În dosarul Microsoft, pe care presa de la Bucureşti îl numeşte, pe bună dreptate, unul dintre cele mai spectaculoase din istoria judiciară a României post-comuniste, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a condamnat, printr-o decizie definitivă, pe toţi cei patru inculpaţi. Doi cunoscuţi oameni de afaceri, Dorin Cocoş şi Nicolae Dumitru, un fost ministru al Comunicaţiilor, Gabriel Sandu, şi un ex-primar al oraşului Piatra-Neamţ, Gheorghe Ştefan, au primit, în total, 14 ani de închisoare cu executare. De asemenea, Înalta Curte a decis şi confiscarea a peste 17 milioane de euro de la cei patru.
Potrivit DNA, în aprilie 2004, contractul de închiriere a licenţelor Microsoft a fost încheiat în condiţii oneroase pentru bugetul de stat şi a permis plata unor comisioane către persoanele implicate. O mită de 60 de milioane de euro şi un prejudiciu adus Statului de 27 de milioane de euro au fost acuzaţiile aduse grupului infracţional. În mare, procurorii au anchetat dedesubturile contractelor prin care, în mai multe guvernări de coloraturi diferite, sistemul de educaţie a fost beneficiarul unor licenţe IT, ca număr, cu mult peste nevoile reale, şi, ca preţ, dincolo de orice logică economică.
În schimbul contractelor cu dedicaţie – altminteri, o practică deloc neobişnuită în politica de achiziţii a instituţiilor publice româneşti – , decidenţii şi afaceriştii ar fi primit comisioane nejusitificate. Dorin Cocoş, deşi a avut reputaţia afaceristului de succes ce a preferat întotdeauna să aibă o prezenţă publică discretă, este considerat peştele cel mare. Perceput, ani buni, ca un apropiat al şefului statului, Traian Băsescu, Cocoş, aidoma multor aşa-zişi mari afacerişti băştinaşi, nu a stat departe de contractele cu bani publici, despre care, de-a lungul timpului, presa a scris că au stat la baza imperiului financiar pe care a reuşit să şi-l clădească.
Gheorghe Ştefan, mai cunoscut ca Pinalti, pentru implicarea pasională în fotbal, a fost exemplul perfect al edilului unui oras relativ mic de provincie cu o mare influenţă în sânul principalului partid de guvernare. La rându-i, fostul ministru Sandu, după propria mărturisire, nu a făcut decât să colecteze, la ordin, bani pentru partid, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, câştigate de Traian Băsescu. Ştefan şi Sandu au făcut parte din PDL, dispărut, între timp, ca formaţiune de sine stătătoare, după fuziunea cu PNL.
Dosarul Microsoft, o nouă victorie eclatantă a DNA, spune multe despre un sistem vicios, profund toxic, în care politicienii şi afaceriştii îşi dau mâna pentru atingerea propriilor interese pecuniare, partidele îşi plantează oameni nepotriviţi în etajele superioare ale administraţiei, iar formaţiunile politice se finanţează prin sifonarea banului public.
