Radio România Internațional

Tag: nasteri

  • Natalitate și mortalitate pe timp de pandemie

    Natalitate și mortalitate pe timp de pandemie

    2022 este și anul unui nou recensământ al populației în România,
    recensământ programat inițial în 2021, dar amânat din cauza pandemiei. În
    așteptarea datelor finale, care vor fi comparate cu cele colectate în 2011, la
    recensământul anterior, statisticile curente ne oferă o imagine îngrijorătoare
    privind mortalitatea și natalitatea. Deși numărul de noi-născuți a rămas
    relativ constant pe durata pandemiei, fiind oricum destul de mic, mortalitatea
    a cunoscut o recrudescență. În anul 2021 numărul total al românilor decedați
    (indiferent de cauză) a depășit 334 de mii, cu 27% mai mult decât în perioada
    anterioară pandemiei. Iar, însumat, excesul de
    mortalitate al celor doi ani de pandemie a depășit 100 de mii de persoane.

    În
    același timp, în România, în anul 2020 s-au născut cu 40 de mii de copii mai puțin decât în 2019. De fapt, în această
    ultimă perioadă, s-au născut cei mai puțini copii din ultima sută de ani, arată
    Vasile Ghețău, sociolog și expert în demografie. Asta face ca sporul natural -
    diferența dintre numărul noilor născuți și al morților – să fie, în continuare,
    negativ, accelerând scăderea naturală, considera Vasile Ghețău

    Scăderea naturală a populației înainte de pandemie, în 2019, a fost de 71 de mii de locuitori. În
    anul 2020, scăderea naturală a urcat la
    120.000, iar datele pentru primele 11 luni din anul 2021 indică o creștere foarte
    pronunțată a numărului de decese,
    scăderea naturală ajungând la aproape 150.000 de locuitori. Dacă adăugăm
    și luna decembrie, s-ar putea ca anul
    trecut să avem o scădere naturală îngrozitoare, de 160 – 170 de mii de
    locuitori numai într-un an. Este o cifră îngrozitoare în raport cu populația
    țării din 19 milioane de locuitori.


    Cât despre
    cauzele acestei rate mari a mortalității, tot Vasile Ghețău ne oferă detalii: Creșterea numărului de decese în 2020 și, mai ales în 2021, nu provine
    decât în proporție moderată de la îmbolvănirea de COVID. Decesele au crescut,
    în mod particular, în cazul bolilor aparatului circulator și ale aparatului respirator
    altele decât COVID. Această creștere a avut legătură cu pandemia, totuși. Dar studiile sunt încă în fază de elaborare.
    De pildă, se admite că, în cazul bolilor aparatului circulator, izolarea
    socială în condiții de carantină a dus la o creștere a deceselor la persoanele
    vârstnice în acest context al pandemiei. În cazul bolilor aparatului respirator
    altele decât COVID, dacă ne uităm pe
    anumite date, vedem că este o creștere a mortalității prin pneumonii. Probabil
    că există o legătură cu contextul general al pandemiei și caracteristicile
    acestui virus, dar datele finale, când vor exista, ne vor oferi o imagine
    foarte fidelă a întregii mortalității pe cauze de deces. Atunci vom putea
    măsura exact unde este locul mortalității prin COVID în ansamblul mortalității.


    Până atunci se pot măsura efectele imediate ale
    mortalității din ultimii ani. Vasile Ghețău: Creșterea mortalității
    în octombrie și noiembrie a avut drept efect o scădere a nivelului speranței de
    viață la naștere, ceea ce era de așteptat. Deci, la nivelul unui an
    calendaristic, speranța de viață la naștere pentru întreaga populație, la
    bărbați și femei, este în România aproape de 76 de ani. Datele pentru primele
    11 luni din anul trecut arată o speranță de viață cu trei ani mai mică, deci 73
    de ani. Și dacă vom adăuga și decembrie este foarte probabil ca speranța de
    viață pentru întregul an să ajungă la 72 de ani. O scădere de patru ani a
    speranței de viață înseamă enorm. Sigur,
    și în alte țări este foarte probabil ca mortalitatea mai ridicată cauzată de
    pandemie să ducă la un recul al speranței de viață. Dar e vorba de valori mult
    mai mici decât cele pe care le-am înregistrat în 2020 în țara noastră și decât
    cele care se conturează foarte clar pentru anul 2021.


