Tag: One World Romania

  • Andrei Schwartz begleitet Roma über sechs Jahre für seine neue Doku

    Andrei Schwartz begleitet Roma über sechs Jahre für seine neue Doku

    Der über sechs Jahre gedrehte Dokumentarfilm begleitet mehrere Roma in Rumänien, die zwischen ihrer Heimat und der deutschen Stadt pendeln müssen, in der sie versuchen, ihren Lebensunterhalt zu verdienen.


    Andrei Schwartz kam in Bukarest auf die Welt und wanderte 1973 nach Deutschland aus, wo er die Hamburger Kunsthochschule besuchte. Auf dem Internationalen Dokumentarfilmfestival in Amsterdam gewann er 1997 den Joris-Ivens-Preis für Auf der Kippe, einen in Klausenburg gedrehten Dokumentarfilm über das tägliche Leben der Roma, die in der Nähe der Mülldeponie leben. Im Jahr 2015 führte Andrei Schwartz Regie bei dem Dokumentarfilm Himmelverbot, der für das One World Romania Festival ausgewählt wurde. Die Hauptfigur des Films, die wegen schweren Mordes zu lebenslanger Haft verurteilt wurde, wird nach 21 Jahren Haft begnadigt. Wir sprachen mit Andrei Schwartz über seinen neuen Dokumentarfilm Europa Passage und sein Anliegen, die Geschichten von Menschen am Rande der Gesellschaft im Film festzuhalten.



    Wie Sie wissen, habe ich 1997 einen anderen Film über Pata-Rât, die Müllhalde von Klausenburg, gedreht. Als ich also diese Roma sah, die in Hamburg ankamen, dachte ich, ich sehe die Figuren aus dem Dokumentarfilm, den ich damals gemacht hatte. Generell bin ich daran interessiert, die Gesellschaft von ihrem Rand aus zu betrachten, denn wenn man diese Perspektive hat, versteht man auch, was im Zentrum passiert. Dieser neue Dokumentarfilm ist nicht nur ein Film über diese Menschen, die zwischen Rumänien und Hamburg pendeln, er ist auch ein Porträt von Hamburg, natürlich über die weniger schönen Seiten der Stadt. Da ich diese Stadt, Hamburg, als meine Heimat betrachte, war ich auch daran interessiert, wie der weniger bekannte Teil der Stadt aussieht.


    Um auf das Interesse an den Ausgegrenzten zurückzukommen: Ich wurde in Bukarest geboren, in der Nähe von Balta Cocioc, einer riesigen Mülldeponie, wo eine Roma-Gemeinschaft von der Müllsortierung lebte. Ich erinnere mich, dass ich als Kind auf dem Weg zur Schule mit dem Oberleitungsbus dorthin fuhr, aber ich hatte nie den Mut, in das Gebiet zu gehen, um zu sehen, was dort vor sich ging. Ich mache mir auch Sorgen um die Ausgegrenzten, denn als Jude wurden meine Verwandten, die in Ungarn lebten, in den Konzentrationslagern vernichtet, und die Vernichtung ist leider auch Teil der Geschichte der Roma. Als ich diesen Roma-Film, Auf der Kippe, uraufführte, der beim Amsterdamer Dokumentarfilmfestival, einer Art Cannes des Dokumentarfilms, einen Preis gewann, sagte man mir, ich hätte eine Lektion über die conditio humana und das Leben der Roma erteilt.


    Aber ich glaube, dass es nicht nur ein Film über Roma ist, und ich beziehe mich hier auf den jüngsten Dokumentarfilm Europa Passage, sondern über Menschen, die unter sehr harten Bedingungen versuchen, einen Rest von Normalität zu retten. In Europa Passage bewahren sich diese Personen einen außergewöhnlichen Sinn für Humor, der ihnen hilft, den Kampf nicht aufzugeben. Und das ist bewundernswert. Țîrloi, eine der Hauptfiguren des Dokumentarfilms, sieht immer ein halb volles Glas. Ich wünschte, ich hätte eine ähnliche Dosis an Optimismus.



    Filmkritiker Victor Morozov sagte zum Fim: Diese Menschen, die gezwungen sind, ein Leben im Ghetto zu führen, die durch Aushilfsjobs gedemütigt und von der Gesellschaft abgelehnt werden, sind das unsichtbare Gesicht einer vermeintlichen Erfolgsgeschichte der Integration in die große europäische Familie. Der Film sorgt dafür, dass diese Menschen präsent sind und einen Namen haben – Țîrloi, Maria und ihre Verwandten – und holt sie so zumindest vorübergehend aus ihrer traurigen Anonymität heraus. Als eine immer wieder nützliche Erinnerung an den wesentlichen Zweck des Dokumentarfilms: Begleitung, Zuflucht und Stärkung für Menschen in Not.“ Regisseur Andrei Schwartz über die Reaktionen, die er nach der Premiere von Europa Passage erhielt.



