Tag: NottDependent

  • NottDependent – le théâtre indépendant à l’honneur

    NottDependent – le théâtre indépendant à l’honneur

    Cela fait quelques années déjà que la scène dramatique roumaine essaie de s’ouvrir presque en égale mesure aux spectacles produits par des compagnies indépendantes et à ceux des théâtres publics. Au bout du compte, l’important c’est le produit final! C’est avec cette idée en tête que le Théâtre bucarestois Nottara a décidé d’organiser, fin juin, son premier festival consacré au théâtre indépendant. Déroulé du 21 au 25 juin, le festival NottDependent s’est proposé d’encourager le dialogue entre le milieu théâtral public et privé, tout en offrant au public l’occasion de mieux connaître les productions des petites compagnies.

    Une idée assez surprenante, selon Valentin Corneanu, sélectionneur du festival : «Dans un premier temps, la proposition du Théâtre Nottara a plutôt intrigué les directeurs des compagnies indépendantes. Puis, au fur et à mesure qu’ils ont compris le concept, ils ont accepté d’inscrire leurs productions à l’affiche du festival. Une fois expliqué le but de cet événement, tout c’est très bien passé. Car finalement, l’idée était d’offrir aux troupes indépendantes la chance de monter sur une scène consacrée. On a voulu détruire complètement le mythe selon lequel les compagnies de théâtre public doivent forcément rivaliser avec les indépendantes. Comme s’il s’agissait de deux adversaires qui se disputent à tout moment. Ce n’est pas vrai. On a donc espéré que le public fidèle au répertoire du Théâtre Nottara relèvera notre défi et sera nombreux en salle pour accueillir les productions indépendantes. Et c’est exactement ce qu’il s’est passé. D’autre part, les compagnies sont venues elles aussi avec leur propre public. Pour nous, cette première édition du festival a été un pari gagné. »

    L’idée d’un tel festival nous est venue après le succès du Programme Nocturnes qui, 13 ans durant, a donné la possibilité aux compagnies indépendantes et aux jeunes cinéastes de présenter leurs productions sur notre scène. Mais, à la différence de NottDependent, les Nocturnes accueillaient principalement des textes de la dramaturgie contemporaine, s’attaquant à une problématique actuelle et interprétés par de jeunes comédiens, a précisé Marinela Tepus, directrice du Théâtre Nottara.

    Parmi les sélectionneurs du festival, on retrouve aussi le critique de théâtre, Cristina Rusiecki, selon laquelle l’enjeu d’un tel festival est très ambitieux: «Cela fait plus de dix ans que le théâtre indépendant s’avère une source inépuisable de nouveautés et de défis. Du coup, une rencontre entre les deux types de théâtre- public et privé- sera couronnée d’une forte énergie positive et créative. Ou du moins, c’est ce que l’on espère. C’est pourquoi nous avons décidé de lancer cette démarche artistique. Quant aux compagnies privées, ce sont elles les premières à avoir eu l’initiative de travailler sur des textes contemporains. Car si la scène est un miroir vivant de notre société, qu’elle le soit du moins pour la société actuelle, non pas pour celle d’il y a 25 ans. C’est ce que fait le théâtre indépendant, qui arrive toujours à trouver des textes très actuels. C’est pour cela qu’il attire en salle un public plutôt jeune qui cherche à redéfinir ses rapports avec la société et à mieux comprendre les problèmes de vie.»

    Cinq jours durant, la scène du Théâtre d’État Nottara de Bucarest a accueilli huit productions indépendantes de compagnies théâtrales privées basées dans la capitale roumaine. Un premier pas dans une direction qui, à partir de l’année prochaine, sera encore plus ambitieuse puisque l’événement s’ouvrira aux compagnies de tout le pays. Parmi les productions à l’affiche de cette première édition du festival NottDependent a figuré aussi la pièce «Cock» de Mike Bartlett, une histoire sur l’identité, l’individu et la famille. Produite en 2014 par Entheos et GrayPlay Performing Arts, la mise en scène porte la signature du jeune Horia Suru, un nom connu aussi bien dans les milieux dramatiques publics que privés.

    Horia Suru: «J’avoue que l’idée d’organiser un tel festival m’a beaucoup surpris, car il s’agit, avant tout, d’un concept inédit. J’espère que cette première édition ait une suite et je suis impatient de voir si cet événement a la force de se transformer en une véritable plate-forme de débats. Je suis très curieux de voir la tournure que ce festival prendra. Je ne sais pas s’il sera prêt à soutenir des productions indépendantes dans leurs efforts de se trouver un producteur ou des locaux à Bucarest ou s’il se contentera plutôt d’emmener en salle la crème de la dramaturgie indépendante multi primée à des festivals, pour offrir au public la chance de s’ouvrir au théâtre indépendant.» (Trad. Ioana Stancescu)

  • Theaterfestival NottDependent: Schnittstelle zwischen Staat und Alternativszene

