, a păpăňiloru nica și a meale di-aoa ş-ninti pot s’hibă mutriti și di alţălli fără s’hibă ananghi să-lu călisescu acasă.”


    Muzeul Național di Istorie a României easti și un muzeu di istorie cotidiană nu mas di anvergură națională. Iara Corina Chiriac avu contribut și ea la patrimoniul aistui.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala