Radio România Internațional

Tag: nazism

  • Racial hygiene and its symbolic condemnation in Romania

    Racial hygiene and its symbolic condemnation in Romania

    People’s attitude towards their peers throughout history is a very sensitive subject in today’s historiography. Many demand justice for the crimes and abuses committed in the past, even though this act of justice comes too late for the victims and has no consequences for the guilty. Nazism and communism were both regimes of a strong repressive and genocidal nature, while different in the groups they targeted, and they shared many of the ideas and methods of causing harm. They were inspired by the emergence and reckless dissemination, within democratic societies, of criminal ideas and practices such as eliminating the possibility of people with disabilities to be born through the use of sterilisation, as was the case of systematic policies, or through physical liquidation, as was the case of concentration camps.



    In many European and North-American countries there existed proposals and even applications of policies to sterilise people with disabilities, and Romania was no exception. However, sterilisation policies were not restricted to people with disabilities, but were also proposed for other categories of people, such as Jews, Roma and gay people. Responsible for these ideas and practices were both scientists like doctors, biologists and anthropologists and political activists. Eugenics was the science that promoted the elimination of people with defects, believing this would ensure the health of the human species.



    The Parliament Palace in Bucharest was the venue of a mock trial for one of the leading eugenists of the Nazi regime in Germany. This was a re-enactment of a similar trial held at the headquarters of the United Nations Organisation on 31st January 2023 organised by the Social Excellence Forum for a group of young people aged between 15 and 22, from several countries, including Romania. The actions and responsibilitiesof Ernst Rüdin, a German-language Swiss psychiatrist, geneticist and eugenist who lived between 1874 and 1952 and who is considered the father of the Nazi racial hygiene, were interrogated. It was a symbolic trial for educational purposes of ideas that led to people being killed, a trial that was also attended by pupils from several high schools from Romania.



    Marius Turda, who teaches the history of medicine at Oxford Brookes University, in the UK, and one of the most reputed historians of eugenics, was asked if Nazi Germany was the first and only country in the world to conduct a sterilisation policy for those it considered defective: Sterilisation laws existed in many countries at that time. The United States was the country with the most numerous compulsory sterilisations, ahead of Adolf Hitter’s Germany. Certainly, the difference is that there was no federal law in the United States. Each state applied the law the way it wanted. By 1933 there were 30 states that had introduced compulsory sterilisation. It is estimated that between 1910 and 1980, nearly 80,000 people were sterilized in the United States.



    Marius Turda was asked if Romanian physicians played a role in the world eugenics movement and what their contributions to the sterilisation policies were: Yes, they played a role indeed. In 1935, the Romanian Society of Eugenics and the Study of Heredity, founded and led by the famous scientist Gheorghe Marinescu, was one of the founding members of the International Eugenics Federation of Latin Societies. They also promoted sterilisation. Already in 1912, the gynecologist Constatin Andronescu suggested the introduction of prenuptial certificates and the sterilisation of the mentally ill. In 1921, Ioan Manliu, another physician, highly influenced by the German and American model of eugenic sterilisation, suggested the sterilisation of all degenerate persons in Romania. In 1931, the same physician suggested that we had to sterilize five or six million Romanians for the improvement of the race to have an effect. In 1931, the Neurological, Psychological, Psychiatric and Endocrinological Congress, which was led by Dr. Constantin Parhon, proposed to the Health Minister to introduce a law on voluntary sterilisation. Finally, at the beginning of 1940, the Roma minority was attacked, and they proposed its sterilisation.



    The court within the Romanian Parliament plenary symbolically sentenced Ernst Rüdin to life imprisonment, as he was found guilty of three of the four charges. Besides Rüdins condemnation they also condemned the ideas that caused so much suffering to many hundreds of thousands of people with disabilities. (CM, LS)


  • Igiena rasială și condamnarea ei simbolică în România

    Igiena rasială și condamnarea ei simbolică în România


    Atitudinea oamenilor față de semenii lor de-a lungul timpului este un subiect de discuție extrem de sensibil în istoriografia de azi. Multe voci cer justiție pentru crimele și abuzurile din trecut, chiar dacă actul de justiție este unul tardiv pentru victime și fără efecte pentru cel vinovat. Atitudinea de forță a celor puternici față de cei slabi, a statului față de cetățean, a celor sănătoși față de cei bolnavi, a majoritarilor față de minoritari au generat discuții din cauza efectelor pe care ele le-au produs, cele mai oribile fiind genocidurile, Holocaustul, uciderea ori persecutarea unui mare număr de oameni pe diferite criterii.



