Nigel Bellingham este absolvent al
Facultăţii de Limbă şi Literatură Engleză la Universitatea din Leeds şi a
lucrat o vreme ca profesor în Marea Britanie. Înainte de a ajunge în România,
Nigel Bellingham a fost la conducerea British Council din Tunisia şi Cehia şi a
lucrat în Ungaria, Belgia, Arabia Saudită şi Egipt. Nigel Bellingham a venit în ţara noastră în urmă cu doi ani, când
a preluat conducerea British Council din Bucureşti. Cum a fost experienţa românească
de până acum?
Mulţumesc
şi eu pentru invitaţie. A fost o experienţă excelentă, foarte interesantă,
distractivă şi educativă pentru mine. Am călătorit mult prin toată România cu
serviciul, în principal în oraşele mari- Timişoara, Cluj, la Iaşi am fost de
câteva ori, Târgu Mureş, Braşov, Ploieşti. Apoi, în călătoriile mele din timpul
vacanţelor de vară, două până acum, am făcut turul României în două săptămâni.
Soţia mea şi cu mine am vizitat anul trecut Transilvania, am ajuns până în
Maramureş, am fost în excursie în Parcul Naţional Retezat, am văzut o mulţime
de locuri minunate. Anul acesta am mers la Dunăre, la Porţile de Fier, apoi în
Parcul Naţional Cheile Nerei, unde am fost cu bicicletele, am ajuns iar la
Timişoara, am mers în Apuseni şi am încheiat excursia în munţii din preajma
Sibiului, care este foarte frumos.
Nigel Bellingham are deja o
experienţă în câteva ţări care sunt foarte diferite de Europa din punct de
vedere cultural. Unde situează România în contextul European?
România este foarte
asemănătoare în multe privinţe şi foarte diferită. Este a 8-a ţară în care
lucrez şi am învăţat un lucru: că fiecare loc este la fel cu celelalte, însă în
acelaşi timp are ceva unic. Ce am observat până acum este că nu există o
singură Românie şi că românii nu sunt într-un singur fel. Atunci când
călătoreşti prin România observi că oamenii sunt diferiţi, se poartă altfel,
aşa încât e dificil să vorbeşti despre români ca fiind un popor omogen. Unul
dintre lucrurile care m-au surprins aici este cât de creativi şi exuberanţi
sunt tinerii, alt aspect interesant este că aveţi o ţară mult mai religioasă
decât majoritatea celor în care am locuit şi că religia este foarte importantă.
Sincer, şi eu am crescut într-o familie credincioasă, iar acest detaliu îmi face
plăcere să-l observ aici. În ce priveşte oraşele, Bucureşti e un oraş mare şi
există întotdeauna acea agitaţie specifică aglomerărilor urbane. Eu unul prefer
oraşele mai mici sau satele, unde viaţa are un ritm mult mai lent şi mai uman.
Linia de demarcaţie dintre viaţa la sat şi la oraş este mult mai vizibilă în
România decât în alte părţi ale Europei în care am trăit. Una din limbile pe
care le vorbesc cel mai bine este araba, iar un alt lucru pe care l-am remarcat
aici este asemănarea dintre română şi arabă. Nu atât în ce priveşte
vocabularul, ci în felul de a folosi
expresiile. Spre exemplu, dacă strănut când sunt la birou, toată lumea îmi
urează sănătate. Asta se întâmplă şi
în ţările arabe. Iar atunci când spun mulţumesc, oamenii îmi răspund cu
plăcere, la fel ca arabii. Găsesc că
această formulă de răspuns este specifică arabilor, e ceva ce noi nu avem în
Marea Britanie. Dacă avem o formulă, ea există, de fapt, pentru că străinii
ne-au influenţat felul de a vorbi, nu e ceva tipic britanic. Mi se pare extrem
de interesant.
România este o ţară surprinzătoare,
care are foarte multe de oferit. Vizitatorii noştri, fie că stau mai mult sau
mai puţin aici, îşi aleg un loc preferat din România. Care este alegerea lui
Nigel Bellingham?
Cred
că viaţa la ţară este minunată. Un alt loc în care am fost şi care mi-a plăcut
mult este Transalpina. De asemenea, bisericile saşilor din Transilvania sunt
superbe, iar unul din cele mai liniştite locuri pe care le-am vizitat vreodată
a fost biserica din Prejmer, lângă Braşov. Acestea sunt locurile mele preferate
din România.
L-am întrebat pe directorul British
Council ce ar schimba aici, ce i-ar plăcea să se îmbunătăţească.
Mi-ar
plăcea ca românii să conducă mai puţin agresiv. Asta nu-mi place aici, că
atunci când mergi pe stradă auzi claxoanele de maşini. România nu e o ţară în
care oamenii sunt agresivi, ci amabili şi răbdători şi totuşi, e ceva cu
maşinile astea că îi face pe oameni să se poarte altfel. Eu unul sunt biciclist
şi de fiecare dată când mă sui pe bicicletă sunt un pic speriat.
Ce ar duce acasă cadou din România?
Deja am dus, ţuică. Dar desigur
şi vin, fiindcă nu prea avem vinuri româneşti în Anglia. Apoi chitul turistic
clasic: căni şi tricouri cu Dracula, mâncare, papanaşii pe care îi ador, am o
slăbiciune pentru papanaşi…o mulţime de alte lucruri. Totuşi, foarte mulţi
români trăiesc în Marea Britanie şi cred că românii sunt cea mai mare
minoritate de la noi. Acesta e marele câştig al Angliei, pentru că românii
muncesc din greu. Sunt peste 8000 de români care studiază la universităţile
britanice şi de fiecare dată când mă întâlnesc cu un profesor îmi spune: mai
vrem astfel de studenţi, învaţă atât de bine. În plus, aproximativ 1500 de
profesori români predau la universităţile noastre…Aşadar, nu trebuie să mai iau
nimic valoros cu mine acasă. Deja este acolo.