Radio România Internațional

Tag: Muzeul Zambaccian

  • Muzeul Zambaccian

    Muzeul Zambaccian

    Astăzi ne oprim la
    Muzeul Zambaccian din Bucureşti. Acesta este un muzeu de mici dimensiuni și este
    construit în jurul unei singure colecții. Iar, în cazul în care timpul nu vă
    permite să ajungeți în București, puteți admira atât casa cât și colecția prin
    intermediul unui tur virtual.

    Georgiana Iacob, din cadrul secției de Educație,
    Comunicare și Proiecte Culturale a Muzeului Național de Artă al României.

    Această colecție, strânsă în special în perioada interbelică de importantul
    colecționar Krikor Zambaccian, prezintă una dintre cele mai bune panorame ale
    artei românești interbelice și nu numai. Alături de nume importante din arta
    românească, precum Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Tonitza, Pallady sau
    Petrașcu, Zambaccian a fost interesat și de arta franceză. Deși colecția de
    artă franceză e destul de mică, există nume sonore ca Paul Cézanne, Camille
    Pissarro, Pierre Bonnard, Albert Marquet.

    Vă invităm să vedeți până unde a mers
    interesul colecționarului în arta franceză, dar, totodată, să admirați prin
    acest tur și interiorul foarte interesant al casei sale, o casă construită
    special pentru a-i adăposti colecția care era vizitabilă chiar din timpul
    vieții lui Zambaccian și care a fost menită a se transforma într-un muzeu de
    artă.


    Clădirea Muzeului
    Zambaccian a fost construită la finalul anilor ’40 și mărită pe măsură ce
    colecția se mărea și avea nevoie de tot mai mult spațiu de expunere. Există un
    parter generos, cu o sală mare, unde se află piese de mobilier spaniol, italian
    și un șemineu impresionant. Ușile nu sunt tradiționale, nu se deschid într-o
    direcție sau alta, ci intră în perete tocmai pentru a nu ocupa spațiul de
    expunere.

    Georgiana Iacob, din cadrul secției de Educație, Comunicare și
    Proiecte Culturale a Muzeului Național de Artă al României.

    Ultima
    sală, de la parter, dedicată lui Luchian, are un luminator tocmai pentru a crea
    o lumină difuză, foarte potrivită pentru privirea lucrărilor de artă. Tot la
    parter se află una dintre frumoasele încăperi ale acestei clădiri,
    biroul-bibliotecă al colecționarului, în
    care sunt expuse lucrări semnate de Theodor Pallady. Etajul are o seamă de
    încăperi de mici dimensiuni, fostele dormitoare ale familiei. Aceste încăperi
    sunt transformate acum în mici săli de expunere. Coridoarele de legătură, unde
    lumina nu e atât de puternică încât să deranjeze exponatele, sunt dedicate
    desenelor. Tot aici, la etaj, este expusă în două săli de mici dimensiuni colecția
    de artă franceză.


    Muzeul se află pe una dintre străzile liniștite din
    nordul Bucureștiului și poate fi vizitat de miercuri până duminică, între orele
    10.00 și 18.00.


  • Muzeul Zambaccian din Bucureşti

    Muzeul Zambaccian din Bucureşti

    În nordul Bucureștiului, într-o zonă
    rezidențială care a început să fie construită și urbanizată în perioada
    interbelică, se află un interesant muzeu de artă: Muzeul     Krikor H. Zambaccian.
    Găzduit de clădirea special concepută pentru a adăposti o colecție de artă,
    muzeul este creația unui negustor cu o personalitate aparte, pasionat de artă
    și dornic să-i ajute pe artiști. Născut în 1889 la Constanța, Krikor Zambaccian
    provenea dintr-o familie de origine armeană și a continuat tradiția
    negustorească a acesteia, mai întâi în orașul natal, apoi la București, după
    mutarea din 1923. Pasiunea sa a fost, însă, îndreptată mereu spre arte, ne
    spune Ilinca Damian, muzeograf la Muzeul Colecțiilor de Artă.

