Radio România Internațional

Tag: Nicolae Ghika-Budesti

  • L’Architecte Nicolae Ghika-Budeşti

    L’Architecte Nicolae Ghika-Budeşti

    Nicolae Ghika-Budeşti a également été un remarquable restaurateur de monuments historiques. Né il y a 150 ans, le 22 décembre 1869, à Iaşi, il était le descendant de deux illustres familles de boyards — Ghica et Cantacuzène — qui ont donné au fil des siècles aux Principautés roumaines plusieurs princes régnants. Nicolae Ghika a grandi dans un milieu artistique. L’historienne de l’art Oana Marinache explique :



    « L’architecte Nicolae Ghika-Budeşti est né dans l’une des familles de boyards les plus célèbres de Moldavie. Il faut savoir qu’en général, pour se distinguer entre elles, les différentes branches des vieilles familles comptant beaucoup de membres adoptaient un deuxième nom, indiquant le domaine dont elle provenait. Il y avait ainsi les Ghika-Comăneşti, les Ghika-Deleni et, en l’occurrence, les Ghika-Budeşti. Le futur architecte a eu la chance de naître d’un père talentueux. Eugen Ghika-Budeşti a été un peintre moins renommé, mais qui s’est quand même fait connaître à l’étranger. Sa mère provenait des Cantacuzène et elle était proche parente du peintre George Pallady et de l’architecte George Matei Cantacuzène. Elle était donc la descendante d’une famille qui a donné au monde de l’art et de l’architecture de grandes personnalités. L’appartenance de Nicolae Ghika-Budeşti à une famille de boyards de Moldavie allait influencer son architecture, la plupart des bâtiments de Bucarest qui lui sont dus étant de style néo-roumain, avec une touche architecturale moldave. »



    Cette particularité, cette originalité de son style s’explique par l’influence de l’architecture des églises et des monastères de Moldavie, érigés sous les règnes d’Etienne le Grand et de Petru Rareş, aux 15-16e siècles. Oana Marinache :



    « Il s’agit d’une réinterprétation de cette architecture, de certains éléments néogothiques ornant l’encadrement des fenêtres et des portails de ces édifices religieux, ainsi que de motifs décoratifs provenant notamment de la céramique traditionnelle émaillée et colorée. Pourtant, Nicolae Ghika-Budeşti n’a pas été à 100% tributaire à ces influences. Il a également réinterprété certains éléments de l’architecture spécifique à la Valachie. Les constructions publiques ou privées qu’il a conçues ont presque toutes un élément de verticalité impressionnant — et je pense notamment à la tour belvédère dont il embellit les institutions publiques ou les villas dont il a conçu les projets. Il utilise également beaucoup l’arc en fer à cheval, élément définitoire de l’architecture moldave appliquée au style néo-roumain. »



    L’ouvrage d’architecture le plus connu de Nicolae Ghika-Budeşti reste l’agrandissement du bâtiment de l’Université bucarestoise, un des symboles de la capitale roumaine. La partie centrale du palais a été projetée par l’architecte Nicolae Orăscu et les travaux de construction ont commencé le 10 octobre 1857, et ont été achevés à peine le 14 décembre 1869. Au fil du temps, le nombre d’étudiants et de spécialisations ayant augmenté, le bâtiment eut besoin d’un agrandissement, qui fut réalisé au début du 20e siècle. Oana Marinache précise :



    « Ce projet d’agrandissement fut entamé avant la Première Guerre mondiale, pourtant, la conflagration mondiale allait l’arrêter pour un certain temps. Cette première étape visait l’aile longeant la rue Academiei. Cette partie du bâtiment, Nicolae Ghika-Budeşti la réalise en collaboration avec son plus jeune confrère, le futur grand architecte Duiliu Marcu, à l’époque à peine de retour à Bucarest après des études à Paris. Les travaux allaient reprendre en 1924, lorsque fut construite l’aile longeant la rue Edgar Quinet et qui allait accueillir la Faculté de Lettres, achevée en 1928. »



