Radio România Internațional

Tag: Nagorno-Karabah

  • Un anu di focu şi sãndzã

    Un anu di focu şi sãndzã

    2023 fu un an a polimlui. Nkisi cu aţelu ditu Ucraina, di agresiuni ali Rusie contra aluştui statu european, indipenditutu, membru al ONU. Tu 7 di sumedru, agresiunea Hamas contra-a Israelului aduţi unã criză mortală, cu dzãț di ñilli di victimi pãnã tora. Trei stămâñi ma ninti, unã iruşi ofensivă militară a Azerbaidjanlui aştirdzea problema-a Nagorno-Karabahlui ditu ligãturli internaţionali, di pi hartă şi ditu istorie. Tu aesti trei polimi snkisi cu fuviroasa armatã-arcaria-a topiloru ama trãñipserli ti țivilli ți eara sumu goada-a topiloru nu-avea dãnãseari.



    Ataca ali Rusiei contra ali Ucraina ahurhi, tru 2022, cu bombardamenti ți-lli lo pi napandica ațelli mpliñi di nãdii cari minduea că Putin nu va-lu treacä sinurlu a polimlui. Tu doilu anu di polimu bombardamentili agiumsirã naua turlie di alumtã-duelu. Ici țiva vãrã lucru tiñisitu, aoa avea mash mãkelu, maş fãnico, moarti şi sândzã. Ruşlli aminã ca orghilli racheti tu blocurli di locuinţi ditu Ucraina, cari eara minduiti ti kiro iriñeaticu, analti şi mşeati canda ti unä banã di eta XXI.





    Vãrnu nu minduea ca sum hlambura comunistã a unlui pretextu di aoa şi 80 di añi, aruşllii va sarucã topi tu cãsãbadzlli a ucrainieañilor, tu casili, şcolliurli, spitalili, bãserițli şi teatrili a lor. Tu aestu kiro sufilisescu dronili, ñiț mehanii-scãndille ți azboairã, şi ți poartã bãrutea-explozivu şi u-arucã pi oamiñi. Nãscãnti ori dronoli cu exploziv icã cumãț dit eali, maxus ațeali cari aspargu portul dunăreanu Izmail, cadu pi teritoriulu ali Românie. Dronili nu suntuu arodul ali tehnologie arusã, fostă sovietică, cã maş a importului ditu Iranlu teocratic, anti-occiditutalu.





    Tu altu capu ali Rusie, Azerbadjanlu nkisi unã babageanã ofensivă, cu bombardamente tru dişcllidiari, contra ali enclavã Nagorno-Karabah, statlu autoproclamatu Arţak a armeñilor ţi bãna aclo. Bombardamentili dişcllisirã ofensiva azeră cari nu ţãnu ma multu di unã dzuuã, neise tu 19 di yismãciuni 2023. Şi diapoa ahuhri purtarea iruşi a aţiloru cama di 100 di ñilli di armeñi ditu aestu reghionu. Timpulu şcurtu diadi izini ali ONU maş ta şi spunã gailelu. A daua dzuuã, ahuhrea nai ma hãirlãticã nãscãrseari etnicã, gulearea-a reghionlui di tuţ armeñilli ţi bãna aclo, tuti sumu fuvirsearea-a armatloru.





    Conflictulu di aclo ţãnea nica ditu kirolu sovieticu, ti aţea, girantul ti dãnãsearea a foclui şi ti ţãnearea a status-quo-ului eara tamamu Rusia, statlu mintitu di unu anu ş-giumitatti tu polimlu di agresiuni contra ali Ucrainã. Alliumtrea, Azerbaidjanlu easti ndrupãtu di Turchia, stat cumãndusitu cu mână di heru di un prezidentu cari nãpoi va s-u-bagã ideologia şi mentalitatea otomană. Aesta acã respectivlu imperiu di sorginti medievală nu easti ici popular pi aclo pri iu dumni, ditu inima ali Ungarie, până tu Eghiptu şi Palestina.





