Radio România Internațional

Tag: nutritie

  • Tărâţele ca supliment

    Tărâţele ca supliment

    Ştiaţi că tărâțele pot fi un superaliment?  Valorificate la potenţialul lor maxim, tărâţele pot folosi în vindecarea unor patologii precum obezitatea, diabetul, sau cacerul, prin efectul sinergic între fibre şi compuşii bioactivi, antioxidanţi. Acesta este subiectul cercetării iniţiate ca lucrare de doctorat de Lavinia Mureșan, șef lucrări în cadrul Facultății de știință și tehnologia alimentelor din cadrul USAMV Cluj-Napoca.

    Lavinia Mureșan face parte din echipa de cercetare de la Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor USAMV Cluj-Napoca, în cadrul Institutului de Științele Vieții (USAMV Cluj), echipă condusă de Prof.dr. Dan Vodnar şi care a primit premiul “Gheorghe Ionescu-Șișești” – Domeniul științific Biotehnologii, acordat în cadrul Galei Cercetării Românești – ediția 2024, pentru caracterul inovativ al cercetării, la nivel naţional şi internaţional

    Lavinia Mureșan predă disciplinele chimia alimentelor și biotehnologii speciale şi a precizat: “Doctoratul meu vizează biotehnologiile alimentare și cu precădere tratamentul termic și fermentația pe substrat solid în vederea creșterii bio-disponibilității diferiților compuși fenolici din subprodusele cerealiere. Asta a fost practic tema cu care eu am debutat ca doctorand și care s-a dovedit a fi destul de versatilă din punct de vedere al continuității, ţinând cont de proiectul de cercetare care practic a precedat această temă de cercetare și care se numește “Fortificarea in situ a produselor cereale cu vitamina B12 prin intermediul fermentațiilor pe substrat solid”.

    Ce înseamnă acste informaţii pentru noi, nefiind specialiști? Ce sunt efectiv târâțele de grâu și de ovăz? (Lavinia Mureșan, șef lucrări în cadrul Facultății de știință și tehnologia alimentelor din cadrul USAMV Cluj-Napoca):

    “Aceste subproduse cerealiere se referă strict la tărâțele de grâu și de ovăz. Acestea a fost cele exploatate de către noi. Practic cuprind tot spectrul de vitamine și minerale care se regăsește în bobul de grâu, respectiv compușii fenolici. Interiorul bobului de grâu este practic valorificat doar pentru sursa de amidon. Tot ce înseamnă minerale, vitamine, compuși fenolici se regăsește în această carcasă exterioară care este fapt tărâța, acest strat destul de gros, de casant și care impune bineînțeles dificultăți din punct de vedere tehnologic. De aceea se înlătură în momentul în care practic se procesează în vederea obținerii făinii. Dar acolo există de fapt tot spectrul acesta de microelemente și de compuși bioactivi.

    Compușii fenolici, pe lângă faptul că au fost recunoscuți în ultimii 5 ani ca fiind o sursă importantă de hrană pentru microorganisme,  o sursă de prebiotic, au activitate antioxidantă extraordinară în corpul uman. Problema acestora și ceea ce  noi am dovedit în cadrul tezei de doctorat este disponibilitatea scăzută. În momentul în care noi ingerăm această tărâță, nu reușim să ne bucurăm cu adevărat de efectul antioxidant al acestor compuși fenolici.

    De ce? Pentru că ei sunt legați biochimic într-o matrice complexă, într-o fibră complexă. Și soluția pe care noi am găsit-o a fost să utilizăm diferite microoganisme care sunt sigure pentru consum, cum sunt drojdiile folosite în diferite industrii, cum este industria panificației, industria berii, care să reușească să producă enzime care să taie aceste legături și, înainte de a fi ingerată această tărâță, să pună în libertate acești compuși antioxidanți, astfel încât noi în momentul în care mâncăm, să știm că aceștia sunt liberi din punct de vedere al legăturilor chimice și  pot intra direct în intestin, respectiv în circulația sanguină.”

    Deşi cercetările sunt de succes, produsul nu e încă pe piaţă. Revine cu detalii Lavinia Mureșan: “Focusul în ceea ce privește tărâțele a fost pe fibre. Sunt o sursă extraordinară de fibre. Așa și este. Şi datorită conformației bobului de grâu, fiind toată cantitatea de fibră localizată în aceste tărâțe reușește practic să ofere aceste efecte în diferite patologii, dar este un efect sinergic. Nu e vorba doar de acești compuși antioxidanți, cât este vorba despre sinergia dintre compuși antioxidanți și fibre. Şi toată literatura care studiază efectele de sănătate, în special practic domeniul medicinei au dovedit acest efect anticancerigen, efect împotriva obezității, diabetului și ar mai fi câteva care au fost dovedite și noi am scris un review pe acest subiect.”

    Ar urma ca acest proces de fermentare a tărâţelor să fie preluat la scară industrială, astfel încât produsul care ajunge către consumatori să aibă toată bogăţia potenţială, acesta fiind şi începutul folosirii lor ca supliment.

  • Câți europeni își permit să mănânce adecvat

    Câți europeni își permit să mănânce adecvat


    Aproape 8,3% din totalul populației Uniunii Europene nu îşi permitea în 2022 o masă care să conțină carne, pește sau echivalentul vegetal odată la două zile, potrivit datelor publicate de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat). Într-un singur an, numărul celor care întâmpină aceste dificultăți a crescut cu un punct procentual (7,3% în 2021).



    România are cifre de aproape trei ori mai mari peste media europeană și cele mai mari din rândul celor 27 de state membre. Anul trecut, 22,1% dintre români nu și-au permis să mănânce adecvat, o pondere mai mare decât în Bulgaria (21,6%) și Slovacia (15,8%). De cealaltă parte, se află trei state europene unde mai puțin de 2% din totalul populație se afla în această situație: Irlanda (1,4%), Cipru (1,5%) și Luxembourg (1,8%).



    Cifrele sunt și mai îngrijorătoare în rândul europenilor aflați în risc de sărăcie. Astfel, aproape o cincime (19,7%) dintre europenii aflați în risc de sărăcie nu își permiteau o masă adecvată în 2022, ponderea fiind și aici în creștere cu 2,2 puncte procentuale față de anul 2021.



    Cea mai mare pondere a persoanelor în risc de sărăcie care nu îşi permiteau să mănânce adecvat se înregistra în Bulgaria (44,6%), urmată de România (43%) şi Slovacia (40,5%). Aceleași trei state se află la polul opus și în cazul persoanelor aflate în risc de sărăcie: Irlanda (5%), Luxemburg (5,1%) şi Cipru (5,6%).


    Anul trecut, 95,3 milioane de cetățeni UE au fost supuși riscului de sărăcie sau de excludere socială, ceea ce reprezintă 21,6% din populația UE.


    Ponderea populației în statele UE care nu își permitea o masă care cpnține carne, pește sau echivalentul vegetal în 2022 / Sursa: Eurostat


    mese-adecvate-populatia-ue-2022-eurostat.jpg


    De menționat că războiul de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei a influențat puternic piața de produse agroalimentare a UE. Criza cerealelor provocată de conflictul din Ucraina, dar și seceta au creat lipsuri în lanțul comerțului cu alimente. Totodată, inflația anuală a UE a ajuns la o cotă istorică de circa 12%, iar multe alimentele s-au scumpit peste aceste nivel.



    Capacitatea de a-și permite o masă cu carne, pui, pește sau echivalent vegetarian la fiecare două zile se numără printre elementele observate la nivelul gospodăriei pentru a calcula rata de deprivare materială și socială severă. Acesta este unul dintre indicatorii principali ai Pilonului european al drepturilor sociale – Tabloul de bord social al indicatorilor.



    Această capacitate face parte din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD). Cel de-al doilea obiectiv “Foamete zero (ODD 2) urmărește eradicarea foametei și a tuturor formelor de malnutriție, asigurând în același timp accesul la o alimentație sigură, nutritivă și adecvată.


  • Postul – restricţii alimentare, dar nu junk-food

    Postul – restricţii alimentare, dar nu junk-food

    A început Postul Mare – o perioadă de o importanță aparte, de pregătire a sufletului și trupului pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Restricțiile alimentare sunt cunoscute de toată lumea, dar astăzi vom vorbi despre o problemă relativ recentă – infuzia fără precedent a mâncărurilor de post de proastă calitate, junk-food-ul vegan, cum îl mai numesc nutriționiștii. Au un gust delicios, dar puțini dintre noi își pun problema ingredientelor acestor mâncăruri cu potențial periculos la fel de mare precum celălalt fel de junk-food cu care suntem familiarizați, fast-food-ul de toate zilele.