    Odată cu mutarea la București, și afacerea
    familiei s-a mutat în capitală. El s-a ocupat toată viața de o imprimerie
    textilă și, în general, de comerțul cu textile. Iar pe lângă asta, marea lui
    pasiune a fost să colecționeze obiecte de artă, în special artă plastică
    românească, iar în secundară, artă plastică franceză. Și-a descoperit pasiunea
    pentru artă în timpul studiilor de la Paris unde, între cursurile de contabilitate
    și economie, a găsit răgazul de a vizita galerii și muzee și de a participa la
    conferințe și dezbateri. A devenit, astfel, un autodidact în domeniul artei. A
    reușit să se împrietenească și cu unii artiști francezi, cum ar fi Henri
    Matisse, iar la întoarcerea în România, s-a împrietenit și cu artiștii români
    din generația sa. Încet, încet a început să-și constituie colecția.



    Acest lucru s-a întâmplat după mutarea
    la București în 1923, căci obiectele achiziționate înainte, într-o primă
    încercare de constituire a unei colecții, s-au pierdut în timpul primului
    război mondial. Primele lucrări de artă colecționate la București au aparținut
    artiștilor cu care Zambaccian se împrietenise, aflăm tot de la Ilinca Damian.

    Toată viața va lega o prietenie foarte strânsă cu pictorul Gh.Petrașcu.
    Periodic cumpăra lucrări create de acest maestru pe care-l vizita în fiecare
    duminică, dar a avut o prietenie strânsă și cu Th. Pallady care-l vizita pe
    Zambaccian în biroul său. De asemenea, cu Nicolae Tonitza a fost prieten o
    perioadă, de asemenea cu Francisc Șirato. De fapt, era prieteni cam cu toți
    artiștii vremii și i-a susținut de-a lungul întregii sale vieți cum a putut mai
    bine. Deci, dincolo de activitatea de colecționar, el a fost și un Mecena al
    artiștilor plastici. Ca toți colecționarii vremii, Zambaccian a știut că aducă
    în colecția sa și lucrări aparținând așa-numiților părinți ai artei moderne
    românești: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian precum și Theodor
    Aman. Selecția picturilor de Luchian achiziționate de el a fost apreciată încă
    de la început. Chiar Zambaccian a declarat că lui Ștefan Luchian i-a dedicat un
    altar în colecția lui. În plus, era și destul de darnic în ceea ce privește
    prețul cu care achiziționa tablourile fie direct de la artist, fie de la alți
    colecționari. Considera că o lucrare de calitate deosebită merită un preț bun,
    așa că întotdeauna prefera să dea mai mult decât să negocieze.



    Pentru
    că de-a lungul anilor, colecția creștea și avea nevoie de un spațiu adecvat de
    depozitare și prezentare, Krikor Zambaccian, la începutul anilor 1940, a
    ridicat o casă gândită atât de muzeu, cât și ca locuință. Este vorba de
    clădirea actuală a muzeului Zambaccian. Ilinca Damian.

    În 1942, deja era
    terminată și putea fi vizitată o dată pe săptămână. Bineînțeles, deși
    Zambaccian a gândit-o ca muzeu, el a locuit acolo până în 1962 când a murit.
    Casa a fost proiectată în stil modernist. Se discern, de fapt, mai multe
    elemente: și din stilul neoromânesc, și din cel minimalist, având și influențe
    maure. Deci, mai degrabă, casa are un stil ecclectic, dar este clar gândită
    modernist. Zambaccian s-a gândit să deschidă un muzeu încă din anii 1932-1933.
    Încă înainte de construcția casei, el a început să discute cu primăria
    Bucureștiului, dar n-au ajuns la niciun acord cu privire la spațiul unde vor fi
    expuse lucrările de artă. Planul inițial era să doneze colecția de artă care
    era adăpostită de locuința sa de la momentul respectiv, un spațiu nepropice de
    expunere pentru vizitatori. Negocierile cu primăria nu s-au materializat, dar
    dorința lui Zambaccian era să realizeze un muzeu deschis publicului larg.
    Așadar, în anii 40, și-a ridicat propria casă destinată acestui scop, iar în
    1947 a reușit să doneze statului colecția de artă românească. Donația completă
    s-a realizat, până la urmă, în trei etape: în 1947, în 1957 și în 1962, la
    moartea colecționarului. În prezent ea conține 300 de lucrări de pictură și
    sculptură românească și europeană.