    Xikea di reacţie ali opinie publicã internaţionalã tu prublema armeñilor arifugaţ ditu Nagorno-Karabah poate s’hibã comparată maş cu prublema cetăţeañilor israelieni arãkiţ tu kirolu ali atacã Hamas ditu 7 di sumedru. S’alãxeaşti anlu şi elli armânu tu laea zãndani, după aproapea trei meşi di la lãhtãroasa atacã. Tu dzuua ali atacã, ñilli di rachete azbuirarã ditu Gaza cãtã Israelu, tu aestu kiro militanţãllii Hamas, altã turlie tut ţivill, nkisirã fãnicolu oclli ntroclli cu bãnãtorlli israelieni. Cama di unã ñille di morţã, cama di 200 di ostatiţ easti isapea lãhtãroasã a lãhtãroasãllei dzuuã tu cari anãmusitili sisteme israeliene di apărare avurã hãirea a unlui frigideru scos ditu priză.





    Inevitabila reacţie ufiţialã ţi ţi eara ananghi tu unã ahtari catastisi. Tu loc ca forţi militare speţiale, cum videm pritu filme, s’ascapã barimu ostatiţlli şi s’agudeascã maş teroriştii, s-tricu la idyili veclli bombardamente. Lucru cari nu nkidicã Hamasul să-şi ducã ninti lansarea di rachete contra ţivililor israelieni. Şi di unã parte, şi di alanta, oamiñi fãrã cãbati, nimintiţ tu conflictu, mllerli şi cilimeañilli, cheru cu bana proţlli. Anlu s’bitiseaşti cu disvãrtearea a aţiloru dauã polimi, aţelu ditu Ucraina şi aţelu ditu Gaza. Di Nagorno-Karabah cumu ţi s’hibã vãrnu numata ş-aduţi aminti. Vremu nu vremu nã minduim cumu di fu di cãbili declanşarea-a loru şi cum di easti imposibilă bitisearea-a aluştoru.





    Iuva nu vedz vãrã aumbrã di di empatie, o scamă di gãilipseari salami ti mira a oamiñiloru fãrã cãbati, acãtaţ tu aesti lãhtãroasi virsãri di sãndzã. Psihiatrilli ştiu ma ghini că imaginile pandemiillei, cu niputearea ali societati umanã şi ñillili, miliuñili di morţi, avurã zñii dezastruoase ti mentalu public. Pandemia nã nviţã cu unã realitate indiferentă ti bana a oamînilor, cu unã prişcãville mortală ţi poati sã s’facã pritu polimu, cu unã ti nipistipseari vulnerabilitate la mistificări, dupu cari armân moartea, distrudzirea şi trãñipsearea.


    Autoru: Marius Tiţa


    Armanipsearea: Tashcu Lala








  • Un an de foc şi sânge

    Un an de foc şi sânge

    2023 a fost un an al războiului. A continuat cel din Ucraina, de agresiune a Rusiei împotriva acestui stat european, independent, membru al ONU. La 7 octombrie, agresiunea Hamas împotriva Israelului a generat o criză mortală, cu zeci de mii de victime deja. Cu trei săptămâni mai devreme, o rapidă ofensivă militară a Azerbaidjanului ştergea problema Nagorno-Karabahului din relaţiile internaţionale, de pe hartă şi din istorie. În aceste trei războaie a fost dezlănţuită arma bombardamentului iar chinurile pentru civilii aflaţi sub bombe au devenit nesfârşite.



    Atacul Rusiei împotriva Ucrainei a început, în 2022, cu bombardamente ce i-au luat prin surprindere pe optimiştii care credeau că Putin nu va trece graniţa războiului. În al doilea an de război în Ucraina, bombardamentele au devenit noua formă de duel. Nimic nobil aici, doar masacru, moarte şi sânge. Ruşii trimit fără ezitare rachete în blocurile de locuinţe din Ucraina, care au fost gândite pentru vremurile de pace, înalte şi frumoase, ca pentru o viaţă de secol XXI.