    Ținem post, nimic de zis, dar haideți să vedem cât de mult rău ne poate face un burger vegan gata preparat, pe care doar îl aruncăm în tigaie pentru cinci minute. Pentru asta, am vorbit cu Claudia Buneci, Functional Health Coach, care ne-a explicat ce este junk-food-ul de post și de ce ar fi bine să-l evităm:



    Cel mai mare dezavantaj al junk-food-ului de post este, practic, că nu avem niciun câștig de la faptul că ținem post. Acest junk-food vegan, cum îl numesc eu, sunt niște alimente care conțin conservanți, conțin tot felul de ingrediente dubioase, deci nu sunt ingrediente pe care noi le înțelegem, conțin uneori şi coloranți care nu sunt deloc sănătoși, de asemenea, sunt o sursă de grăsimi trans, cele mai nesănătoase grăsimi penstru sistemul cardiovascular și pentru sănătatea noastră în general. Uneori conțin zaharuri sau foarte multă sare, tocmai pentru că sarea sau zahărul acoperă gustul lor de bază. Deci, practic, ceea ce ne aduc aceste produse procesate sunt mai multă inflamație, mai mult chin pentru corpul nostru să le digere, decât nutrienţi, decât hrană pentru celulele noastre.



    Nimeni nu spune că trebuie să ne supunem unor restricţii culinare cu price preţ de acum și până de Paști. Experții în nutriție insistă pe ideea că o masă simplă poate fi și hrănitoare, și gustoasă, în același timp. Mâncarea de post (sau vegană, dacă vreți să-i spuneți așa) este un deliciu și, de asemenea, un cadou făcut corpului nostru. La urma urmei, mens sana in corpore sano, nu?

    Claudia Buneci ne dă o mână de ajutor, explicându-ne cum să ne gândim mâncarea în așa fel încât să nu suferim de foame și nici să nu ne lipsim de nutrienți importanți:


    Mâncarea sănătoasă de post este și gustoasă. Vreau ca ascultătorii să rețină acest lucru – faptul că nu trebuie să ne chinuim și, de asemenea, este important să reținem că este și sățioasă. Aș insista pe faptul că fiecare masă în post ar trebui să conțină o sursă de proteină vegetală și aici pot să dau câteva exemple – năut, linte, mazăre, fasole și chiar și ciuperci, quinoa, hrișcă, chia. Este important să ne gândim masa în jurul unei surse de proteină vegetală, ca să avem energie, să ne hrănim mușchii în această perioadă, să nu ne înfometăm și să avem poftă de mâncare la fiecare oră şi jumătate. E important să ne gândim masa în jurul acestei proteine vegetale sănătoase. Nu spun că soia nu poate fi o proteină vegetală sănătoasă, însă aș recomanda optim soia fermentată, apoi, pe locul doi, soia bio nefermentată și pe locul trei, de abia – soia non-MGO, tradițională, să spun așa, dar să fim siguri că n-a fost modificată genetică – o formă de proteină pe care nu o recomand procesată, ci cât mai aproape de cum e ea naturală – boabe de soia pe care să le fierbeți, sau binecunoscuta tofu.


    Apoi, desigur, recomand să mâncăm foarte multe legume. Nu întâmplător posturile sunt așezate unde sunt în an, în perioade optime de curățare a organismului, în care să ne susținem ficatul, în care apar foarte multe frunze verzi, foarte multe legume, deci ca să profităm de post pe toate planurile, inclusiv spiritul are nevoie de un corp curat. Recomand să mâncăm din plin legume și fructe, dar accentul cu quinoa. Vrem să ne bucurăm de post pe toate planurile și vrem să fie o perioadă de profundă curățare a corpului. De asemenea, mai avem la îndemână pseudocerealele, care sunt extrem de valoroase nutritiv și vin și cu proteină – mei, quinoa, hrișcă. Vin cu proteină, dar vin și cu carbohidrat complex de calitate; ovăzul este foarte prețios, dar vrem să fie în varianta lui integrală și nu niște fulgi pe care-i consumăm cu foarte mult zahăr.



    Pe lângă acestea, din când în când, o mână bună de nuci aduc în organism grăsimi sănătoase și induc rapid senzația de sațietate. Claudia Buneci, Functional Health Coach:


    De asemenea, mai avem nuci, semințe, dar care nu ar trebui să fie baza alimentației noastre, ci trebuie consumate într-un procent mai mic, cât mai de calitate. Şi dacă se poate să spargem acele nuci fix atunci când le consumăm ar fi optim. Aș vrea să menționez semințele de dovleac, de in, de chia, de susan, ultimele 3 măcinate sau înmuiate, atunci când le consumăm, ca să le putem digera. Să avem varietate și culoare în farfurie și să nu uităm că mesele de post trebuie gândite ca să fie sățioase. Avem musai nevoie de proteină, de carbohidraţii pe care i-am menţionat, pe care ni-i luăm din pseudocereale, din cereale şi din legume, cum sunt cartoful şi cartoful dulce, de exemplu, și de grăsimi, pe care le luăm din nuci, din seminţe, dar şi din ulei de măsline bun, ulei de avocado, ulei de in. Avem nevoie de mese complete, cu toţi macronutrienţii şi cu cât mai mulți micronutrienți.



  • Eu, când vreau să mănânc pâine, mănânc pâine!

    Eu, când vreau să mănânc pâine, mănânc pâine!

    Relația românului cu pâinea are un trecut emoțional și sensibil. Dacă în
    perioadele de foamete de după război, ar fi dat orice pentru un colț de pâine,
    acum, în plină eră a consumismului fără limite, are pretenții mai mari de la
    ea. Iar dacă, pe timpurile de tristă amintire ale dictatorului Nicolae
    Ceaușescu, era neagră, pâinea nu era considerată bună. Acum, o căutăm pe cea
    neagră fiindcă ne-au spus nutriționiștii că e mai sănătoasă. Avem, însă, o altă
    problemă: cea neagră are coloranți. Îngrașă, nu îngrașă, e sănătoasă sau nu
    prea, cum o fi mai bună? Indiferent de ce citește pe internet, românul iubește
    pâinea și nu se așază la masă fără ea.



    Am vorbit cu antrenorul de fitness Andrei Neagu, care ne-a explicat de ce
    ar fi mai bine să încercăm s-o ocolim. E bună sau nu e bună pâinea?

    Andrei
    Neagu, antrenor personal de fitness: «Este o întrebare de care mă lovesc destul
    de des în sala de fitness. Întreabă clienții mei, persoane care frecventează
    sălile, sau oameni care-și doresc un răspuns. O pâine bună sau mai puțin bună
    nu există. Există doar un produs care, nutrițional, nu te poate ajuta în niciun
    demers: fie de acumulare a masei musculare, fie că vrei să slăbești, fie că
    vrei să-ți menții un tonus al corpului… nu! De ce? Din cauza indicelui
    glicemic pe care-l are. Destul de ridicat. De exemplu, glucoza are undeva la
    100, pâinea are undeva la 70. În primul rând gândește-te ce-ți poate oferi un
    produs pe care-l iei la 500-600 de grame, cu un leu cincizeci – doi lei (circa
    30-40 de eurocenţi). Ce conține acel produs? La asta trebuie să te gândești
    prima oară.»


    Ați observat, probabil, că pâinea pe care o cumpărați nu mucegăiește nici la
    câteva zile după ce ați cumpărat-o. În ce fel influențează procesul de
    fabricare a pâinii produsul finit, ne explică Andrei Neagu:


    «Încă o întrebare foarte bună – procesul
    de faricare a pâinii. Bun. Acasă poți să pui tot ce vrei tu. Ai N variante:
    poți s-o faci de 5 lei, poți s-o faci de 20 de lei, poți s-o faci de 30 de lei
    (de la 1 euro la 6 euro). Ai făină de secară, de grâu integral, de orez, de
    orz, poți să-I pui semințe, chia, in, orice vrei tu. Dar, în schimb, pe zona
    industrială, gândește-te că în proporţie de 70-80% fabricile respective
    folosesc aditivi, premixuri, folosesc stabilizatori, astfel că pâinea
    respectivă n-ar avea cum să nu fie pufoasă, fără mucegai, în a patra, în a
    cincea zi. Ceea ce nu-I normal pentru o pâine sau pentru un produs care derivă
    din făină, de orice natură, albă, neagră, etc.»




