Tag: olarit

  • Maramureş

    Maramureş


    Astăzi vă invităm în nordul ţării, într-o zonă încărcată de legendă; Maramureş. Mergem în Maramureş pentru oamenii primitori, pentru cea mai modernă pârtie de schi, de la Borșa, pentru a afla poveştile Țării Lăpușului, Țării Chioarului, Țării Codrului și Țării Maramureșului Istoric. În Maramureșul Istoric vă puteţi bucura de o sumedenie de porți tradiționale maramureșene şi mănăstiri din lemn. Aici se găseşte cea mai înaltă biserică din lemn din Europa, monument UNESCO, Săpânţa-Peri. Şi tot la Săpânța, suntem aşteptaţi să ne amuzăm şi să cugetăm la Cimitirul Vesel.



    Prezent la ediţia din această toamnă a Târgului de turism al României, Marius Mureșan, șef birou turism și promovarea județului, Consiliul Județean Maramureș, ne-a mărturisit că a fost ales un stand mai mare, pentru a fi reprezentativ pentru varietatea zonei, şi ni l-a prezentat:


    Am venit cu un trib de daci care efectiv promovează Maramureșul dacic, pe urmă cu meșterii noștri consacrați. Avem sculptori în lemn, olar și țesături, cu un război veritabil. Cei care vin să viziteze pavilionul, pot vedea efectiv cum doamna meșter Stana Nuța lucrează la războiul de țesut. În continuare avem bine-cunoscutul ansamblu folcloric Național Transilvania, cu instrumentiști și dansatori. Pentru că din această toamnă pârtia de la Borșa a fost autorizată ca și pârtie olimpică, am adus efectiv o telegondolă pe care am amplasat-o aici, în Standul Maramureșului, pentru a vedea exact cum este să urci într-o telegondolă. Totodată, să nu uităm de bine-cunoscuta horincă, de preparatele tradiționale pe care le avem aici pentru degustat și de voie bună. În această ediție dorim să promovăm aproape exclusiv sezonul de iarnă, dar avem materiale pentru toate sezoanele, inclusiv ofertă pentru Paște.



    Dintre atracţiile turistice, menţionăm Cascada Cailor, una dintre cele mai frumoase cascade din România, situată în apropierea stațiunii Borșa, în partea nord-estică a Munților Rodnei. Aici, apa de pe Muntele Cailor se adună într-un cerc glaciar și se scurge în mai multe trepte peste un versant abrupt calcaros numit Podul Cailor. Cu o înălțime de aproximativ 90 de metri, Cascada Cailor este cea mai mare cascadă din România și unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Maramureș, fiind accesibilă dinspre Borșa-Complex, cu telescaunul sau pe jos, pe un traseu de o oră și jumătate.



    Un alt obiectiv unicat prin modul său de formare este Lacul Albastru din Baia Sprie, care a fost declarat rezervație naturală. Lacul Albastru este situat într-o zonă sălbatică și neamenajată de la poalele munților Gutâi, într-un loc parcă uitat de lume. Apa lacului își schimbă culoarea în funcție de temperatură și poziția soarelui iar faptul că are nuanțe schimbătoare îl face cu totul deosebit: primăvara, apa este albastră iar vara devine verde închis cu nuanțe de smarald. Procesul de formare al lacului reprezintă explicația științifică care stă la baza acestui fenomen, lacul formându-se după prăbușirea unei mine, mineralele reziduale fiind cele care influențează culoarea apei.



    Iar experienţa unei plimbări cu Mocănița, un tren cu aburi care se deplasează pe o linie de cale ferată cu ecartament îngust, completează ineditul experienţei. Cu o durată de 6-7 ore, plimbarea porneşte din Vișeul de Sus și traversează Parcul Natural al Munților Maramureșului, călătorind pe Valea Vaserului şi include o oprire pentru prânz în Paltin.







  • Oferte la Târgul de Turism al României, ediția de toamnă

    Oferte la Târgul de Turism al României, ediția de toamnă

    Ediția de toamnă
    a Târgului de Turism al României s-a desfășurat la București, în perioada 10-13
    noiembrie. Vizitatorii au găsit cele mai noi și mai interesante oferte
    turistice. Au participat agenții de turism, unități de cazare și de agrement,
    dar și autorități de turism locale, naționale și internaționale. Pe lângă
    promoțiile oferite cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pasionații de călătorii au
    putut cumpăra pachete turistice cu reduceri de până la 50%. Evenimentul a fost
    organizat de centrul expozițional Romexpo, în parteneriat cu Camerele de Comerț
    și Industrie din România și cu asociația patronală a agențiilor de turism din
    România.


    Amalia
    Dumbravă, biolog în cadrul Administrației Parcului Natural Porțile de Fier, ne
    invită să explorăm o arie protejată de interes național, din sud-vestul
    României, cu o diversitate etnică și biologică deosebită.