    Nimeni nu şi-a închipuit că, sub steagul comunist al unui pretext de acum 80 de ani, ruşii vor arunca bombe în oraşele ucrainienilor, în casele, şcolile, spitalele, bisericile şi teatrele lor. Faza actuală se bazează pe drone, mici aparate zburătoare sinucigaşe, care transportă exploziv şi îl aruncă peste oameni. Uneori, dronele cu exploziv sau părţi din ele, mai ales cele care distrug portul dunărean Izmail, cad pe teritoriul României. Dronele nu sunt rodul tehnologiei ruse, fostă sovietică, ci al importului din Iranul teocratic, anti-occidental.



    La alt capăt la Rusiei, Azerbadjanul a declanşat o ofensivă masivă, cu bombardamente în deschidere, împotriva enclavei Nagorno-Karabah, statul autoproclamat Arţak al armenilor ce locuiau acolo. Bombardamentele au deschis ofensiva azeră care a durat mai puţin de o zi, 19 septembrie 2023. Şi a fost urmată de plecare grăbită a peste 100 de mii de armeni din această regiune. Timpul scurt a permis ONU doar să îşi exprime îngrijorarea. A doua zi, începea cea mai eficientă curăţare etnică, golirea regiunii de toţi armenii care trăiau acolo, totul sub ameninţarea armelor.



    Conflictul de acolo dura din vremurile sovietice, de aceea, girantul încetării focului şi a menţinării status-quo-ului era chiar Rusia, statul implicat de un an şi jumătate în războiul de agresiune împotriva Ucrainei. În schimb, Azerbaidjanul este susţinut de Turcia, stat condus cu mână de fier de un preşedinte care vrea să reactiveze ideologia şi mentalitatea otomană. Asta deşi respectivul imperiu de sorginte medievală nu este deloc popular pe acolo pe unde a domnit, din inima Ungariei, până în Egipt şi Palestina.



    Lipsa de reacţie a opiniei publice internaţionale în problema armenilor refugiaţi din Nagorno-Karabah poate fi comparată doar cu problema cetăţenilor israelieni răpiţi în timpul atacului Hamas din 7 octombrie. Se schimbă anul şi ei rămân în neagra detenţie, după aproape trei luni de la cumplitul atac. În ziua atacului, mii de rachete au zburat din Gaza spre Israel, în timp ce militanţii Hamas, altfel tot civili, au declanşat un masacru faţă în faţă cu civilii israelieni. Peste o mie de morţi, peste 200 de ostateci este bilanţul cumplitei zile în care celebrele sisteme israeliene de apărare au avut eficienţa unui frigider scos din priză.



    Inevitabila reacţie oficială a fost şi ea lipsită de eficienţa necesară într-o astfel de situaţie. In loc ca forţe militare speciale, cum vedem prin filme, să recupereze măcar ostatecii şi să lovească doar teroriştii, s-a trecut la aceleaşi vechi bombardamente. Fapt care nu a împiedicat Hamasul să-şi continue lansarea de rachete împotriva civililor israelieni. Şi de o parte, şi de alta, oamenii nevinovaţi, neimplicaţi în conflict, femeile şi copiii, pier primii. Anul se încheie cu desfăşurarea din plin a celor două războaie, cel din Ucraina şi cel din Gaza. De Nagorno-Karabah oricum nu îşi mai aminteşte nimeni, nimic. Inevitabil ne gândim cum de a fost posibilă declanşarea lor şi cum de este imposibilă încheierea acestora.



    Nicăieri nu vezi o umbră de empatie, o scamă de îngrijorare sinceră pentru soarta oamenilor nevinovaţi, prinşi în aceste demente vărsări de sânge. Psihiatrii ştiu mai bine că imaginile pandemiei, cu neputinţa societăţii umane şi miile, milioanele de morţi, au avut efecte dezastruoase asupra mentalului public. Pandemia ne-a obişnuit cu o realitate indiferentă la viaţa oamenilor, cu o violenţă mortală ce devine posibilă prin război, cu o incredibilă vulnerabilitate la mistificări, în urma cărora rămân moartea, distrugerea şi suferinţa.