    Nazismul și comunismul au dus pe cele mai înalte culmi ale maleficului gândirea și tratamentul la care omul și-a supus semenii. Ambele regimuri cu o puternică natură represivă și genocidală, dar deosebite din punctul de vedere al grupurilor-țintă pe care le vizau, nazismul și comunismul adesea și-au împrumutat ideile și metodele de a face rău. Ele au fost inspirate de apariția și vehicularea nesăbuită, în interiorul societăților democratice, a unor idei și practici criminale precum înlăturarea posibilităților de naștere a persoanelor cu dizabilități prin sterilizare, așa cum a fost cazul politicilor sistematice, sau prin lichidare fizică, așa cum a fost cazul lagărelor de concentrare.



    În multe dintre țările europene și nord-americane au existat propuneri și chiar aplicări ale unor politici de sterilizare a celor cu dizabilități, și nici România nu a făcut excepție de la regulă. Însă politicile de sterilizare nu s-au restrâns numai la persoanele cu dizabilități, ele au devenit propuneri și pentru alte categorii de oameni cum ar fi evreii, romii, persoane cu orientări homosexuale. Iar responsabili pentru aceste idei și politici au fost în egală măsură oamenii de șiiință precum medici, biologi, antropologi, cât și activiștii politici. Eugenia a fost știința care a fost promotoarea înlăturării celor “cu defecte” în numele însănătoșirii speciei umane.



    La Palatul Parlamentului din București a fost organizat un proces simulat pentru unul dintre cei mai importanți eugeniști din perioada regimului nazist din Germania. A fost punerea în scenă a procesului care a avut loc la sediul Organizației Națiunilor Unite pe 31 ianuarie 2023 organizat de The Social Excellence Forum pentru un grup de lideri tineri cu vârste între 15 și 22 de ani din câteva țări, între care și România. A fost vorba despre judecarea lui Ernst Rüdin, psihiatru, genetician și eugenist elvețian de limbă germană, care a trăit între anii 1874 și 1952, considerat părintele igienei rasiale naziste, supus unei anchete privitoare la acțiunile și reponsabilitățile lui. A fost o judecată simbolică și educativă a ideilor care au dus la omucideri, o judecată la care au participat elevi de la câteva licee din România.



    Marius Turda, profesor de istoria medicinei la Universitatea “Brooks” din Oxford, Marea Britanie, unul dintre cei mai reputați istorici ai eugeniei, a răspuns la întrebarea dacă Germania nazistă a fost prima și singura țară care a dus o politică de sterilizare a celor considerați “defecți”:



    “Legi de sterilizare au existat în multe țări în acea vreme. Statele Unite ale Americii a fost țara care a avut cele mai multe sterilizări obligatorii, înaintea Germaniei lui Adolf Hitter. Cu siguranță, diferența este că nu exista o lege federală în Statele Unite. Fiecare stat aplica legea în felul în care își dorea. Până în 1933 au exista 30 de state care au introdus sterilizarea obligatorie. Se aproximează că între 1910 și 1980, aproape 80.000 de oameni au fost sterilizați în Statele Unite.”



    Marius Turda a fost întrebat dacă medicii români au jucat un rol în mișcarea eugenică mondială și care au fost contribuțiile lor la politicile de sterilizare.