    Maiaua e în vogă. Campaniile de marketing, unele foarte inteligente, de pe
    Internet, au influențat, încetul cu încetul, impresia colectivă, că pâinea cu
    maia ar fi superioară, nutrițional, pâinii crescute cu drojdie. De fapt,
    lucrurile nu stau așa: nici una, nici cealaltă, nu e mai bună spune Andrei
    Neagu, antrenor personal de fitness:


    «Subiectul acesta, referitor la maia,
    este foarte, foarte discutat. Dar sunt foarte sincer: maiaua e un agent de
    fermentare pentru un proces de dospire. Noi, oamenii, fie în industria asta (a
    fitness-ului), fie în oricare alt domeniu, dar eu vorbesc strict de domeniul
    meu, lumea tot încearcă să găsească portițe, ocolișuri, ceva care să-i ofere
    confort, să-i ofere plăcere. Da, nu pot să neg, nu poți mânca vinete fără pâine
    sau icre. N-ai cum. În acelaşi timp, noi căutăm niște lucruri mai pompoase, mai
    ieșite din comun, dar procesul este același, valoarea nutrițională aceeași,
    niciun kilogram în plus sau în minus sau o schimbare radicală a corpului și
    chestii de genul ăsta. E același proces, fie dospită, fie executată în alte
    moduri.»


    Este timpul ca românii să primească o educație nutrițională mai bună, este
    de părere Andrei Neagu, care atrage atenția asupra faptului că niciuna dintre
    opțiunile de alimentație ale noastre nu rămâne fără repercusiuni serioase în
    corp:


    «Noi, românii, nu avem o educație
    nutrițională absolut deloc. Ceea ce ne oferă acum Internetul (o arie foarte
    mare de căutare), poți învăța singur, poți să te educi singur, dar în același
    timp nu-ți dorești. De ce? Fiindcă pâinea e un produs care oferă plăcere. De
    aceea și creează dependență. În anumite cazuri creează dependență. Îți incită
    creierul și ți-l relaxează. De ce? Datorită indicelui glicemic destul de
    ridicat. De aceea, noi, românii, nu putem renunța la ea. Nu avem target. Nu
    avem dorința de a face ceva, și așa rămânem, și mergem pe premisa ‘o viață am,
    vreau să mănânc, vreau să beau, vreau să mă simt bine’. Dar, în momentul când
    corpul nu o să mai poată și vei ajunge la medic, va fi foarte dificil atunci.
    Cum e diabetul de tipul doi. Acolo trebuie să renunți de tot la
    pâine albă, nu mai ai voie să mai faci foarte multe chestii.»


    Pâinea îngreunează corpul și încetinește activitatea cognitivă. Indicele
    glicemic ridicat te poate trimite la medic. În esență, pâinea nu ar trebui să
    fie o opțiune zilnică în alimentația noastră.

    Andrei Neagu: «Da, pâinea îngrașă. De oricare ar fi.
    Fie integrală, fie albă, fie cu tot felul de semințe. Da. Pâinea îngrașă. Și o
    spun din punctul de vedere al unui sportiv de performanță, o spun din punctul
    de vedere al unui antrenor, o spun din punctul de vedere al unei persoane care
    a dorit să se schimbe, care a avut rahitism de gradul unu, pâinea nu m-a
    ajutat. Deși mănânc foarte mult, sunt gurmand, prefer piept de pui, broccoli și
    orez, în detrimentul a două felii de pâine, care sunt convins că-mi va hrăni
    creierul, că-mi va mulțumi, dar corpul n-o să răspundă cum trebuie, la
    activitățile zilnice pe care le am, la eforturile pe care le am, la
    antrenamentul pe care-l desfășor. Și în toate activitățile pe care le am
    în sală și în afara ei. Da, pâinea nu aduce nimic benefic pentru organism.»


  • Epidemie de obezitate?

    Epidemie de obezitate?

    Calculat ca raport între greutate și pătratul înălțimii,
    indicele de masă corporală (IMC) arată dacă o persoană se află în limite
    normale din punct de vedere al greutății – atunci când rezultatul obținut se
    încadrează în intervalul 19 – 25. Dacă este supraponderală valorile sunt între
    25 și 30, în timp ce în spectrul obezității se regăsesc persoanele cu un indice
    mai mare de 30.

    La nivel european, tot mai mult privirile sunt îndreptate către
    acest indice, căci de la an la an situația este din ce în ce mai alarmantă, iar
    obezitatea vine la pachet cu multe probleme. O epidemie de obezitate face
    ravagii în Europa, relevă un raport al Organizației Mondiale a Sănătății: ratele
    supraponderabilității și obezității au atins proporții epidemice în întreaga
    regiune și continuă să crească. Cifrele arată că, la
    nivel european, aproape 60% dintre adulţi sunt supraponderali sau obezi, la fel
    şi 8% dintre copiii sub 5 ani, în timp ce în cazul celor de vârsta şcolară,
    unul din trei copii se confruntă cu astfel de probleme. Comparativ, în 1975, doar 40%
    dintre adulții europeni erau supraponderali.Altfel spus, cu 138% a
    crescut de atunci prevalența obezității în rândul adulților din Europa, fiind în
    prezent mai mare decât în orice regiune a
    lumii, cu excepția Americii, constată OMS.

    Potrivit studiului, se estimează că excesul de
    greutate cauzează peste 1,2 milioane de decese pe an – ceea ce înseamnă peste
    13% din decesele din regiune. În același timp, obezitatea provoacă cel puțin 13
    tipuri diferite de cancer și este probabil să fie direct responsabilă pentru
    cel puțin 200 de mii de cazuri noi de cancer pe an.În România, 5 milioane de oameni suferă de obezitate, numărul pacienţilor cu diabet sau hipertensiune a ajuns
    să crească anual cu mii şi mii de noi cazuri, dar, în pofida avertismentelor
    medicilor, prea puţini sunt cei care ţin cont de sfaturi. Iar specialiştii atrag atenţia că, urmând politicile
    actuale, şansele ca România să respecte planul de reducere a riscului de
    creştere a prevalenţei obezităţii până în 2025, asumat ca partener al OMS, sunt
    de 0% la populaţia adultă de sex masculin şi de 4% la populaţia adultă de sex
    feminin. Aceasta, în condițiile în care doar 1 din 4 români din mediul urban
    care se confruntă cu obezitate recunoaşte şi conştientizează afecţiunea şi
    riscurile asociate. Toate acestea au dus la înfiinţarea Coaliţiei Naţionale
    pentru Combaterea Obezităţii, explică preşedintele de onoare al Federaţiei
    Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, profesor doctor Nicolae Hâncu.

    Autoritatea Naţională a
    iniţiat de multă vreme o acţiune în cadrul Forumului Român de Obezitate, care
    s-a convertit în Coaliţia Naţională de Antiobezitate. Aşteptăm acum ca cei care
    decid să ia în considerare toate aceste recomandări din partea forurilor
    internaţionale, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pentru a se elabora Planul
    Naţional de Combatere a Obezităţii.

    Între propuneri se numără aceea de
    recunoaştere a obezităţii ca boală cronică în România, dar şi instituirea unor
    politici de sănătate adecvate pentru prevenţia, tratamentul şi managementul
    integrat al obezităţii, similar altor boli cronice. De asemenea, afecţiunea să
    fie tratată multidisciplinar. Dincolo de deciziile ce pot fi luate de
    autorități, important este ca cei cu exces ponderal să conștientizeze problema
    pe care o au și riscurile la care se expun și să ia măsuri pentru a remedia
    situația.

    Specialistul în nutriție, lector doctor Lygia Alexandrescu explică ce
    au de făcut cei care au acumulat prea multe kilograme, cum pot reveni la o
    greutate normală:

    Prin
    echilibru. Echilibru înseamnă să ne întoarcem la cele cinci mese pe zi, adică
    trei mese principale și două gustări de fructe. Sunt persoane care urmează, și
    eu recomand asta, intermitent fastingul, postul intermitent – au un program de
    masă fie mai devreme fie mai târziu, dar mănâncă doar pe parcursul a opt ore în
    zi, deci au o perioadă de post al corpului de 16 ore. Și atunci, dacă sunt
    mâncători de mic dejun, încep cu micul dejun dimineața, dar la 4-5 după-amiaza
    termină cu mesele. Postul intermitent este absolut minunat, acea pauză pe care
    o dăm pancreasului, o dăm sistemului digestiv, să nu mai ronțăie, să nu mai fie
    pus la treabă, îi dăm un pic de pauză. În kilograme nu se vede cine știe ce,
    dar în cm, în stare de bine, în energie și în claritate mentală, când te
    trezești dimineața fără ceas, fără să mai tragi de tine foarte mult, acest
    lucru se vede. Deci, în niciun caz o dietă de înfometare nu va fi soluția
    pentru revenire.

    Este nevoie de schimbarea stilului de viață, nu de diete stricte, care înseamnă interdicții. Este bine de știut, spune Lygia Alexandrescu, că dietele pe termen mediu și lung sunt periculoase și pot duce la dezechilibre metabolice majore. Aceste dezechilibre se văd și pe piele, care se ridează, ochii își pierd din strălucire, pentru că lipsesc anumiți nutrienți, starea psihică nu e bună, cade părul, se rup unghiile.