    Prezentăm
    un proiect transfrontalier prin care promovăm atât obiective de patrimoniu
    natural, dar și de patrimoniu cultural din România și din Bulgaria. Vor fi
    realizate niște tururi virtuale ca o invitație, ca oamenii să fie conștienți de
    frumusețea locurilor și pentru a-i invita să exploreze arealul parcurilor
    naturale, al ariilor protejate. Proiectul a fost demarat. Obiectivele incluse
    au fost deja scanate în format 3D cu ajutorul tehnologiei specifice și a
    fotogrametriei. Turiștii vor putea simula un zbor deasupra teritoriului nostru.
    Acolo unde îi va interesa ceva se vor putea opri la obiectivele 3D.



    Techirghiol este
    o stațiune balneoclimaterică permanentă pe litoralul românesc al Mării Negre,
    situată la 16 km de municipiul Constanța, pe malul lacului cu același nume.
    Acesta este cunoscut pentru calitățile apei sărate, mineralizate, și a
    nămolului sapropelic, folosit în tratarea mai multor afecțiuni severe sau mai
    ușoare. Melisa Regep, inspector în cadrul departamentului de proiecte al
    Primăriei din Techirghiol.

    Sunt prezentă la Târgul de Turism
    în cadrul unui proiect. Proiectul se numește Creșterea atractivității
    turistice în stațiunea balneară Techirghiol și se desfășoară prin programul
    operațional-regional. Promovăm orașul, care s-a dezvoltat foarte frumos, cu
    faleza și pontonul, cu piste de biciclete, cu ofertele de tratament cu nămolul
    nostru renumit. Suntem stațiunea balneară din România pe primul loc în acest
    moment, cu foarte multe premii. Bazele noastre de tratament sunt deschise
    non-stop. Cel mai renumit este Sanatoriul Techirghiol. Urmează mănăstirea
    Sfânta Maria, care e foarte renumită și care are și ea bază de tratament.



    În cadrul Târgului
    de Turism al României, ediția de toamnă, au fost prezenți și mulți meșteri
    populari. Nicolas Leș este fiul lui Dan Leș, olar, și promovează tradiția
    olăritului, învățată în familie.

    Am preluat meseria de la tata
    și de la bunicul. Lucrăm ceramică. Ne inspirăm din ceramica tradițională din
    Maramureș, pe care o aducem în contemporan, fie prin formă, fie prin culoare.
    În mare parte, ne vizitează turiștii străini din Germania, Belgia, Franța,
    Marea Britanie, Statele Unite ale Americii. Turiștii străini parcă văd mai bine
    potențialul tradițional din zona noastră. Pleacă foarte mulțumiți. Ne recomandă
    și duc cu ei mai departe, dincolo de granițe, povestea noastră, a
    Maramureșului.



    Claudiu Dobrican,
    consilier principal la Consiliul Județean Maramureș, spune că Maramureșul în
    sine este un brand.

    Este recunoscut datorită oamenilor noștri
    simpli, care-și deschid sufletul în fața oaspeților. Când veniți la noi, o să
    vă pună cea mai bună mâncare și cea mai bună pălincă pe masă. Pe lângă asta,
    avem multe atracții turistice. La Borșa, avem cea mai modernă pârtie de schi
    din Maramureș, care s-a deschis anul trecut. Are 3,6 km. Avem vârfurile semețe
    tot din regiunea Borșa. Maramureșul e împărțit în patru regiuni: Țara
    Lăpușului, Țara Chioarului, Țara Codrului și Țara Maramureșului Istoric. În
    Maramureșul Istoric puteți vedea o sumedenie de porți tradiționale maramureșene,
    mănăstiri. Avem cea mai înaltă biserică din lemn din Europa, monument UNESCO.
    De asemenea, și mănăstirea Bârsana e recunoscută pentru frumusețea ei. La
    Săpânța, atracția e Cimitirul Vesel. Avem oferte de Crăciun și de Revelion.
    Cele de Revelion s-au cam epuizat, dar mai avem câteva locuri libere de
    Crăciun. În acea perioadă, veți putea vedea o sumedenie de tradiții, puteți
    auzi colinde autentice. Vă așteptăm cu drag în Maramureș, un loc mirific.



    Georgiana
    Ungureanu, din partea Complexului Muzeal Curtea Domnească Târgoviște, a
    prezentat la târg județul Dâmbovița, care dispune de o gamă largă de atracții
    turistice.