    “Da, au jucat. În 1935, Societatea Română de Eugenie și Studiul Eredității, fondată și condusă de celebrul savant Gheorghe Marinescu, a fost unul din membrii fondatori ai Federației Internaționale Eugenice a Societăților Latine. Au promovat și ei sterilizarea. Deja în 1912, ginecologul Constatin Andronescu sugerează introducerea certificatelor prenpuțiale și sterilizarea bolnavilor debili mintal. În 1921, Ioan Manliu, un alt doctor, foarte influențat de modelul german și american al sterilizării eugenice, a sugerat sterilizarea tuturor degeneraților din România. În 1931, același om, același doctor, sugerează că trebuie să sterilizăm cinci sau șase milioane de români pentru ca îmbunătățirea rasei să aibă efect. În 1931, Congresul Neurologic, Psihologic, Psihiatric și Endocrinologic, care a fost condus de către doctorul Constantin Parhon, a propus ministrului sănătății să introducă o lege a sterilizării voluntare. În sfârșit, la începutul anului 1940, minoritatea romă a fost atacată și s-a propus sterilizarea ei.”



    Tribunalul din plenul Parlamentului României l-a condamnat simbolic pe Ernst Rüdin la închisoare pe viață, fiind găsit vinovat pentru trei din cele patru capete de acuzare. Odată cu el au fost condamnate și ideile care au produs atâta suferință multor sute de mii de persoane cu dizabilități.






  • Mersul celui de al doilea război mondial

    Mersul celui de al doilea război mondial

    Chiar din prima zi a anului 1945 era clar că Germania nazistă nu mai are nicio şansă, că se îndreaptă spre înfrângerea sa în al doilea război mondial. Întreg anul 1944 mersese prost pentru trupele lui Hitler şi ale aliaţilor săi. În ianuarie 1945, armatele germane iniţiau ultimele ofensive în Vest, în Alsacia, dar şi spre Belgia şi Olanda. Armata sovietică lupta deja în Polonia şi Ungaria, intrând în ianuarie 1945 şi în Varşovia şi în Budapesta. În Pacific, japonezii îşi aruncau sinucigaşii kamikaze împotriva flotei americane.



    Astfel, dacă 1944 a fost “începutul sfârşitului”, anul următor a fost “disperarea criminală a sfârşitului”. Germania şi Japonia au continuat să lupte, dar nu de pe o poziţie de apărare, în care logica cerea şi o oarecare salvare a viitorului, păstrarea forţelor pentru viaţa de după război. Cei care împinseseră lumea în acest conflict continuau să stabilească destinul ţărilor lor, iar opţiunea era una singură, lupta până la final, până la distrugerea unuia dintre combatanţi. Iar distrugerea, era clar, avea să se abată asupra lor. Teritoriul istoric german urma să fie măturat de bombardamentele aliate, iar, în Japonia, aceeaşi încrâncenare până la finalul anihilator avea să atragă primele bombardamente atomice din istoria omenirii.



    În ofensiva lor spre Berlin, trupele sovietice, dar, ulterior, şi soldaţii occidentali, au început să descopere grozăvia lagărelor de exterminare în care naziştii adunaseră milioane de oameni, în primul rând evrei, dar şi alte minorităţi etnice sau sexuale, inclusiv opozanţi politici, cu singurul scop de a-i ucide, cât mai repede şi mai eficient. Aliaţii aveau informaţii şi dovezi despre politica genocidară a Berlinului, dar ofensiva rapidă în Europa îi adusese faţă în faţă cu aceste incredibile practici ale regimului nazist.



    La 27 ianuarie 1945, deci acum 70 de ani, armata sovietică ajunge în localitatea poloneză Oswiecim, unde germanii creaseră o adevărată uzină a morţii, o întreprindere umană destinată omorârii oamenilor. Auschwitz, după numele german cu care a intrat în istorie, a fost cel mai mare dintre lagărele naziste, de fapt era un complex de mai multe astfel de lagăre. Deşi naziştii au încercat să şteargă urmele sinistrei lor activităţi, ofensiva rapidă a sovieticilor a făcut ca lagărul Auschwitz să le cadă în mâini aproape intact, cu mulţi supravieţutiori, dar şi maldăre de cadavre ce nu mai apucaseră să fie arse. Armatele sovietice descopereau maşinăria care, în 1942, în numai câteva luni, omorâse 12 mii de soldaţi sovietici căzuţi în prizonierat.



