De mai puțin de două săptămâni au avut nevoie
talibanii pentru a prelua controlul în Afganistan, la jumătatea lunii august,
pe fondul retragerii miltarilor străini care au acționat în această țară în
ultimele două decenii. Desfășurate la scurt timp după atentatele din SUA din 11
septembrie 2001, trupele americane, alături de cele aliate din NATO, și-au
încheiat misiunea, iar odată cu retragerea militarilor străini – sărbătorită de
militanții islamiști drept o victorie – situația s-a degradat accelerat,
ridicând și mai multe semne de întrebare în legătură cu viitorul acestei țări
și nu numai. Era previzibilă o astfel de evoluție în Afganistan?
Analistul militar
Radu Tudor, invitat la Radio România, consideră că da Era absolut previzibilă și, din păcate, o misiune pe care eu o
consider de succes timp de peste 20 de ani, misiune realizată inițial sub
comandă americană, intitulată Enduring Freedom, apoi realizată și cu
participarea, implicarea și coordonarea NATO, și a ONU, spuneam o misiune de
succes în care organizația teroristă al-Qaida a fost eliminată, a fost alungată
de pe teritoriul Afganistanului, o misiune care a dus și la lichidarea lui Osama
bin Laden, ca principal responsabil pentru atacurile de la 11 septembrie din
SUA – atacuri care au generat aproape 3 mii de morți, oameni nevinovați – ei
bine, această misiune de succes, de relativă stabilizare a Afganistanului și de
șansă oferită acestei țări care se luptă cu niște realități medievale de a
deveni un stat cât de cât modern s-a lovit de un plan de retragere foarte prost
făcut.
De decizii pe care atât administrația Trump, cât și administrația Biden
nu le-au analizat suficient, care au generat o emoție foarte, foarte puternică,
emoție pe care o traversăm și noi văzând imaginile transmise de toate
televiziunile, de toate site-urile. Cred că ceea ce se întâmplă acum este
finalul nefericit al unei misiuni foarte dificile, foarte necesare și care are
un bilanț bun din perspectiva stabilizării Afganistanului. De altfel, apariția
talibanilor și preluarea puterii de către aceștia demonstrează, prin
îngrijorarea comunității internaționale, că ceea ce au făcut NATO și SUA în
ultimii 20 de ani în Afganistan a fost foarte bine. Dar misiunea nu mai putea
continua pentru că nu doar costurile imense umane, militare și financiare, ci
și ideea ca Afganistanul să-și preia soarta în propriile mâini au trebuit să
prevaleze.
Preşedintele Biden ar fi putut să spună: până în
septembrie 2022 nu mai vreau niciun soldat în Afganistan, dar până atunci vreau
să fiu sigur că am un acord între guvern şi talibani şi că am evacuat toţi
angajaţii noştri şi partenerii locali, spune o fostă membră a guvernului
înlăturat de talibani, Nargis Nehan, care cataloghează drept iresponsabil calendarul
retragerii americane. SUA au fost în Afganistan timp de 20 de ani, să
rămână un an în plus nu ar fi reprezentat nicio diferenţă pentru ei, cel puţin
din punct de vedere financiar şi politic, a declarat ea într-un interviu
pentru AFP, la şase zile după fuga din ţară pe culoarul aerian occidental.
Nargis Nehan a deplâns risipa a peste 2.000 de miliarde reprezentând investiţii
ale comunităţii internaţionale, precum şi sângele vărsat: sentimentul de a fi
abandonat, de a fi ignorat, trădat, nu va face decât să creeze mai multă
ranchiună împotriva comunităţii internaţionale. Marea mea temere este de a
vedea încă şi mai mult extremism în Afganistan, spune fostul oficial de la
Kabul.
O catastrofă umanitară se profilează, a avertizat, pe de altă parte,
secretarul general al ONU, Antonio Guterres, care a evocat agravarea crizei
umanitare şi economice şi ameninţarea unei prăbuşiri totale a serviciilor de
bază. Şeful ONU reaminteşte că aproape jumătate din populaţia afgană are
nevoie de asistență umanitară pentru a supravieţui. Mai mult ca niciodată,
copiii, femeile şi bărbaţii din Afganistan au nevoie de solidaritatea
comunităţii internaţionale, a insistat Guterres. Talibanii s-au
angajat să garanteze securitatea echipelor de ajutor umanitar şi accesul
ajutorului în Afganistan, dar și că vor înfiinţa un regim care să fie
recunoscut de comunitatea internaţională şi poporul afgan.
În prima conferință
de presă de la preluarea puterii, un purtător de cuvânt taliban a spus că vor
fi respectate libertatea mass-mediei și drepturile femeilor în conformitate cu
cadrul legii islamice, dar grupul nu a furnizat mai multe detalii cu privire la
ce înseamnă acest lucru în practică. După ce SUA au trimis trupe în Afganistan
în 2001, restricțiile impuse femeilor s-au relaxat și, chiar și pe măsură ce
războiul continua, un angajament local de îmbunătățire a drepturilor acestora,
susținut de grupuri internaționale, a dus la crearea unor noi măsuri de
protecție juridică.
În 2009, legea privind eliminarea violenței împotriva
femeilor a incriminat violul, căsătoria forțată și a făcut ilegală oprirea
femeilor sau fetelor de a lucra sau a studia. Acum, femeile din Afganistan se
tem că vor pierde drepturile dobândite în 20 de ani și că acestea nu vor mai fi
niciodată recâștigate, în pofida declarațiilor talibanilor, potrivit cărora,
școlile vor fi deschise, iar fetele și femeile, vor merge la școli, ca
profesori, ca elevi.
Între timp, Europa se așteaptă la o migrație
afgană care va crea presiune pe capacitățile sale de primire. Amintirile din
2015, când Europa a suportat un val foarte mare de migraţie ilegală provocat în
special de războiul din Siria, sunt încă vii. Și chiar dacă acum nu va mai fi
vorba de exact aceeași situație, Europa trebuie să se organizeze. Și să rămână
vigilentă, în condițiile temerilor legate de un eventual risc terorist crescut
după preluarea puterii de către talibani.