    Avem o zonă montană frumoasă, unde găsim Peștera
    Ialomiței – Bucegi, dar și un oraș deosebit, Târgoviște, cu Turnul Chindiei,
    iar, în apropierea Bucureștiului, la doar 30 de km, găsim Palatul Brâncovenesc
    de la Potlogi. I-aș invita pe turiști să vadă zona montană din Munții Bucegi.
    Pe lângă Peștera Ialomiței, ei pot vedea Lacul Bolboci. Pe de altă parte, în
    interiorul Peșterii Ialomița, turiștii vor descoperi o cascadă superbă și un
    traseu amenajat la standarde europene, cu platforme și podețe. În perioada
    asta, de iarnă, ei vor vedea stalagmite și stalactite din gheață.



    Niculai Barbă,
    vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava, a declarat în premieră pentru
    Radio România Internațional că anul 2023 va fi Anul Ciprian Porumbescu în
    Bucovina. Astfel, vor fi organizate numeroase evenimente dedicate renumitului
    compozitor român ale cărui piese au fost alese imnul României, dar și imnul
    Albaniei.

    În acest an, deși Bucovina înseamnă tradiție, am
    venit și cu lucruri noi. Este pentru prima dată când Consiliul Județean și
    Centrul Național de Informare și Promovare Turistică când venim cu alte
    instituții implicate în turism. Este vorba de o serie de primării care vor face
    parte din viitoare organizație a Managementului de Turism Bucovina. Va avea
    anvergură regională și va fi, practic, prima organizație de acest tip,
    înființată la nivel național. La acest târg, pe lângă promovarea turistică a
    județului Suceava, găsiți și meșteșugari, gastronomia locală, cu referire în
    special la sărbătorile de iarnă. Toate acestea sunt completate de spectacole
    ale ansamblului artistic profesionist Ciprian Porumbescu. Este modul nostru
    consacrat de promovare a Bucovinei. La târg, ne axăm în special pe promovarea
    sărbătorii Crăciunului. În acest an, le transmit celor care ne ascultă, că
    sărbătoarea Crăciunului în Bucovina va însemna Crăciun în familie. Suntem
    pregătiți astfel încât să primim oaspeții cu întreaga lor familie.


    Tot în cadrul târgului de turism, Ministerul
    Antreprenorialului și Turismului a lansat Ruta Cultural-Turistică Meșteri
    populari și meșteșuguri tradiționale din România.


  • Ceramica de Horezu – patrimoniu imaterial UNESCO

    Ceramica de Horezu – patrimoniu imaterial UNESCO

    În județul Vâlcea, în localitatea Horezu, se transmite de sute de ani o tradiție, un meșteșug ridicat la rang de artă tradițională – olăritul. Cum parcurgi drumurile șerpuite pe dealuri care urcă din localitatea Horezu, intri pe strada Olari – stradă împânzită de casele-ateliere ale meșterilor ceramiști din zonă. De o parte și de alta a drumului te întâmpină pridvoare de case ticsite cu obiecte de ceramică, garduri împodobite, ferestre și uși cu farfurii atârnate, ulcele și cești prinse în gard – toate emanând culoare, bucurie și tradiție românească transmisă din generație în generație. Ne-am oprit la atelierul meșterului ceramist Mihai Bâscu, Milu pentru toți cei care-l cunosc, pentru a discuta despre această ceramică deosebită și modul în care este realizată. Mihai Bâscu ne-a declarat:



    De fapt, când spui Horezu, spui singura localitate din țară cu două branduri UNESCO – ceramica de Hurez și Mânăstirea Hurezi. Ceramica de Hurez e o ceramică foarte cunoscută în lume, bineînțeles și datorită devenirii ei, intrării ei în patrimoniul imaterial UNESCO, pentru că avem un decor unic în lume, și ustensile de decor unice în lume. Pot să vă spun ustensilele de decor – cornul de vită, cu pana de gâscă și gaiță. Noi avem, după cum știe toată lumea, simbolul general Cocoșul de Hurez, apoi mai avem niște, să zic așa, simboluri secundare cum ar fi Pomul vieții, peștele, șarpele, soarele, Spirala vieții, plus motive tradiționale pe păianjen sau spirală, spicul de grâu, coada de păun, floarea, trifoiul, vârtejul. Decorul nostru înseamnă o combinație între motivele tradiționale, între motive și simboluri, și între simboluri.



    Obiectele de ceramică de Horezu sunt dintre cele mai variate, de la obiecte mici până la obiecte de mari dimensiuni. Mihai Bâscu ne-a descris gama acestora:


    Când spui ceramica de Hurez, spui obiecte și mai ales farfurii de la dimensiunea 8 centimetri până la 40 de centimetri, chiar aici pot să mă laud eu, pentru că eu am făcut o explozie în anii 2000 față de generația de aur, generația lui taică-meu, făcând obiectele cele mai mari de Horezu, farfurii, chiar și ciorbare – ciorbarele fiind castroanele foarte mari. În plus avem cănile noastre, ceștile de țuică, farfuriile încolțurate (cu colţuri) și am mai diversificat, am mai scos câte ceva nou – un magnet, să zicem, chiar cum fac și eu, chiar chiuvete de lut.



