În luna ianuarie s-au împlinit 65 de ani de la
fabricarea în regim industrial a primei
viori din România. Aniversarea a fost marcată de fabrica de instrumente
muzicale din lemn Hora de la Reghin, singura de acest tip din România şi cea
mai mare din Europa, care a fost construită în 1951, în perioada comunistă.
După Revoluţie, fabrica de instrumente muzicale din lemn Hora de la Reghin a
fost privatizată prin preluarea pachetului majoritar de către angajaţi şi între
timp a devenit şi cel mai mare producător de instrumente muzicale din lemn din
Europa, după ce firme de prestigiu europene s-au divizat sau şi-au restrâns
activitatea.
Până în 1951, când s-a decis înfiinţarea primei
fabrici de instrumente muzicale din lemn, în România existau doar câteva
ateliere mici de lutierit, însă recunoaşterea internaţională a venit după
începerea exporturilor de chitare, viori şi violoncele, în 1959.
Cu întreaga viaţă profesională desfăşurată în
Fabrica Hora de la Reghin, Nicolae Bâzgan, inginer mecanic, directorul Fabricii
Hora de la Reghin din 1967, ne spune povestea viorii de aici, cum o ştie mai
bine: Vioara este de fapt regina instrumentelor muzicale. Ea se face din
lemn de molid, faţa şi spatele, eclisa, gâtul, din paltin de munte. Acest
material lemnos se taie, cu mult timp înainte de a începe să fie prelucrat,
pentru ca să avem parte de o uscare înceată, uniformă, fără tensiuni interne şi
lemnul să aibă timp să se coacă, adică să-şi omogenizeze proprietăţile.Lemnul
din care este tăiată vioara, fie că este de molid sau paltin, trebuie să aibă
inelele anuale cât mai regulate, trebuie să fie lipsit de defecte, precum
nodurile sau fibră răsucită. Acest lemn trebuie să fie cu fibra dreaptă, în aşa
fel încât să nu aducă distorsiuni în propagarea sunetului. Molidul de rezonanţă
şi paltinul de munte este o combinaţie tradiţională făcută de primii lutieri,
de peste 600 de ani.
L-am întrebat pe Nicolae Bâzgan dacă îţi trebuie
pasiune pentru a fabrica viori: Da, pasiune, răbdare şi mai ales bun
gust. Pentru că vioara este un exemplu al stilului baroc, un exemplu al
perfecţiunii. Dacă ne uităm la o vioară putem să o asemănăm cu corpul unei
femei, cu umeri, cu talie, cu şolduri. Şi stilul baroc a făcut ca această formă
a viorii să nu poată fii schimbată de sute de ani. Aşa de tare s-a întipărit în
tradiţie.
Una dintre cele mai prestigioase recunoaşteri
internaţionale a calităţii viorii de Regin a fost cea a celebrului violonist
sovietic, David Oistrakh, care a cântat cu vioara de aici în cadrul
Festivalului George Enescu de la Bucureşti, din 1967. Care sunt motivele pentru
care instrumentele de la Reghin se bucură de atâta apreciere am aflat de la
Nicolae Bâzgan: Instrumentele noastre sunt în primul rând
apreciate datorită calităţii lemnului cu care lucrăm. Noi avem rezerve de lemn
pentru 10 ani, pentru execuţia viorilor. De asemenea, după ce acest lemn este
tăiat, el se usucă în şoproane acoperite, lent şi înainte de a fi introdus în
prelucrare, el se usucă şi artificial până la o umiditate de 6-8%. Acestă
uscare este necesară pentru ca să reziste apoi tuturor schimbărilor climatice
prin care trece.
Între anii 1986-1987, au început aici primele
încercări de confecţionare a naiurilor, care au fost şi abandonate până acum 15
ani. Fabrica a ajuns să confecţioneze naiuri din zeci de esenţe de lemn, cel
mai scump instrument fiind cel din abanos, care costă peste 1.000 de euro la
poarta fabricii. Gheorghe Zamfir cântă cu naiuri fabricate la Reghin,
regretatul Radu Simion cânta tot cu naiuri făcute la Reghin, dar şi mai tânăra
discipolă a acestui instrument, Cornelia Tihon, a adăugat directorul general al
fabricii Hora. Pe lângă viori şi naiuri, firma confecţionează peste 200 de
tipuri de instrumente muzicale şi peste 300 de tipuri de accesorii pentru
instrumente muzicale, recunoscute pentru calitatea lor, în ţară şi în
străinătate. Vine cu detalii Nicolae Bâzgan: La Reghin fabricăm
toate instrumentele cu arcuri, vioară, violă, violoncel, contrabas, atât în
varianta clasică, cât şi în variante electrice. Apoi fabricăm chitarele clasice
şi pentru copii şi pentru adulţi, chitare acustice, electrice şi avem grupa de percuţie
din lemn, xilofoane atât pentru copii, cât şi pentru profesionişti, instrumente
cu corzi lovite, ţambalul mic şi cel de concert, instrumente de suflat din
lemn, fluiere, caval, nai. Executăm naiul tradiţional românesc, dar şi un nai
peruan, şi între ele am găsit de cuviinţă să dezvoltăm un nai hibrid, care
uşurează foarte mult acordarea. Fiind un instrument de suflat, naiul trebuie
acordat de fiecare dată când variază temperatura mediului în care se cântă cu
el.
Rămâne să ducem mai departe tradiţia, şi-a
încheiat Nicolae Bâzgan, directorul fabricii Hora de la Reghin povestea. O
poveste despre pasiune, despre dedicare, despre arta de a crea valori.