Radio România Internațional

Tag: Oastea Domnului

  • Minări di znueari ali ortodoxie română: Oastea-a Domnului

    Minări di znueari ali ortodoxie română: Oastea-a Domnului

    Tru bitisita a protlui polimu mondial, Regatlu ali Românie s’făţea ună cu provinţii bănati di români ditu Rusia țaristă și Austro-Ungaria și alăncea România Mare. Naua construcție politică aduţea ună vărtoasă emulație pritu cari tuț cetățeanilli vrea s’aibă contributu la democrație și prucukie. Znuearea religioasă eara și ea prezentă, minărli spirituale evangheliţi s’manifesta cilăstisitoru activ tru cadrul ali societati. Și năuntrul ali ortodoxie, confesiunea majoritară, s’dukea tendinți znuitoari. Ună ditu aesti tendinți fu Oastea a Domnului, alăncită tru 1923 la inițiativa preftului ortodoxu Iosif Trifa.



    Amintatu tru 1888 tru comitatlu Turda, tru nord-vestul ali Românie di adză, Trifa studiadză teologia ortodoxă la Sibiu și agiunzi preftu. Este activ tru presă și tru apărarea a interesilor suţiali a moțlor, bănători ditu Munțălli Apuseni. După primlu polimu mondial, influențat di climatlu multiconfesional ali Transilvanie și di minărli di znueari spirituală, Trifa imagineadză și ună minari di znueari spirituală năuntrulu ali Băserică Ortodoxă Română pi cari u spusi cu num Oastea a Domnului. Ea ș-pripunea s’năstreacă bigotismul și formalismul di până atumţea, cari domina ortodoxia, și să s’dişcllidă cătă influențele modirne aţilui kiro.



    Preftulu Zosim Oancea di Sibiu u cunuscu minarea Oastea a Domnului tu kirolu anda eara studintu, tru anlli 1930. Intervievat di Centrul di Istorie Orală ditu Radiodifuziunea Română tru 2001, spusi că nu avea niţi ună dgheafurauă doctrinară anamisa di aţelli cari era cu aprukearea ti Oastea Domnului și aţelli a curi lă eara indiferentă:


    ”Oastea Domnului easti ună minari religioasă tru cadrul a Bisericăllei. Născănţă prefţă nu avură sinferu ti ea, vărnu nu lă băgă zori. Erau parohii tru cari avea parei di Oastea a Domnului şi prefţălli nu eara simfuñi ică nu eara cu elli, nu-lli agiuta, neise vărnu nu lă băgă zori niţi a prefţăloru niţi a oamiñiloru. Oamiñill ş-făţea programlu a lor; cu cântări cu bana criștină. Mini am aoa cărţăli a meali cari suntu ca iţi predică, nu ari niţi un adgheafuru.”



    După 10 añi s’cama di suspiciuni, thimilliusitorlu a Oastillei a Domnului easti excomunicat tru 1936 dupu unu proces ecleziastic. Iar după doi añi, Iosif Trifa moari dupu unu infarctu. Adipțăllii a lui nai multili ori agiungu tru conflict cu autoritățli biserikeşţă și cu embistimeñilli ortodocși iara minarea ş-keari cabaia multu ditu influență. Ama Oastea a Domnului continuă s’există. După polimu, mulță adipță fugu tru Occidintu și s’aproaki di alti Băseriţ neoprotestante.



    Madileine Hodoroabă fu nicukira a pastorlui evanghelic Ieremia Hodoroabă, vgatu tru Franța tru 1940, atumţea cându sovietiţlli aputrusiră Bucovina di Nord. Ea ș’aduţea aminti tru anlu 2000 di atmosfera di mintireaşi tru cari avea bănată familia a nicukirlui a llei: ”Ieremia, ţi eara dzaţilu cilimeanu ditu familie, avu ună tinireaţă greauă di itia că băsearica ofiţială di stat, neise bisearica ortodoxă, persecută evangheliţ români cari s’dizvulta atumtea. El lu-avea vidzută multi ori pi afendă-su bătut şi pliguitu. Aestă amară aduţeari aminti nu u agărşi ici, asi că ma amănatu andamasea cu ebistimeñilli totna eara eara penibilă ti năsu. Ama vini Dumidzălu ahtari turlie că Ieremia, cari era un pistimenu ahăndosu, când cama diapoa putu di andămusi ma mulţă pistimeñi ortodocşi, baş nica mulţă prefţă, armasi multu haristusitu şi lli-adusi mari harauă.”