    Interessant war, dass wir mit dem Film etwa 25 deutsche Städte erreicht haben, in denen ich auch bei den Gesprächen anwesend war. Dadurch wurde mir klar, dass die Situation, die ich in Europa Passage darstelle, nicht nur für Hamburg typisch ist, sondern dass die Situation der Roma in allen westlichen Städten und Ländern ähnlich ist. Beeindruckend war, dass die Reaktionen der Menschen, die den Film gesehen haben, positiv waren. Und diese Haltung gegenüber den Bettlern, die oft Gewissensbisse hervorruft, ist kein typisch rumänisches Problem und kein Thema, das nur mich betrifft. Aus meiner Sicht sind Menschen wie meine Figuren, Țîrloi und Maria, ein Symptom für eine entgleiste Gesellschaft, und ich glaube, dass wir diese Situation nicht lösen können, wenn wir nicht auch die anderen Probleme lösen. Es wäre nur wünschenswert, dass die Behörden einige Maßnahmen ergreifen, um das Leben dieser Menschen zu erleichtern.



    Der Dokumentarfilm Europa Passage wurde gedreht von Susanne Schuele, geschnitten von Rune Schweitzer, vertont von Giacomo Goldbecker, Helge Haack, Marin Cazacu, Stefan Bück und Simon Bastian und produziert von Stefan Schubert.

  • Europa Passage, un nou documentar de Andrei Schwartz

    Europa Passage, un nou documentar de Andrei Schwartz


    Europa Passage, cel mai recent film documentar regizat de Andrei Schwartz, a fost proiectat în cadrul Festivalului de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania, ediția a 16-a. Filmat timp de șase ani, documentarul urmărește mai mulți romi din România nevoiți să facă naveta între patria lor și orașul german în care încearcă să-și câștige existența. Andrei Schwartz s-a născut la București și în 1973 a emigrat în Germania, unde a urmat Școala de Arte din Hamburg. La Festivalul Internaţional de Film Documentar de la Amsterdam 1997, obține Premiul Joris Ivens pentru Auf der Kippe / Pe marginea prăpastiei, filmat la Cluj, documentar despre viaţa cotidiană a romilor, care-și duc existența lângă groapa de gunoi. În 2015, Andrei Schwartz realizează documentarul Vieţaş până la moarte/Himmelverbot/Outside, selecționat la Festivalul One World Romania. Personajul principal al filmului, condamnat la închisoare pe viaţă pentru omor deosebit de grav, este graţiat după 21 de ani de închisoare. Am vorbit cu Andrei Schwartz despre documentarul său recent, Europa Passage, și despre preocuparea sa de a suprinde în film poveștile marginalilor.


    După cum știți, eu am mai făcut un film în 1997 despre Pata-Rât, rampa de gunoi a orașului Cluj-Napoca. Astfel că atunci când i-am văzut pe acești romi care au ajuns la Hamburg, mi s-a părut că revăd acele personaje din documentarul făcut atunci. În general mă interesează să privesc societatea de la margine, pentru că dacă ai această perspectivă, înțelegi și ce se întâmplă în centru. Documentarul acesta recent nu este numai un film despre acești oameni care fac naveta între România și Hamburg, este și un portret al Hamburg-ului, evident, despre partea mai puțin frumoasă a orașului. Cum consider că orașul acesta, Hamburg, este casa mea, m-a interesat și cum arată partea mai puțin cunoscută a sa. Revenind la interesul despre marginali, eu sunt născut în București, lângă Balta Cocioc, o imensă groapă de gunoi, unde exista o comunitate de romi care trăiau din sortatul gunoiului. Îmi amintesc că, copil fiind, treceam cu troleibuzul pe acolo, în drumul meu spre școală, dar n-am avut niciodată curajul să intru în respectiva zonă să văd ce se întâmplă.


    Sunt preocupat de marginali și pentru că, evreu fiind, rudele mele, care trăiau în Ungaria, au fost exterminate în lagărele de concentrare, iar exterminarea, din păcate, face parte și din istoria romilor. Atunci când am avut premiera cu acest film dedicat romilor, Auf der Kippe / Pe marginea prăpastiei, premiat la Festivalul de Film Documentar din Amsterdam, un fel de Cannes al filmului documentar, mi s-a spus că am realizat o lecție despre condiția umană și despre viața romilor. Dar eu cred că nu este doar un film despre romi, și mă refer aici și la documentarul recent, Europa Passage, ci despre niște oameni care, în condiții foarte aspre, încearcă să salveze un rest de normalitate. În Europa Passage, personajele respective își păstrează un extraordinar simț al umorului, care le ajută să nu clacheze, să nu renunțe la luptă. Și acest lucru este admirabil. Țîrloi, unul dintre personajele principale ale documentarului, vede întotdeauna partea plină a paharului. Mi-aș dori să am și eu o asemenea doză de optimism.”