    Din păcate, în timpul regimului
    comunist, colecția a fost mutată în altă clădire, într-un muzeu al mai multor
    colecții de artă, iar casa lui Zambaccian a fost folosită în scopuri diferite
    față de cele dorite de colecționar. La începutul anilor 2000, după un amplu
    proces de restaurare, colecția a revenit în clădirea inițial destinată ei, iar
    azi atât casa Zambaccian, cât și colecția pot fi vizitate așa cum și-a dorit
    creatorul lor și proprietarul lor inițial.

  • Artă românească și europeană, prin tururi virtuale

    Artă românească și europeană, prin tururi virtuale

    Continuăm azi
    seria tururilor virtuale în lumea artei cu Muzeul Colecțiilor de Artă, care se
    află pe Calea Victoriei, în centrul Bucureștiului, adăpostit de vechiul palat
    Romanit. Este un palat impresionant, construit la sfârșitul secolului al
    XIX-lea și păstrat în aceeași formă, cu trei corpuri până astăzi. Georgiana
    Iacob, de la secția de Educație, Comunicare și Proiecte Culturale a Muzeului
    Național de Artă al României. Urmărind turul virtual puteți să vă faceți
    o imagine de ansamblu asupra colecțiilor românești în special din perioada
    interbelică. Veți vedea artă românească, dar nu numai. Menționez colecțiile
    impresionante de pictură românească, cum este colecția Dona, una dintre cele
    mai importante, care conține un număr impresionant de tablouri semnate de
    Nicolae Grigorescu. Orientalismul a fost o tendință foarte importantă și
    interesantă în această perioadă.

    Mulți colecționari sunt atrași de tot ceea ce
    înseamnă Orient, fie că vorbim despre zona de influență islamică sau de
    îndepărtata Japonie. Avem lucrările fraților Avakian, Hrandt și Béatrice, dar
    și o superbă cameră arabă în colecția diplomatului Marcu Beza. În acest palat,
    există importante colecții monografice. Aș aminti colecția Corneliu Baba, care
    reprezintă ultima perioadă a creației artistului. Această colecție a intrat în
    componența muzeului în 2009, a fost donată de către soția artistului și pune în
    valoare exact această perioadă de final, o perioadă foarte importantă de
    transformări.


    Veți admira
    lucrări din seria Regilor Nebuni sau Spaimele și, bineînțeles portrete și
    autoportrete. Veți vedea portretele soției, autoportretele artistului, prezente
    în multe compoziții, cu multe personaje. Georgiana Iacob. Dintre colecțiile
    monografice, le-aș mai aminti pe cele dedicate lui Iosif Iser, foarte bine
    reprezentat și în colecția Weinberg. De asemenea, Micaela Eleutheriade sau
    Lucia Demetriade-Bălăcescu sunt reprezentante ale mișcării feministe în arta
    românească interbelică. Ample colecții ale acestora sunt expuse în muzeu. În
    turul virtual, recomandăm și răsfoirea catalogului, care, în mod excepțional,
    în această perioadă, este prezent pe site-ul muzeului. Acest catalog oferă
    informații suplimentare despre fiecare colecție și colecționar în parte, fiind,
    de asemenea, amplu ilustrat cu lucrările pe care le puteți vedea și în turul
    virtual.