    Dimensiunea infernală a lagărelor naziste de exterminare este cunoscută pe deplin în prezent. Acum sunt cunoscuţi şi vinovaţii, unii au fost pedepsiţi imediat după război, alţii au trăit hăituiţi toată viaţa. Ceea ce nimeni nu a reuşit să explice şi nimeni nu va putea să o facă, pentru că aşa ceva nu poate fi explicat, este de ce s-a ajuns la această crimă oribilă, sistematică, în care mila şi alte sentimente umane au fost total anihilate.



    În prima jumătate a acestui an vom rememora evenimentele din primul război mondial, de la a cărui declanşare s-a împlinit, anul trecut, o sută de ani. În acelaşi timp, vom parcurge, în atmosfera împlinirii a 70 de ani de când s-au întâmplat, ultimii paşi ai celui de al doilea război mondial, un final care a încoronat opera distructivă a celor responsabili de ultima conflagraţie mondială. Vor fi evocate victorii şi mari comandanţi militari, se va vorbi despre fapte înălţătoare, dar şi despre crime oribile, vom descoperi viaţa oamenilor simpli de atunci, a tinerilor soldaţi căzuţi pe fronturile unui război de neînţeles, ne vom gândi la cei morţi fără vină, prinşi în sângerosul angrenaj al unor idei nebune.



    Este multă emoţie în tot ce se poate spune despre cele două războaie mondiale, unul început acum un secol, altul încheiat acum 70 de ani. Important, însă, este să învăţăm cât mai mult din tot ce s-a întâmplat atunci şi să avem puterea de a evita repetarea.

  • Mărturii de la Auschwitz

    Mărturii de la Auschwitz

    Numărul celor ucişi în cea mai mare fabrică a morţii naziste este greu de estimat, cifrele avansate de diverşi autori variind între 1 şi 1,5 milioane de evrei. Din Transilvania de Nord, autorităţile ungare au trimis la Auschwitz 150.000 de evrei începând cu primăvara anului 1944. La 70 de ani de la eliberarea lagărului, pe 27 ianuarie 1945, din arhiva Radiodifuziunii Române am selectat mărturii ale supravieţuitorilor acelui infern.



    Eva Berger din Cluj a fost dusă împreună cu mama ei prin cel puţin 10 lagăre de muncă. Ea a fost la Auschwitz numai 3 zile, suficient însă cât să înţeleagă ce se petrecea acolo. Înregistrarea a fost realizată în 1996.


    ”Dreapta era viaţa şi stânga era moartea! Eu am fost cu mama şi nu ne-au prins de mână, cu toate că semănam. Probabil că nu au observat că suntem mamă şi fiică şi ne-au pus pe partea dreaptă. Nu am ştiut ce însemnează şi toată familia s-a dus pe partea stângă, pentru că am mai avut mătuşi, verişori, cu copii mici, şi cine a avut copii mici nu putea să fi folosit trebuia cumva exterminat. Şi ceea ce am observat eu, şi i-am spus chiar mamei, că nu auzeam acolo nicio pasăre, era un fel de pădure acolo. Era mai, era iunie, şi nici o pasăre. Ce poate fi aici, o pădure unde să nu cânte pasărea? Ulterior mi-am dat seama că acolo au fost camerele de gazare şi probabil vântul ducea gazul sau fumul şi animalele şi păsările nu existau acolo, nu puteau să trăiască. Ulterior l-am văzut şi pe tatăl meu, că pe el l-au pus pe partea stângă, adică la gazaţi. Dar aşa tot ne spuneau: Mergeţi liniştiţi că o să întâlniţi, că bătrânii or să fie separaţi, împreună cu copiii, şi că o să fie bine. Am trecut prin poarta aia pe care scria “Arbeit macht frei” şi mi-am zis că asta trebuie să fie foarte bine. Lucram, şi atunci o să fim liberi, dacă lucrăm. Ne-au pus într-o baracă, ne-au tăiat părul şi eu nu am recunoscut-o pe mama mea. Era lângă mine şi o recunoşteam numai după voce, că arăta a bărbat fără păr. Ne-am ţinut de mână ca să nu ne separăm. Eu am avut norocul că am stat numai trei zile la Auschwitz. Asta însemnează că după trei zile am scăpat de mizeria ce era acolo, de foame, nici nu vă pot spune ce era acolo.”