    “Forțați să trăiască ghetoizat, umiliți prin job-uri improvizate și respinși de societate, acești oameni reprezintă fața nevăzută, de paria, a unei pretinse povești de succes despre integrarea în “marea familie Europeană”. Filmul se asigură că le conferă acestor oameni o prezență și un nume – Țîrloi, Maria și rudele lor – smulgându-i măcar temporar din tristul lor anonimat. Ca o amintire mereu utilă despre menirea esențială a documentarului: acompaniament, refugiu și putere pentru cei în nevoie.” L-am citat pe criticul Victor Morozov. Regizorul Andrei Schwartz, despre reacțiile pe care le-a primit după premiera filmului Europa Passage.


    “Afost interesant că am ajuns cu filmul în aproximativ 25 de orașe germane, unde am fost și eu prezent la discuții. Așa mi-am dat seama că această situație pe care o prezint în Europa Passage nu este tipică numai pentru Hamburg, condiția romilor este asemănătoare în toate orașele și statele occidentale. Impresionant este că reacțiile oamenilor care au văzut filmul au fost pozitive. Și această atitudine pe care o avem față de cei care cerșesc, atitudine care de cele mai multe ori poate genera probleme de conștiință, nu este o problemă tipic românească și nici o temă care mă privește numai pe mine. Din punctul meu de vedere, cei asemenea personajelor mele, Țîrloi și Maria, sunt un simptom a unei societăți deraiate și cred că nu putem rezolva această situație dacă nu rezolvăm și celelalte probleme. Numai că oficialitățile ar putea lua niște măsuri care să facă existența acestor oameni mai ușoară.”



    Imaginea documentarului Europa Passage este semnată de Susanne Schuele, montajul de Rune Schweitzer, sunetul a fost realizat de Giacomo Goldbecker, Helge Haack, Marin Cazacu, Stefan Bück și Simon Bastian, iar producător este Stefan Schubert.





  • Die Annäherung: Botond Püsöks preisgekrönte Doku behandelt Kindermissbrauch

    Die Annäherung: Botond Püsöks preisgekrönte Doku behandelt Kindermissbrauch

    Der Film, der für die GOPO Filmpreise 2023 nominiert war, erzählt die Geschichte von Andreea, die sich im Alleingang ein neues Leben für ihre beiden Kinder aufbaut, nachdem ihr ehemaliger Partner wegen sexuellen Missbrauchs zu einer mehrjährigen Haftstrafe verurteilt wurde. Die meisten Dorfbewohner unterstützen jedoch offen ihren Ex-Partner und seine einflussreiche Familie und glauben nicht, dass der Mann das Verbrechen begangen hat, für das er verurteilt wurde. Sie beschuldigen Andreea und ihre Tochter, falsche Anschuldigungen gegen ihn erhoben zu haben. Als sie erfährt, dass der Mann vorzeitig entlassen wird, ist Andreea gezwungen, gegen die Mentalität der Gemeinschaft, in der sie lebt, anzukämpfen, um ihre Kinder zu schützen und das Trauma ihrer Vergangenheit zu überwinden.



    Im Jahr 2016 nahm Botond Püsök mit dem Dokumentarfilm Angela“ am Astra Film Festival und am DocuArt Festival teil und gewann den Preis für die beste Regie. Angela, die Hauptfigur des preisgekrönten Dokumentarfilms von 2016, erzählt die Geschichte eines jungen Mädchens aus einer Roma-Gemeinschaft, dem es am Ende gelingt, sich zu retten. Wir haben mit Botond Püsök über die Themen gesprochen, die er bisher in seinen Filmen behandelt hat. Es seien harte Tabuthemen, über die nicht genug gesprochen werde, glaubt er.



    Diese Themen, über die wir oft nicht sprechen wollen, sind die Themen, die mich am meisten faszinieren. Ich fühle mich auch deshalb zu ihnen hingezogen, weil es dieses Schweigen um sie herum gibt, und das ist einer der Gründe, warum ich versuche, den Film zu machen. Ich versuche zu verstehen, warum wir über bestimmte Dinge nicht sprechen können und warum wir uns lieber dafür entscheiden, nicht über sie zu sprechen. Bei dem Versuch, diese Dinge zu hinterfragen, kam ich auf den Grund für Trauma und Heilung. Das ist ein Thema, mit dem ich mich schon seit einigen Jahren beschäftige, ich habe einige Dokumentarfilme darüber gedreht. Der Kampf, den die Figuren in meinen Filmen durchmachen – ein Kampf, der uns sehr stark definiert und keine Grenzen oder Zensur kennt – hat mich sehr inspiriert. Wenn wir so viele Traumata durchmachen und das Gefühl haben, dass niemand für uns da ist, dass uns niemand helfen kann und dass wir nur uns selbst helfen können, entdecken wir am Ende Dinge, die wir nicht wussten. Deshalb konzentriere ich mich in den Filmen, die ich mache, nicht auf das Trauma selbst, sondern auf den psychologischen Heilungsprozess, den die Figuren durchlaufen. Wenn diese Themen oder Geschichten nicht viel Licht enthielten, könnte ich sie nicht erzählen. Vielleicht ist es diese Hoffnung, die mich inspiriert, und ich hoffe, sie inspiriert das Publikum.