    Lucrurile trebuie să fie echilibrate: cinci zile de dietă contra două zile de răsfăț cu decență, cred că ar funcționa mult mai bine decât o dietă pe termen mediu si foarte strictă și apoi îngrășare, care nu face altceva decât să ducă la depresie, anxietate și la dezechilibre metabolice, avertizează Lygia Alexandrescu.

    Foarte importantă este și mișcarea, care trebuie să meargă mână în mână cu alimentația corectă. Cei care fac efort și nu țin cont de dietă, nu vor avea niciodată rezultatul scontat, afirmă nutriționistul. De asemenea, consumul de apă în funcție de numărul de kilograme este esențial în menținerea unei greutăți corporale adecvate, iar un somn de calitate, mai ales orele de dinainte de miezul nopții, ajută mult la stabilirea echilibrului hormonal.


  • Educaţie pentru sănătate şi nutriţie

    Educaţie pentru sănătate şi nutriţie

    Obezitatea în rândul copiilor a
    devenit un subiect de îngrijorare, peste tot în lumea dezvoltată. În
    ultimii ani, şi în România, a crescut foarte mult numărul persoanelor
    supraponderale şi obeze, mai ales în rândul copiilor şi adolescenţilor. O
    dieta nesănătoasă (prea bogată în zaharuri şi grăsimi) şi lipsa sportului, duc
    la creşterea necontrolată în greutate. Foarte puţini copii se mai joacă
    în jurul blocului sau practică baschet, fotbal, tenis sau orice alt sport
    potrivit vârstei lor. Numai în 2017, la un spital de copii din Iaşi au
    trecut 1.743 de copii diagnosticaţi cu obezitate, pe lângă celelalte probleme
    de sănătate, dintre aceştia 392 având ca diagnostic principal obezitatea. Medicii
    atrag atenţia că prevalenţa obezităţii s-a triplat în rândul noilor generaţii
    în ultimele două-trei decenii şi că, de cele mai multe ori, vina aparţine
    părinţilor care le satisfac toate poftele şi îi îndoapă cu tot felul de
    dulciuri. Mai mult, în multe familii, oferirea de mâncare de tip fast food este
    o recompensă sau o formă de răsfăţ pentru copii.

    Studiile Organizaţiei Mondiale
    a Sănătăţii arată că, până în anul 2030, 90% din populaţia lumii va fi
    supraponderală. Specialiștii susțin că educaţia alimentară trebuie să înceapă
    acasă şi apoi continuată în școală. Iată ce ne-a declarat Rucsandra Topoloiu,
    coordonator programe la Asociaţia ABC-ul Nutriţiei: La
    nivelul anului 2017, studiile arată ca 12,4% din populația țării noastre ar fi
    afectată de diabet, iar la copii incidența apariției diabetului la 100 de mii
    de locuitori ar fi de 13,3%, datele aparțin Institutului Național
    de Sănătate Publică. Principalele cauze ar fi lipsa de educație nutritivă și
    lipsa de mișcare, iar complicațiile diabetului sunt dintre cele mai serioase.


    Dacă ne referim la obezitatea infantilă situația este la fel de îngrijorătoare.
    Statistice arată că România ocupa locul doi în Europa la obezitatea
    infantilă, adică 1 din 4 copii cu vârste de 8 ani are probleme de greutate, iar
    1 din 10 suferă de obezitate. Atât supraponderalitatea, cât și obezitatea sunt
    factori importanți în apariția diabetului de tip 2, iar o alimentație de
    calitate este esențială pentru reducerea îmbolnăvirilor din perioada copilăriei
    și prevenirea bolilor cronice la viitorul adult. Principalii
    responsabili de alimentate sunt părinții, din păcate. Atât părinții cât și
    copiii nu au o dietă echilibrată, consumă produse procesate, sucuri
    acidulate cu foarte mult zahăr, puţine fructe și legume. Toate duc, din păcate,
    la o serie întreagă de probleme și de
    boli.


    În multe şcoli din România se derulează deja programe şi cursuri de
    educaţie pentru un stil de viată sănătos. Din 2004 se derulează opționalul Educație pentru sănătate, din clasa I până în clasa a XII-a. Şi
    Asociația ABC-ul Nutriției a demarat programul Ora de nutriție, prin care
    elevii învată cum să se hrănească sănătos și cât de importantă este mişcarea în
    aer liber, spune Rucsandra Topoloiu: In toamna
    anului 2016, am pornit cu câteva şcoli din Bucureşti, apoi ne-am extins şi
    am ajuns până la 2200 de elevi, cu care am lucrat în Bucureşti şi
    Constanţa, implicând 11 şcoli gimnaziale şi două licee. Le-am creat module
    educaţionale pentru a le transmite celor mici cunoştinte despre conceptul de
    viaţă sănătoasă, chiar de la vârste destul de fragede, începând cu vârsta de 8
    ani. In echipa noastră de traineri avem tehnicieni nutriţionişti, medici,
    studenţi la farmacie sau medicină care s-au alăturat demersului nostru.


    Toţi
    aceştia, prin voluntariat, merg în şcoli şi vorbesc, timp de 7 săptămâni
    consecutive – pentru că atât durează proiectul nostru – în timpul orelor
    de dirigenţie, despre ceea ce înseamnă o alimentaţie sănătoasă. Ne axăm pe
    piramida nutriţiei, care sunt alimentele care ar trebui să stea la baza
    alimentaţiei, ce ar trebui să consumâm cel mai mult, şi ce ar trebui să
    consumăm cel mai puţin, care sunt riscurile în momentul în care consumăm mult
    prea mult zahăr sau alimente procesate. Mai vorbim despre importanţa apei şi
    hidratarea, care este rolul apei, despre principii de viaţă sănătoasă,
    despre sport, despre grija pentru risipa alimentară…


    Modelul
    educațional al Asociaţiei ABC-ul Nutriţiei a fost conceput alături de
    medici și tehnicieni nutriționiști, de psihologi și de specialiști în
    educație. Lecțiile au un stil de predare interactiv și non formal, menit
    să acopere diverse tipuri de învățare, iar copiii sunt foarte receptivi la
    astfel de informații, ne mai spune Rucsandra Topoloiu: Proiectul
    se adrezează şcolilor gimnaziale, din calsa a V-a până la liceu, însă am lucrat
    şi cu copii din clase mai mici, în funcţie de dorinţele şcolilor şi disponibilitatea
    trainerilior implicaţi. De fiecare dată, noi îmbunătăţim şi adaptăm
    informaţiile şi venim cu informaţii practice, cu informaţii interactive, cu
    jocuri, cu sfaturi, astfel încât copiii să le poată pune şi în practică.
    Ii învăţăm asocieri alimentare corecte, să renunţe la cipsuri şi dulciuri, pe
    care le cumpără de la chioşcul şcolii, şi să consume pachetul de acasă. In
    cadrul programului, nu lucrăm doar cu copii, avem şi componenta de adulți,
    profesori de la clase, avem ore și cu ei pentru că considerăm că sunt un model
    pentru copii. De asemenea, organizăm, ședințe cu părinții în care le vorbim
    despre toate aceste principii de alimentație sănătoasă.


    Ministerul
    Educaţiei Naţionale în colaborare cu Ministerul Sănătaţii a anunţat
    introducerea unei materii noi în şcolile din România, începând din toamna
    anului 2020. Este vorba de opționalul Educaţie pentru sănătate şi
    nutriţie. Prevederea face parte dintr-o serie de modificări aduse Legii
    educației de către parlamentari, modificări publicate în Monitorul Oficial. Insă
    nu se cunosc detalii în privința felului în care ar trebui să se facă educația
    pentru sănătate și nutriție în instituțiile de învățământ din România.

  • O nutriţie sănătoasă pentru copiii din Europa

    O nutriţie sănătoasă pentru copiii din Europa

    Societatea
    europeană se concentrează asupra consolidării sistemelor de sănătate şi economice,
    iar generaţiile tinere reprezintă garanţia continuării cu succes a acestor
    demersuri. Numărul mare de îmbolnăviri cauzate de un stil de viaţă nesănătos
    este principala problemă a actualei generaţii. Tot mai mulţi tineri europeni se
    confruntă cu afecţiuni cronice grave, ca diabetul sau obezitatea, iar
    instituţiile europene sunt preocupate de această situaţie.     Nutriţia reprezintă un factor de bază, care contribuie la păstrarea
    unei stări optime de sănătate. Printr-o nutriţie corectă, afecţiunile cronice
    care afectează copiii şi tinerii europeni pot fi prevenite.