    Theaterfestival NottDependent: Schnittstelle zwischen Staat und Alternativszene

    Es war eine Premiere per se — zum ersten Mal experimentiert ein staatliches Theater mit alternativen Stücken, um den Dialog zwischen den beiden Kunstsphären zu fördern. Mit entsprechender Verblüffung reagierten auch die kleinen Theatertruppen auf die Einladung des Prestigehauses Nottara, erinnert sich Valentin Corneanu, einer der Kuratoren des Festivals:



    Die erste Reaktion war, verwundert zu gucken — wir haben ihnen dann aber erklärt, was wir uns unter einem solchen Festival vorstellen, und dann schickten sie auch Stücke ein. Das Konzept besteht darin, den unabhängigen Gesellschaften die Chance einer bekannten Bühne zu geben. Es ging uns darum, mit einem Mythos aufzuräumen — nämlich dass es zwischen Staatstheater und unabhängigem Theater keine Verbindung gibt, dass sie sogar Gegner sind. Das stimmt nicht und es ist auch unfair, davon auszugehen. Wir haben gehofft, dass unser Stammpublikum sich auch diese Stücke ansehen wird — und das traf auch zu. Zudem lernten auch Leute aus dem alternativen Theatermilieu das Nottara kennen. Darauf haben wir gewettet — und gewonnen.“




    Ganz unbekannt sind solche Produktionen dem Nottara aber nicht, räumt Intendantin Marinela Ţepuş ein — das eigene Nocturne-Programm bestand aus sehr aktuellen Texten, die von jungen Darstellern aufgeführt wurden. Die Kritikerin Cristina Rusiecki, die ihrerseits zum Team der Kuratoren gehörte, erkennt NottDependent eine wichtige Rolle an:



    In den letzten 10 Jahren war das unabhängige Theater eine permanente Quelle der Erneuerung und der provokativen Vorschläge. So eine Begegnung zwischen Staat und Alternativszene kann nur positive und kreative Energien freisetzen. Das war unsere Hoffnung. Das unabhängige Theater hatte zumindest am Anfang dieses Alleinstellungsmerkmal, mit sehr neuen Texten zu arbeiten. Wenn das Theater schon ein Spiegel der Gesellschaft ist, sollte es idealerweise nicht die Gesellschaft von vor 25 Jahren sein, sondern die heutige Gesellschaft, mit ihren Problemen und ihrem ständigen Wandel. Diese Form von Theater versteht es am besten, immer wieder nach neuen Texten Ausschau zu halten. Ich denke, das hilft dem Publikum, umso mehr es ein junges Publikum ist, das alternative Darbietungen besucht. Es hilft den Menschen aus dem Publikum, ihre Probleme und ihren Umgang mit der Gesellschaft und den eigenen Erlebnissen besser zu definieren.“




    Acht Produktionen wurden an den fünf Tagen des Festivals aufgeführt — vorerst nur von Bukarester Truppen. Später sollen auch unabhängige Theatertruppen au‎ßerhalb der Hauptstadt eingeladen werden. Eines der Stücke war eine speziell für NottDependent aufgeführte Pilotfassung von Cocks“. Das von Mike Bartlett geschriebene Stück handelt über Identität, individuelle Wahrnehmung und Familie. Die Gesellschaft Entheos & GrayPlay Performing Arts führt das Stück unter der Regie von Horia Suru schon seit 2014 auf. Der junge Regisseur ist in der Alternativszene zuhause, arbeitet aber auch für Staatstheater. Aus dieses Doppelperspektive fachsimpelt er über den möglichen Stellenwert eines solchen Festivals:



    Das Festival erschien mir am Anfang als seltsames Tier. Schockierend irgendwie, weil sehr neu. Ich hoffe, es geht weiter und wir werden es dann bei den zukünftigen Ausgaben erleben, ob es sich zu einer Diskussionsplattform entwickelt. Denn wir müssen uns unterhalten über das, was wir brauchen, und darüber, wie wir besser arbeiten können. Ich bin total neugierig auf die Entwicklung des Festivals — ob es zu einer Bühne für Stücke wird, die auf der Suche nach einem Produzenten oder einem Theater für die Hauptstadt sind… oder ob es zu einer Schaubühne für bereits erfolgreiche, prämierte, oft gespielte unabhängige Aufführungen wird, die ein neues Publikum erschlie‎ßen wollen — Menschen nämlich, die die alternative Szene scheuen und eher etablierte Häuser besuchen.“

  • Teatrul Nottara, gazdă a teatrului independent

    Teatrul Nottara, gazdă a teatrului independent

    În ultimii ani, în România, artiştii
    şi producţiile independente se intersectează din ce în ce mai des cu teatrul de
    stat. În spiritul acestui fenomen se încadrează şi evenimentul NottDependent,
    organizat de Teatrul Nottara din Bucureşti în perioada 21 – 25 iunie. Aflat la
    prima ediţie, NottDependent, primul festival de teatru independent organizat de
    un teatru de stat din Bucureşti, îşi propune să încurajeze dialogul dintre
    teatrul de stat şi mediul independent, oferind publicului ocazia de a cunoaşte
    mai bine producţiile independente.