  • Arifugarea-a Armeñiloru

    Arifugarea-a Armeñiloru


    Cărvăñi tsi nu au bitisită, cu bănători armeañi, ţi s’tragu azvarna, ama cu oamiñi dupu elli armãtusiţ. Acă vahi va s’mindueşţă că easti zborlu ti cadhuri adrati tamamu tora, ama dupu strañi akicăsimu că suntu multu ma veclli. Suntu cama di unu seculu, tru Imperiul Otoman, cându ñilli, dzăţ di ñilli, suti di ñilli, ñilli di ñilli di armeañi fură avinaţ ditu locărli iu bãna, furã vãtãmaţ, trãñipsits, mãchilipsits di oamiñi icã di niagiundzeri/ ixiki, ambãiraţ și fuvirsiţ di autoritățli a Imperiului Otoman cari avea agiumtă tu oarili ditu soni. Mãkilipsirea și fuvirsearea-a armeañilor faptă di otomañi, nica şi a aţiloru di Istanbulu, avea loată silã tu kirolu anda Imperiul eara pi cali ta s’keară.



    Tru kirolu a Protlui Polimu Mundialu agiumsi tu kipitã, hiinda vătămaţ cama di ună miuliuni di armeañi. Xeñilli, maxus pistimeñilli, eara aflaţ căbati ti kirerli a Imperiului și agiundzea s’hibă aţelloi ţaki, ţi lipsea s’da giueapi. Catastisea agiumsi ma greauă căndu Turchia intră tru polimu tu suţată cu Puterli Tsentrali și u-aputrusi Arusia. Otomañilli ahurhiră să-lli poartă tu numiru mari armeañilli nica și alti veclli mileţ embistimeni, tru catastisi di mãkilipsiri. Ari cabaia, neisi, multi imagiñi și mărtirii că lucărli s’au faptă tu ahurhita di seculu XX.



    Dupu Protlu Polimu Mundialu, catastisea agiundzi s’hibă nica ş-ma multu, ndilicată. Turchia triţea di la un cratu anviklleatu, la ună ripublică naționalistă. Cătă tu aratsili a cumatăllei asiatică, ali Turkie, presia/ zorlea arusească, deapoa sovietică, agiundzea s’hibă lăhtăroasă. Tru 1920, Armeñia indipendentă tră şcurtu kiro, eara ancurpilleată tru Uniunea Sovietică. Cătă tu bitisita ali Uniuni Sovietică, ţi s’avea agiumtă cătă tu 1991, conflictul armeano-azeru tu enclava Nagorno-Karabah numata putu s’hibă ţănutu tu fărnuri.



    Reghionlu ţi eara tu niakicăseari fu thimilliusitu tru 1923, dimecu aoa şi unu seculu, cu bănători armeañi, tu numirlu nai cama mari, ama tru cadurlu a Azerbaidjeanlui sovieticu. Eara urnekea stalinistă ti ampuliseari ună-alantă anamisa di populi. Baş tru kirolu a reghimlui autoritar sovietic, añilli 70, armeañilli căftară, s’hibă faptă ună, cu cratlu armean, enclava Nagornãi-Karabah, iu elli eara tu ma marli numiru. Ampulisearea armatã ditu enclavă ahurhi diznău dupu ampărțarea și kirearea ali Uniuni Sovietică, tru 1991.



    Alumtili ditu soni, nãpoi nkisiră tu 2020, anlu anda ahurhea pandemia. Arusia băgă ună iriñe nu dipu limbidă, ama dusi la dănăsearea-a alumtiloru. Nica cali tsi liga reghionlu, tsi eara tu niakicãseari, cu Armeañia, di mari simasie ti existența-aţiloru cama di ună sută di ñilli di armeañi ditu Nagorno-Karabah, agiumsi sumu cumandulu ali askeri arusească, garantulu a akicãsearillei di iriñe ditu 2020. Aesta nu nkidică Azerbaidjanlu cã, preayalea ayalea, s-aputrusească calea ţi liga Armeañia di Nagorno-Karabah, apufusindalui unã blocadă limbidã.



