Radio România Internațional

Tag: Napoleon

  • Aceşti români care au făcut Franţa, aceşti francezi care au făcut România”

    Aceşti români care au făcut Franţa, aceşti francezi care au făcut România”

    După
    patru luni de evenimente prin care țara noastră a dezvăluit Franței o imagine
    inedită, creativă și inovatoare, Sezonul România – Franța a fost inaugurat pe
    18 aprilie în România, urmând să se desfăşoare în peste 30 de orașe.
    Expoziţiile Dessine-moi la guerre. 1914 – 2014: desene din presă despre
    conflictele secolelor XX şi XXI (deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României),
    Eli Lotar (1905-1969) (deschisă la Muzeul Colecţiilor de Artă, în colaborare
    cu Muzeul Naţional al Literaturii (MNLR), Aceşti români care au făcut Franţa,
    aceşti francezi care au făcut România (pe gardul MNAR), Specii de spaţii
    (lucrările de artă din colecţia de artă contemporană Société Générale de la Muzeul
    Naţional de Artă a României) sunt câteva dintre evenimentele care au deschis
    sezonul România – Franța la Bucureşti.

    Am vorbit cu Marcela Feraru, curatorul
    expoziţiei Românii care au făcut Franța, francezii care au făcut România – 100
    de ani de intimitate despre acest proiect care şi-a propus să readucă în
    atenţie opera scriitorilor, oamenilor de știință, artiștilor, actorilor,
    muzicienilor, arhitecților sau compozitorilor care au țesut legături
    indestructibile între Franța și România. Românii care au făcut Franța,
    francezii care au făcut România – 100 de ani de intimitate este o expoziție
    pedagogică (fotografie și text) reprezentând marile personalități române din
    Franța și franceze din România care, de-a lungul istoriei, au participat la
    construcția și strălucirea culturală a celor două țări. Expoziția retrasează
    prezența marilor personalități române în Franța și franceze în România.
    Intenția proiectului este aceea de a pune în lumină opera scriitorilor,
    oamenilor de știință, artiștilor, actorilor, muzicienilor, arhitecților sau
    compozitorilor care au reușit să construiască legături indestructibile între
    Franța și România. Elena Văcărescu, Sarmiza Bilcescu, Ion Cantacuzino,
    Constantin Brâncuși, Anna de Noaille, Martha Bibescu, George Enescu, Elvira
    Popescu, Tristan Tzara, Benjamin Fondane, Emil Cioran, Eugen Ionesco, Mircea
    Eliade, Sergiu Celibidache, Virgil Gheorghiu, Horia Damian, Ștefan Lupașcu,
    Henri Coandă sunt câteva dintre numele
    care au reușit să creeze această legătură.

    Marcela Feraru, curatorul expoziției
    Românii care au făcut Franța, francezii care au făcut România – 100 de ani de
    intimitate. Foarte greu am făcut această selecţie şi
    am regretat foarte tare de fiecare dată când a trebuit să las deoparte o
    personalitate. Pentru că a trebuit să mă limitez la cincisprezece personalităţi
    române şi cincisprezece personalităţi franceze, iar dacă vorbim de românii care
    au venit şi au creat în Franţa, numărul lor este impresionant. Astfel că până
    la urmă am fost constrânsă de acest număr şi am vrut neapărat să prezint şi câteva
    femei care şi-au pus amprenta asupra culturii franceze, chiar dacă unele dintre
    ele nu mai sunt astăzi atât de cunoscute. De exemplu, Sarmiza Bilcescu, prima
    femeie avocat din lume, care a obținut licența în drept la Universitatea din
    Paris și prima femeie din lume cu un doctorat în drept. De asemenea,
    scriitoarea română stabilită în Franța, Elena Văcărescu, Anna de Noailles,
    scriitoare și poetă franceză de origine română.