    În mai 1944, Mauriţiu Sabovici din Sighetu Marmaţiei a fost dus în ghetoul de la Vişeu în urma ocupaţiei horthyste a Transilvaniei de Nord. În 1997, el povestea cum a ajuns să trăiască în proximitatea morţii de la Auschwitz. Ca tînăr lăcătuş calificat a lucrat într-o fabrică în afara lagărului.


    ”O zi de lagăr era aşa: la 5 scularea, repede făceam duş sau ne spălam, după aia ne aduna în rând şi după aceea la masă: erau 100 de grame de pâine şi ceai sau cafea neagră şi margarină. Şi la 6 trebuia să fim gata de plecare în Gleiwitz, fabrica nu era lângă noi şi trebuia să mergem vreun kilometru, doi. Şi în timpul ăsta, ăia care erau în lateral luau bătaie, iar cei în mijloc nu. Şi atunci, fiecare căuta să ajungă în mijloc şi nu în lateral. În fabrică nu ne băteau, acolo ne băteau civilii. SS-iştii erau în jurul fabricii, ca să nu putem fugi, dar înăuntru nu se băgau ei, înăuntru se băgau capii. Erau tot din ăştia arestaţi, nemţi comunişti, în ăia aveau mai mare încredere. Şi ei se îngrijeau de noi ca să lucrăm, să nu stăm degeaba. Erau şi evrei polonezi şi se purtau urât faţă de noi, ca şi nemţii. Nu ţineau cont că eram evrei ca şi ei, erau supăraţi pe noi că de ce nu am ajuns şi noi în ’39, de ce am ajuns în ’44? Ne reproşau că am venit când frontul se prăbuşea, prea târziu. Ne-au făcut viaţa grea în loc să ne ajute. Lucram, ne îngrijeam ca să nu luăm bătaie.”



    Electricianul Otto Şarudi din Baia Mare povestea în 1997 lucruri similare celor trăite de alţi supravieţuitori. În iunie 1944, evreii din Baia Mare au fost strânşi în ghetou înainte de a fi îmbarcaţi în trenuri de marfă cu destinaţia Auschwitz.


    ”De la Auschwitz ne-a tras 6 kilometri trenul şi ne-a dus în staţia Birkenau, unde era lagărul de exterminare. În lagărul Birkenau eram într-un lagăr de ţigani, şi comandanţii lagărului erau ţigani, şi când mergeam afară la apel era o uşă mică. Ne mânau cu bâtele ca să mergem repede, repede. Vă închipuiţi 1000 de oameni într-un grajd care să dea fuga afară. Acolo am stat cam o săptămână, în jur de o săptămână, că între timp au venit nemţii, SS-iştii, şi au întrebat cine era de meserie constructor, adică zidar, dulgher, mecanic, electrician. Şi ne-am prezentat. Şi acolo am stat, acolo ne-au dat şi numărul, eu am primit 13034. De acolo ne-au dus 6 kilometri în lagărul Auschwitz. Afară ne strângeau pe toţi, pe meserii. Eram 16 electricieni, şi ne-au dus la atelier. Era un atelier mare unde erau şi stâlpi, şi trebuia să te urci pe stâlpi, să tragi cablul afară. Te puneau la examen. Şi din 16 am rămas doi inşi care am rămas cu meserie. Şi pe mine m-a pus atunci să controlez gardurile, fiindcă gardurile erau cu curent electric, şi m-a pus să le controlez.”



    Puţin ideologii au reuşit să suprindă într-un singur cuvânt esenţa crimei aşa cum a făcut-o nazismul. Auschwitz este acest cuvânt şi orice fiinţă umană raţională se înfioară la auzul acestuia.