    Cu ocazia
    conferinţei care avut loc în Bulgaria, pe tema importanţei nutriţiei sănătoase
    a copiilor, John Ryan, director al departamentului de sănătate publică din
    Comisia Europeană, a subliniat necesitatea unei abordări corecte a problemelor
    legate de afecţiunile cronice în Uniunea Europeană: Problema
    nutriţiei copiilor este extrem de importantă, dintr-un motiv simplu: un număr
    mare din populaţia noastră actuală suferă de afecţiuni cronice, acestea
    incluzând obezitatea. Este extrem de important ca, pe viitor, să găsim o
    manieră mai eficientă de a-i proteja pe copii de obsezitatea infantilă, pentru
    ca ei să se dezvolte sănătos şi să nu sufere de povara bolilor cronice, de care
    suferă populaţia în prezent. De asemenea, există şi un aspect economic al
    problemei, dincolo de aspectul sănătăţii. Dincolo de numărul mare de oameni
    care suferă de afecţiuni cronice, ne confruntăm şi cu costurile mari ale
    sistemelor noastre de sănătate. Aproximativ 70% din aceste costuri sunt legate
    de tratamentele pacienţilor care suferă de afecţiuni cronice. Dacă nu ne oprim
    din a avea stiluri de viaţă şi obiceiuri nesănătoase, această chestiune se va
    extinde şi asupra generaţiilor noi, îngreunând sisteme de sănătate şi sistemele
    economice. Este un subiect extrem de important şi este extrem de important să
    subliniem necesitatea unui stil de viaţă sănătos pentru oamenii tineri, astfel
    încât generaţiile ce vor urma să poată creşte într-o manieră mai sănătoasă, să
    nu sufere de boli cronice, aşa cum se întâmplă cu generaţia de astăzi.



    Cadrul legislativ actual al Uniunii
    Europene prevede, prin regula etichetării obligatorii a produselor, ca atât
    ingredientele, cât şi valorile nutritive ale produselor alimentare destinate
    consumului copiilor să fie exprimate clar, lizibil. Registrul Uniunii Europene
    pentru Nutriţie şi Sănătate enumeră toate menţiunile nutriţionale permise şi
    toate menţiunile de sănătate autorizate ca surse de referinţă. Astfel, este
    asigurată o transparenţă deplină pentru consumatori şi operatorii din sectorul
    alimentar.


  • Securitatea alimentelor şi a nutriţiei, între priorităţile UE

    Securitatea alimentelor şi a nutriţiei, între priorităţile UE

    Securitatea alimentară se numără, alături de creşterea agricolă prin
    metode inovatoare, între priorităţile majore de dezvoltare ale Uniunii
    Europene. Obiectivul este de a proteja consumatorii, garantând, în acelaşi
    timp, buna funcţionare a pieţei unice. Au fost convenite anumite standarde prin
    care să se asigure igiena produselor alimentare, sănătatea animalelor şi a
    plantelor, dar şi combaterea contaminării cu substanţe precum pesticidele. Au
    loc verificări riguroase, iar importurile din afara Uniunii trebuie să respecte
    aceleaşi standarde ca şi alimentele comunitare. Sunt stabilite limite pentru
    aditivii şi reziduurile de medicamente veterinare şi fitosanitare din furaje,
    dar şi un sistem strict pentru autorizarea şi comercializarea organismelor
    modificate genetic.

    Roxana Morea, consilier de presă al reprezentanţei Comisiei
    Europene la Bucureşti, explică ce prevede politica europeană în legătură cu
    securitatea alimentară: Securitatea alimentară şi de nutriţie are
    ca scop garantarea faptului că toată lumea are acces la mâncare, în cantităţi
    suficiente, necostisitoare şi hrănitoare. Prin sprijinul acordat în domeniu, UE
    de fapt caută să construiască şi să consolideze capacitatea de adaptare la
    crizele care se referă la hrană şi să facă în aşa fel încât toate ţările să
    aibă suportul necesar pentru ca nimeni să nu rămână flămând. În special
    combaterea subnutriţiei este vitală, pentru a da o şansă copiilor din cele mai
    sărace categorii să ducă o viaţă sănătoasă, să aibă acces la educaţie şi să le
    îmbunătăţească acestora şansele de viitor. În prezent, în lume o persoană din
    opt moare de foame în fiecare zi, în special în Africa subsahariană şi sudul
    Asiei. De aceea, combaterea foametei este primul obiectiv de dezvoltare
    milenară. Iar cadrul de politică europeană pentru securitatea alimentară
    stabileşte că această securitate, nutriţia şi agricultura durabilă sunt
    priorităţi-cheie pentru UE, în special în domeniul politicii de cooperare
    pentru dezvoltare.

    Bruxellesul şi-a fixat ca obiective până în 2030 o producţie
    mai mare de hrană – de calitate superioară şi la preţuri rezonabile – dar şi o
    creştere sustenabilă şi favorabilă incluziunii, în condiţiile schimbărilor
    climatice, a reducerii resurelor naturale şi a măririi numărului de locuitori
    la nivel mondial. Din nou, Roxana Morea: Accesul la hrană este o
    provocare ea însăşi. Important nu este doar accesul, ci şi faptul ca nutriţia,
    respectiv hrana care este disponibilă să fie adecvată din punct de vedere
    nutriţional. Politica UE prevede un sprijin în mod special pentru ţările în
    curs de dezvoltare, astfel încât acestea, prin sprijinul acordat de UE, să
    acopere cei patru piloni recunoscuţi la nivel internaţional în cadrul
    summitului global privind hrana din 1996 – creşterea disponibilităţii resurselor
    de hrană, îmbunătăţirea accesului la acestea, îmbunătăţirea conţinutului
    nutriţional al consumului alimentar, precum şi consolidarea capacităţii de
    răspuns şi gestionare a crizelor. Din acest punct de vedere, securitatea
    alimentară este un sector de politică a UE în care angajamentul Uniunii este
    pentru o coerenţă cu întreaga politică de cooperare pentru dezvoltare. Pentru
    creşterea adaptabilităţii la crize sunt importante proiectele de prevenire şi
    pregătire. Acestea au în vedere gestionarea riscurilor ciclice, precum uragane
    sau furtuni puternice, sau vulnerabilităţi care nu pot fi prevăzute, cum ar fi
    cutremurele.

    Un capitol important în politica europeană în ceea ce
    priveşte securitatea alimentară ţine de prevenirea transmiterii bolilor de la
    animale la oameni. Normele UE garantează că zoonozele, ca de exemplu salmoneloza
    sau tuberculoza, sunt ţinute sub control şi că doar animalele sănătoase şi
    produsele provenind de la acestea intră în lanţul alimentar. Un aspect la fel
    de important se referă la limitarea utilizării antibioticelor în ferme.
    Utilizarea antibioticelor pentru a
    compensa creşterea necorespunzătoare a animalelor şi păsărilor a dus la
    creşterea rezistenţei bacteriilor în faţa tratamentelor pentru oameni. În
    condiţiile în care aproape jumătate din antibioticele
    fabricate pe plan mondial sunt folosite în ferme, se impun anumite măsuri, au
    decis recent eurodeputaţii, care au votat o propunere de actualizare a
    legislaţiei Uniunii Europene privind medicamentele veterinare, în sensul restricţionării
    folosirii medicamentelor antimicrobiale existente şi dezvoltării altora noi.
    Acestea în condiţiile în care avertismente ale Organizaţiei
    Mondiale a Sănătăţii spun că riscăm să ne apropiem de o eră post-antibiotice
    unde rezistenţa antimicrobiană provoacă mai multe decese decât cancerul în
    fiecare an.

    În
    opinia preşedintelui Colegiului
    Medicilor Veterinari din România, Viorel Andronie: Această
    precizare constituie un semnal de alarmă şi toţi factorii de decizie implicaţi
    în domeniul respectiv trebuie să-şi dea mâna şi fiecare pe domeniul lui să facă
    ceea ce trebuie făcut astfel încât reducerea antibiorezistenţei să fie la
    maximum posibil. Şi, ceea ce este foarte important, să dăm posibilitatea
    oamenilor de a beneficia de antibiotice atunci când au nevoie.

    România a
    interzis încă din 2006 utilizarea antibioticelor ca promotori de creştere.

  • Siguranţa alimentelor şi consumatorii din România

    Siguranţa alimentelor şi consumatorii din România

    2015 a fost decretat,
    de către oficialii UE, Anul European al Dezvoltării, pentru a pune în evidenţă
    şi mai mult modul în care blocul comunitar ajută societăţile şi statele din
    afara lui să se dezvolte. Fiecare lună a anului este dedicată unui set de activităţi
    circumscrise unei teme. Printre ele se află şi siguranţa alimentară, cu
    accentul pus pe eradicarea subnutriţiei care, printre altele, ucide peste 3 milioane de copii în fiecare an.În România, însă,
    siguranţa alimentară pune alte probleme: cât de sigure pentru sănătatea
    consumatorilor sunt alimentele care se găsesc atât în magazine, cât şi în
    pieţele ţărăneşti, prezente în fiecare oraş?