    Regisseur Botond Püsök präsentierte kürzlich den Dokumentarfilm Apropierea“ auch auf dem One World Romania Festival für Dokumentarfilme und Menschenrechtsthemen. Darüber hinaus hat der Film von Botond Püsök das Problem des sexuellen Missbrauchs und der Gewalt gegen Kinder thematisiert und eine landesweite Sensibilisierungskampagne gestartet. Laut einer Studie von Save the Children gaben 3 % der rumänischen Teenager an, im Jahr 2019 Opfer einer Vergewaltigung geworden zu sein. Botond Püsök glaubt an die Kraft des Dokumentarfilms und ist davon überzeugt, dass er eine Plattform für kritisches Denken und ziviles Engagement sein kann.



    Das ist der Grund, warum ich Dokumentarfilme mache und warum ich mich mehr auf dieses Genre konzentriert habe, obwohl ich hauptsächlich Spielfilm studiert habe. Ich glaube, dass der Dokumentarfilm, obwohl er ein kleineres Publikum hat als der Spielfilm, eine viel stärkere emotionale Wirkung haben kann. Und wenn das Publikum am Ende der Vorführung die Möglichkeit hat, mit dem Regisseur und den Protagonisten des Films zu sprechen und sich auszutauschen, ist die Wirkung noch stärker. Es ist unglaublich, es gibt eine so intensive Verbindung, und das ist ein weiterer Grund, warum ich weiterhin diese Art von beobachtenden Dokus mache.


    Die Statistiken über sexuellen Missbrauch und Gewalt gegen Kinder sind sehr besorgniserregend. Wenn wir über die EU sprechen, steht Rumänien an der Spitze der Länder mit der höchsten Zahl solcher Fälle. Deshalb denke ich, dass es umso wichtiger ist, diese Themen anzusprechen. Es ist auch unsere Pflicht, diese Geschichten weiterzugeben, informiert zu sein, nicht so zu tun, als ob diese Dinge nicht passieren würden, und zu glauben, dass sie uns oder den uns Nahestehenden nicht passieren könnten. Ich denke, es gibt kleine Schritte, die wir unternehmen können, es gibt Lösungen, die uns helfen können. Wenn wir unsere Stimme erheben, wenn wir diese Kultur des Schweigens brechen, die das Thema Missbrauch, insbesondere den Missbrauch von Minderjährigen, umgibt, dann können wir vielleicht etwas bewirken, denke ich.



    Der Film Apropierea“ wird von Irina Malcea über Luna Film (Rumänien) produziert, in Koproduktion mit Spot Productions (Ungarn) und in Zusammenarbeit mit RTL Ungarn.

  • Les événements culturels de 2022 en Roumanie

    Les événements culturels de 2022 en Roumanie

    Après 2 années lorsque les salles de théâtre et de cinéma
    ont fermé leurs portes ou ont fonctionné avec un minimum de public et de
    spectacles, 2022 a été une véritable bouffée d’oxygène pour le milieu
    artistique roumain. Les salles de théâtre et de cinéma ont rouvert, les
    festivals et les concerts en tout genre ont redémarré, les foires aussi et les
    musées ont pu retrouver leurs visiteurs.




    La 21e édition du Festival international du Film
    Transilvania
    a eu lieu du 17 au 23 juin à Cluj-Napoca, sous le slogan
    « Make Love, Not War ! », marquant un nouveau record dans l’histoire
    de cet événement. Les 200 films venus de 55 pays ont attiré devant le grand
    écran plus de 100 000 spectateurs. A l’affiche, entre autres, « Miracle »,
    réalisé par Bogdan George Apetri, avec Ioana Bugarin comme protagoniste -
    c’est le film qui a remporté le prix du meilleur long-métrage de la section Les
    Journées du Film Roumain. Le prix du meilleur Début de la même section a été
    attribué à Alina Grigore, réalisatrice du film « Crai Nou », une pellicule
    récompensée en 2021 du Grand Prix du Festival de San Sebastian. Enfin, le film
    roumain le plus voté et donc récompensé du Prix du Public en 2022 a été
    « La chèvre et ses trois chevreaux » (The goat and her three kids), soit
    le début du réalisateur Victor Canache.




    Toujours en début d’été, quelques milliers de personnes
    ont visionné les projections des quelque 70 films proposés par le Festival One
    World Romania
    , arrivé à sa 15e édition. A part les projetions, ce
    festival international du film documentaire sur les droits de l’homme, a
    proposé de nombreux autres événements – concerts, débats, rencontres avec les
    professionnels du cinéma. Qui plus est, une vingtaine d’ONG ont rejoint le
    festival y organisant des débats avec le public. En collaboration avec DocuDays
    UA, ce festival a mis en avant notamment la responsabilité du cinéma face à la
    guerre russe en Ukraine.




