Diana Oprea a
studiat publicitatea la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative,
iar în prezent lucrează într-o agenţie de publicitate din Bucureşti. Diana
reuşeşte să se împartă între job-ul ei de fiecare zi şi muzică. Cum a ales să
îmbine cele două ocupaţii? Este o poveste foarte interesantă şi
atipică, de fapt. Eu cântam mereu prin casă, când eram mică. Părinţii au venit
cu ideea să mă ducă la canto. Începusem încă de la grădiniţă, de la 4 ani,
cursurile de pian, în privat. Între timp, s-a mai dus din exerciţiu şi acum
folosesc pianul doar ca să îmi acompaniez vocea. De obicei, părinţii nu prea
susţin planurile acestea artistice, se orientează mai mult către lucruri
aşa-zis mai serioase. Dar, în cazul meu, pot să spun că am fost chiar fericită
să aflu că mă susţineau încă de la vremea aceea.
Iar participările
la concursuri şi primele concerte îi construiesc deja Dianei Oprea un drum în
muzică. De atunci, au venit foarte multe concursuri şi activităţi la care nu mă
aşteptam şi nu visam. Apogeul a tot ceea ce am făcut până acum a fost
participarea la Vocea României în 2015, dar şi participarea de anul trecut la
un concurs de jazz organizat de ARCUB, intitulat New Jazz Players. A fost
foarte important pentru mine pentru că a fost prima oară când am cântat jazz cu
o trupă, în public.
Diana Oprea se
consideră o fire atipică, fiindcă nu se identifică prea mult cu valorile şi
stilul generaţiei din care face parte. Iar marele ei vis este acela de a juca
într-un musical. În general, nu prea mă regăsesc în această
generaţie din care fac parte, dar sunt anumite trăsături pe care mi le-am
însuşit şi eu şi care cred că ne definesc. Acelea ar fi deschiderea către nou
şi atenţia la problemele delicate, sociale, dorinţa de a lăsa lumea un loc mai
bun, spiritul activist. Cum mi-aş defini stilul muzical? Este unul foarte
eclectic, îmi place să încerc de toate, să experimentez cât mai mult, să cânt
de la rock la jazz, de la pop la musical. Mi s-a spus foarte des că am o voce
care s-ar potrivi într-un musical. Şi pot să spun că visul meu cel mare este să
joc într-unul. Îmi place mult să scriu poezie în stil postmodernist.
Am întrebat-o pe
Diana care ar fi minusurile, dar şi plusurile generaţiei actuale. Cred că generaţia se defineşte printr-un exces de political
correctness, în sensul în care nu mai avem acel simţ al umorului, prin care să
înţelegem glumele ca fiind glume şi nimic mai mult. Luăm totul prea personal.
Mai cred că am ajuns să preţuim prea mult momentele virtuale, în detrimentul
celor reale. Suntem prea conectaţi la tehnologie şi parcă se pierde puţin din
apetitul pentru cultură şi artă. Totul devine foarte tehnologizat. Ca plusuri,
mi se pare că suntem actualizaţi constant. Avem o sete de a cunoaşte tot ceea
ce este în jurul nostru şi de a fi în ton cu toate trend-urile politice şi
sociale. Suntem mai mult oameni de acţiune. Nu ne mai place să fim spectatori.
Diana are şi un
sfat pentru orice tânăr aflat la început de drum într-o carieră, fie ea artistică
sau dintr-un alt domeniu. Să scrie. Să îşi facă un plan. Să nu piardă
din vedere ceea ce este important pentru el, pentru că este un lucru esenţial
într-o carieră, mai mult decât să faci ceea ce îţi place. Să faci ceea ce îţi
place mi se pare un lucru repetitiv şi o utopie. Chiar dacă alegi să faci ceea
ce îţi place, vor fi şi foarte multe lucruri care nu îţi vor plăcea pe parcurs.
Să fii complet dedicat şi să nu pierzi din vedere ceea ce este important pentru
tine, să nu renunţi la tine, să fii cât mai adevărat cu propriile tale dorinţe
şi să fii consecvent în tot ceea ce faci.
Mai multe despre Diana Oprea puteţi afla de pe pagina
de Facebook a proiectului ei muzical, Anadi