    Olarul Mihai Bâscu ne-a mărturisit cum a deprins acest meșteșug și ne-a vorbit despre tainele acestei meserii tradiționale:


    Meșteșugul ăsta, da, e un meșteșug transmis din tată în fiu. Și, cum să vă spun, l-am învățat de mic, dar prinzând și tehnologia veche – pregătind lui taică-meu lutul. Și atunci, că nu erau motoare electrice, îi pregăteam vopsele învârtind cu mâna. Lutul este din zona noastră, din punctul Dealul Ulmului, unde, de regulă, mă duc toamna să iau pentru un an de zile. Iau un buldozer ca să sape 2 metri până dă de lutul cel bun, și apoi eu cu niște oameni îl aleg și îl curăț. Îl aduc acasă curat, sunt și bulgări foarte mari. Îl aduc într-o remorcă curată. Îl depozitez acasă, îl las afară toată iarna – înghețul și dezghețul îl fărâmițează. Îl dau de două ori printr-un malaxor, îl mai frământ în mână și devine foarte bun de modelat. Apoi, vopselele sunt toate naturale, din pământuri pregătite de mine. Albul, cărămiziul și negrul sunt pământuri exact așa, iar verdele și albastrul fac eu o combinație între oxidul de cupru și caolin (pământul alb), unde îmi dă nuanța verde, iar albastru fac o combinație între cobalt și pământul alb. Apoi, urmează etapele de lucru, care sunt următoarele: modelatul – ce înseamnă modelatul? Făcut formă, ce vreau eu să fac, farfurie, castron, cană. Apoi, a doua etapă e decoratul – cea mai spectaculoasă și cea mai importantă etapă din tehnologia noastră. Și obiectul se decorează sub formă proaspătă, cum îi zicem noi, proaspătă dar întărită, pentru că, vopsele fiind din pământuri, noul decor intră în obiect, cum ar fi pământul care intră în pământ. Apoi, pentru că obiectele noastre, 70-80% se și agață pe perete, le răzui pe spate, le dau gaura de agățare și ce e foarte important, pun ștampila – pe ele, cu numele meu. Le pun la uscat. Când sunt perfect uscate, intră la prima ardere la cuptor, care durează în jur de 8 ore, se ajunge la 850 de grade. A doua zi le scot din cuptor, le dau cu smalțul acesta și le mai ard încă o dată la 1020 de grade. Așa se ajunge la un obiect final.



    În încheierea discuției noastre, meșterul ceramist Mihai Bâscu a ținut să adauge ceva aflat pe cale orală, de la tatăl lui, cu referire la domnitorul Țării Românești Constantin Brâncoveanu (1654-1714, canonizat sfânt martir, mare ctitor de biserici și mânăstiri, conducător sub care artele și cultura românească au cunoscut o extraordinară dezvoltare):


    Ce-am omis eu să vă spun, ceva foarte important – ce știu și eu de la tatăl meu: ceramica aici, la noi, se lucrează de pe timpul lui Constantin Brâncoveanu, pentru că a doua pasiunea a lui după biserică, să știți că a fost olăritul, chiar avem un stil de decor brâncovenesc.



  • Tradiție, spiritualitate și emoție în tabăra de cultură și civilizație

    Tradiție, spiritualitate și emoție în tabăra de cultură și civilizație

    Copiii și tinerii români din Cernăuți
    au participat timp de 6 zile la ateliere de olărit și pictură, cursuri de
    muzică populară românească și s-au întâlnit cu reprezentanți ai administrației
    locale.


    Tabăra de cultură și civilizație românească pentru tinerii români din
    Cernăuți-Ucraina de la Mănăstirea Horezu, Vâlcea a avut loc în
    perioada 10-15 iulie 2017
    cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul
    Râmnicului.


    Cei prezenți în
    tabăra au avut ocazia să descopere și o parte din România. Au vizitat mănăstirile
    și schiturile vâlcene, Muzeul Județean de Istorie, Grădina Zoologică din
    Râmnicu Vâlcea, Salina Ocnele Mari și Muzeul de Artă Casa Simian


    Elevii, studenții și profesorii români din Cernăuți, Ucraina au oferit vineri,
    14 iulie 2017, în incinta Mănăstirii Horezu, un spectacol de muzică populară
    românească la care au participat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie,
    Arhiepiscopul Râmnicului, domnul Nicolae Brânzea, director general adjunct IEH,
    pr.Cristian Bănuță, inspector de religie la Inspectoratul Școlar Vâlcea, doamna
    Zvetlana Preoteasa, expert IA, coordonator al proiectului din partea IEH,
    domnul Dan Mirea, expert I, responsabil cu proiectele spirituale în cadrul IEH
    și consilieri eparhiali.