    Puis, l’automne venu, le déjà traditionnel festival du
    film documentaire Astra Film Fest a eu lieu du 9 au 16 octobre 2022, à Sibiu,
    en Transylvanie. Ici, le jury a récompensé la production de Cătălina Tesăr et
    Dana Bunescu « Le bocal. Sur les fils et les filles » du prix du
    meilleur film de la Section « Roumanie » notamment pour « sa
    virtuosité stylistique, l’ampleur de la recherche et la profondeur de l’effort
    anthropologique. Pour sa capacité de créer une histoire dramatique et émouvante
    sur la famille et la condition de la femme. Pour avoir exploré les valeurs
    d’une culture oscillant entre la modernité et la tradition. » De même, le
    jury de la section « Voix émergentes » a remis son prix du meilleur film
    de non-fiction à « Apropierea »/«Le rapprochement » créé par
    Botond Püsök. « Le film présente une héroïne qui lutte pour l’unité de sa
    famille, alors que sa vie brisée par un stigmatisation qu’elle ne peut pas
    éviter d’intérioriser, malheureusement. Un film qui utilise les astuces
    cinématographiques les plus simples pour ramener à l’écran une histoire
    terrifiante sur la survie ». Pour mieux comprendre, la protagoniste, Andrea,
    tente de se créer une vie plus sûre pour elle-même et pour ses enfants, après
    que son ancien partenaire abusif arrive derrière les barreaux. Toutefois, ses
    efforts sont mis à dure épreuve par la petite communauté transylvaine dont elle
    fait partie, qui défend son ancien partenaire.




    Les films n’ont pas été les seuls mis à l’honneur cette
    année. Les livres l’ont été aussi, tout
    d’abord en début d’été grâce au salon Bookfest de Bucarest et puis début
    décembre, grâce à la Foire du livre Gaudeamus, organisée par Radio Roumanie. De
    retour au salon d’expositions Romexpo, dans le nord de la capitale, après deux
    éditions en ligne en raison de la pandémie, Gaudeamus a réuni en 2022 quelque
    200 participants qui ont proposé plus de 600 événements – lancements de livres,
    débats, rencontres avec les auteurs, concours d’essais pour les lycéens et
    ateliers pour enfants et autres activités en lien avec les livres et la
    lecture.




    Et on ne saurait terminer cette rétrospective sans vous
    faire quelques recommandations de films roumains vivement appréciés en 2022.


    La pellicule « R.M.N» de Cristian Mungiu a été
    longuement applaudie à Cannes, après sa première mondiale. « C’est
    probablement le film le plus politique et le plus polémique que j’aie jamais
    fait, mais il faut dire en même temps qu’il ne fait pas référence uniquement à
    la société roumaine », a déclaré le réalisateur lui-même. Autre succès roumain
    à Cannes : « Métronome », le long-métrage de début d’Alexandru
    Belc, récompensé du prix de la meilleure réalisation de la section Un certain
    regard. Placé dans la Roumanie des années ’70, le film présente un groupe
    de lycéens, fans de l’émission musicale Métronom de Radio Free Europe, qui
    décident d’envoyer une lettre à son animateur.


    Mais c’est un autre film qui a été choisi pour
    représenter la Roumanie aux Oscars 2023, dans la compétition au titre du
    meilleur long-métrage international : « Immaculé » de Monica Stan et
    George Chiper-Lillemark, une production déjà primée au festival de Venise et au
    Festival international du film Transilvania – TIFF – de Cluj-Napoca, pour ne
    citer que deux de ses participations.


    Enfin, à ne pas rater non plus, « Men of deeds »
    (Oameni de treaba), une comédie noire signée par Paul Negoescu, qui a déjà
    participé à 17 festivals et a été récompensée, entre autres, en Belgique – du
    Prix spécial du Jury au Festival international du film Francophone de Namur, et
    en France – du prix « Golden Atlas » du festival international du film
    d’Arras. C’est, en deux mots, l’histoire d’un policier de campagne devant
    prendre une décision cruciale, une « immersion totale dans le monde
    rural » de Roumanie et « peut-être une de meilleures interprétations qu’on
    ait vues récemment dans le cinéma roumain », selon le site cineuropa.org



    Il paraît que 2022 a été une bonne année pour le
    cinéma roumain. Espérons le mieux pour 2023 aussi.

  • Festivaluri de film în 2021

    Festivaluri de film în 2021

    Dacă 2020 a fost unul dintre cei mai dificili ani pentru cinematografia monadială, marcând o pauză și în istoria Festivalului de Cannes, în 2021 festivalurile de film și-au reluat activitatea, cele mai multe fiind organizate în formă hibrid și au inclus în programul lor și premiere foarte așteptate.