    Ninti ndauă dzăli, ahurhi unã ofensivă, ca kiritlu, contra a reghionlui stuhinatu di blocada azeră, cu bombardamenti babageani, ași fu priloatu controlu acutotalui tu reghionu. Armeañilli ditu Nagorno-Karabah năpoi u-acăţară calea arifugarillei, năpoi dzăţ di ñilli di armeañi ș-alăsară casili ta s’acaţă calea a xinitiillei, avinaţ di polimu și armati. Tru ma marea parte, aestă acțiune cari alăxeaşti catandisea etnică tru unu reghionu multu di multu apresu, dipu pţănu fu acăţată tu isapi di opinia publică internațională. Părțăli ţi suntu tu ampuliseari şi spunu minduita andicra di catastisea di tora, ama, pânu tru soni, avemu dininti unu planu di ximutari, tu numiru mari, a unăllei populație, dupu ună atacă armată, cu bombardamente, cari alăxescu autoritatea locală.



    Dupu un seculu, năpoi agiumsimu să zburămu ti polimu și arifugaţ, ti etnie și pistea relighioasă. Sinferurli a politiclui și ateali di cratu s’adună tru mintireaşi explozivi tră oamiñi și ti bana-a loru. Tru 2020, Rusia făţea iriñea tru Caucaz, ama tru 2022 u-aputrusi Ucraina și tricu di partea-a aţiloru cari facu polimu. Ma s’ari fută vărăoară imparțială, Rusia u-angrică ziya, dupu nkisita-a polimlui ditu Ucraina, tru favoarea-a azerloru și a aliațloru a loru.



    Amintaticlu golu ali Arusie fu aţelu că, ma ş-lo borgea ta s’u-ţănă iriñea anamisa di azeri și armeañi, u-scoasi ditu isapi implicarea ONU, cu borgi limbidz tru dumenea ti ţãnearea ali iriñe, nica şi ali Uniuni Europeană, aestă scuteari ditu isapi. Alliumtrea, polimu și bombardamente, enclavi asparti/ kiruti și arifugaţ, e, unu ahtari lucru nu easti ti pistipseari, si s’veadă tu seculu XXI.



    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala







  • Exodul armenilor

    Exodul armenilor

    Siruri lungi de civili armeni se târăsc,
    urmate de oameni înarmați. Deși s-ar putea crede că este vorba de fotografii
    făcute chiar acum, după haine înțelegem că sunt mult mai vechi. Sunt de acum
    mai bine de un secol, în Imperiul otoman, când mii, zeci de mii, sute de mii,
    mii de mii de armeni au fost alungați din locurile unde își duceau traiul, au
    fost omorâți, maltratați, torturați de oameni sau de lipsuri, violați și
    abuzați de autoritățile Imperiului otoman care își trăia ultimele clipe.
    Masacrarea și persecutarea armenilor de către otomani, inclusiv a celor din
    Istanbul, s-a intensificat pe măsură ce Imperiul decădea. În timpul Primului
    Război Mondial a atins apogeul, fiind uciși mai bine de un milion de armeni. Străinii,
    mai ales creștinii, erau făcuți responsabili de pierderile Imperiului și
    deveneau țapi ispășitori. Situația s-a agravat când Turcia a intrat în război
    de partea Puterilor Centrale și a atacat Rusia. Otomanii au trecut la
    deportarea masivă a armenilor și a altor vechi populații creștine, în condiții
    de exterminare. Există o mare cantitate de imagini și mărturii pentru că
    faptele se petrec la începutul secolului XX.

    După Primul Război Mondial ,situația
    geopolitică devine extrem de complexă. Turcia trecea de la un stat învechit, la
    o republică naționalistă În nordul părții asiatice a Turciei presiunea rusă,
    ulterior sovietică, era teribilă. În 1920, Armenia independentă pentru scurt
    timp, a intrat în componența Uniunii Sovietice. Spre sfârșitul Uniunii
    Sovietice, survenit în 1991, conflictul armeano-azer asupra enclavei Nagorno-Karabah
    nu au mai putut fi ținute în frâu. Regiunea în dispută a fost creată în 1923,
    deci acum un secol, ca o regiune autonomă cu o populație armeană în proporție
    uriașă, dar în cadrul Azerbaidjanului sovietic. Era stilul stalinist de
    învrăjbire între popoare. Chiar în timpul regimului autoritar sovietic din anii
    70, armenii au cerut alipirea enclavei Nagorno-Karabah, unde erau majoritari,
    la statul armean. Conflictul armat din enclavă a fost reluat după împărțirea și
    dispariția Uniunii Sovietice, în 1991. Ultima dată, reizbucnirea luptelor a
    avut loc în 2020, anul pandemiei. Rusia a apărut în ecuație și a impus o pace
    nu prea clară, dar care a dus, totuși, la încetarea luptelor. Coridorul
    minuscul care lega regiunea în dispută de Armenia, vital pentru existența a mai
    bine de o sută de mii de armeni din Nagorno-Karabah, a trecut sub controlul
    armatei ruse, garant al acordului de pace din 2020. Asta nu a împiedicat
    Azerbaidjanul ca, treptat, să ocupe culoarul ce lega Armenia de
    Nagorno-Karabah, instalând o blocadă clară.