    Parallèlement, Nicolae Ghika-Budeşti donne des cours à la Faculté d’Architecture et il publie de nombreux études et ouvrages spécialisés, dont le plus remarquable est « L’Evolution de l’architecture en Valachie et en Moldavie ». En 1930, il est élu membre d’honneur de l’Académie roumaine. Il a également travaillé comme restaurateur, entre 1906 et 1943, en tant qu’architecte en chef du Service technique et ensuite comme consultant au sein de la Commission des monuments historiques. Oana Marinache :



    « Par le biais de la Commission des monuments historiques, il a été présent sur de nombreux chantiers de restauration. Il a voyagé à travers le pays, pour coordonner et évaluer les travaux de restauration de différents monuments religieux. Nicolae Ghika-Budeşti compte parmi les personnalités de l’enseignement universitaire et de la restauration de monuments historiques les plus importantes. Il a fourni conseil pour la plupart des interventions sur ces monuments. N’ayant plus le temps de coordonner lui-même les chantiers de construction, il réalisait les projets des édifices, qui étaient mis en œuvre notamment par des constructeurs italiens. »



    L’architecte et restaurateur Nicolae Ghika-Budeşti s’est éteint le 16 décembre 1943, à Bucarest. Parmi les créations qu’il nous a léguées comptent aussi des projets de décorations intérieures et des pièces de mobilier d’inspiration byzantine.


    (Trad. : Dominique)

  • The architect Nicolae Ghika-Budesti

    The architect Nicolae Ghika-Budesti

    The architect Nicolae Ghika Budesti was born
    150 years ago, on December 22nd
    1869. Ghika Budesti will mainly be remembered for the extension works he
    supervised, for the Palace of the University of Bucharest. Ghika-Budesti was
    also a competent restorer of historical monuments. He was of illustrious
    descent, since two old boyar families, Ghica and Cantacuzino, were part of his
    lineage. Ghica and Cantacuzino were also families where quite a few of the
    ruling princes came from, throughout the centuries, in the two Romanian
    principalities, Moldavia and Wallachia. As for the architect himself, he was
    brought up in a milieu which was artistic as much as it was aristocratic. Oana Marinache is an art historian specializing in 19th century architecture.


    The architect Nicolae
    Ghika-Budeşti was born into one of the most famous families of boyars in
    Moldavia. As a rule, several branches of old families, families with a lot of
    members, were differentiated among themselves adding another name to their
    family name, actually the name of the estate the respective branch hailed from.
    For example, there were the Ghika-Comanesti as well as the Ghika-Deleni
    families. The future architect was lucky enough to have a very talented father.
    Eugen Ghika-Budeşti was a less well-known painter, yet he gained international
    fame, to a certain extent. His mother came from the Cantacuzino family. On his
    mother’s side, he was a close relative to painter Pallady and architect G.M.
    Cantacuzino. So he hailed from a family with remarkable personalities in the
    world of Romanian arts and architecture. The fact that he descended from a
    boyar family having its roots in Moldavia will also have a bearing on his
    architecture, while it was often said that in his Bucharest-based works, one
    could detect a Neo-Romanian style with a Moldavian tinge.


    That specific and original characteristic of
    the style of quite a few of the works designed by Nicolae Ghika-Budeşti drew
    from the architecture of Moldavian churches and monasteries built during the
    reign of Stephen the Great and Petru Pares, in the 15th and 16th
    centuries.

    Oana Marinache:


    It is an obvious revisiting
    of the decorative patterns, especially of the coloured glazed ceramics, of the
    neo-Gothic framing of the windows or the access gates to religious edifices. Of
    course he was not a hundred per cent tributary to that. Sometimes he also He
    sometimes revisited certain influences of the Wallachian style. For their most
    part, his public or private works have an impressive vertical element. What I
    have in mind is the watchtower giving a vertical characteristic to villas or
    public institutions. Also, he used the horseshoe arch in his works, the
    horseshoe arch that became the main characteristic of the Moldavian version he
    applied to the Neo-Romanian style.