    Există, evident, mai multe instituţii guvernamentale care
    veghează ca în rafturi şi, ulterior, pe masa românilor să se afle alimente
    sigure şi hrănitoare. Printre acestea, se numără Autoritatea Naţională pentru
    Protecţia Consumatorilor şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
    Siguranţa Alimentelor. Toate instituţiile abilitate îi verifică pe producători şi
    comercianţi ca aceştia să ofere consumatorilor produse sigure, ne garantează,
    la rândul său, Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin: Legat de siguranţa
    alimentului, cred că azi, în România anului 2015, având în vedere şi legislaţia
    pe care o avem, nu mai sunt mulţi consumatori sceptici cu privire la calitatea
    şi siguranţa alimentară, mai ales dacă ne referim la spaţiile autorizate.
    Acesta este mesajul pe care mereu am încercat să-l transmitem: orice iese de pe
    poarta unui abator, de pildă, sau a unei unităţi de procesare este sigur din
    punctul de vedere al alimentaţiei. Tot ce înseamnă magazin autorizat deţine
    marfă sigură. Există, de asemenea, multe instituţii ale statului care au rolul
    de a certifica dacă un aliment este sigur sau nu. Eu, în calitate de
    consumator, dacă merg azi într-un magazin să cumpăr un produs, ştiu foarte clar
    de unde vine marfa respectivă. Însă, într-o piaţă ţărănească, era o problemă
    legată de provenienţa brânzei sau de alte produse, cum ar fi merele. Nu puteam
    să verific dacă un măr chiar provine de la Voineşti. Până la 1 mai, când s-a
    introdus carnetul de comercializare, nu puteam verifica trasabilitatea acelor
    produse. Azi, producătorul atestat prin carnetul de producător şi comerciant, e
    obligat să afişeze provenienţa merelor.


    Cu toate acestea nu
    toţi cumpărătorii sunt siguri că produsele alimentare din magazine sau pieţe
    sunt sănătoase şi naturale. Într-un supermarket, l-am întâlnit pe Nicu şi l-am
    întrebat cât de sigure i se par produsele alimentare: Sincer, nu mi se par
    sigure, având în vedere chimicalele care se pun în ele. Apoi, sunt şi E-urile
    prezente în unele produse. Sfatul autorităţilor este să verificăm eticheta, dar
    mi se pare a fi un proces foarte greu. Oamenilor în vârstă sau celor care n-au
    o pregătire corespunzătoare le e greu să citească etichete. Pe de altă parte,
    se simte în gustul produsului că nu mai este cel pe care-l ştiam înainte.
    Produsele nu mai sunt naturale, nici legumele nu mai sunt naturale: nici cele
    din magazine, nici cele din piaţă.


    Ar prefera, aşadar,
    alimentele obţinute din agricultura ecologică, aşa-numitele produse BIO? Sunt scumpe pentru că sunt greu de obţinut. Ideal ar fi să consumăm cu
    toţii produse BIO, dar, pe de o parte, nu ni le permitem, iar, pe de altă
    parte, toate produsele din comerţ ar trebui să fie BIO.


    Şi Cătălina este
    sceptică atât faţă de produsele BIO, cât şi faţă de cele obişnuite: Nu sunt sigure nici cele BIO, nici celelalte care sunt, nu neapărat
    pline de chimicale, dar deviate de la normele fireşti. Compoziţia lor este
    total modificată. Una scrie pe etichetă, alta se pune în produs. Un cumpărător
    n-are cum să verifice adevărul celor scrise pe etichetă. Aici e vorba de toate
    alimentele: mezeluri, conserve, legume, fructe.


    Faptul că produsele nu
    mai sunt 100% naturale poate cauza probleme de sănătate, consideră Cătălina. Chiar dacă nu sunt vizibile pe loc probleme de digestie sau alte
    probleme de sănătate cauzate de alimente, în timp, totuşi, se fac simţite. Mă
    refer la probleme ale tractului digestiv, ale dentiţiei, etc. La noi, legumele
    şi fructele din magazine sunt ionizate pentru a rezista cât mai mult la raft.
    În plus, sunt tratate cu pesticide.


    Printre bolile care se
    strecoară insidios şi pe nesimţite se numără şi cancerul, favorizat – cred unii
    consumatori – de aditivii sau E-urile din alimentele procesate pe cale
    industrială, care se găsesc din belşug în orice magazin şi de care multă lume
    se fereşte, în ultima vreme. Medicul Corina Zugravu, din cadrul Institutului
    Naţional de Sănătate Publică, ne linişteşte însă: Absolut tot ce e
    permis în Europa e permis şi la noi şi viceversa. Noţiunea de cancerigen
    alăturată unor substanţe care sunt introduse în alimente este falsă prin
    definiţie. Atunci când se fac experienţe pentru introducerea unor aditivi în
    alimente, prima bariera peste care nu trece nimic este tocmai acţiunea
    cancerigenă. În momentul în care un aditiv pare a avea, fie şi vag, acţiune
    cancerigenă, el nu este admis sau acceptat. Nu ajunge în nici un caz să fie
    prezent în alimente. Publicul, însă, are
    o mare problemă, din punctul meu de vedere. Este mult mai uşor să crezi că un
    aditiv te-a îmbolnăvit de vreo boală gravă şi, astfel, să pasezi
    responsabilitate în loc să recunoşti că ai un stil de viaţă nesănătos şi o alimentaţie
    necorespunzătoare ţi-au provocat vreo boală cardiacă.


    Cu
    toate acestea, specialiştii în nutriţie atrag atenţia că o alimentaţie
    echilibrată şi sănătoasă trebuie să conţină şi fructe şi legume neprocesate.
    Corina Zugravu: Pe de altă parte, este la fel de adevărat că
    alimentele procesate nu sunt nici pe departe ideale în alimentaţie sănătoasă.
    Se găsesc alternative mai sănătoase chiar în comerţ. Iar multe din ele sunt atât de mult procesate
    pentru că aşa le doresc mulţi consumatori. Consumatorii noştri sunt mari amatori de produse foarte dulci, foarte
    sărate şi foarte grase.

    Aşadar,
    când vine vorba de siguranţa alimentară, atât instituţiile guvernamentale, cât
    şi consumatorii au partea lor de responsabilitate în privinţa verificării şi alegerii
    produselor care nu creează probleme de sănătate.

  • Nutriţia bebeluşilor, în atenţia Uniunii Europene

    Nutriţia bebeluşilor, în atenţia Uniunii Europene

    Cândva, esenţială pentru viaţa bebeluşului, alăptarea nu mai este demult o modalitate exclusivă de hrană a copilului în primele luni de viaţă. Statisticile ne spun că pe glob se nasc anual 136,7 milioane de copii, dintre care doar 32,6% sunt hrăniţi exclusiv prin alăptare. Pe lângă faptul că anumite probleme de sănătate le împiedică pe unele mame să alăpteze, mai există o cauză: abundenţa de formule de lapte praf din magazine care, de multe ori, par a fi o alternativă binevenită pentru mamele care sunt fie prea obosite, fie pleacă urechea prea mult la părerea celor care se grăbesc să recomande laptele de vacă sau pe cel praf ca fiind mai bun pentru sănătatea copilului. Despre dificultăţile fizice şi psihice ale alăptării, am stat de vorbă cu o mamă care şi-a alăptat băieţelul timp de un an şi jumătate: Apare o dependenţă foarte puternică între mamă şi copil care nu lasă copilul să-şi obţină mai repede independenţa. În plus, în cazul nostru, fiind o alăptare excesivă, au fost probleme la asimilarea proteinelor şi a avut carenţă de fier. Totuşi, nu cred că introducerea laptelui praf ajută la ceva. Oricum, aş recomanda înţărcarea la un an. Cred că un an de alăptare e suficient, dacă nu există alte probleme de sănătate ale copilului. Şi o diversificare de la patru-cinci luni cu o mare atenţie acordată proteinelor.



    Din dorinţa de a scăpa mai repede de anemie, interlocutoarea noastră a încercat să-i dea copilului şi din hrana pasată comercializată în magazine, în diverse borcănaşe: A mâncat foarte puţin timp din ele, după care le-a refuzat. Nu ştiu câtă încredere să am în ele, deşi aparent sunt sigure şi conţin alimente care provin din agricultura ecologică. Dar evident nu avem noi controlul, nu putem şti ce conţin.



