Până în 2050, zonele de coastă în care
trăiesc 300 de milioane de oameni ar putea fi ameninţate de o creştere a
nivelului oceanelor cauzată de modificările climatice, potrivit unui studiu realizat
de Climate Central – un institut de cercetări climatologice din Statele Unite.
Cea mai expusă regiune este Asia, peste două treimi din populaţiile vizate
aflându-se în China, Bangladesh, India, Vietnam, Indonezia şi Thailanda. În
studiu se aminteşte că populaţia mondială, estimată la 7,7 miliarde de oameni
în prezent, ar putea să crească cu 2 miliarde de locuitori până în 2050 şi cu
încă 1 miliard de locuitori până la sfârşitul secolului, dintre care o mare
parte locuiesc în megalopolisuri aflate pe ţărmurile mărilor şi oceanelor.
În
prezent, aproximativ 100 de milioane de persoane locuiesc în zone aflate sub
nivelul mării, unele dintre aceste zone sunt protejate de diguri, dar cele mai
multe nu beneficiază de nicio protecţie. Aceasta, în condiţiile în care
creşterea nivelului oceanelor cauzată de dilatarea apei sub efectul încălzirii
climei şi topirii gheţurilor din Groenlanda şi din Antarctica este un adevăr
incontestabil. Invitată la Radio România, Roxana Bojariu, expert climatolog,
despre efectul de seră:
Efectul
de seră este unul natural şi a fost benefic atunci când viaţa a apărut, pentru
că o atmosferă care conţine gaze precum dioxidul de carbon, metanul, oxidul de
azot a permis creşterea temperaturii la suprafaţă cu 33 de grade Celsius, adică
am putut să avem apă lichidă acolo unde a apărut viaţa. Altfel, ar fi fost un
glob îngheţat. Dar, faptul că intensificăm acest efect de seră pompând gaze
care sunt radiativ active, determină o modificare în starea climatică.
Practic,
temperatura la suprafaţă creşte din ce în ce mai mult tocmai pentru a ajunge în
noul echilibru climatic şi atunci evident că intensificarea efectului de seră
în mod natural vine cu modificări nu doar graduale, ci şi în felul în care
energia reţinută în plus în sistem este distribuită apoi între componente.
Evident că şi căile de distribuţie se pot modifica, dar şi cantitatea
transferată de căldură şi umiditate e mai mare şi atunci avem de-a face cu
fenomene extreme, de fapt, cu reconfigurarea întregului sistem climatic prin
această intensificare a efectului de seră – se topeşte gheaţa arctică, se
topesc gheţarii continentali, creşte nivelul oceanului planetar, se acidifică
oceanul planetar.
Pătura formată de gazele cu efect de seră se
caracterizează prin faptul că, din perspectiva radiaţiilor solare, este
transparentă, adică radiaţia solară directă vine neepuizată la suprafaţa Terrei
şi ea se reflectă, a explicat la Radio România, profesorul universitar Mircea
Duţu, expert climatolog. Dar pătura de gaze este opacă la radiaţia termică şi,
ca atare, nu mai permite dispersia căldurii în atmosferă, ci o întoarce spre
scoarţa Pământului şi atunci, între scoarţă şi pătura de gaze, creşte
temperatura.
Mircea
Duţu: Totul se datorează, în
primul rând, activităţii umane. Omul este prima specie care a devenit o forţă
geologică. Ca urmare a activităţii umane, influenţăm major atmosfera,
litosfera, biosfera şi, de aceea, era noastră este numită antropocen, este
prima oară în istoria naturală a Pământului, de peste 4,5 miliarde de ani, când
o specie, dintre multe alte specii, devine dominantă şi poate să schimbe
destinul vieţii, formulei de viaţă. Până acum am avut 5 extincţii majore ale
vieţii pe Terra, iată că acum ne putem apropia de o alta, dar de această dată
nu din cauze naturale exclusiv, ci ca urmare a influenţei, a impactului
activităţii umane.
Estimările arată că, dacă încălzirea
climei va fi limitată sub pragul de 2 grade Celsius, conform Acordului de la
Paris, creşterea oceanelor ar trebui să atingă aproximativ 50 de centimetri
până în 2100. Specialiştii avertizează că planeta se află în situaţie
de urgenţă climatică, fiind necesare acţiuni rapide la nivel global pentru
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Vestea bună este că există
posibilitatea încetinirii ritmului în care se desfășoară dereglările climatice,
dar pentru aceasta este nevoie de o colaborare reală între
societatea civilă, factori de decizie și întreprinderi.
Pe de altă
parte, un recent studiu sugerează că râurile care
izvorăsc din gheţari ar putea juca un rol crucial în lupta împotriva
schimbărilor climatice. Cercetătorii care au studiat asemenea râuri în zona
arctică a Canadei au descoperit că apa acestor râuri absoarbe de 40 de ori mai
mult carbon decât pădurea amazoniană. Apa rezultată din topirea gheţarilor este
plină de sedimente de nisip şi roci colectate de gheţari în curgerea lor.
Rostogolirea continuă a acestor sedimente generează un proces în care dioxidul
de carbon (CO2) din aer se leagă în mod chimic de mineralele şi rocile din
râurile glaciare, rămânând în aceste ape.