    Ediția aniversară, de 20 de ani, a celui mai mare festival de film din România, Festivalul Internațional de Film Transilvania TIFF, s-a desfășurat la sfârșitul lunii iulie (23 iulie – 1 august). Au fost zece zile marcate de premiere absolute, zeci de proiecții sold-out, întâlniri cu cei peste 1.000 de invitați și un număr impresionant de spectatori. Peste 100.000 de iubitori de cinema au sărbătorit întoarcerea în sălile de cinema la împlinirea a 20 de ani de TIFF, transformând ediția din 2021 în cel mai amplu eveniment organizat la noi în țară de la începutul pandemiei. Peste 93.000 de plătitori de bilete au urmărit, în cele 17 locații în aer liber și în interior, selecția de 179 de filme venite din 47 de țări. Lor li s-au alăturat spectatorii prezenți la concertele, masterclass-urile, și întâlnirile cu profesioniștii din industrie, organizate cu intrare liberă – în total, peste 100.000 de participanți. Întâlnirea cu dansatorul de origine ucraineană Sergei Polunin, invitatul special TIFF 2021, s-a aflat în topul celor mai atractive evenimente. România sălbatică (regia Dan Dinu, Cosmin Dumitrache), documentarul românesc prezentat în premieră absolută la TIFF 2021, este filmul care a obținut Premiul publicului și a înregistrat cel mai mare număr de spectatori la această ediție.



    Astra Film Festival s-a desfășurat în aer liber, în săli de cinema și online, în perioada 5-12 septembrie. Temele principale ale #AFF2021, Alerta de colaps climatic, Cupluri în ape tulburi, Procreare în noile coordonate, Moarte indecentă și Granițe, au avut în vedere unele dintre cele mai importante și mai profunde subiecte ale momentului. Festivalul Astra Film Sibiu, ajuns la cea de a 28-a ediție, a prezentat 200 de evenimente cinematografice, inclusiv programul special de vizionare de filme din bărci care plutesc pe lac, Bărcile de Salvare, care a prezentat proiecțiile unor filme realizate de jurnaliști de la Recorder. Pasionații de film documentar au avut ocazia să întâlnească un invitat foarte special, Gary Clarke, unul dintre cei mai apreciați directori de imagine din Marea Britanie, nominalizat la Premiile Emmy, care a susținut masterclass-ul, În Căutarea Realului: Etica Documetarului Dramatizat.



    Cel mai bun film al Secțiunii România a fost considerat Noi împotriva noastră, regia Andra Tarara, absolventă a programului de masterat Studii Vizuale și Societate, de la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA (promoția 2018). Juriul a apreciat colaborarea dintre doi cineaști – Andra Tarara și Ion Tarara – aparținând unor generații diferite și modul în care cei doi au găsit calea comună de comunicare prin intermediul limbajului cinematografic. A fost apreciată de membrii juriului analiza emoționantă și onestă a relației autoarei cu tatăl ei și autenticitatea dialogului lor referitor la maladia care a afectat viețile amândurora.



    Cea de-a 14-a ediție a Festivalului de Film Documentar One World Romania (11-27 iunie) a abordat poziționarea femeii în fața și în spatele aparatului care i-a modelat și i-a deformat imaginea în mod dramatic, dar care i-a și folosit deseori drept instrument de eliberare: camera de filmat. Femeile au fost întotdeauna foarte prezente în selecțiile anilor precedenți, dar în 2021 organizatorii One World Romania au subliniat modul în care acestea au depășit statutul schematic în care le închid adesea narațiunile tradiționale și au reușit să-și formuleze propriile versiuni despre aceste subiecte, inspirate din experiența lor directă a inechității, marginalizării și subreprezentării. Ca în fiecare an, One World Romania și-a propus să facă și un tur de orizont al celor mai remarcabile eforturi din domeniul filmului documentar contemporan. Festivalul a inclus,de asemenea, secțiunile clasice dedicate justiției, imigranților și refugiaților din întreaga lume.


  • Frauen in der Filmindustrie: im Mittelpunkt des Festivals One World Romania

    Frauen in der Filmindustrie: im Mittelpunkt des Festivals One World Romania

    Das 14. Internationale Festival für Dokumentar-und Menschenrechtsfilme One World Romania, die als die wic htigste Fachveranstaltung in Rumänien gilt, fand dieses Jahr zwischen dem 11. bis 20. Juni im Kino Elvire Popesco in Bukarest statt. Die Festpiele sind im Anschlu‎ß, ab dem 21. Juni, online gegangen. Frauen waren in der Auswahl der vergangenen Jahre immer präsent, aber 2021 wollen wir hervorheben, wie sie die traditionelle Rollenverteilung in der Gesellschaft überwinden. Wir möchten zeigen, wie sie es schaffen, ihre eigenen Versionen dieser Themen zu formulieren, inspiriert durch ihre direkte Erfahrung von Ungleichheit, Ausgrenzung und Unterrepräsentation”, sagen die Organisatoren. Seit Jahrzehnten gibt es weitaus mehr Dokumentarfilm- als Spielfilmregisseurinnen. Welche sind die Bedingungen, die Filemmacherinnen dazu bringen, in diesem Bereich Karriere zu machen und nicht im immer noch männerdominierten Bereich der Belletristik? Das ist eine der Fragen, die die diesjährige Filmauswahl sowie die vielen Debatten und Sonderveranstaltungen bei One World Romania zu beantworten versuchten.