    Cu câteva zile în urmă a fost
    lansată o ofensivă fulgerătoare împotriva
    regiunii sufocate de blocada azeră, cu bombardamente masive, și a fost
    preluat controlul total al regiunii. Armenii din Nagorno-Karabah au plecat din
    nou în refugiu, din nou zeci de mii de armeni și-au părăsit casele pentru a apuca
    pe drumul bejeniei, alungați de război și arme. În mare parte, această acțiune
    care schimbă structura etnică într-o regiune extrem de inflamabilă a trecut
    prea puțin băgată în seamă de opinia publică internațională. Părțile implicate
    își publică poziția față de situația actuală, dar, până la urmă, asistăm la o
    acțiune de mutare în masă a unei populații, în urma unei acțiuni armate, cu
    bombardamente, care schimbă autoritatea locală. După un secol, vorbim iar în
    termeni de război și refugiați, de etnie și religie. Interesele politice și de
    stat se adună în amestecuri explozive pentru oameni și viețile lor. În 2020,
    Rusia făcea pacea în Caucaz, dar în 2022 a invadat Ucraina și a trecut de
    partea celor care fac război. Dacă a fost vreodată imparțială, Rusia a înclinat
    balanța, după declanșarea războiului din Ucraina, în favoarea azerilor și a
    aliaților lor. Singurul succes al Rusiei a fost că, asumându-și sarcina
    păstrării păcii între azeri și armeni, a scos din calcul implicarea ONU, cu
    sarcini clare în domeniul menținerii păcii, sau chiar a Uniunii Europene. În
    rest, război și bombardamente, enclave șterse și refugiați, ceea ce nu credeam
    să mai vedem în secolul XXI.

  • Conflictul din Caucaz

    Conflictul din Caucaz

    Tinerii prezentatori de ştiri
    au avut, la început, mici probleme în a pronunţa acest nume cu sonorităţi
    ruso-sovietice: Nagorno-Karabah. Acum trei decenii, când Uniunea Sovietică se
    chinuia să dispară, Nagorno-Karabah era o prezenţă obligatorie în buletinele de
    ştiri din întreaga lume. Ulterior, a lansat moda conflictelor îngheţate. Regiunea a devenit titlu de conflict încă din 1988, când Uniunea Sovietică şi
    întreaga sa politică oficială de prietenie între popoare, chiar şi cu forţa,
    era încă în vigoare.

    De fapt, conflictul între armenii creştini şi azerii
    musulmani este mult mai vechi, din vremea când la Moscova domnea un ţar
    adevărat. Perioada sovietelor a făcut din Armenia şi Azerbaidjan două dintre
    cele 15 republici unionale, vecine şi cu multe probleme de convieţuire. Dar
    azerii şi armenii mai trăiesc şi în alte două teritorii rămase în afara
    statelor lor naţionale. Azerii au o republică autonomă, numită Nahicevan, care
    aparţine Azerbaidjanului dar se află dincolo de Armenia, neavând nicio legătură
    terestră sau punct comun cu Azerbaidjanul. În schimb, în Azerbaidjan este o
    regiune cu populaţie dominant armeană, Nagorno-Karabah, care a avut un statut
    de autonomie, în vremurile sovietice. A pierdut acest statut, în momentul descompunerii
    URSS, iar armenii din regiune au proclamat independenţa separatistă în 1994.

