Tradițiile, obiceiurile şi ospitalitatea românilor impresionează vizitatorii străini, aşa cum de basm sunt şi zonele pitoreşti ce invită la descoperire. De curând, însă, a apărut şi o carte, mai întâi în limba franceză, iar după câţiva ani şi în limba română, în care experienţa scriitoarei franceze stabilite în România, Christine Colonna-Cesari, conduce cititorii către o cunoaştere foarte profundă a ţării noastre. “Ils sont fous ces roumains! L Eldorado Roumain! – Mare de tot!”, sau “Sunt nebuni românii aştia! Eldorado românesc”, este cartea despre care am povestit cu autoarea însăşi.
Se ştie deja şi la nivel internaţional că România a fost ţară de repatriere a multor europeni în perioada interbelică. Cum apare ea străinilor ce se decid să se stabilească aici, am aflat Christine Colonna-Cesari, care a venit în ţara noastră din 2018, când s-a pensionat:
“În 2018 am decis să părăsesc Franţa, şi să mă mut la pensie în România, pentru că era vorba despre o ţară şi o cultură pe care le apreciam şi le cunoşteam de mult timp, cu intenţia de a-mi continua viaţa de scriitoare şi de editor de cărţi în Franţa şi în România, pentru că am cărţi vândute în Franţa şi aveam de demult intenţia să fac un album frumos în care să arăt frumuseţile din România, care este cunoscută încă puţin în Franţa, şi unde persistă încă unele clişee foarte stupide, aşa că am scris această carte în 2019, iar apoi am reuşit să o public şi în română.”
Ce este surprinzător pentru un străin care ajunge la Bucureşti? “Este surprinzător, în primul rând, După cum v-am spus, primul lucru este că semnalizarea nu este deloc la fel ca în Franța. Așa că ne pierdem destul de ușor. Nu există nume scrise mare, nu există numere scrise mare, peste tot. Dar văd că pentru români nu este o problemă. Sunt obișnuiți cu asta. Altceva ce surprinde sunt câteva detalii, care fac o mare diferenţă. Și poate părea un detaliu este practica datului de rest, la cumpărături. Dacă vânzătorul nu are monede ca să dea rest, i se pare normal să nu o facă. Și mărturisesc ca în Franța acest lucru nu există.
De exemplu, dacă vrei să cumperi ceva şi îţi lipsesc o parte dintre modezile pe care le-ai avea de dat, la piaţă, sau comercianţii nu le au, monezile nu mai sunt date şi pare totul normal. În Franţa nu se întâmplă asta și că eu, prima dată, când am văzut că nu dau restul l-am cerut și negustorul chiar nu a fost mulțumit. Așa că mi-a luat puțin timp să realizez că aici face parte din moravuri.
Un alt aspect este managementul spațiu-timp al românilor, care este cu totul diferit de cel al francezilor. Aici, trăim mult mai mult în afara timpului, așa că angajamentele luate în legătură cu programarea, orele, zilele, se schimbă tot timpul în ultimul moment. Iar pentru francezii care nu sunt obișnuiți cu asta, este foarte destabilizator și foarte enervant, dar ajungem să ne obișnuim și să acceptăm că aici e așa. Deci primele șocuri acestea sunt în principal.”
Cu toate acestea, odată obişnuită cu aceste aspecte, interlocutoarea noastră nu încetează să fie încântată de ţara noastră, aşa că a adăugat:
“După aceea, este foarte ușor să te adaptezi aici. Vorbesc engleza, iar românii sunt foarte buni la engleză, asta m-a ajutat foarte mult. Și apoi oamenii sunt drăguți, oamenii sunt primitori. Nu există violența socială care există în Franța, așa că nu am avut nicio problemă să mă adaptez aici.
Aș vrea ca oamenii să-și amintească ceea ce am încercat să transmit în această carte. Adâncurile sufletului românesc, adâncurile sensibilității, ale creativității româneşti. Românii, pentru mine, sunt mai înclinaţi spre spiritual, decât francezii. Sunt și un popor foarte artistic. Vedem aici mult mai multe culori decât în Franța. Există o relație cu natura, o relație cu florile, de exemplu, românii, am rămas într-o relație fantastică cu florile. Sunt întotdeauna surprinsă când dau peste bărbați pe stradă cu buchete uriașe de flori, așa cum nu vezi niciodată așa ceva în Franța.
Sunt un popor care este și respectuos, găsesc, în viața de zi cu zi, acestea sunt detalii care pot părea nesemnificative, dar când vii din Franța, îți dai seama că oamenii nu te împing în metrou, în stradă ca în Franța. Spațiile publice sunt curate, ceea ce nu este cazul în special la Paris. E ca și cum ai explica asta. Parcă ne-am întors puțin în anii 60 în Franța, mai era o blândețe de ieri, o calitate a vieții în Franța, un respect, o civilizație care s-a pierdut din vedere în Franța și am găsit-o aici.”
Am întrebat-o pe Christine Colonna-Cesari cum au perceput cititorii francofoni cartea?
“Cu o mulțime de uimire și entuziasm. Toată lumea îmi spune: nu ne-am imaginat că România e așa. Vă mulțumim că ne-ați arătat România din acest unghi. În general, este mult entuziasm, multă uimire și felicitări. Este o deschidere a inimii și vor să vină să împărtășească aceleaşi experienţe, ceea ce i-a și fi făcut să vină să descopere.
În plus, am prieteni francezi care mi-au spus direct că ne vorbești despre Franța anilor 60 unde încă mai exista acest respect, acest mod blând de viață și apoi, dacă vrei, toate acestea sunt detalii ale vieții de zi cu zi. Dar această carte este mult mai profundă decât atât. Şi eu sunt o persoană care observă mult, care se gândește mult la ceea ce se întâmplă, la istorie. Cei din Europa de vest nu realizează deloc, ce este Europa de Est, care sunt valorile Europei de Est. Ei nu-și dau seama, așa că judecă pe baza propriilor criterii, iau eu aș vrea totuși să fac aceste valori să treacă granițele, pentru a-i face să înțeleagă care sunt bazele culturii umane din ultimele secole.”
Dincolo de experienţele româneşti ale autoarei, cartea conţine şi o a doua parte, respectiv reportaje cu fotografii foarte frumoase, 220 de fotografii, care documentează întâlniri cu oameni excepționali care fac lucruri excepționale.