    În cadrul festivității, prin manifestările
    culturale ale tinerilor din Cernăuți și ale tinerilor din Parohia Foleștii de
    Sus, cât și prin mesajele organizatorilor a fost subliniat rolul taberelor
    culturale în păstrarea identității naționale românești în comunitățile istorice din afara granițelor
    României.




    Înaltpreasfințitul
    Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului
    în cuvântul de binecuvântare adresat participanților la festivitate, a arătat
    dragostea față de Dumnezeu mărturisită de Sfântul Constantin
    Brâcoveanu și de către toți voievozii români s-a manifestat atât în ctitorirea
    de mănăstiri și lăcașuri sfinte, dar și în apărarea conștiinței unității de
    neam care nu a avut loc doar pe câmpurile de luptă, ci și prin impunerea limbii
    române în cancelariile domnești, prin sprijinirea tipăririi cărților bisericești
    în limba poporului și prin întreaga activitate culturală pe care au
    desfășurat-o.




    Domnul Nicolae Brînzea, director general adjunct IEH a
    mulțumit Înaltpreasfinției Sale pentru sprijinul acordat Institutului Eudoxiu
    Hurmuzachi pentru românii de pretutindeni în promovarea și păstrarea
    conștiinței românești în comunităților românești din Cernăuți, subliniind
    totodată și rolul portului popular și al cântecelor populare și istorice în
    acest demers:când voi cântați melodiile folclorice românești și purtați
    costumul tradițional, vă exprimați dorul și dragostea de țară. Ceea ce faceți
    este un lucru extraordinar, pentru că, în inimile voastre curate și sincere,
    duceți un mesaj mult mai vibrant și emoționant decât putem noi să realizăm prin
    proiectele pe care le derulăm. Vă asigurăm de tot sprijinul nostru, al Institutul
    Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de pretutindeniși, în primul
    rând, al doamnei Andreea Păstârnac, ministru pentru Românii de Pretutindeni în
    acțiunile pe care le întreprindeți pentru păstrarea identității naționale și a
    valorilor culturale și spirituale românești




    Tabăra a fost organizată de Arhiepiscopia Râmnicului în parteneriat cu Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru
    românii de pretutindeni (instituție aflată în subordinea Ministerului pentru
    Românii de Pretutindeni).

  • Turism în Ţara Oaşului

    Turism în Ţara Oaşului

    Ţara
    Oaşului este una dintre cele mai atractive zone turistice din România, unică şi inconfundabilă. Farmecul acestei
    zone situate în nordul României este dat de portul popular, muzica şi dansul
    specific oşenesc. De asemenea, datinile se pătrează aici cu mare sfinţenie, în
    special cu ocazia unor evenimente deosebite: nunţi, hore, şezători sau sâmbre.
    Capitala şi cel mai mare oraş al Ţării Oaşului este Negreşti Oaş -
    una
    dintre cele mai frumoase zone din Transilvania, care impresionează prin
    tradiţie, cultură şi privelişti pitoreşti. Turiştii care trec prin zonă se
    opresc de fiecare dată la Muzeul Ţării Oaşului, înfiinţat în 1966, cu
    case vechi de peste 200 de ani, cu ateliere şi instalaţii
    agricole încă funcţionale. Secţiunea în aer liber a muzeului
    este o reproducere în miniatură a satului oşenesc de altădată, cu exponate
    originale începând din secolul al XVII-lea, care amintesc de liniştea pastorală
    a acelor vremuri. Casele din lemn, construite pe
    fundaţii de piatră masivă şi acoperite cu paie sau şindrilă, anexele pentru
    animale, mirosul de fân proaspăt cosit încântă vizitatorii Aflăm mai
    multe de la primarul oraşului Negreşti Oaş, Aurelia Fedorca: Este situat în apropierea centrului oraşului, pe malul râului
    Tur într-un pitoresc spaţiu colinar. Aici găsiţi o lume plină de obiceiuri
    şi de tradiţii ale părinţilor şi bunicilor noştri. Este lumea în care poveştile nemuritoare prind viaţă şi ne demonstrează
    unicitatea locurilor. Aici au fost aduse din satele din jur monumente
    representative, dar şi de arhitectură ţărănească din secolul XVII până în
    secolul XX. Avem o biserică din lemn din satul Lechinţa care datează din
    prima parte a secolului XVII. De asemenea, putem să remarcăm casele din
    Cămârzana şi Racşa – două case monocelulare, şura din Gherţa Mica, poiata pentru oi
    şi cămara din Bixad. In mod obişnuit, muzeul arată foarte autentic, dar este un
    muzeu viu deoarece muzeul trăieşte, prinde mereu viaţă. Vizitatorii îi pot
    vedea pe localnici venind să-şi macine la moară, să spele la vâltoare, să-şi
    prelucreze ţesăturile de lână la piuă, ori să-şi potcovească caii, să-şi repare
    uneltele agricole la atelierul de fierărie. Tot în cadrul muzeului avem şi
    Centrul de ceramică, un atelier-scoală de olărit care este amenajat într-o
    splendidă casă de lemn ce datează de la începutul secolului XX. Muzeul din
    Negreşti este singurul loc în care se mai produce renumita ceramică de Vama.
    Atelierul este dotat cu 6 roţi electrice de olar, două cuptoare de ars
    ceramică, malaxor şi mobilier. Aici, ultimul olar din Vama, angajat la Muzeului
    Ţării Oaşului, alături de etnografi,
    asigură instruirea copiilor pentru a continua această frumoasă tradiţie de
    olărit.