    Aceste cifre nu fac decât să descrie și mai clar un
    fenomen care se petrece deja de mai mult timp: noile generații născute în
    România nu mai asigură nivelul de înlocuire a populației, ne demonstrează
    sociologul Vasile Ghețău.: Pentru ca populația să crească sau măcar să
    rămână constantă este nevoie ca în medie o femeie să aducă pe lume de-a lungul
    vieții doi copii. Doar doi copii pentru o simplă înlocuire a populației. Dacă
    se nasc mai mult de doi copii în medie, populația în perspectivă va crește,
    deci va fi un excedent peste nivelul de înlocuire numerică. Dar, în România,
    ultima generație care și-a asigurat înlocuirea genetică este cea născută în
    1961. Toate generațiile ulterioare au avut o descendență finală mai mică decât
    doi copii la o femeie. Cu cât se adună în timp astfel de generații, este
    evident că populația în timp va scădea fiindcă nu-și asigură propria înlocuire.


    Mai multe date și, implicit, un tablou mai detaliat al evoluțiilor și
    involuțiilor demografice vom avea în urma recensământului. Desfășurarea lui
    este programată astfel: autorecenzarea online a persoanelor începe în 14 martie 2022 și recenzarea persoanelor în teren, prin
    interviu față în față, debutează pe 16 mai 2022.


  • Nevoia educației pentru sănătate

    Nevoia educației pentru sănătate

    Recent, Institutul Național de
    Statistică a făcut publice niște date alarmante: dintre cele aproape 200.000 de nașteri din 2019, peste 700 dintre ele au
    avut în prim plan fete cu vârsta sub 15 ani și aproape 18.000 provin de la mame
    cu vârsta între 15-19 ani. În condițiile acestea, aproape un sfert (23%)
    dintre mamele minore al UE sunt originare din România. Statisticile acestea,
    însă, nu sunt o surpriză. Ele nu fac decât să confirme încă o dată existența
    unui fenomen cu care societatea românească se confruntă de foarte mult timp.
    Iar una din cauze este lipsa educației sexuale, deși ea este inclusă într-un
    curs opțional de educație pentru sănătate care se predă de mulți ani chiar din
    clasa întâi. Cursurile opționale sunt ținute de profesori, dar în anumite
    cazuri și de specialiști din cadrul unor asociații non-guvernamentale. Una
    dinte ele se numește Tineri pentru tineri și de aproape 30 de ani a fost
    implicată în promovarea educației pentru sănătate printre elevii din România,
    după cum aflăm de la președinta Adina Manea.

    Dacă vorbim despre
    programele derulate de Tineri pentru tineri, noi lucrăm, mai ales, cu elevii
    de liceu tocmai pentru a acoperi această lipsă din sistemul național de
    învățământ. La liceu, în jurul vârstei de 15, 16 sau 17 ani, statistica
    națională ne arată de mulți ani încoace că se situează debutul în viața sexuală
    pentru adolescenți și atunci este important ca ei să știe aceste lucruri
    înainte să înceapă. Dar noi le vorbim și despre autocunoaștere și comunicare,
    vorbind despre valori, despre decizii, despre comportamente responsabile,
    despre cum comunicăm… Apoi trecem la partea de contracepție și evident, la
    prevenirea HIV și ce se întâmplă cu problematica SIDA.



