Documentarul regizat de Andra Tarara, Noi împotriva noastră a câștigat
marele premiu al secțiunii românești a celei de-a 28-a ediție a Astra Film
Festival (5 – 12 septembrie) . Motivația juriului: Pentru o analiză
emoționantă și onestă a relației autoarei cu tatăl ei și pentru autenticitatea
dialogului lor despre maladia care a afectat viețile amândurora. Juriul a
apreciat colaborarea dintre doi cineaști aparținând unor generații diferite și
modul în care cei doi au găsit calea comună de comunicare prin intermediul
limbajului cinematografic.
Lungmetrajul
de debut al tinerei cineaste Andra Tarara, Noi împotriva noastră, este
constituit dintr-o serie de dialoguri ce conturează relația tată – fiică,
marcată de o pasiune comună și de o tulburare psihică. Discuția celor două
personaje atinge subiecte precum incapacitatea de comunicare, educația și
dezvoltarea personală sau stigma bolilor mintale. Fiecare își expune propria
poveste – de fapt propria perspectivă asupra acelorași evenimente – atât prin
intermediul cuvintelor, cât și prin intermediul camerei de filmat. Noi
împotriva noastră a avut premiera mondială la Festivalul Internaţional de Film
Documentar Jihlava 2020, Cehia, și a fost prezent la Les Films de Cannes à
Bucarest 2020. În această vară a fost selectat în cadrul mai multor
festivaluri, printre care Moldova Film Festival și Moscow International
Documentary Film Festival DOKer, a făcut parte din competiția Festivalului Ceau
Cinema! de la Timișoara și a participat în secțiunea Zilele Filmului Românesc
a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF). În timp ce se documenta pentru O moarte în
familia mea, primul film realizat în
calitate de regizoare, nominalizat în 2019 la Premiile Gopo, categoria Tânără
speranță, Andra a descoperit în arhiva familiei mai multe casete video cu
filmări făcute de către tatăl ei, Ion Tarara. Așa s-a născut Noi împotriva noastră.
Andra Tarara: Așa am ajuns la povestea asta, scotocind
prin arhiva de film a familiei. Găsind aceste casete VHS, mi-am dat seama că
tata a făcut munca asta incredibilă de arhivare a poveștii noastre de familie
și că eu apar foarte mult în ele. De aceea, subiectul principal care transpare
din toate aceste imagini și filmări este relația noastră și m-am gândit că ar
fi interesant să dezbatem acest aspect, felul în care funcționează pentru tata exprimarea
prin film și cum am preluat eu pasiunea asta de la el. Așa a început filmul, ca
un exercițiu de conectare între noi și de explorare a relației noastre prin
film. Și povestea devine tot mai complexă, pentru că tata a fost foarte
pasionat de film, a avut șansa să lucreze în film și, din păcate, nu a putut să
continue din cauză că nu a avut resurse și părinții lui nu erau de acord cu
asta. Pe de altă parte, eu am avut parte de o susținere totală, ca un fel de
compensare, de revanșă față de imposibilitatea tatălui meu de a-și duce
pasiunea mai departe. Așa că poveștile care au dat naștere filmului existau în
familie, tata era dispus să vorbească despre ele.
Prin documentarulNoi împotriva
noastră Andra Tarara reușește să facă auzită și vocea celor pe care societatea
îi stigmatizează din cauza problemelor de sănătate mintală și să aducă în
atenția publică o boală despre care se discută prea puțin.
Andra Tarara: Tata a făcut să fie mult mai prezentă în film boala. A ținut să-și
spună povestea și, într-un fel, miza lui legată de acest film a fost ca
povestea lui să fie auzită în ideea de a ajuta și alți oameni care trec prin
același lucru. Filmul s-a născut până la urmă din această negociere, adică eu venisem
cu agenda mea, avem intenția de a face un anume tip de film, iar el avea
dorința de a-și spune povestea. Eu i-am spus cam care ar fi viziunea mea legată
de film, dar și el s-a pregătit foarte bine înainte de filmare, și-a făcut
planuri, s-a gândit la ce are de spus. Așa că eu ca autor am avut câteodată sentimentul
că-mi scapă total lucrurile de sub control și uneori reacțiile mele din film
uneori sunt aproape agresive. Până la urmă, așa s-a născut Noi împotriva
noastră. Din tensiunea între aceste două perspective, a mea și a lui, între
aceste două agende, din felul în care fiecare dintre noi a trăit separat, dar
împreună aceeași situație și am rezumat-o în cuvinte. Tatăl meu vorbește foarte
mult despre stigma pe care a simțit-o, a povestit foarte mult despre asta, că
oamenii îi stigmatizează pe cei bolnavi și pentru că nu cunosc persoane în situația
asta.
Printr-o poveste intimă, documentarul Noi împotriva noastră deschide, în
fapt, o conversație necesară despre sănătatea mintală, despre problemele pe
care de cele mai multe ori nu le recunoaștem sau nu le identificăm din timp,
despre modul în care putem relaționa cu apropiații diagnosticați, precum și
despre existența sau nevoia mai multor platforme de suport. Ne dorim să venim
în întâmpinarea celor care vor vedea filmul (și nu numai), prentru a aborda mai
ușor aceste subiecte, atât prin experiența personală a Andrei și a tatălui ei,
cât și cu sprijinul unei echipe de psihologi și psihiatri, care ni s-au
alăturat în etapa de distribuție a filmului – a declarat Anda Ionescu,
producătoare, Tangaj Production.