    Mămica unui băieţel de un an încă îşi alăptează copilul, deşi în maternitate nu a fost stimulată în acest sens: Ştiu că acolo îi dădeau lapte praf şi atunci, sătul fiind, copilul nu mai sugea. Spre norocul meu, am avut suport moral din partea familiei că alăptarea e o provocare mare pentru psihic. Sunt simptome noi, eşti supusă la dureri noi… Dar am perseverat, deşi am cochetat la un moment dat cu ideea de a-l înţărca, dar ne-am ciocnit de nişte probleme de sănătate ale copilului şi asta m-a determinat să alăptez în continuare.



    Diversificarea alimentaţiei a început-o când copilul avea şase luni, dar nu cu hrana gata procesată din magazine, ci cu mâncare gătită în casă: E mult mai sigură. Mâncarea de la borcănaşe, o iau ca pe o alternativă atunci când ne deplasăm undeva cu bebeluşul, cu maşina pe rute mai lungi, de teamă de a nu putea conserva ceea ce am gătit deja.



    Mămicile cu care am stat de vorbă fac parte dintr-o categorie din ce în care mai rară în România: cele care alăptează exclusiv, fără să apeleze la lapte praf. Conform unui studiu desfăşurat în 2011 de Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului, în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii şi UNICEF, în România, doar 12,6% dintre mame alăptează în exclusivitate, acest procent fiind printre cele mai mici din Europa. Surprinzător este faptul că, în mediul rural, acest procent este chiar mai mic decât în mediul urban, Voica Popa, specialist în protecţia copilului din cadrul UNICEF România, ne oferă o explicaţie pentru această situaţie: Din păcate, nivelul de informare în perioada pre-natală, după naştere, atât cât stă în maternitate, şi ulterior este foarte scăzut în mediul rural. Sunt foarte multe femei care nu ajung niciodată la un medic de specialitate în perioada prenatală. Or sfaturi privind îngrijirea bebeluşului, inclusiv cum să-l alăptezi, cum să te hrăneşti în timpul alăptării, cum să menţii alăptarea, toate astea se pregătesc încă din primul moment când femeia a aflat că este gravidă.



    Rămâne, totuşi, greu de explicat pierderea tradiţiilor legate de alăptare la sate şi, mai ales, motivul pentru care obiceiurile sănătoase legate de hrana copilului au fost abandonate, inclusiv în mediul rural. Voica Popa: Nu vorbim aici numai de lapte sau de înlocuitorii laptelui matern, ci vorbim şi despre altfel de produse care, din păcate, sunt pe piaţă şi cărora li se face o reclamă agresivă pentru a fi folosite de la o vârstă la care bebeluşii trebuie încă alăptaţi exclusiv, mă refer la vârste mai mici de şase luni. După vârsta de 6 luni, începe diversificarea alimentară treptată. Studiul nostru ne arată că sunt copii care, la 7-8 luni, mănâncă deja cartofi prăjiţi. Or, la vârsta aia, ar trebui să mânănce fructe. Mărul, care în mediul rural este la îndemâna oricui, este defavorizat şi a fost înlocuit de banană. De asemenea, legumele de la borcan sunt preferate în locul celor proaspete din spatele casei. Este un paradox care ţine de lipsa de informare şi educare.



    Pentru că la nivel european situaţia aceasta să se îmbunătăţească, instituţiile UE au adoptat recent o directivă care reglementează regulile de etichetare a produselor alimentare pentru copii, dar şi conţinutul laptelui praf. Eurodeputata, Daciana Sârbu, a fost una dintre susţinătoarele acestei directive care clarifică mai bine conţinutul mâncării pentru copii comercializată pe piaţa unică: Consumatorii vor şti foarte clar ce conţin aceste cutii şi care sunt ingredientele. Dar, pe de altă parte, tot ce înseamnă publicitate pentru aceste produse se modifică, scopul directivei fiind acela de a încuraja alăptarea. Din punctul meu de vedere, cred că e nevoie ca publicul să conştientizeze importanţa alimentaţiei naturale. Aş fi vrut să se explice mai bine acest lucru pentru că aici ne luptăm cu publicitatea, cu principala sursă de informare a cetăţenilor, televizorul. Este o luptă grea, iar oamenii, fiind ocupaţi şi având o viaţă agitată, îşi iau informaţia de unde le vine mai uşor.



    Având în vedere apariţia recentă a mai multor site-uri dedicate alăptării şi a unor campanii de genul Săptămânii mondiale a alăptării”, organizată la începutul lunii august, Daciana Sârbu este optimistă că pe viitor, gradul de informare a publicului va creşte.

  • Obezitatea infantilă

    Obezitatea infantilă

    Obezitatea adulţilor şi a copiilor a devenit o problemă majoră în UE. Conform unui comunicat al Eurostat dat publicităţii în 2011, dar cu informaţii referitoare la perioada 2008-2009, între 8% şi 25% dintre adulţi erau obezi în UE. Cei mai mulţi dintre ei se aflau în Marea Britanie şi Malta în timp ce România avea una dintre cele mai scăzute rate. De asemenea, în 2007, Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertiza că 20% dintre copiii şi adolescenţii din Europa sunt supraponderali, iar o treime dintre ei sunt obezi. În timp, însă, situaţia se schimbă. Cum stau lucrurile azi, în România, în ceea ce priveşte obezitatea infantilă? Conform unei informaţii vehiculate masiv de presă în ultima vreme, România s-ar afla pe locul trei în Europa la obezitate infantilă. Cum nu am reuşit să găsim sursa acestei informaţii, am pornit propriile noastre investigaţii.



    Societatea Română de Endocrinologie şi clinica de profil a spitalului Elias” din Bucureşti au realizat un studiu epidemiologic în şcolile din capitală, în mai 2011. Au fost incluşi, aleatoriu, elevi cu vârsta între 6 şi 18 ani. Iată care au fost rezultatele.



    Medicul endocrinolog Carmen Barbu: Am aflat că 32% au probleme cu excesul de kilograme, adică 11,5% erau obezi, iar restul de 20,5% erau supraponderali, o categorie intermediară între normal şi obezitate. Comparativ cu restul ţării, ne putem aştepta ca prevalenţa cea mai mare a obezităţii la copii să fie în Bucureşti. În 2009 a fost publicat un studiu realizat în Timişoara tot pe populaţia urbană, cu elevi de gimnaziu şi de liceu în care prevalenţa obezităţii este mai mică decât ce-am găsit în Bucureşti. Prevalenţa obezităţii se situa pe la 1% în timp ce 10% dintre copii erau supraponderali. Este o diferenţă foarte mare faţă de Bucureşti, iar asta arată cât de variate sunt condiţiile de mediu şi ce impact diferit poate să aibă mediul asupra obezităţii la copil.”



    În mediul rural, prevalenţa obezităţii s-ar putea, de asemenea, să fie mult mai mică. Prin urmare, obezitatea este cauzată de un stil de viaţă tipic marilor aglomeraţii urbane. Există, în unele cazuri, şi o predispoziţie genetică, stimulată de întâlnirea cu un mediu favorizant. Dacă nu ar exista acest mediu, poate că obezitatea nu ar apărea. În plus, în prezent, sunt mulţi copii obezi sau supraponderali ai căror părinţi nu au aceste probleme. Cauzele principale sunt, în opinia doctoriţei Carmen Barbu, anumite obiceiui nesănătoase cum ar fi: Un exemplu de comportament nesănătos găsit de noi şi foarte răspândit în Bucureşti este faptul că ultima masă este servită foarte târziu seara. Peste 90% dintre copii ne-au spus că iau cina după ora 22.00. În proporţie de peste 90% dintre copii au spus că în casă sunt rezerve de dulciuri lăsate la discreţia lor. Sunt dulciuri concentrate, nu făcute în casă. Pe de altă parte, chestionarul alimentar asociat a arătat că ei nu au întotdeauna asigurată o masă echilibrată cu proteine, glucide şi altele. Chiar în condiţiile în care nutrienţii de bază nu erau asiguraţi, rezerva de dulciuri era asigurată la toată lumea. Peste 90% au raportat că iau masa în faţa televizorului sau a computerului. Iar ultimul aspect pe care l-am semnalat a fost lipsa exerciţiului fizic. La marea majoritatea a elevilor, el se limitează la orele de educaţie fizică. Chiar dacă fac sport în afara şcolii, media este de o oră şi jumătate pe săptămână.”