    Deși
    legea este în vigoare din 2004, numărul celor care au parcurs acest curs
    opțional este încă foarte mic. De pildă în 2019, doar 140.000 de elevi, adică
    4,6% din total, erau înscriși. Și tot în
    acel an, a
    apărut în Parlament o inițiativă de modificare a legii 272/2004privind protecţia şi promovarea
    drepturilor copilului. Modificările prevăd, în principal, înlocuirea noțiunii de educație
    sexuală cu cea de educație sanitară și introducerea obligativității
    acordului scris al părinților sau reprezentanților legali ai copiilor pentru
    derularea în unitățile școlare a programelor de educație sanitară. Ambele
    modificări nu sunt de bun augur, consideră reprezentanții societăți civile după
    cum detaliază Adina Manea.

    Introducerea
    acestei sintagme acordul obligatoriu al părinților într-o lege a protecției
    copilului este o suprareglementare. Ministerul Educatiei, pentru tot ceea ce se
    întâmplă în școală, are metodologii specifice prin care spune cum se desfășoară
    orice. Atât curriculumul referitor la trunchiul comun, adică disciplinele
    obligatorii, cât și cele opționale, cum
    este opționalul Educație pentru sănătate. Acest opțional de educație pentru
    sănătate este predată de către cadre didactice, nu este predat de către
    persoane din afara sistemului. Dar, în
    același timp școlile, pot să realizeze protocoale de colaborare cu organizații
    neguvernamentale pe care le verifică, pe care le cunosc și în care au
    încredere. Toate acestea presupun acordul părinților pentru că nimeni din afara
    școlii nu poate preda acolo fără acordul părinților.



    În plus, consideră Adina Manea și alți
    reprezentanți ai societății civile, terminologia de educație sanitară nu se
    mai folosește în România de foarte multă vreme. Iar la nivel internațional,
    terminologia potrivită este Educație pentru sănătate și promovarea sănătății.
    Mai mult decât atât. Cursurile și activitățile desfășurate în școli de
    organizația Tineri pentru tineri nu se rezumă doar noțiuni de reproducere, ci
    abordează și teme precum prevenția sarcinilor și a infecțiilor, informații care
    ar fi de folos și părinților, consideră Adina Manea.

    Vedem în statistici ca
    adulții din România, adică părinții copiilor sau ai elevilor, ar putea să beneficieze
    de aceste cursuri, căci ei nu cunosc suficiente lucruri pe care să le transmită
    copiilor lor. A apărut argumentul că educația de acest tip se face în familie.
    Foarte bine! Să se facă și în familie! Dar acolo unde familia nu știe, nu poate
    sau nu există, ce facem?



    Dar, în cazurile în care familia
    există și este implicată în viața elevului, ce părere au părinții despre acest
    subiect: modificarea sintagmei educație sexuală în educație sanitară? Iată
    ce răspunde Iulian Cristache, președintele Federației Asociațiilor de Părinți.

    Este adevărat că această denumire atrage reticența părinților și
    inclusiv noi, Federatia Asociațiilor de Părinți, am spus că ar fi bine că
    vorbim de educație pentru sănătate care să cuprindă într-adevăr un modul de
    educație sexuală. Fără discuție,
    educația sexuală trebuie să existe, dar, bineînțeles, trebuie făcută în funcție
    de vârsta elevilor. Una este să se predea educație sexuală la ciclul primar, alta este la ciclul gimnazial și cu totul
    altceva înseamnă s-o predai la liceu. Dar, în general, fără discuție avem
    nevoie de educație sexuală fiindcă avem o mulțime de copile care au copii. Din
    păcate suntem campioni în Europa și la acest capitol și chiar avem nevoie de
    acest tip de educație.


    În
    privința inițiativei de modificare legislativă, Federația Asociațiilor de
    Părinți nu a fost chemată la consultările din Parlament, aflăm tot de la Iulian
    Cristache.

    Nu am fost cooptați. Eu m-am dus special la
    comisia parlamentară, așa că noi am fost prezenți. Se știe punctul nostru de
    vedere, l-am trimis în scris și-am dat comunicate. Dacă ei nu ne-au vrut, noi ne-am dus, totuși. Știți cum se spune:
    Dacă voi nu ne vreți, noi vă vrem. Ne-am făcut datoria din acest punct de
    vedere. Dar în general e adevărat că
    există reticențe, căci sunt mulți părinți care consideră educația sexuală un
    subiect tabu, iar asta nu este absolut deloc normal.