    Comparativ
    cu actuala situaţie, la începutul secolului XX nu era uliţă de sat pe care să
    nu găseşti măcar un atelier cu roată pentru prelucrat lutul.


    Edificiile
    religioase din Ţara Oaşului sunt reperele unui traseu ecumenic ce denotă viaţa
    spirituală a localnicilor. Iată doar câteva dintre obiectivele religioase
    din aceasta zonă, prezentate de Aurelia Fedorca: Avem două biserici care sunt
    monumente istorice atât în Negreşti, cât şi în localitatea Tur. De ademenea,
    invităm turiştii să viziteze şi Catedrala Ortodoxă a oraşului Negreşti. Este o
    construcţie relativ nouă, un edificiu impunător având Hramul Duminica Tuturor Sfinţilor. Este un
    simbol al unităţii spirituale şi culturale a credincioşilor ortodocşi. Marele
    artist Vasile Pop Negreşteanu care a pictat-o a pus în altarul bisericii din
    Negreşti nu doar culori, nu doar figuri de sfinţi, a pictat însăşi sufletul
    Ţării Oaşului. Pictura bisericească respectă întru totul canoanele bisericeşti,
    dar a adăugat şi motive tradiţionale, simbolurile Ţării Oaşului….Vă mai
    recomand să vizitaţi şi cele trei mănăstiri din Tara Oaşului. Primul popas l-aş
    recomanda la Mănăstirea Bixad, altarul Ţării Oaşului, o mănăstire de călugări
    ce poartă Hramul Adormirea Maicii Domnului, situat pe un deal din comuna
    Bixad, la 10 km de oraşul Negreşti. Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului,din 15 august, atrage anual zeci de
    mii de credincioşi. Este cel mai vestit loc de pelerinaj din zonă. Atracţia
    mănăstirii este icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Biserica actuală
    construită din piatră şi cărămidă în 1771, a fost restaurată între 1978-1980. Tot la aproximativ 10 km de Negreşti se află
    Mănăstirea Sfânta Treimedin
    Moişeni, o mănăstire de maici, prima şi singura de acest fel de pe întreg
    cuprinsul tărâmului oşenesc. Este o biserică mai nouă în stil
    moldovenesc şi este un loc de refugiu spiritual şi sufletesc cu peisaje în jur
    absolut minunate. Mai avem Mănăstirea Portăriţa, la 16 km de Negreşti, care merită
    să fie vizitată. În biserica recent pictată, creştinii stau aşezaţi după datina
    de aici, femeile în stânga, bărbaţii pe partea dreaptă.


    O
    alt loc care merită vizitat este staţiunea turistică montană Luna Şes,
    proiect care este aproape de finalizare.Traseele
    montane amenajate aici încep din oraşul Negreşti Oaş şi duc până în vârful
    Pietrosu, aflat la o altitudine de 1.201. Pasionaţii de drumeţii au astfel
    ocazia să vadă frumuseţi unice în ţară, precum Sfinxul Oaşului, sau vechile
    case oşeneşti răspândite prin poieni. Aurelia Fedorca: Această staţiune este într-o zonă
    montană numită Luna Şes, un templu în aer liber al Ţării Oaşului. Zona este
    străjuită de pe o parte de vârful Pietrosu, care are în vârf un Sfinx – o rocă
    vulcanică ciudată -, şi de cealaltă parte de
    Muntele Mic, brăzdat de braţele unor râuri line şi de izvoare cu ape minerale.
    Este o staţiune turistică aflată în construcţie, întinsă pe o suprafaţă de 250
    de hectare. La poalele vârfului Pietrosu de la Luna Şes, într-o poiană pe lângă care şerpuieşte drumul ce duce sus pe
    piscuri, tronează schitul Mănăstirii Sfântul Arh. Stefan. Este un schit
    extraordinar de frumos, într-o locaţie minunată. Ne place să spunem că ne-am
    construit prima dată biserică în munţi ca apoi să aducem în jurul ei o
    comunitate întreagă, cea a viitoarei staţiuni Luna Şes. Acolo aveţi
    posibilitatea de a face drumeţii de nenuitat, pe cele 11 trasee turistice
    marcate recent şi să admiraţi peisajul absolut special. În această zonă s-au
    dezvoltat deja mai multe zone de agrement care au spaţii de cazare,
    restaurante, terase, păstravarii şi zone de destindere în aer liber. Amintim aici zona turistică Valea Mariei unde
    sunt celebrele complexe cu apa termală care oferă facilităţi
    moderne de cazare şi masă, piscine acoperite şi alte servicii tip
    SPA. De asemenea, Băile termale sulfuroase de la Purturoasa care au
    proprietatea de a trata mai multe afecţiuni.