    Cine mai știe în România că fața actuală a Bucureștiului se
    datorează marilor arhitecți francezi – de la Ateneul Român la sediul Băncii
    naționale sau a Politehnicii? Că unirea principatelor și crearea instituțiilor
    moderne ale tinerei Românii i se datorează împăratului francezilor, Napoleon al
    III-lea? Sau că generația pașoptistă a fost educată, la Paris, de Edgar Quinet
    și Jules Michelet, care au scris minunate cărți consacrate României?… Cioran,
    Eliade, Brâncuși. Toata lumea cunoaște aceste nume, dar câți știu în Franța că
    aceștia sunt români? Cine își mai amintește ca Dadaismul a fost creat de un
    român, Tristan Tzara? Că motorul cu reacție a fost inventat de un alt român,
    Henri Coandă?

    Marcela Feraru, curatorul expoziției Românii care au făcut
    Franța, francezii care au făcut România – 100 de ani de intimitate. Elvira Popescu, una dintre marile actriţe, spre sfârşitul vieţii
    directoare directoare la Théâtre Marigny și Théâtre de Paris, îşi cultiva
    accentul românesc, care îi dădea un farmec aparte şi care o făcea şi mai
    îndrăgită de publicul francez. Ştim cu toţii că, din păcate, situaţia s-a
    degradat în perioada comunistă şi în anii care au urmat Revoluţiei. Dar de
    câţiva ani tot mai mulţi români au venit aici, români care muncesc uneori şapte
    zile pe săptămână, unii dintre ei în construcţii, alţii făcând menajul, dar şi
    foarte mulţi intelectuali, arhitecţi, medici. Marea comunitate a medicilor
    români din Franţa a devenit o comunitate atât de numeroasă, încât o depăşeşte
    pe cea a medicilor francofoni.

    Expoziția
    Aceşti români care au făcut Franţa, aceşti francezi care au făcut România,
    prezentată pe grilajele Muzeului Național de Artă al României, merge în
    întâmpinarea publicului. Este prezentată în trei limbi – română, franceză și
    engleză – pentru a fi accesibilă tuturor.

  • Bessarabien: Spielball der Mächte im russisch-türkischen Frieden von 1812

    Bessarabien: Spielball der Mächte im russisch-türkischen Frieden von 1812

    Die alte russisch-türkische Rivalität verkomplizierte die Verhältnisse in diesem Teil Europas. Durch den Vertrag von Tilsit von 1807 willigte Napoleon I. ein, dass Russland die rumänischen Fürstentümer Moldau und Walachei besetzt, falls das Zarenreich über die Osmanen siegt. Nach sechs Jahren Krieg unterschrieben die Mächte einen Friedensvertrag in Bukarest, am 28. Mai 1812. In der bekannten Karawanseray des Armeniers Manuc wurde die Annektierung Bessarabiens besiegelt, also des Streifens zwischen Pruth und Dnjestr. Unter welchen internationalen Voraussetzungen verhandelt wurde, erzählt Andrei Cuşco von der Universität Chişinău:



    Es kommt also offensichtlich zur Teilung des Fürstentums der Moldau. Die Annektierung findet zu einem für das Russische Reich sehr kritischen Zeitpunkt statt, im Kontext der Vorbereitung der Invasion Napoleons. Der seit 1806 dauernde russisch-türkische Krieg musste schnellstmöglichst beendet werden. Das ist die Priorität, die den damaligen Ablauf der Ereignisse erklärt. Die Pläne des russischen Reiches waren ja ambitionierter, es ging um die Besetzung beider rumänischer Fürstentümer. Darum ging es auch bei den Verhandlungen zwischen Zar Alexander I. und Napoleon vor 1812. Später einigte man sich nur auf die Moldau. Gegen Frühling 1812 waren die Russen bereit, einzulenken. Die Ereignisse überstürzten sich, sie gaben sich mit der Moldau allein zufrieden, allerdings bis zur Grenze auf dem Sereth-Fluss.“




    Das Zarenreich gab also schrittweise nach und musste sich letztendlich dem Druck des Moments beugen und sich nur mit dem Ostteil der Moldau zufriedengeben, sagt Andrei Cuşco.



