Tag: Nicolae Kretzulescu

  • Anfänge der modernen rumänischen Medizin: Carol Davila und Nicolae Kretzulescu

    Anfänge der modernen rumänischen Medizin: Carol Davila und Nicolae Kretzulescu

    In der zweiten Hälfte des 19. Jahrhunderts haben rumänische Ärzte, die in Westeuropa ausgebildet worden waren, in ihrem Heimatland medizinische Bildungseinrichtungen und moderne Kliniken gegründet. Namhafte Mediziner wie Nicolae Kretzulescu und Carol Davila gelten heute als Vertreter einer Generation von Ärzten und Philanthropen, die Medizinabsolventen weiterbildeten, das Schicksal der rumänischen Medizin stark prägten und sie an die westlichen Standards der Epoche heranführten.



    Die Anfänge der Medizin als Wissenschaft sind auf die Renaissance zurückzuführen, die ersten Informationen mit wissenschaftlichem Charakter im geographischen Raum Rumäniens datieren vom dem Ende des 17. Jahrhunderts, aus der Zeit der Herrschaft von Constantin Brâncoveanu (1688–1714). Der Fürst der Walachei hat an seinem Hof griechische Ärzte sowie einen elsässischen und einen venezianischen Arzt empfangen, die ihm neue Methoden vorstellen, die später, beim Auftreten einer Epidemie, als Impfung zur Eindämmung der Krankheit eingesetzt wurden. Was die Bildungseinrichtungen angeht, wurde damals in den sogenannten Fürstenakademien die Jatrosophie ausgeübt, eine Mischung zwischen Philosophie und empirischer Medizin. Die Fürstenakademien bildeten die Grundlage für die medizinischen Bildungseinrichtungen im 19. Jahrhundert.



    Der Arzt Octavian Buda, Professor für Medizingeschichte an der Medizinischen und Pharmazeutischen Universität Carol Davila“ in Bukarest, erläutert die Anfänge der modernen Medizin in Rumänien:



    Dieses Argument der Weiterbildung in Westeuropa gilt auch als Antriebskraft für neue Staatspolitiken. Besonders interessant finde ich den Vergleich, den die Rumänen im 19. Jahrhundert mit Belgien machten. Sie schmeicheln sich selbst, indem sie sich selber als Vertreter eines sogenannten Belgiens des Orients bezeichnen. Das ist nicht durch die partielle Latinität Belgiens zu erklären, sondern dadurch, dass Belgien in der heutigen Form erst um das Jahr 1830 bestand, und die rumänischen Fürstentümer vereinigten sich auch relativ spät. Die Rumänen bestanden auf solche Vergleiche zwischen rumänischen und belgischen Institutionen, und beide Länder hatten die Fähigkeit, neue Institutionen zu gründen. So zum Beispiel das erste Physiologische Institut, das im Jahr 1892 von Alexandru Viţu gegründet wurde, der als Vater der biologisch-physiologisch-medizinischen Forschungen gilt. Er hatte sich in Belgien im Bereich der Biomedizin weitergebildet.“




    Die Dynamik der Modernisierung war in allen Schichten der rumänischen Gesellschaft spürbar. Einen bedeutenden Platz nahmen in diesem Prozess die Bildungseinrichtungen ein, und der erste gro‎ße Name der rumänischen medizinischen Ausbildung ist der Franzose Carol Davila. Octavian Buda:



    Die eigentliche Modernität beginnt bei den damaligen Institutionen mit einer generellen Modernisierung im Zuge der Wirksamkeit der sogen. Organischen Reglements. Als erstes werden ein Ärztekollegium und drei gro‎ße Krankenhäuser — Colţea, Pantelimon und Filantropia — in Bukarest gegründet. Mithilfe von privaten Finanzmitteln der Bojaren, der ehemaligen Adeligen unterhalb des Ranges des Fürsten, wird eine öffentliche Einrichtung gegründet, auf deren Grundlage ein koordiniertes System medizinischer Praktiken entsteht. Die Gründung einer Medizinuniversität lag jedoch in weiterer Ferne. Durch das Zusammentreffen günstiger Umstände kam Carol Davila in das damalige Fürstentum Walachei, heute Teil Rumäniens. Laut einer Notiz von 1852, die einem der grö‎ßten Chirurgen der Epoche, Constantin Dumitrescu-Severeanu, zugeschrieben wird, wurde an die Anschlagtafel der Medizinfakultät in Paris eine Anzeige geheftet, die den französischen Studenten bekanntgab, dass zwei Staatsoberhäupter der Epoche einen Arzt in ihre Heimatländer einladen möchten. Eine Einladung war vom walachischen Fürsten Barbu Ştirbey, die andere vom Schah des Irans unterzeichnet. Laut Severeanu habe der Dekan der Medizinuniversität in Paris, dessen Sohn der Chef der Französischen Gesandtschaft in Bukarest war, den jungen und eifrigen Davila davon überzeugt, ins lateinische Schwesterland Frankreichs, die Vereinigten Fürstentümer der Walachei und Moldau zu reisen. Severeanu bezeichnet Davila als entscheidende Antriebskraft der rumänischen Modernisierung. Severeanu wird allerdings später einer der ersten rumänischen Ärzte, die seit 1860 Regierungsstipendien bekommen werden und auch einer der ersten Absolventen der rumänischen medizinischen und pharmazeutischen Universität.“