    Nicolae Ghika-Budesti will mainly be
    remembered for the extension works for the building of the University of
    Bucharest, one of the icons of Romania’s capital city. The central part of the
    palace was designed by the architect Nicola Orascu, while its construction
    began in October 10, 1857 and could not be completed before December 14, 1869.
    Meanwhile the number of students increased and more academic specialties
    emerged, so the planning was needed for the extension of the building. It is
    exactly what happened in the early 20th century.

    Oana
    Marinache:


    We
    have a stage preceding World War One, but the war put a stop to the project for
    a while. What I have in mind is the wing overlooking the Academy Street, a wing
    designed between 1912 and 1913 jointly with his younger colleague, the future
    great architect Duiliu Marcu, who at that time had just returned from his
    studies in Paris. Works were resumed around 1924 when the wing overlooking the
    Edgar Quinet street was built, housing the Faculty of Letters, for which works
    were completed in 1928.


    Concurrently, Nicolae
    Ghika-Budeşti was also an academic with the Faculty of Architecture, but also a
    columnist and an editor, authoring a great many specialized studies and
    research works. An example of that is his far-reaching work, one of the seminal
    works in the field, entitled The Evolution of Architecture in Wallachia and
    Oltenia. In 1930 he was elected an honorary member of the Romanian Academy. As
    a restorer, between 1906 and 1943 he held the position of head architect of the
    Technical Service, then he was a consultant with the Historical Monuments
    Commission.

    Oana Marinache:




    In effect, through the
    Historical Monuments Commission, he was involved in estimation operations and
    the assessment of restoration sites. He roamed the country far and wide,
    coordinating or assessing restoration works for various religious assets, being
    one of the country’s most important personalities as an academic, but also as
    regards the restoration of historical monuments. He offered consultancy for
    most of the intervention works for historical monuments. From what we could
    infer examining archive documents, I would rather include him among
    architectural designers for a great many of the Bucharest-based projects, since
    it is all clear there was not much time left for him to supervise
    self-supportive construction sites. Most of the construction licenses he issued
    were implemented by Italian builders.




    Architect
    and restorer Nicolae Ghika-Budeşti died on December 16, 1943. Among
    other things, his works include the designing of several interior decorations
    and Byzantine furniture pieces.

  • Arhitectul Nicolae Ghika Budești

    Arhitectul Nicolae Ghika Budești

    Născut exact acum 150 de ani, pe 22 decembrie 1869, arhitectul Nicolae Ghika-Budeşti şi-a legat numele, în principal, de extinderea palatului Universităţii din Bucureşti, el fiind însă şi un valoros restaurator de monumente istorice. Descendent a două vechi familii boiereşti — Ghica şi Cantacuzino — din care au provenit mai mulţi domnitori de-a lungul veacurilor, arhitectul a crescut şi într-un mediu deopotrivă artistic, după cum aflăm de la istoricul de artă, Oana Marinache:



    Arhitectul Nicolae Ghika-Budeşti se naşte într-una dintre cele mai faimoase familii boiereşti din zona Moldovei. În general, ramurilor unor familii vechi, cu mulţi membri se diferenţiau între ele adăugându-şi un alt nume, provenind de la moşia de obârşie a ramurii respective. Mai existau, de pildă, familiile Ghika-Comăneşti precum şi Ghika-Deleni. Viitorul arhitect a avut norocul să aibă un tată deosebit de talentat. Eugen Ghika-Budeşti a fost un pictor mai puţin cunoscut, dar care, totuşi, s-a remarcat în spaţiul internaţional. Mama sa provenea din familia Cantacuzino. Pe latură maternă, a fost rudă apropiată cu pictorul Pallady şi cu arhitectul G.M. Cantacuzino. Se trăgea, deci, dintr-o familie cu mari personalităţi active în lumea artei şi arhitecturii româneşti. Această apartanenţă la o familie boierească având rădăcini în Moldova îi va influenţa şi arhitectura, spunându-se deseori că în lucrările sale bucureştene se decelează un stil neo-românesc cu nuanţe moldoveneşti.