    Aflaț tru Franța, nicukirlli Hodoroabă au feaţiră misionariat emu la biseqrica română evanghelică, emu la postul di radio “Glasul căndisitorlui criştin” di la Monte Carlo: ”Noi dişcllisimu bisearică baptistă di limba germană la Strasbourg pi cari u păsturimu până tru 1959. Paris avea nica ditu 1925 o bisericuţă baptistă română fără pastor și cari nă gri la elli. Pastorlu Ieremia Hodoroabă eara sigurul pastor di limbă română tru Europa Occidintală. Tru 1961 nă află directorul di la France World aflat la Monte Carlo, cari spusi că radioul easte multu ma importantu andicra di ună ñică bisearică. Aşi ahurhimu aestă emisiune tru 1961, ama bisearica nu u alăsămu.”



    Bisearica și microfonlu fu agiutoru ti aţelli persecutați, iara Madileine și Ieremia Hodoroabă adrară tutu ţi putură tra s’lă facă ma lişoară trăñipsearea: ”Mulţă di elli cari eara multu persecutaţ atumţea aflară un loc tru bisericile baptiste maxus. Fu casa a lor. Di itia că zburămu di elli, nicukirlu a meu adră cama amănatu ună carti di cântări cari fu căftată di tuţ ascultători cari spunea că nu avea cărţă cu note după cari s’cântă. Aesta feaţi elu, ună carte cu note muzicale cu giumitate ditu cântărli a unlui di la Oastea Domnului, multu cunuscut tru văsilie, avea numa Nicolae Moldoveanu. Era un cântăreţ ditu Sibiu cari compusi multi și ti miraki cântări cu caracter român.”



    Ama prezentul află putearea s’ndreagă alatusili a tricutului. Pi 28 di yismăciuni 1990, Sinodlu ali Băsearică Ortodoxă Română apufusi curmarea a excomunicarillei ti preftulu Iosif Trifa, fondatorul minarillei Oastea Domnului. Adză, minarea easti aprukeată di Bisearica Ortodoxă Română și u duţi ma largu tradiția fondatorlui a llei.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala











  • Mișcări de înnoire a ortodoxiei române: Oastea Domnului

    Mișcări de înnoire a ortodoxiei române: Oastea Domnului

    La sfârșitul primului război mondial, Regatul României se unea cu provincii locuite de români din Rusia țaristă și Austro-Ungaria și apărea România Mare. Noua construcție politică crea o puternică emulație prin care toți cetățenii voiau să contribuie la democrație și prosperitate. Înnoirea religioasă era și ea prezentă, mișcările spirituale evanghelice se manifestau activ în cadrul societății. Și în interiorul ortodoxiei, confesiunea majoritară, se simțeau tendințe înnoitoare. Una dintre aceste tendințe a fost Oastea Domnului, apărută în 1923 la inițiativa preotului ortodox Iosif Trifa.



    Născut în 1888 în comitatul Turda, în nord-vestul României de azi, Trifa studiază teologia ortodoxă la Sibiu și devine preot. Este activ în presă și în apărarea intereselor sociale ale moților, locuitori din Munții Apuseni. După primul război mondial, influențat de climatul multiconfesional al Transilvaniei și de mișcările de înnoire spirituală, Trifa imaginează și o mișcare de înnoire spirituală în interiorul Bisericii Ortodoxe Române pe care a denumit-o Oastea Domnului. Ea își propunea să depășească bigotismul și formalismul de până atunci, care dominau ortodoxia, și să se deschidă către influențele moderne ale timpului.