    Muzeul Zambaccian
    și Muzeul Theodor Pallady sunt două muzee de mici dimensiuni. Fiecare este
    construit în jurul unei singure colecții. Vom începe cu muzeul Zambaccian.
    Georgiana Iacob, de la secția de Educație, Comunicare și Proiecte Culturale a
    Muzeului Național de Artă al României. Această colecție, strânsă în special în
    perioada interbelică de importantul colecționar Krikor Zambaccian, prezintă una
    dintre cele mai bune panorame ale artei românești interbelice și nu numai.
    Alături de nume importante din arta românească, precum Nicolae Grigorescu,
    Ștefan Luchian, Tonitza, Pallady sau Petrașcu, Zambaccian a fost interesat și
    de arta franceză.

    Deși colecția de artă franceză e destul de mică, există nume
    sonore ca Paul Cézanne, Camille Pissarro, Pierre Bonnard, Albert Marquet. Vă
    invităm să vedeți până unde a mers interesul colecționarului în arta franceză,
    dar, totodată, să admirați prin acest tur și interiorul foarte interesant al
    casei sale, o casă construită special pentru a-i adăposti colecția care era
    vizitabilă chiar din timpul vieții lui Zambaccian și care a fost menită a se
    transforma într-un muzeu de artă.


    Clădirea Muzeului
    Zambaccian a fost construită la finalul anilor ’40 și mărită pe măsură ce
    colecția se mărea și avea nevoie de tot mai mult spațiu de expunere. Există un
    parter generos, cu o sală mare, unde se află piese de mobilier spaniol, italian
    și un șemineu impresionant. Ușile nu sunt tradiționale, nu se deschid într-o
    direcție sau alta, ci intră în perete tocmai pentru a nu ocupa spațiul de
    expunere. Georgiana Iacob, din cadrul secției de Educație, Comunicare și
    Proiecte Culturale a Muzeului Național de Artă al României.

    Ultima sală, de la parter, dedicată lui Luchian, are un luminator
    tocmai pentru a crea o lumină difuză, foarte potrivită pentru privirea
    lucrărilor de artă. Tot la parter se află una dintre frumoasele încăperi ale
    acestei clădiri, biroul-bibliotecă al colecționarului, în care sunt expuse lucrări semnate de
    Theodor Pallady. Etajul are o seamă de încăperi de mici dimensiuni, fostele
    dormitoare ale familiei. Aceste încăperi sunt transformate acum în mici săli de
    expunere. Coridoarele de legătură, unde lumina nu e atât de puternică încât să
    deranjeze exponatele, sunt dedicate desenelor. Tot aici, la etaj, este expusă
    în două săli de mici dimensiuni colecția de artă franceză.


    Ultimul tur este
    cel al Muzeului Theodor Pallady, un muzeu foarte special, fiindcă acesta nu
    spune o poveste, ci trei. În primul rând, ar fi povestea Casei Melik, care se
    pare că ar fi cea mai veche casă locuită din București. Grație turului, puteți
    vedea nu doar exteriorul acestei
    clădiri, ci și interiorul: scara, etajul, holul mare, din care se intră în
    camerele laterale și cerdacul frumos, închis, specific arhitecturii de atunci.

    Georgiana Iacob Cea de-a doua poveste este chiar povestea
    lui Theodor Pallady, a artistului însuși. Însă e un Pallady interesant, fiindcă
    e reprezentat de perioada sa franceză. Sunt câteva lucrări în ulei și o
    colecție impresionantă, de aproximativ
    800 de desene, realizate de artist în perioada în care a locuit la Paris. Aceste
    desene reprezintă o plimbare prin Parisul interbelic, un Paris foarte îndrăgit,
    de altfel, de artist. Lucrările sunt deosebite fiindcă au rămas în atelierul
    artistului în momentul în care acesta s-a întors, credea el, pentru o scurtă
    vreme în România. Din păcate, n-avea să mai revină niciodată în capitala
    franceză.

