S-lansă tora ma ninti volumlu “Atlaslu Culturăllei”, cari aduţi tru atenție ună problemă ţi numata poate s’hibă amânată: reactivarea așidzămintiloru culturale ditu mediul rural ditu România, elemente esențiale di infrastructură publică, di cultură și educație. Volumlu ş-pripuni s’facă isapi catastisea-a culturăllei tru spațiul rural, mutrinda aspecte cum gradlu di distribuție a elementelor di infrastructură, specificlu a evenimentelor culturale și multi alti. Inițiatorlu a volumlui easti Institutlu Național di Cercetare și Formare Culturală (INCFC), aflat sumu cumandulu a Ministerlui a Culturăllei, şi easti realizat cu agiutorul a Institutlui Național di Statistică (INS). Directorlu a INCFC, Carmen Croitoru, declară:
“Easti ună prota nkisită a noastră ditu un programu ţi lu ahurhimu tu añilli di ma năpoi, dimi nă pripusimu s’misurămu ţi s’faţi tru cultură și, cara nu vrea s-avemu agiutorlu di simasie a INS-ului, vahi nu vrea s’nkisimu aestu planu, ama ahurhimu s’investigăm și s’cartografiem aesti infrastructuri culturale cari sunt prima keadică di consum și prima barieră di izini la cultură tru România.”
Carmen Croitoru deadi ndauă date ti proceslu realizarillei volumlu, ti posibile cearei, aducănda aminti ti creatorlu a sociologiillei românești, Dimitrie Gusti (1880-1955):
“Voi s’vă daua ndauă informații tehniţi ligate di echipa Atlaslui: easti un studiu cari ahurhi și s-disvărti ti unu kiro di doi ani, fură añi di adunari datili, di documentare, di statistică, di teren, inclusiv teren ca tu kirolu al Dimitrie Gusti, atea tin ă hărsi cabaia, s’videmu cum poati să s’facă și cercetare sociologică cu turlia aesta. Nu easti orlea zorlea ună furñie di mari harauuă, tră aţea că el pănu tu soni expuni ună catandisi cari easti ma ayoñea lăhtăroasă. Avem tru România născănti instituții tru locurli di pritu hori cari lipseaşti s’adapă cultură. Ti s’faţi ma largu, va s’videţ tu aestă carti, tră aţea că nu totna borgea-a instituțiilor s’bagă tu lucru. Tru prinţipiu, ea easti una ditu nai ma lărgurii inițiative di cartografiere pi cari minduimu s’li tindemu și la alti tipuri di instituții. Noi adrămu aestu lucru și tră ‘băgămu tu practico ună pripuniri di politică publică mutrinda aședzămintele culturale, di ita că nica ari cearei. Ari multi ONG-uri cari au ahurhită inițiativă di intervenție culturală și lipseaşti maş s’ndrupască dipu ptănu s’agiungă iu lipseaşti.”
Prezidentulu a Institutlui Național di Statistică, Tudorel Andrei, zbură ti avantajele aliştei cercetări, di scoasi tu migdani ndauă date statistice importante:
“Protlu lucru ta s’adari ghini easti s’ai ună misurari corectă, s’ai ună yilipseari a realitatillei și ma multu di ahâtu, s’ai ună bază di date cari s’hibă actualizată dzuuă di dzuuă. Altăturlie, cafi oară va u lomu ditu ahurhită, construim și nu știm iu himu și nu vas ă ştimu iu vremu s’agiundzemu. Ti pot să spunu mini ca statistician: ţi observăm? Că populația a Româniillei, ahurhinda ditu añilli 1970, ditu mediul a hoarăllei, ca pondire tru populația totală, scădzu multu pţănu. Armasimu tu atea plajă 46-50%. Viţiñilloi a noștri au ună pondire sumu 20%. Dimecu, noi avem ună pondire dipo a populațiillei. Altu averu ţi lu aflămu tu ţifrili statistice, mulță cilimeañi voru ta s’fugă ama, ti amărtie, avem ună populaţie auşită tru mediul rural. Sunt multe giudețe, maxusu anvărliga di București și anvărliga a mărloru căsăbadz, iu avem ună populație cu ilikia di mesi di cama di 48-50 di ani. Emu ţi serviciu cultural lipseaşti s’oferă colectivitatea locală, s’oferă statlu român aliştei populații auşită? Și aesta easti ună mare problemă: serviciul cultural lipseaşti s’hibă adresat andicra di ilikie ti persoanili ditu zona respectivă.”
Un alt invitat tru cadrul evenimentului, managerlu a Muzeului Național a Huryeatlui Român, Virgil Nițulescu, ne-a diclarat:
“Vrea s’avemu ananghi di mulță ani di dzăli di ună ahtari lucrare. Easti amărtie că tăş tora avem la dispoziție ună ahtari bază di date și ună ahtari analiză, tră atea că Institutul Național di Cercetare și Formare Culturală aesta faţi: faţi analize și discllidi terenul tră lansarea di politit publice. Institutul deadi aestă hălati cu un raport exhaustiv va u spunu, multu ghini structurat, reprezentativ, ună analiză multu serioasă ti catandisea a așezămintelor culturale ditu mediul rural. Ditu aestu punct nkisimu noi tra s’videmu ţi avemu ti adrari ma largu, căţe catandisea easti la nivel național. Maş tu ndauă comunități ditu văsilie există așezăminte culturale cari sunt tru ună catastisi multu bună, au ună activitate remarcabilă, sunt, bubukisiti, majoritatea a aședzărilor rurale ditu România sunt cu ixiki tu ţi mutreaşti infrastructură culturală funcțională și nu s’agărşimu că aclo băneadză ăscănţă concetățeni a noștri. Și statlu român, și pi ningă statul român autoritățile publice locale lipseaşti s’ndreagă condiții isa ti tuţ cetățenlli români, cari ţi s’hibă loclu tu cari băneadză.”
Managerlu a Bibliotecăllei Națională a Româniillei, Adrian Cioroianu, cundille ateali două mari cauze a situației actuală, reveninda la contribuția a sociologlui Dimitrie Gusti, ama aesta ca ună matimă di adză:
“Voi maş s’vă aduc aminti dauă lucruri: tru istorie, di regulă, trutotdiauna un efect are mai multe cauze. Ceea ce se trutâmplă acum cu această situație dizastruoasă a involuției culturăllei tru mediul rural easti rezultatul mai multor cauze. Pe di-o parte sunt cauze politice, sau mai bine spus politizarea excesivă a unor lucruri cari nu ar trebui politizate, cum ar fi educația, cultura, sănătatea, securitatea. O altă cauză easti îmbătrânirea. Aceasta easti ună cauză reală di cari oamenii di știință, statisticienii, zbuăsc și contra a curi nu maş că nu loăm misuri, ama niţi barimu nu discutăm ti misuri potu s’hibă loati. Noi zburămu ti Gusti și dispre anul aestu di grație 1921, când România eara dificitară ditu multi puncte di videală, ama eara trufloritoare ditu punctul di videală a natalitatillei. Ta s’hiu sincer, Europa tuta auşeaşti, și easti vahi prota problemă a lumillei modirne. Ama, vără turlie nu işiş tiplu di societate tru cari noi bănămu va s’alăxească? Soluția, ditu punctul a meu di videală, nu easti s’nă turnămu la Gusti. Gusti, tră anii 1920 fu un vizionar, noi lipseasti s’căftămu vizionarii di adză tră lumea di mâni.”
Autoru: Ion Puican
Armânipsearia: Taşcu Lala