    Abia în următoarea iarnă se
    va putea schia la Luna Şes. Până atunci trebuie finalizate instalaţia de
    înzăpezire, nocturna, clădirile administrative şi pârtia de schi care va avea
    1900 metri lungime.

  • Ultimul olar din Mihăileni

    Ultimul olar din Mihăileni

    Îl cheamă Gheorghe Smerică şi, la cei 93 de ani ai săi, este cel mai vârstnic olar din România. Povestea vieţii acestui om seamănă cu a multor români al caror destin s-a frânt, odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial.



  • Tradiţia olăritului, la Coşeşti

    Tradiţia olăritului, la Coşeşti

    Tradiţia olăritului, la români, se pierde în negura vremilor. Frumuseţea obiectelor plămădite pe roată ne duce cu gândul la capodoperele umanitaăţii şi nu întâmplător ceramica de Horezu – o regiune din sudul României – face parte din patrimoniul mondial protejat de UNESCO. Astăzi, megem la Coşeşti-Argeş pentru a cunoaste un maestru olar şi şcoala sa de modelat lutul.



    Fotografii: Valentin Ţigău



  • O altfel de educaţie artistică

    O altfel de educaţie artistică

    Împrejurimile rurale
    ale Bucureştiului au devenit, în ultimii ani, extrem de atrăgătoare pentru
    unele familii tinere, dornice să schimbe poluarea şi traiul agitat al Capitalei
    cu o viaţă mai liniştită, mai curată şi, de ce nu, mai apropiată de multe din
    tradiţiile ţărăneşti, printre care se numără şi anumite meşteşuguri. De
    exemplu, sculptorul Virgil Scripcariu şi soţia sa, istoricul de artă, Adriana
    Scripcariu trăiesc din 2006 în satul Piscu, la 36 de kilometri distanţă de
    Bucureşti, sat care, în trecut, se remarca prin numărul mare de meşteri olari
    care trăiau aici. Această tradiţie artistică a zonei, câmpia liniştită din jur,
    aerul curat precum şi vecinătatea mânăstirii Ţigăneşti i-au făcut pe aceşti
    oameni, cu preocupări artistice, să ridice în satul Piscu, un cămin pentru ei
    şi pentru cei şase copii ai lor. Adriana Scripcariu ne împărtăşeşte acum
    motivele pentru care au plecat din Bucureşti: Pentru noi, părăsirea Bucureştiului a fost
    un lucru necesar. Când am luat decizia, aveam deja doi copii şi simţeam că nu
    le putem oferi la oraş ceea ce le oferim aici: un mediu mai puţin poluat, o
    hrană mai curată, ieşiri în aer timp de mai multe ore. În plus, soţul meu,
    fiind sculptor, avea nevoie de un atelier, de un spaţiu în care să se
    desfăşoare. Am căutat, aşadar, un loc mai liniştit, care să fie şi aproape de
    Bucureşti, căci avem nevoie de oraş în proximitatea noastră. Şi am găsit acest
    sat, s-a întâmplat să fie unul de olari, ceea ce ne-a bucurat foarte mult.
    Pornind de la aceste date, am creat acest context pe care-l găsiţi aici, la opt
    ani de la mutarea noastră.


    Odată
    stabiliţi la Piscu în 2006, Adriana şi Virgil Scripcariu au înfiinţat asociaţia
    Gaspar, Balthazar şi Melchior şi apoi au început să deruleze proiecte
    educative şi culturale, dedicate mai ales copiilor din comunitate. În mod
    surprinzător, atelierele de olărit s-au numărat printre proiectele principale
    derulate la Piscu. Adriana Scripcariu: Pentru
    noi a fost un impas faptul că generaţia de copii pe care noi o găseam aici era
    ruptă cu totul de istoria satului. Nu mai ştiau nimic despre olărit. Cu toate
    că bunicii lor fuseseră toţi olari, ei nu puseseră mâna pe o roată de olar. Era
    o ruptură pe care nu o puteam accepta, aşa că am început prin a organiza şcoli
    de vară pe teme de meşteşuguri, olărit în principal, la care copiii din sat au
    participat în mod entuziast. Atelierele de olărit le-am însoţit şi de scurte
    lecţii de istorie a artei. Apoi, am trecut şi la alte meşteşuguri. În timp au
    începu să ni se ceară şi ateliere pentru copiii care nu sunt din sat şi pentru
    adulţi. S-a lărgit cercul.