    A treia poveste este povestea lui Gheorghe Raut, prietenul
    lui Pallady la Paris, cu care locuia în același imobil din Place
    Dauphine. Era de meserie bancher și un mare iubitor al artei, fiind un
    colecționar pasionat. La finalul anilor
    ’60, începutul anilor ’70, decide să-și doneze o parte din colecția sa statului
    român. Practic, Muzeul Pallady, prezintă această colecție foarte eterogenă,
    alături de lucrările din grija sa, semnate de artistul român. Colecția Gheorghe
    Răut ne prezintă preocupările colecționarului, care vizau arta europeană, dar
    și obiecte de artă orientală.



    Contactul nemijlocit cu arta este unic, însă, până
    când porțile Muzeului Național de Artă se vor deschide, tururile virtuale și
    cataloagele online vor fi un adevărat răsfăț pentru toți iubitorii de frumos.

  • Muzeul de Artă al României

    Muzeul de Artă al României

    Muzeul Național
    de Artă al României are în componența sa alte trei muzee satelit: Muzeul
    Colecțiilor de Artă, Muzeul Zambaccian și Muzeul Theodor Pallady. Toate aceste
    muzee își așteaptă vizitatorii online, în tururi virtuale complexe. Ghidul
    nostru de astăzi este Georgiana Iacob de la Muzeul Național de Artă al
    României, secția de Educație, Comunicare și Proiecte Culturale. Vom intra
    într-un univers al creațiilor de artă românească și europeană veche, dar și
    contemporană.


    Până
    la redeschiderea porților muzeelor, suntem invitați să descoperim arta de
    acasă, prin tururile virtuale, cu interpretări și descrieri audio ale
    lucrărilor selectate. Mesajul organizatorilor acestor tururi virtuale este că
    perioada actuală poate fi foarte bună pentru a cunoaște și pentru a ne bucura
    de o parte din patrimoniul valoros al umanității. Georgiana Iacob ne propune să
    ne începem vizita chiar din sediul central al celui mai mare muzeu de artă din România. Este vorba de fostul palat regal, un palat care are o istorie foarte
    bogată, începând cu secolul al XIX-lea. Acesta se transformă succesiv de la o
    casă impresionantă pentru vremea respectivă: Casa Dinicu Golescu. Odată cu
    dobândirea independenței de către România, sub Carol I, se transformă într-un
    palat demn de prestigiu. Partea centrală a palatului a fost, din păcate,
    mistuită de un incendiu în decembrie 1926. Astfel, palatul a fost refăcut în
    timpul domniei lui Carol al II-lea, în anii ’30, aproape în forma pe care o
    vedem azi.

    Spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial, palatul va fi grav
    avariat în urma bombardamentelor. Norocul face ca același arhitect, Nicolae
    Nenciulescu, secondat de inginerul Emil Prager, să se ocupe de refacerea
    palatului în perioada imediat postbelică și de transformarea sa în muzeu de
    artă. Practic, Palatul Regal, în momentul în care își încetează funcția pentru care a fost creat,
    se transformă în cel mai mare muzeu de artă al României. Acesta adăpostea în
    principal colecția de artă românească care are o întindere în timp din secolul
    al XIV-lea până la mijlocul secolului al XX-lea. Se înființează, bineînțeles,
    și Galeria de Artă Europeană, care are la bază colecția strânsă și donată
    statului de către Carol I.


    Galeria
    de Artă Europeană ilustrează cele mai importante şcoli artistice, începând din
    secolul al XVI-lea şi opere ale unor
    artişti consacraţi, precum Tintoretto, Cranach cel Bătrân, Breughel cel Tânăr,
    El Greco, Rembrandt sau Rubens. Georgiana Iacob, din cadrul secției de
    Educație, Comunicare și Proiecte Culturale a Muzeului Național de Artă al
    României. Este expusă pe școli, așa cum a fost gândită
    inițial. Începem cu școala italiană și urmează școlile germană, spaniolă,
    flamandă și așa mai departe, ajungând, în cele din urmă, la școala franceză.
    Pot fi admirate, astfel, lucrări inclusiv de secol XIX, din perioada
    impresionistă. Aș aminti artiști ca Claude Monet sau Auguste Rodin. Acest tur
    virtual, în această perioadă, poate fi, în mod excepțional, completat de
    catalogul colecției. În acest catalog, școlile sunt prezentate pe larg.
    Ilustrația e de calitate și există și o punctare a celor mai importante opere
    de artă.