    În
    opinia Federației Asociațiilor de Părinți, actualul opțional de educație pentru
    sănătate ar trebui încurajat mai mult. Iulian Cristache.

    Din păcate, dacă nu se
    aduce la cunoștință părintelui și dacă directorul continuă să trateze cursurile
    opționale doar ca modalitate de completare a normelor școlare pentru anumiți
    profesori, atunci nu vom face absolut nimic. Condiția de bază este, inclusiv,
    la nivel de educație pentru sănătate să se dea posibilitatea alegerii acelui
    modul de educație sexuală. Noi am citit programa și ea este adaptată foarte
    bine nevoilor curente. Deci nu cred că trebuie cine știe ce mai mari completări
    aduse. Referitori la proiectul nou, da, este nevoie să avem profesioniști la
    catedră care să predea aceste lucruri.
    Pe lângă profesorul de biologie pot veni asistente medicale, pot veni
    doctori de la cabinetele de planning familial. Avem nevoie de profesioniști astfel
    încât informația să fie transmisă corect și nu denaturată.


    În prezent, inițiativa de modificare
    a legii 272/2004 este din nou în Parlament după ce promulgarea ei a fost
    respinsă de președintele țării.

  • Situaţia neonatologiei în România

    Situaţia neonatologiei în România

    Dotarea corespunzătoare
    a clinicilor de neonatologie este esenţială pentru buna gestionare a naşterilor
    premature. În România, rata mortalităţii infantile este de două ori mai mare
    decât media Uniunii Europene. Rata mortalităţii infantile este un bun criteriu
    pentru a observa nu doar distanţa dintre România şi statele europene mai
    dezvoltate. În judeţele sărace ale României, rata mortalităţii infantile este
    de două ori mai mare decât cea din marile oraşe, unde există maternităţi dotate
    cu aparatură medicală performantă, conform unei analize întocmite de Salvaţi
    Copiii.

    Gabriela
    Alexandrescu     preşedintele executiv Salvaţi Copiii România: Nu s-a mai dezvoltat un program naţional de dotare de acum 12 ani, din
    2007. Dat fiind numărul mare de cazuri de naşteri premature, al copiilor cu
    risc, aceste echipamente au fost folosite intens, plus că numărul paturilor de
    terapie intensivă neonatală este la jumătate, aşa că multe secţii au lucrat la
    foc continuu, au primit mai mulţi copii decât aveau capacitatea. Lipsa acestor
    dotări care să asigure un suport vital a fost una dintre cauze. O altă cauză
    este şi cea legată de educaţia mamelor, de gradul de cuprindere la medicul de
    familie şi de control al sarcinii. Aproape jumătate dintre sarcini nu figurează
    în evidenţa unui medic de specialitate. Foarte multe femei nasc în maternităţi
    care nu au posibilitatea, echipa şi dreptul legal de a îngriji copii mai mici
    de un kilogram şi jumătate.



    Cât despre
    cauzele care conduc la o rată ridicată a mortalităţii infantile în România, Gabriela
    Alexandrescu consideră că aceastea sunt atât de natură socio-culturală, cât şi
    legate de lipsa serviciilor medicale în zonele mai slab dezvoltate din România: Este un cumul de factori: educaţia, lipsa serviciilor de bază de la
    nivelul comunităţilor, în special în comunităţile rurale, unde există o lipsă
    majoră de medici de familie, o lipsă de evaluare a gravidei, imposibilitatea
    multor femei de a se deplasa în alte localităţi pentru a-şi face analizele în
    sarcină. Toate acestea au creat o situaţie destul de dificilă pentru familiile
    din România. Avem o rată dublă a mortalităţii infantile şi avem diferenţe şi în
    interiorul ţării, între diferitele judeţe. Avem peste 23 de judeţe care
    depăşesc media naţională a mortalităţii, în top fiind, din păcate, judeţele
    Botoşani şi Călăraşi. Acestea au o mortalitate de trei ori mai ridicată decât
    Clujul sau Bucureştiul.