    Pe lângă dulciuri, ingredientele specifice fast-food-ului sunt, de asemenea, periculoase. Conţin prea multă sare, grăsimi şi alte substanţe aditive şi adictive deopotrivă. Copiii le consumă pentru că sunt învăţaţi acasă şi la şcoală să o facă sau pentru că părinţii le neglijează alimentaţia, consideră specialistul în nutriţie Gheorghe Mencinicopschi: Părinţii şi bunicii ar trebui să conştientizeze că la aceste vârste fragede, de 10-11 ani, creierul copilului nu este suficient de bine dezvoltat pentru a discrimina singur între alimente, între a fi capabil să aleagă între alimente sănătoase şi nesănătoase. Copilul învaţă, la această vârstă, prin imitare şi ceea ce găseşte în mediul familial ca stil de viaţă se va amprenta pentru tot restul vieţii în creierul lui. După ce lucrurile s-au cristalizat în acest mod nefericit, adolescentul şi adultul va duce o luptă cu el-însuşi, de obicei pierdută, pentru a-şi îndrepta stilul de viaţă.”



    Printre bolile provocate de ingurgitarea acestor substanţe periculoase se numără: hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare şi cerebrovasculare, diabetul de tip 2, unele forme de cancer, guta şi artrită. De asemenea, băieţii suferă un proces puternic de feminizare. Iar în timp obezitatea poate duce şi la scăderea infertilităţii masculine, afectând şi generaţiile viitoare. Ce este de făcut atunci pentru a preveni proliferarea fenomenului încă şi mai mult?



    Gh. Mencinicopschi: Gătitul în casă, deşi unora li se pare desuet, demodat, este prima sursă de sănătate pentru că poţi gestiona foarte bine ce pui în mâncare. Astăzi, suntem extrem de neatenţi la ceea ce introducem în gură. Mulţi dintre noi nu au nici măcar curiozitatea de a citi etichetele găsind tot felul de scuze. Necitind eticheta nu vom afla lucruri simple: cât zahăr sau sare am consumat într-o zi, fără să le punem cu lingura. Este clar că o opţiune mult mai sănătoasă este să ne alegem materiile prime şi să preparăm mâncarea în casă. Dacă avem posibilitatea să ne cumpărăm şi alimente bio, dacă ne permitem.”



    Din păcate, alimentele în totalitate curate sunt mai greu de găsit astăzi când poluarea cu insecticide sau pesticide este mare şi când animalele sunt hrănite cu furaje industriale. Însă, la toate acestea, nu trebuie adăugată şi hrana ultra-procesată şi plină de substanţe chimice. Gătitul în casă ne ajută să preluăm cât de cât controlul asupra alimentaţiei copiilor.

  • Obezitatea infantilă

    Obezitatea infantilă


    Obezitatea adulţilor şi a copiilor a devenit o problemă majoră în UE. Conform unui comunicat al Eurostat dat publicităţii în 2011, dar cu informaţii referitoare la perioada 2008-2009, între 8% şi 25% dintre adulţi erau obezi în UE. Cei mai mulţi dintre ei se aflau în Marea Britanie şi Malta în timp ce România avea una dintre cele mai scăzute rate. De asemenea, în 2007, Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertiza că 20% dintre copiii şi adolescenţii din Europa sunt supraponderali, iar o treime dintre ei sunt obezi. În timp, însă, situaţia se schimbă. Cum stau lucrurile azi, în România, în ceea ce priveşte obezitatea infantilă? Conform unei informaţii vehiculate masiv de presă în ultima vreme, România s-ar afla pe locul trei în Europa la obezitate infantilă. Cum nu am reuşit să găsim sursa acestei informaţii, am pornit propriile noastre investigaţii.




    Societatea Română de Endocrinologie şi clinica de profil a spitalului Elias” din Bucureşti au realizat un studiu epidemiologic în şcolile din capitală, în mai 2011. Au fost incluşi, aleatoriu, elevi cu vârsta între 6 şi 18 ani. Iată care au fost rezultatele. Medicul endocrinolog Carmen Barbu: Am aflat că 32% au probleme cu excesul de kilograme, adică 11,5% erau obezi, iar restul de 20,5% erau supraponderali, o categorie intermediară între normal şi obezitate. Comparativ cu restul ţării, ne putem aştepta ca prevalenţa cea mai mare a obezităţii la copii să fie în Bucureşti. În 2009 a fost publicat un studiu realizat în Timişoara tot pe populaţia urbană, cu elevi de gimnaziu şi de liceu în care prevalenţa obezităţii este mai mică decât ce-am găsit în Bucureşti. Prevalenţa obezităţii se situa pe la 1% în timp ce 10% dintre copii erau supraponderali. Este o diferenţă foarte mare faţă de Bucureşti, iar asta arată cât de variate sunt condiţiile de mediu şi ce impact diferit poate să aibă mediul asupra obezităţii la copil.”




    În mediul rural, prevalenţa obezităţii s-ar putea, de asemenea, să fie mult mai mică. Prin urmare, obezitatea este cauzată de un stil de viaţă tipic marilor aglomeraţii urbane. Există, în unele cazuri, şi o predispoziţie genetică, stimulată de întâlnirea cu un mediu favorizant. Dacă nu ar exista acest mediu, poate că obezitatea nu ar apărea. În plus, în prezent, sunt mulţi copii obezi sau supraponderali ai căror părinţi nu au aceste probleme. Cauzele principale sunt, în opinia doctoriţei Carmen Barbu, anumite obiceiui nesănătoase cum ar fi: Un exemplu de comportament nesănătos găsit de noi şi foarte răspândit în Bucureşti este faptul că ultima masă este servită foarte târziu seara. Peste 90% dintre copii ne-au spus că iau cina după ora 22.00. În proporţie de peste 90% dintre copii au spus că în casă sunt rezerve de dulciuri lăsate la discreţia lor. Sunt dulciuri concentrate, nu făcute în casă. Pe de altă parte, chestionarul alimentar asociat a arătat că ei nu au întotdeauna asigurată o masă echilibrată cu proteine, glucide şi altele. Chiar în condiţiile în care nutrienţii de bază nu erau asiguraţi, rezerva de dulciuri era asigurată la toată lumea. Peste 90% au raportat că iau masa în faţa televizorului sau a computerului. Iar ultimul aspect pe care l-am semnalat a fost lipsa exerciţiului fizic. La marea majoritatea a elevilor, el se limitează la orele de educaţie fizică. Chiar dacă fac sport în afara şcolii, media este de o oră şi jumătate pe săptămână.”




    Pe lângă dulciuri, ingredientele specifice fast-food-ului sunt, de asemenea, periculoase. Conţin prea multă sare, grăsimi şi alte substanţe aditive şi adictive deopotrivă. Copiii le consumă pentru că sunt învăţaţi acasă şi la şcoală să o facă sau pentru că părinţii le neglijează alimentaţia, consideră specialistul în nutriţie Gheorghe Mencinicopschi: Părinţii şi bunicii ar trebui să conştientizeze că la aceste vârste fragede, de 10-11 ani, creierul copilului nu este suficient de bine dezvoltat pentru a discrimina singur între alimente, între a fi capabil să aleagă între alimente sănătoase şi nesănătoase. Copilul învaţă, la această vârstă, prin imitare şi ceea ce găseşte în mediul familial ca stil de viaţă se va amprenta pentru tot restul vieţii în creierul lui. După ce lucrurile s-au cristalizat în acest mod nefericit, adolescentul şi adultul va duce o luptă cu el-însuşi, de obicei pierdută, pentru a-şi îndrepta stilul de viaţă.”




    Printre bolile provocate de ingurgitarea acestor substanţe periculoase se numără: hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare şi cerebrovasculare, diabetul de tip 2, unele forme de cancer, guta şi artrită. De asemenea, băieţii suferă un proces puternic de feminizare. Iar în timp obezitatea poate duce şi la scăderea infertilităţii masculine, afectând şi generaţiile viitoare. Ce este de făcut atunci pentru a preveni proliferarea fenomenului încă şi mai mult? Gh. Mencinicopschi: Gătitul în casă, deşi unora li se pare desuet, demodat, este prima sursă de sănătate pentru că poţi gestiona foarte bine ce pui în mâncare. Astăzi, suntem extrem de neatenţi la ceea ce introducem în gură. Mulţi dintre noi nu au nici măcar curiozitatea de a citi etichetele găsind tot felul de scuze. Necitind eticheta nu vom afla lucruri simple: cât zahăr sau sare am consumat într-o zi, fără să le punem cu lingura. Este clar că o opţiune mult mai sănătoasă este să ne alegem materiile prime şi să preparăm mâncarea în casă. Dacă avem posibilitatea să ne cumpărăm şi alimente bio, dacă ne permitem.”




    Din păcate, alimentele în totalitate curate sunt mai greu de găsit astăzi când poluarea cu insecticide sau pesticide este mare şi când animalele sunt hrănite cu furaje industriale. Însă, la toate acestea, nu trebuie adăugată şi hrana ultra-procesată şi plină de substanţe chimice. Gătitul în casă ne ajută să preluăm cât de cât controlul asupra alimentaţiei copiilor.