    Die modernen Änderungen in der rumänischen Medizin sind so tiefgreifend, dass sie auch auf sprachlicher Ebene spürbar werden. Octavian Buda kommt erneut zu Wort mit Einzelheiten:



    Eine besonders starke Persönlichkeit in der damaligen rumänischen Gesellschaft war Nicolae Kretzulescu. Der in Paris ausgebildete ehemalige Premierminister, der ebenfalls die Ämter des Au‎ßen- und Innenministers sowie des rumänischen Botschafters in Russland bekleidete, war ein naher Freund des ersten Herrschers der Vereinigten Fürstentümer, Alexandru Ioan Cuza. In Rumänien gilt er ebenfalls als Gründer einer medizinischen Fachsprache. Damals wurde das kyrillisch-lateinische Übergangsalphabet durch das lateinische Alphabet ersetzt, und eine medizinische Fachsprache schien höchst notwendig zu sein. Im Zeitraum 1840–1850 werden erste Wörter in die medizinische Fachsprache eingeführt, die ihre Herkunft in der französischen Sprache haben. Nicolae Kretzulescu setzt sich dafür ein, dass die rumänische Fachsprache modernisiert wird, und im Jahr 1842 übersetzt er ein Lehrbuch für deskriptive Anatomie aus dem Französischen. Das führt zu einer Wende in der rumänischen Fachsprache, die sich insbesondere in der Medizin spüren lie‎ß. Ehemalige Medizinbegriffe, die ihre Herkunft im Griechischen hatten, wurden durch moderne, französische Begriffe ersetzt, und so halten in der rumänischen Fachsprache Begriffe Einzug wie ‚optische Nerven‘, ‚Wirbel‘, ‚Hohlraum‘, ‚Halswirbel‘ u.a.m., die im Rumänischen aus dem Französischen übernommen wurden. Für einen Politiker ist sein Einsatz in diesem Bereich bemerkenswert. Im Bewusstsein der Gesellschaft galt ein solches Engagement in der Entwicklung der Medizin als Merkmal der Elitezugehörigkeit.“




    Die moderne Medizin erfreut sich in Rumänien einer besonderen Tradition, und unter den Nobelpreisträgern Rumäniens zählt auch ein Arzt: George Emil Palade.

  • Începuturile medicinei moderne româneşti

    Începuturile medicinei moderne româneşti


    În a doua jumătate a secolului al
    19-lea, medicii români cu studii în Occident au fondat instituții medicale și
    învățământ medical pentru a lupta împotriva bolilor și a instrui medici. De
    numele unora ca Nicolae Kretzulescu și Carol Davila precum și al unor boieri și
    filantropi se leagă o generație care a modernizat medicina românească și au
    dus-o aproape de standardele cele mai exigente ale epocii.


    Medicina ca știință apare în Renaștere,
    iar primele informații cu caracter științific în spațiul românesc apar la
    sfârșitul secolului al 17-lea, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu
    (1688-1714). La curtea sa au sosit medici de origine greacă, dar și un alsacian
    și venețian care introduc medote care semănau cu vaccinarea de mai târziu. Din
    punct de vedere instituțional, academiile domnești erau așezăminte în care se practica
    așa-numita iatrosofie, o combinație între filosofie și medicina empirică. Dar
    academiile domnești au fost nucleele pe baza cărora s-a construit învățământul
    medical din secolul al 19-lea.