    Media naţională a ratei mortalităţii infantile a fost, în
    2017, de 7,2 la o mie de copii născuţi vii, cauza principală fiind naşterile
    premature. Organizaţia Salvaţi Copiii se implică activ în demersurile de
    dotare conformă a unităţilor medicale.

    Gabriela Alexandrescu:
    Prin ceea ce putem face noi, organizaţia
    Salvaţi Copiii, încercăm să acoperim aceste lipsuri. În ultimii ani, din 2012
    până anul trecut, am donat mai mult de 515 echipamente în 88 de maternităţi,
    pentru 42 de mii de nou-născuţi. Am investit peste patru milioane de euro, bani
    pe care i-am primit de la companii şi persoane fizice. Totul s-a făcut prin
    sprijinul oamenilor din România. Vâzând şi înţelegând că aşteptând până ce
    ministerul şi autorităţile publice să aloce sume relevante, stă în puterea
    noastră să ne salvăm copiii. Dacă nu asigurăm nici dreptul la viaţă al
    copiilor, despre ce mai putem vorbi în rest?


    În România,
    există şi foarte multe cazuri de malformaţii cardiace în rândul nou-născuţilor.
    Mulţi copii se nasc cu aceste probleme şi singura clinică unde aceştia pot fi
    trataţi imediat după naştere este Institutul
    de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu Mureş. Acolo, medicii lucrează
    continuu, însă efortul lor nu este suficient. Dintr-un necesar anual de aproape
    o mie de operaţii pe cord, clinica de la Târgu Mureş asigură în jur de 230. În acelaşi
    timp, alţi medici se confruntă cu lipsa dotărilor necesare. Adriana Dan, şeful secţiei de Neonatologie a Spitalului Universitar de Urgenţă din
    Bucureşti:

    Clinicile de neonatologie din România sunt
    clasificate pe grade de competenţă şi de dotare. Maternităţile de gradul 3,
    cele mai bine dotate şi cele mai bine pregătite din punctul de vedere al
    resurselor umane, sunt relativ puţine, cam douăzeci, în România. Aceste unităţi
    sunt capabile să asigure îngrijirea prematurilor cu nevoile cele mai mari.
    Funcţionăm cu echipamente puţine, vechi, uzate fizic şi moral. Pentru
    supravieţuirea prematurilor este esenţial să dispunem de incubatoare, de
    ventilatoare, de monitoare de funcţii vitale, de consumabile de calitate şi de
    unică folosinţă care să prevină multiplele complicaţii pe care aceşti copii cu
    imunitate scăzută le pot face.


    Am întrebat-o pe Adriana
    Dan ce simte un medic neonatolog care, în ciuda neajunsurilor din sistemul
    medical, are parte de reuşite în profesia sa:

    Pe de o parte, avem o
    fericire omenească că am putut ajuta un suflet fragil şi o familie care îşi
    doreşte şi aşteaptă atât de mult acest copil. Pe de altă parte, este o mândrie
    profesională, pentru că înseamnă că ceea ce facem noi este important. La
    întâlnirile noastre anuale de pe 17 noiembrie, când este Ziua Internaţională a
    Prematurităţii, ne reîntâlnim cu bebeluşii pe care i-am salvat şi care au doi
    ani, cinci ani sau sunt chiar elevi la şcoală. Este o bucurie în a şti că o
    parte din ceea ce este acel copil ţi se datorează şi ţie. Este deosebit.



    O satisfacţie pe
    care, cel mai probabil, doar un medic care salvează viaţa unui copil abia
    născut o poate avea. Dar, pentru ca aceste succese să devină tot mai multe,
    România are nevoie de clinici de neonatologie performante. În 2019, Salvaţi Copiii România achiziţionează echipamente pentru 49
    de maternităţi.