    Warum wurde der Pruth zur Grenze? Weil Zar Alexander I. es so seinen Unterhändlern vorgegeben hatte. Der zukünftige Marschall und Napoleon-Besieger Michail Kutusow und der später in Bukarest eingetroffene Admiral Tschitschagow sagten klar, dass der Pruth die maximalste Konzession der russischen Seite sei. Am 28. Mai 1812 entstand also aufgrund des Friedens von Bukarest eine neue Region, die damals noch nicht Bessarabien hie‎ß. Im ersten Jahr der Besatzung hie‎ß sie einfach »Moldau jenseits vom Dnjestr«. Das hatte weder geographisch noch historisch und auch nicht territorial irgendwelche Tradition. »Bessarabien« war ursprünglich nur der Namen des südlichen Teils, des Budschaks, der bis zum russisch-türkischen Krieg von den Tataren besetzt war.“




    Manche Historiker sind aufgrund der Dokumente zur Auffassung gelangt, dass der Verlust des Ostteils der Moldau auf das stümperhafte Vorgehen der osmanischen Unterhändler zurückzuführen sei. Hätten sie die Unterschreibung des Friedens weiter verzögert, hätten die Russen nicht einmal dieses Gebiet annektiert.



    Es wird auch gesagt, dass man vielleicht die Teilung der Moldau hätte vermeiden können, wenn nur der Sultan einige Monate bis zur Invasion Napoleons gewartet hätte. Das kann man so direkt nicht beantworten, aber es gab mehrere Möglichkeiten, die man berücksichtigen kann — was sich tatsächlich zugetragen hat, ist nur eine davon“, meint Andrei Cuşco — so könne man ihm zufolge auch spekulieren, was passiert wäre, wenn die Russen die gesamte Moldau annektiert hätten. Es sei nicht auszuschlie‎ßen, dass das gesamte rumänische Nationalgefüge nicht in der Form entstanden wäre, in dem wir es heute kennen, sagt der Historiker. Russland war damals in voller Expansion und nicht zu halten. Andrei Cuşco sieht deshalb auch einen Lichtblick im Dunkeln der Annektierung:



    Es ist wenig wahrscheinlich, dass die Russen am Dnjestr Halt gemacht hätten, diese Grenze hatten sie bereits 1792 erreicht. Diese Version der Ereignisse hat für die moldauische Eliten ein Dilemma angeregt, für die Bevölkerung weniger. Der westliche Teil der Moldau hat gerade deshalb eine Vereinigung mit der Walachei angestrebt, um einen Gegenpol zu Russland zu schaffen. Die Annektierung von 1812 hat das Projekt der Vereinigung der rumänischen Fürstentümer gewisserma‎ßen beschleunigt — dahingehend haben wir eine positive Konsequenz.“




    Aus Sicht der Menschen in Bessarabien führten die Ereignisse natürlich zu neuen Komplikationen, meint Andrei Cuşco. Die östlichen Gebiete koppelten sich ab. Trotz enger Verbindungen zu den gleichsprachigen Menschen östlich des Pruth war 1848 Bessarabien vollständig in Russland integriert.

  • “J’ai rencontré un être humain, un comédien qui nous a montré pourquoi il est si grand !”

    “J’ai rencontré un être humain, un comédien qui nous a montré pourquoi il est si grand !”

    Début août, la ville hongroise de Szeged a accueilli une nouvelle édition de son Festival de théâtre en plein air, avec une attraction absolue à laffiche – le Français Gérard Depardieu. Il incarnait lempereur Napoléon I dans lopéra comique “Háry János”, composée en 1925-1926 par un des plus importants compositeurs hongrois et européens de lépoque, Zoltán Kodály. C’est lhistoire dun hussard de larmée austro-hongroise, un homme à limagination débordante, qui ne lésine pas sur lembellissement de ses faits darmes et de ses conquêtes amoureuses, dont limpératrice Marie-Louise, épouse de Napoléon. Un univers attachant qui ne fait plus la distinction entre mensonge et vérité, fantaisie et réalité, transformé en une super production par le metteur en scène Attila Béres. Porté aux nues par public et critique pour ce spectacle, lartiste roumano-hongrois devient ainsi un des rares metteurs en scène de lEurope Centrale et de lEst à avoir travaillé avec une star de la scène occidentale. Attila Béres raconte cette expérience.