    Vanina Vignal, Dokumentarfilmmacherin und künstlerische Leiterin des Festivals erläutert: Es ist extrem schwierig, diese Frage zu beantworten. Meiner Meinung nach gibt es mehrere mögliche Antworten. Als Dokumentarfilmregisseurin kann ich sagen, dass ich die Dokumentation bevorzuge, weil ich dabei mehr von den Menschen lerne, als ich es bei einem Spielfilm tun könnte. Das ist meine Meinung. Darüber hinaus, lebe ich in einer patriarchalischen Gesellschaft, in der Männer deutlich mehr Vorteile als die Frauen genie‎ßen. Was die Filmindustrie und insbesondere die Spielfilmindustrie angeht, stellen wir eine viel stärkere männliche Präsenz fest. Es ist auch nicht einfach, als Frau in einem Filmteam zu arbeiten, man fühlt sich nicht immer wohl. Man muss sehr stark sein, um in dieser Branche zurechtzukommen und deshalb denke ich, dass einige Frauen es vorziehen, unabhängig zu werden und selbständig zu arbeiten, d.h. die Kamera zu nehmen und ihre eigenen Filme zu machen. Ein Grund dafür ist, dass die meisten Finanzmittel an Spielfilme gehen, die von Männern gemacht werden. Es stimmt, ja, ich habe mich immer gefragt, warum so viele Frauen Dokumentarfilme machen und ich habe mir die Antwort als Dokumentarfilmregisseurin selbst gegeben. Und ich dachte, dass viele Frauen das tun, was ich tue, nämlich entschlossen sind, ihre Projekte durchzuziehen, auch wenn sie sie unabhängig und mit weniger Geld machen.”



    Das Festival One World Romania zeigt dieses Jahr auch eine Reihe von Studenten- Kurzfilmen aus dem Projekt Make a Film with a Refugee”. Vanina Vignal Kommt erneut zu Wort mit Einzelheiten: Dank diesem Projekt konnten wir Studenten der Film-und Theateruniversität in Bukarest und Flüchtlinge zusammenbringen und ihnen etwas Geld zur Verfügung stellen, um die Studenten zu unterstützen, ihre Filme zu machen. Ich war sehr interessiert an dem Projekt, weil wir solche Sachen normalerweise aus einer einzigen Perspektive sehen, d.h. wir denken meist nur an Rumänen, die in den Westen gehen und überhaupt nicht an die Flüchtlinge, die nach Rumänien kommen. Mit diesem Projekt wollten wir die Geschichte des Anderen kennenlernen. Wir hatten das Gefühl, dass wir im Gespräch mit diesen Menschen interessante Geschichten erzählen können. So sind sechs Filme entstanden. Ich denke, dass diese Erfahrung den Studenten geholfen hat, eine Menge über Dokumentarfilme zu lernen.



    Einige Ergebnisse waren sehr gut, andere weniger, aber was mich vor allem interessierte war die Erfahrung, die die die am Projekt beteiligten Studenten gemacht haben und was sie als Filmemacher gelernt haben, damit sie in Zukunft, wenn sie Filme machen, eine klare ethische Position haben. Ich möchte sagen, dass es zu viele Dokumentarfilmregisseure gibt, die nicht von dieser Position ausgehen. Bei diesem Projekt ging es darum, in jeder Phase zu wissen, wie wir uns positionieren können und ich denke, das ist uns zusammen mit den beiden anderen Ausbilderinnen, Adina Pintilie und Ivana Mladenovic, völlig gelungen.”



  • Framing the Change”, prota retrospectivă di filmu documentaru românescu

    Framing the Change”, prota retrospectivă di filmu documentaru românescu

    Prota retrospectivă di filmu documentaru românescu contemporanu ditu Marea Britanie, organizată di ICR Londra tru parteneriatu cu festivalurli româneşti Astra Filmu Sibiu şi One World România şi dauă ditu nai ma mări şi cunuscuti festivaluri britaniţi, Sheffield Doc Fest şi Open City Doc, s’ţăni tu kirolu 26 di apriiuru – 31 di alunaru 2021.


    Număsită “Framing the Change”, retrospectiva acaţă tu isapi cama di 30 di filmi şi evenimenti speţiale yilipsitoari tră publiclu britanic și internaţional, tră ţinefili şi tră aţelli ţi au mirakea ti festivalurli di filmu. Proiectul ş-pripuni ună arădăpseari tru universulu românescu ditu aţeali dauă dekenii, documentarili yilipsinda temi actuali tră suţiitatea românească: efectili a emigraţiillei babageani, ncruţillearea anamisa di perspectiva relighioasă şi seculară, ligătura ndilicată anamisa di şcoală şi praxea faptă acasă, reflecţia tră istoria a kirolui ditu soni ali Românie ca exerciţiu di scuteari tu videală, mbărţitari şi akicăseari.