    Student preferat al unui mare
    sculptor, Vasile Gorduz, Virgil Scripcariu este la cei 40 de ani ai săi un
    sculptor apreciat şi în ţară, şi în străinătate. Participant la
    Bienala de arhitectură de la Veneţia (2008), cu interpretări după scăunaşul
    rudăresc, şi finalist la Marele Premiu Prometheus pentruOpera Prima din 2009, Scripcariu este
    şi autorul lucrării intitulate Maternitate, aflată în faţa Bisericii
    Anglicane din Bucureşti. De altfel, maternitatea este şi tema cele mai recente
    expoziţii ale sale, Supermam, vernisată recentă la Londra. La Piscu, Virgil
    Scripcariu a găsit liniştea, dar şi stimulentele, creaţiei sale, înconjurat
    fiind de tradiţia unei meserii asemănătoare cu a sa. Virgil Scripcariu: De când ne-am mutat la Piscu, am descoperit o abilitate
    specială a celor de aici, pe care am descoperit-o lucrând cu mulţi consăteni, o
    abilitate de a înţelege şi de a finaliza o lucrare în diferite tehnici. Asta
    vine din moştenirea genetică a acestui sat, faptul că fac olărit de generaţii.
    Mi se pare un fenomen interesant şi cred că mai sunt astfel de comunităţi în
    România al căror potenţial creativ nu este actualizat sau valorificate
    suficient.


    Lipsa de rentabilitate a
    meşteşugului a făcut ca, în timp, cele mai multe familii de olari de la Piscu
    să renunţe la olărit. Din păcate, nici măcar atelierele de olărit organizate de
    familia Scripcariu şi nici entuziasmul copiilor, nu au reuşit să-i convingă pe
    săteni să reia această tradiţie. Virgil Scripcariu: Am colaborat cu un
    olar care nu mai olărise de 25 de ani. Lucrând cu el am descoperit că este unul
    dintre cei mai talentaţi şi pricepuţi. Sunt foarte mulţi care cunosc încă
    meserie, dar nu o mai practică pentru că nu mai au pentru cine s-o practice. Nu există piaţă, deci s-a
    pierdut interesul şi chiar şi antrenamentul lor. Unii sunt mai în vârstă şi-au
    păstrat roţile şi cuptoarele şi mai lucrează din când în când, din inerţie. Mai
    sunt şi cei care au jur în de 50 ani care ar putea să practice acest meşteşug,
    dar a o lua de la zero fără nici o perspectivă e descurajant pentru oricine.
    (…)Nu există încurajare şi preţuire pentru aceste lucruri, pentru că oamenii
    nu privesc aceste activităţi ca pe nişte oportunităţi. Eu sunt convins că peste
    20 de ani, oamenii care ştiu să olărească şi să ţeasă după metode tradiţionale
    vor fi priviţi ca nişte artişti.


    În 2011, o nouă oportunitate s-a ivit pentru
    Adriana şi Virgil Scripcariu. Şcoala din sat a fost închisă, iar ei au putut să
    deschidă o şcoală primară nouă. Deşi este o instituţie privată, în primii trei
    ani a funcţionat gratuit. În ultimul an,
    însă, au fost instituite anumite taxe, doar pentru cei care şi le permit. Şi
    tot anul acesta, Şcoala Agatonia are parte de o premieră: prima generaţie care
    absolvă clasa a patra şi trece la ciclul gimnazial. Ce au învăţat acei copii la
    Piscu, aflăm de la Adriana Scripcariu: Şcoala Agatonia este o şcoală
    obişnuită în sensul cunoştinţelor pe care ne străduim să le transmitem
    copiilor. Ceea ce are ea mai deosebit constă în faptul că ne aflăm într-un sat
    de olari, un sat cu specific puternic de patrimoniu, şi că noi, coordonatorii
    şcolii, avem preocupări artistice. Eu sunt istoric de artă, iar soţul meu este
    sculptor. Practic şcoala se află în proximitatea unui atelier de sculptură, în
    apropiere de mânăstirea Ţigăneşti şi astfel, copiii sunt într-un contact
    nemijlocit cu mai multe forme de manifestare artistică. Sper ca în timp, asta
    să le formeze gustul artistic şi dragostea pentru patrimoniu. Deci ne ajută
    puţin contextul ca să avem această mică şcoală în care copiii să devină mai
    ataşaţi de artă.


    Adriana şi Virgil
    Scripcariu îşi propun să continue proiectele început la Piscu, în speranţa că
    arta şi olăritul vor atrage din ce în ce mai mulţi copii şi tineri.