La data de 12
decembrie 1936 se nǎştea cea mai mare
atletǎ românǎ a tuturor timpurilor, Iolanda Balaş, dublǎ campioanǎ olimpicǎ la sǎritura în înǎlţime.
În cariera sa, a
realizat 5 recorduri olimpice şi 14 recorduri
mondiale. Timp de 11 ani a fost neînvinsǎ, iar cele 140 de
competiţii câştigate consecutiv au propulsat‑o în Cartea Recordurilor.
A început
atletismul la 13 ani, la Clubul Electrica din Timişoara. În
mai puţin de un an de la debut, bate recordul naţional de junioare. La 19 ani
realizează prima sa mare performanţă ca senioare – locul secund la Campionatul
European de la Berna. La 14 iulie 1956, bate primul record mondial din carierǎ, cu o sǎritura de 1,76 m.
Pleacă apoi, ca
mare favorită, la Olimpiada de la Melbourne. Soţului şi antrenorului său, Ioan
Söter, i se interzice însă plecarea, pe
motiv ca avea un frate în Australia. Lipsită de asistenţă tehnică, Iolanda
ocupă abia locul 5. Este acuzată, la întoarcerea în ţară, ca ar fi pierdut
deliberat concursul olimpic şi trece prin cele mai grele momente din viaţa sa
sportivă. Aceasta va fi însă ultima înfrângere din cariera Iolandei Balaş.
In 1958 câştigă,
la Stockholm, medalia de aur la Europenele de atletism. Doi ani mai târziu, la
Roma, în 1960, devine campioană olimpică, înregistrând un nou record mondial cu
o săritură de 1,85 m. În 1964 câştigă un nou titlu olimpic, la Tokio. Între cele
două victorii olimpice, recordurile mondiale se ţin lanţ.
Iolanda Balaş -
Söter se îndrepta fară probleme către o nouă victorie olimpică, în 1968, la
Ciudad de Mexico. Din păcate însă, în 1967, cu un an înaintea olimpiadei
mexicane, se accidentează şi este obligată să se lase de sport, după 11 ani
fără înfrângere.
A urmat o perioadă
în care fosta atletă s-a ocupat de aspectele tehnice ale disciplinei care a
consacrat-o. A publicat mai multe lucrări de specialitate, fiind, printre
altele, o pionieră a pregătirii sportive
la altitudine, atât de utilizată astăzi.
Din
1991 până în 2005, Iolanda Balas Sőter a ocupat funcţia de preşedinte al
Federaţiei Române de Atletism. Sub coordonarea sa, atletismul românesc a
câştigat atât în plan valoric, cât mai ales în plan managerial. S-a stins din
viaţǎ în data de 11 martie
2016, la Spitalul Elias din Bucureşti