    Preotul Zosim Oancea din Sibiu a cunoscut mișcarea Oastea Domnului pe vremea când era student, în anii 1930. Intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română în 2001, a spus că nu era nicio deosebire doctrinară între cei care erau favorabili Oastei Domnului și cei cărora le era indiferentă:

    Oastea Domnului e o mişcare religioasă în cadrul Bisericii. Unii preoţi nu au fost atraşi de ea, nu i-a silit nimeni. Erau parohii în care exista grupare de Oastea Domnului şi preoţii nu erau de acord sau nu erau cu ei, nu-i ajutau, adică nimeni nu i-a silit nici pe preoţi și nici pe oameni. Oamenii îşi făceau programul lor; cu cântări cu viața creștină. Eu am aici cărţile mele care sunt ca orice predică, nu-i nicio deosebire.



    După mai mult de 10 ani de suspiciuni, fondatorul Oastei Domnului este excomunicat în 1936 în urma unui proces ecleziastic. Iar după doi ani, Iosif Trifa moare în urma unui infarct. Adepții săi adesea intră în conflict cu autoritățile bisericești și cu credincioșii ortodocși iar mișcarea își pierde semnificativ din influență. Însă Oastea Domnului continuă să existe. După război, mulți adepți pleacă în Occident și se apropie de alte Biserici neoprotestante.



    Madeleine Hodoroabă a fost soția pastorului evanghelic Ieremia Hodoroabă, plecat în Franța în 1940, atunci când sovieticii au ocupat Bucovina de Nord. Ea își amintea în anul 2000 de amosfera de tensiune în care trăise familia soțului ei: Ieremia, al zecelea copil din familie, a trăit o tinereţe grea prin faptul că biserica oficială de stat, adică biserica ortodoxă, a persecutat evanghelici români care se dezvoltau atunci. El îl văzuse de multe ori pe tatăl lui bătut şi rănit. Această amară amintire nu l-a părăsit niciodată, astfel că ulterior întâlnirea cu credincioşii ortodocşi mereu era penibilă pentru el. Dar a intervenit Dumnezeu în aşa fel că Ieremia, care era un credincios profund, când ulterior a putut întâlni mai mulţi credincioşi ortodocşi, chiar mulţi preoţi, a rămas foarte mulţumit şi i-a făcut multă bucurie.



    Aflați în Franța, soții Hodoroabă au făcut misionariat atât la biserica română evanghelică, cât și la postul de radio “Glasul îndrumătorului creştin de la Monte Carlo: Noi am înfiinţat biserică baptistă de limba germană la Strasbourg pe care am păstorit-o până în 1959. La Paris era încă din 1925 o bisericuţă baptistă română fără pastor și care ne-a chemat la ei. Pastorul Ieremia Hodoroabă era sigurul pastor de limbă română în Europa Occidentală. În 1961 ne-a descoperit directorul de la France World aflat la Monte Carlo, care a spus că radioul este mult mai important decât o mică biserică. Aşa am început această emisiune în 1961, dar biserica nu am putut o lăsăm.



    Biserica și microfonul au fost sprijin pentru cei persecutați, iar Madeleine și Ieremia Hodoroabă au făcut tot ce au putut pentru a le alina suferința: Mulţi dintre ei care au fost foarte mult persecutaţi atunci au găsit un loc în bisericile baptiste mai ales. Au fost casa lor. Pentru că vorbim de ei, soţul meu a făcut ulterior o carte de cântări care a fost cerută de toţi ascultători care spuneau că nu aveau cărţi cu note după care să cânte. Asta a făcut el, o carte cu note muzicale cu jumătate din cântările unuia de la Oastea Domnului, foarte cunoscut în ţară, îl chema Nicolae Moldoveanu. Era un cântăreţ din Sibiu care a compus foarte multe și foarte frumoase cântări cu caracter român.



    Însă prezentul a găsit puterea să repare greșelile trecutului. Pe 28 septembrie 1990, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis ridicarea excomunicării preotului Iosif Trifa, fondatorul mișcării Oastea Domnului. Astăzi, mișcarea este apropiată de Biserica Ortodoxă Română și continuă tradiția fondatorului ei.