    Medicul Octavian Buda, profesor de
    istoria medicinei la Universitatea de Medicjnă și Farmacie Carol Davila din
    București, a făcut un excurs în începuturile medicinei moderne românești, care
    din secolul al 19-lea se raporta direct la Occident. Argumentul științei învățate în Occident reprezintă nu o
    sursă de coerciție, dar de schimbare chiar și a unor politici de stat. Interesantă
    este comparația pe care românii celei de-a doua jumătăți a secolului al 19-lea
    o fac cu Belgia, se flatează și autoflatează să fie numiți reprezentanți ai
    Belgiei Orientului pentru un motiv nu legat de latinitatea parțială a Belgiei,
    ci de faptul că Belgia era o țară asamblată în jurul anului 1830, Principatele
    Unite unindu-se și ele relativ mai târziu. Românii făceau comparații
    instituționale insistente având în vedere viteza cu care își puneau la punct
    instituții noi. De exemplu, crearea primului institut de fiziologie, în 1892,
    de către Alexandru Vițu, părintele cercetărilor biologico-fiziologico-medicale,
    el fiind inițiatorul cercetării științifice de tip biomedical. El a fost în
    Belgia să facă o prospectare de tip biomedical.


    Efervescența modernizatoare a cuprins
    întreaga sociateta românească, de la cel mai simplu țăran la cel mai mare
    boier. În medicină, învățământul a avut un loc privilegiat și primul mare nume
    al învățământului medical românesc a fost francezul Carol Davila. Octavian
    Buda. Modernitatea efectivă
    se pune instituțional în mișcare odată cu Regulamentele Organice, odată cu
    influența occidentalizantă la acea vreme a autorităților țariste. Se creează un
    Colegiu al medicilor și cele trei structuri mari spitalicești, Colțea,
    Pantelimon și Filantropia. Activitatea financiară privată a boierilor este
    strânsă într-o eforie, care este premergătoare unei direcții sanitare sau a
    unui sistem cât de cât coordonat de practici medicale. Ideea organizării unui
    învățământ universitar de medicină era încă foarte departe și printr-un concurs
    de împrejurări apare la București Carol Davila. Există o apocrifă făcută de
    unul dintre marii chirurgi ai epocii, Constantin Dumitrescu-Severeanu, care
    explică cum în 1852 la avizierul Facultății de Medicină din Paris apare un
    anunț în care două personalități își exprimau dorința de a aduce în țările lor
    un fel de medic de autoritate. Un anunț era legat de oștirea română dat de
    principele Barbu Știrbey, celălalt era dat de șahul Iranului. Severeanu
    plusează și spune că decanul Facultății de Medicină, al cărui fiu era șeful
    legației franceze de la București, îl convinge pe tânărul și înflăcăratul
    Davila să aleagă drumul către sora latină mai tânără, Principatele Unite.
    Gestul lui Severeanu este de a-l imortaliza pe Davila ca un fel de vector al
    modernizării românești. Severeanu va face parte dintr-un prim grup de medici
    români care va primi burse guvernamentale, începând cu 1860, el făcând parte
    din primele generații de absolvenți ai unei școli de medicină și farmacie care
    va deveni națională în 1858.


    Transformările moderne în medicină au
    fost atât de profunde încât au schimbat și limba. Octavian Buda. În umbră veghea o personalitate
    foarte puternică a României acelor vremuri, este vorba despre Nicolae
    Kretzulescu, școlit la Paris, apropiat de cercurile lui Cuza, un om foarte
    complex care a fost prim-ministru, ministru de externe, ministru de interne,
    ambasador al României în Rusia. El este prezentat în istoria medicinei ca un om
    care a creat un limbaj medical. Suntem într-o perioadă în care se trece de la
    un alfabet de tranziție la alfabetul latin, iar găsirea unor expresii medicale
    era acut cerută. În 1840-1850 se ajunge la primele încercări venite pe filiera
    unor traduceri din limba franceză. Nicolae Kretzulescu face mari eforturi în
    acest sens și în 1842 se ocupă de traducerea unui manual de anatomie
    descriptivă din Franța. Practic, limba română își schimbă dintr-odată un întreg
    limbaj de specialitate. Termenii medicali veniți pe filieră mai veche, greacă,
    precum nervurile optice, costași, rondul mare, găunoșitură pentru cavitate,
    lighean pentru bazin, trâmbiță pentru trompă sunt înlocuiți de termenii
    de origine latină, preluați din franceză: vertebră, cervicală, lombar, frontal,
    sfenoid. Era un lucru absolut remarcabil pentru un om din plin implicat în
    viața politică a acelor vremuri. Pentru mentalul colectiv al elitei sociale de
    atunci, a te ocupa de medicină era considerat un fel de muncă nu chiar
    inferioară dar nu pe măsura statului de boier.


    Medicina
    modernă românească a însemnat un curs al dezvoltării care a format o tradiție
    și care a dat roade. Unul dintre premiile Nobel pe care România le deține este
    în medicină, prin George Emil Palade.