    În
    25 de ani, situaţia internaţională a evoluat de o manieră excepţională astfel
    că Nagorno-Karabah a rămas o pagină uitată a istoriei, îngheţată într-o
    situaţie de facto, aşa cum au apărut multe în spaţiul fost sovietic. Deşi
    retrasă din atenţia publică, problema Nagorno-Karabah a beneficiat de mai multe
    iniţiative, proiecte şi negocieri.

    În 2006, chiar la Bucureşti, cu ocazia unei
    reuniuni la nivel înalt a Organizaţiei pentru Cooperare Economică în Marea
    Neagră, preşedinţii celor două state în conflict, Armenia şi Azerbaidjan, s-au
    întâlnit pentru negocieri asupra statutului regiunii Nagorno-Karabah. Dar, la
    un moment dat, în acest an, ştirile despre COVID 19 au început să se amestece
    cu cele despre reluarea unui vechi conflict armat într-o regiune cu nume greu
    de pronunţat. Deşi de necrezut, într-adevăr, conflictul din Nagorno-Karabah a
    fost reactivat, pe vechile baze şi principii, de parcă nu a încetase niciodată.
    Probabil, tocmai această pauză, de un sfert de secol, ne-a făcut să credem că
    pacea a revenit definitiv.

    Sfârşitul lunii septembrie, însă, a adus adevărate
    lupte între armatele celor două state, Armenia şi Azerbaidjan. Reactivarea
    conflictului are o imagine perfect adusă la zi, cu un război informatic intens,
    încât cu greu se poate spune care este realitatea. În plus, participă la
    conflict, se pare că inclusiv prin implicare militară, cele două mari puteri care
    de două-trei secole încearcă să îşi impună dominaţia în regiune.

    Turcia şi
    Rusia sunt actorii esenţiali ai secolului al XlX-lea dar şi a celui XXl, aflat
    la început. Atât Moscova cât şi Ankara îşi propun să reînvie vechiile imperii,
    cel ţarist, ortodox, şi cel otoman, musulman, punând în aplicare politici
    externe deloc departe de vremurile trecute.

    Pe lângă factorii militari şi
    economici, ecuaţia actuală este dominată şi de influenţa religioasă, la fel de
    divizată, după liniile contemporane. Imaginea actuală a conflictului
    azero-armean numit generic Nagorno-Karabah este cea a unui conflict vechi care
    nu este luat în serios dar care, la o radiografie atentă, arată toate
    pericolele cu care se confruntă această regiune complicată.

  • Consiliul de cooperare UE – Azerbaidjan

    Consiliul de cooperare UE – Azerbaidjan

    Consiliul de cooperare a revizuit stadiul relațiilor dintre Uniunea Europeană şi Azerbaidjan în cadrul Parteneriatului estic și al politicii europene de vecinătate. Ambele părți au salutat lansarea negocierilor referitoare la un nou acord bilateral, precum și la prioritățile parteneriatului și au căzut de acord asupra necesității de a încheia rapid aceste negocieri. S-a discutat despre importanța de a accelera aderarea Azerbaidjanului la Organizaţia Mondială a Comerţului, întrucât ar ajuta atât în procesul de reformă economică din această țară, cât și la dezvoltarea și la diversificarea economiei sale. În privinţa comerțului și a cooperării sectoriale, ambele părți au subliniat importanța strategică a coridorului sudic al gazelor.


    Dincolo de chestiunile economice, Uniunea Europeană și Azerbaidjanul au abordat provocările în materie de democrație, stat de drept, drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv în ceea ce privește libertatea de exprimare și de asociere. Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini: Am pus în discuţie astăzi şi democraţia, statul de drept şi respectarea drepturilor omului, ca parte a unei fundaţii solide a unei relaţii reciproc avantajoase. Uniunea Europeană a subliniat încă o dată că punerea integral în practică a angajamentelor internaţionale de către Azerbaidjan este vitală. Acest lucru înseamnă aplicarea recomandărilor legate de legea electorală, de libertatea de ascociere, de expresie, de aliniere la standardele internaţionale, în special în contextul actual, preelectoral, în care a intrat Azerbaidjanul.