    Pe de altă parte,
    Galeria de Artă Românească este formată din două galerii, continuă Georgiana
    Iacob. Avem galeria de artă medievală, cu piese încă din secolul al XIV-lea.
    Aceasta e completată în mod cronologic și firesc de Galeria de Artă Românească
    Modernă. Aceste galerii pot fi vizitate virtual, însă cei care doresc să afle
    mai multe informații pot accesa inclusiv un tur al capodoperelor pe site-ul
    muzeului, unde pot afla despre cele mai importante lucrări și pot asculta
    dramatizări. De asemenea, varianta în limba engleză a site-ului prezintă
    informații importante pentru cei care nu cunosc limba română despre lucrările
    din toate cele trei galerii.


    Unul dintre
    tururile tematice virtuale propuse zilele acestea de către Muzeul Național de
    Artă este cel în cursul căruia pot fi admirate tablouri în care apar animale de
    companie. Sunt lucrări aflate în colecţiile instituţiei și pot fi văzute până
    pe data de 31 mai. Publicul poate astfel admira lucrări semnate de George
    Demetrescu Mirea – Copiii familiei Goodwin, Niccolo Livaditti – O doamnă
    lucrând, Pieter Cornelisz van Slingelandt – Femeie în interior, Geldorp
    Gortzius – Fetiţa cu pisica, Francisc Şirato – Femeia cu pisică, Gheorghe
    Petraşcu – Mariana cu pisică sau Theodor Aman – Femeia cu câinele.


    Georgiana Iacob,
    de la Muzeul Național de Artă al României, secția de Educație, Comunicare și
    Proiecte Culturale, ne propune în continuare un alt tur virtual, prin arta
    românească modernă, dar și veche. Galeria de artă românească veche
    prezintă o varietate foarte mare de obiecte, în special de cult. Apoi, se pot
    vedea broderii, fresce, printre care celebrul ansamblu de la Curtea de Argeș,
    dar și piese impresionante, cum ar fi iconostasul Mănăstirii Cotroceni. Galeria
    de artă românească modernă începe cu lucrări de Theodor Aman, printre primii
    artiști români importanți. Îl amintim, de asemenea, pe Nicolae Grigorescu,
    pictorul național al României. Veți putea observa felul în care se transformă
    arta acestuia de-a lungul timpului și lucrările care-l fac cunoscut. De
    asemenea, florile pictorului Ștefan Luchian sunt un alt reper important al
    acestei galerii. Dar nu putem uita nici operele semnate de Theodor Pallady,
    Gheorghe Petrașcu sau Nicolae Tonitza, din perioada interbelică.


    Un
    alt tur virtual interesant propus de Muzeul Național de Artă al României se
    numește Măsuri contra răspândirii infectării cu COVID-19. Astfel, sub mesajul
    Nu ieșiți din casă decât dacă mergeți la serviciu, să procurați alimente,
    aveți o urgență medicală sau o altă situație care nu suportă amânare veți
    vedea lucrarea Nicolae Dărăscu: Calea Victoriei pe ploaie. Al doilea mesaj
    este Încercați să cumpărați suficiente alimente încât să nu fie nevoie să
    ieșiți în fiecare zi pentru aprovizionare. Lucrarea care ilustrează mesajul
    este a lui David Teniers cel Tânăr: Interior flamand. De asemenea, mesajul de
    păstrare a distanței față de persoanele
    din jur este ilustrat prin lucrarea lui Bartholomäus Spranger: Noli me tangere.



    Vom reveni cu alte tururi virtuale în lumea artei și
    săptămâna viitoare, când vom vizita muzeele satelit ale Muzeului Național de
    Artă al României.