    Această particularitate şi originalitate a stilului recognoscibil în multe din lucrările proiectate de Nicolae Ghika-Budeşti se datorează influenţei arhitecturii bisericilor şi mânăstirilor din Moldova, construite în timpul domnitorilor Ştefan cel Mare şi Petru Rareş (secolele XV-XVI).



    Oana Marinache: Este o evidentă reinterpretare şi a modelelor decorative, mai ales a ceramicii smălţuite, colorate, a elementelor neogotice de ancadrament de la ferestre sau de la porţile de acces în aceste edificii religioase. Dar, bineînţeles, el nu a fost 100% tributar al acestor influenţe. Uneori, a reinterpretat şi anumite influenţe din spaţiul muntenesc. De asemenea, cea mai mare parte a lucrărilor sale din sfera publică şi din cea privată au un element de verticalitate impresionant. Mă refer la turnul foişor care imprimă verticalitate vilelor sau instituţiilor publice. De asemenea, a folosit arcul-potcoavă în lucrările lui, arcul-potcoavă care a devenit un element definitoriu al variantei moldoveneşti aplicate de el stilului neo-românesc.



    Cea mai cunoscută lucrare a lui Nicolae Ghika-Budeşti rămâne extinderea clădirii universităţii bucureştene, unul din simbolurile capitalei. Partea centrală a palatului a fost proiectată de arhitectul Nicolae Orăscu, iar construcţia sa a început pe 10 octombrie 1857, fiind finalizată abia pe 14 decembrie 1869. În timp, o dată cu creşterea numărului de studenţi şi de specializări, clădirea avea nevoie de planificarea unei extinderi. Ceea ce s-a şi la întâmplat la începutul secolului XX. Istoricul de artă Oana Marinache are detalii: Avem o etapă premergătoare Primului Război Mondial, dar conflictul opreşte proiectul pentru un timp. Mă refer la aripa dinspre strada Academiei, aripă realizată între 1912 şi 1913 împreună cu mai tânărul său coleg, viitorul mare arhitect Duiliu Marcu, care pe atunci de-abia se întorsese de la studiile sale pariziene. Lucrările sunt reluate cam din 1924 când se construieşte aripa dinspre strada Edgar Quinet, cu sediul facultăţii de Litere, finalizată în 1928.



    În acelaşi timp, Nicolae Ghika-Budeşti şi-a desfăşurat şi activitatea didactică la facultatea de arhitectură precum şi pe cea publicistică şi editorială, fiind autorul a numeroase studii şi lucrări de specialitate. Un exemplu îl constituie ampla lucrare, una dintre cele mai valoroase în domenii, intitulată: Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi Oltenia”. În 1930, a fost ales membru de onoare al Academiei Române. În calitate de restaurator şi-a desfăşurat activitatea între 1906 şi 1943 în calitate de arhitect-şef al Serviciului Tehnic şi apoi consultant în cadrul Comisiunii Monumentelor Istorice.



    Oana Marinache: Practic prin Comisiunea Monumentelor Istorice el a fost implicat în realizarea unor devize şi în evaluarea şantierelor de restaurare. A făcut multe drumuri în ţară, coordonând sau evaluând lucrările de restaurare a diferitelor obiective religioase, fiind una dintre cele mai importante personalităţi din ţară atât în privinţa profesoratului, cât şi în privinţa restaurării de monumente istorice. Oferea consultaţii pentru majoritatea intervenţiilor asupra monumentelor istorice. Din câte se poate descifra din documentele de arhivă, l-aş încadra la categoria de arhitect-proiectant în multe din proiectele sale bucureştene, căci este clar că nu mai avea prea mult timp ca să coordoneze şantierele în antrepriză proprie. Majoritatea avizelor date de el sunt puse în practică de constructori italieni.



    Arhitectul şi restauratorul Nicolae Ghika-Budeşti a murit pe 16 decembrie 1943 printre creaţiile sale numărându-se şi proiectarea unor decoraţii interioare şi piese de mobilier în stil bizantin.