    Dna Mogherini a reafirmat disponibilitatea Uniunii Europene de a sprijini în continuare dezvoltarea instituțiilor democratice din Azerbaidjan.

    Consiliul de cooperare a analizat, de asemenea, conflictul din Nagorno-Karabah și o serie de aspecte regionale. Uniunea a reafirmat că situația actuală nu poate dura, iar conflictul nu poate fi rezolvat pe cale militară, fiind nevoie de o soluționare politică rapidă, în conformitate cu dreptul internațional.

    S-a discutat, totodată, despre cooperarea în domeniul transportului, şi mai ales despre negocierile în curs, asupra unui acord privind un spațiu aerian comun. Consiliul de cooperare a apreciat că inaugurarea, anul trecut, a căii ferate Baku-Tbilisi-Kars a reprezentat un progres esențial în interconectarea rețelelor de transport între Uniunea Europeană, Turcia, Georgia, Azerbaidjan și Asia Centrală.

    Au fost abordate și domenii precum sistemul judiciar, educația, acțiunile climatice și mediul, inclusiv cooperarea în contextul regional al Parteneriatului estic.


  • Nachrichten 03.04.2016

    Nachrichten 03.04.2016

    In Rumänien hat der Staat im ersten Quartal dieses Jahres um 6% mehr Einnahmen gehabt als die ursprüngliche Schätzung. Nach vorläufigen Daten seien die Einnahmen aus der Mehrwertsteuer sogar um fast 10% gestriegen, so Finanzministerin Anca Dragu. Ihr zufolge sei dies eine kombinierte Folge von Steuerentlastung, Wirtschaftswachstum und freiwilliger Einhaltung von Steuerverpflichtungen.



    An diesem Sonntag feiert Rumänien 12 Jahre NATO-Mitgliedschaft. Das Verteidigungsministerium veranstaltete einen Tag der offenen Türen und mehrere demonstrative Übungen und Ausstellungen. Der NATO-Beitritt gilt als großer zeigenössischer außenpolitischer Erfolg, sagte Präsident Klaus Iohannis in einer Botschaft zu diesem Anlass. Die Stärkung der Relevanz und der Wirksamkeit der NATO sei ein zentraler Bestandteil der euroatlantischen Sicherheit; Rumänien verwerte dabei sein gut abgezeichnetes strategisches Profil und trage aktiv zu den Missionen und Operationen des Bündnisses bei, so der Präsident.



    Der Brüssler internationale Flughafen Zaventem hat am Sonntag seinen Betrieb teilweise wieder aufgenommen. Er war fast zwei Wochen geschlossen worden, weil eine Bombe im Zuge der Attentate in der belgischen Hauptstadt das Abflugterminal zerstört hatte. Der Flughafen fertigt jährlich über 23 Millionen Passagiere ab, die Schließung verursachte Verluste von täglich 5 Mio Euro. Die Wiederaufnahme des Betriebs wurde möglich, nachdem die Gewerkschaften der Flughafenpolizisten und die Regierung schärfere Sicherheitskontrollen vereinbart hatten. Die Fluggäste werden nun vor dem Betreten des Flughafengebäudes kontrolliert. Zu dem Checkin-Bereich sollen nur Personen mit Ticket und Ausweis zugelassen werden. Auch das Gepäck wird vor dem eigentlichen Flughafenbereich kontrolliert. Der Flughafen soll vorerst nur per Taxi oder eigenem Fahrzeug erreichbar sein.



    Bei den schwersten Kämpfen seit Jahren um die armenische Enklave Nagorno Karabah in Aserbaidschan sind am Samstag mindestens 30 Menschen getötet worden. Trotz internationaler Mahnungen gingen die Gefechte am Sonntag zunächst weiter. Russland, seit Jahren Vermittler im Konflikt, forderte die Einstellung der Gefechte. Beide Seiten werfen sich gegenseitig vor, den Waffenstillstand gebrochen zu haben. Nach dem Zerfall der Sowjetunion kamen im Krieg um die Enklave bis 1994 rund 30.000 Menschen um.