    Propunerea lansată de Teatrul Nottara
    către mediul independent a fost primită cu surprindere, spune Valentin
    Corneanu, unul dintre selecţionerii festivalului: Prima
    reacţie, la primele discuţii a fost de mirare, după care, explicând situaţia,
    explicând conceptul şi tot ce presupune un festival de genul acesta, au înţeles
    şi au trimis spectacole. Totul a mers foarte bine după discuţia detaliată
    despre ce urmărim cu acest festival. Noi ne-am propus să oferim
    teatrelor independente o şansă de a juca pe o scenă consacrată. Am vrut să
    distrugem mitul conform căruia nu există nicio legătură între teatrul de stat
    şi teatrul independent. Că sunt doi adversari care se bat pe la colţuri, ceea
    ce nu este adevărat deloc şi nu este corect. Am sperat că publicul Teatrului
    Nottara, cel consacrat al Teatrului Nottara, va veni la acest festival, şi a
    fost. Şi publicul care nu este obişnuit cu Teatrul Nottara va veni din
    independent către Nottara. Acesta a fost şi o parte din pariu, pe care sper că
    l-am câştigat.



    Acest festival a apărut ca urmare
    a succesului avut, vreme de treisprezece ani, de Programul Nocturne, la rândul
    său iniţiat din nevoia de a oferi companiilor independente şi/ sau tinerilor
    artişti posibilitatea de a-şi prezenta spectacolele pe o scenă consacrată. Pe
    de altă parte, Nocturnele au oferit publicului, de-a lungul timpului, producţii
    majoritar realizate pe texte noi, cu o problematică actuală, având în
    distribuţie actori tineri
    , a declarat, la rândul său, Marinela Ţepuş,
    directorul Teatrului Nottara.


    Dintre selecţionerii festivalului a
    făcut parte şi criticul Cristina Rusiecki, care consideră că miza proiectului
    NottDependent este una foarte importantă: În ultimii cel puţin zece ani teatrul
    independent a fost o sursă permanentă de înnoire şi de propuneri provocatoare.
    Aşa că întâlnirea aceasta dintre teatrul de stat şi teatrul independent nu
    poate genera decât o energie pozitivă şi o energie creativă foarte importante.
    Cel puţin noi aşa sperăm. De asta am iniţiat acest demers. Ceea ce este cel mai important şi, cel puţin
    la început, a aparţinut în totalitate teatrului independent, a fost exerciţiul
    de a lucra cu texte contemporane foarte noi. Dacă teatrul tot este oglinda vie
    a societăţii, măcar să nu fie societatea de acum 25 de ani, ci să fie chiar
    societatea de astăzi, cu problemele ei, care se mută tot timpul, sunt în
    continuă fluiditate şi în continuă schimbare. Ori tocmai acesta este apanajul
    teatrului independent, că reuşeşte tot timpul să caute texte noi. Mie mi se
    pare că asta ajută foarte mult publicul, mai ales că publicul care merge la
    teatrul independent este tânăr. Cred că genul acesta de spectacole îl ajută
    să-şi cristalizeze mult mai bine problemele, relaţia cu societatea şi
    direcţiile în care trăieşte.



    Timp de cinci zile,
    Teatrul Nottara a găzduit opt producţii independente din Bucureşti, urmând ca,
    de anul viitor, la festival să fie invitate spectacole din toată ţara. Unul
    dintre spectacolele prezente în ediţia pilot a NottDependent a fost Cockoşi,
    de Mike Bartlett, o poveste despre identitate, despre cum vedem noi individul şi
    ceea ce înseamnă familia. Spectacolul este o producţie din 2014 a Entheos &
    GrayPlay performing arts, în regia lui Horia Suru, tânăr regizor care montează
    frecvent atât în mediul independent, cât şi în teatre de stat. În baza
    experienţei în celei două medii, Horia Suru vorbeşte despre rolul pe care l-ar
    putea avea un astfel de proiect: Acest festival mi s-a părut o
    apariţie extrem de surprinzătoare. M-a şocat cumva, pentru că e, într-adevăr,
    nou, inedit. Sper să continue şi cred că vom vedea la ediţiile viitoare dacă se
    poate dezvolta într-o platformă de dezbatere despre ce avem nevoie şi cum putem
    funcţiona mai bine. Sunt foarte curios în continuare de direcţia acestui
    festival, dacă şi-ar propune să fie de real ajutor unor spectacole independente
    care au nevoie să fie jucate în Bucureşti în speranţa găsirii unui producător,
    a unui spaţiu de joc… Sau de a fi un fel de best of al unor spectacole care
    sunt foarte bune, sunt multipremiate, sunt jucate foarte mult în festivaluri şi
    ar fi o şansă ca publicul reticent faţă de mediul independent, un public care
    merge la o instituţie consacrată să vadă asemenea spectacole şi să se deschidă
    şi spre zona independentă.