    Selecţia acaţă tu isapi şi unu şingiru di filmi cari reprezintă introspecţii personali tru bana-a regizorloru ică scoati tu videală istoria a unei comunitati, yilipsinda varietatea di stiluri şi estetica ahoryea a filmiloru documentari româneşti. Prota parti a programlui retrospectivu fu adrată di Adina Marin (cari faţi parti ditu pareia Astra Filmu Festival di la protili ediții) și prezintă regizori cata cumu Alexandru Petru Bădiliţă, Alex Brendea, Dumitru Budrala, Ionut Carpatorea, Radu Ciorniciuc, Ştefan Constantinescu, Andrei Dăscălescu, Răzvan Georgescu, Oana Giurgiu, Florin Iepan, Alexandru Solomon şi Julio Soto. Adina Marin, selecționeră.



    “Mi hărsiiu multu di multu ti aestu proiectu cari nkisi di la ună inițiativă a Magdăllei Stroe, coordonatoru ICR Londra, cari vru ta s’adară ună ñică retrospectivă a filmuului documentaru românescu. Proiectul criscu di itia a gaereţloru ţi li feaţi Magda Stroe și agiumsi atea ţi videmu adză. Ș-deapoa fu tu aradă să s’facă aşi, tră aţea că unăoară cu treaţirea-a kirolui, documentarlu românescu agiumsi un subiect tutu ma lărguriu și ndilicatu cari nu putea s’hibă yilipsitu tru dauă trei proiecții di filmu. Tru aţea ţi mutreaşti selecția, cându ndredz ună retrospectivă, i adari programlu ditu tuti filmili documentari andreapti tru kirolu respectivu, lucru ţi nu s’poati, ică adari ună selecție cari ună ş-ună agiundzi subiectivă. A deapoa subiectivismul a meu fu aţelu ta s’mutrescu năpoi, la filmili cari fură selectati la Astra Filmu Festival și cundilleară un momentu. Spunu ti proiecţii ahoryea, emoționanti, la filmi cari cundilleară un punctu importantu tru cariera a regizorlui ică la documentari cari spusiră pirmituseri di actualitati la momentul respectivu.


    Pot să spunu că avui emoții anda vidzui diznău aesti filmi tra s’bitisescu selecția, fu ca atumţea anda năpoi ţă vedz soţlli ţi nu ălli aveai vidzută di multu kiro și ti ntreghi cum va s’hibă. Eramu multu ciudusită s’vedu ţi impactu nica potu s’aibă aesti filmi unăoară cu treaţirea-a kirolui, după ahănţa añi. Mi hărsiiu cabaia căţe vidzui că aestă easti una ditu hărli a documentarlui, filmulu documentar nu s’nviclleadză. Dimi putem să zburămu di evoluția tehnologiillei, ama cumu ţi s’hibă di va s’evolueadză aesta, documentarlu ș’pripuni ta s’ţănă harea ti aprăftăseari s’llia pi napandica momentul aţelu tru cari fu adratu și s-aibă turlia di conotații ţi năpoi li dukimu și adză.”



    Retrospectiva di filmu documentaru românescu contemporan ditu Marea Britanie fu dişcllisă pritu ună muabeati cu Adina Marin (programatoru la festivalu Astra Filmu ditu Sibiu), Andrei Rus (directoru artistic One World Romania), Cíntia Gil (director al Sheffield Doc Fest) şi Michael Stewart (director Open City Docs), moderată di jurnalistul Jonathan Romney, cari angrăpseaşti ti publicaţiile Filmu Comment, Sight & Sound, The Observer ică Screen Daily. Adina Marin.


    “Fu multu interesantă pripunirea ICR Londra ta s’ndreagă aestă cuvendă di itia că a ñeia şi al Andrei Rus, selecționeru tră partea a daua a programlui, nă deadi ucazea s’aduţemu argumenti ti andruparea a selecțiillei ţi u andreapsimu. Anda yini zborlu să zburăscu ti oaspiţ, loară parti la muabeti oamiñi cari vără turlie ică altă avură ligătură cu documentarlu românescu tru tuț aești añi. Fu multu di sinferu muabetea di itia eara părăstisiti perspectivi, nu maş minduita-a noastră di programatori tră festival. Mi hărsiiu că eara vinitu și Jonathan Romney, cari easti sinfirisitu nu maş di documentar, că şi tră ţinema-ulu românescu tru ansamblu, ţi ălu mutri cu ngătanu di mulță añi. Muabetea s’tănu cu niheamă kiro ninti di durusearea-a premiilor Oscaru și aestă turlie s’adră unu ţerclliu di la filmulu al Dumitru Budrala, La drum, realizatu tru 1998, cari vără turlie deadi iholu a documentarlui observațional tru România, la filmul al Alexander Nanau, Colectiv, diplo nominalizatu la Oscar.”



    Programlu ali a dauua parti ditu retrospectivă (15 cirişaru – 31 di alunaru), adună ună selecţie realizată di criticlu Andrei Rus, directorlu artistic One World Romania. Filmili suntu părăstisiti pi canalili online ale ICR Londra, cu sumtitluri tru limba engleză, a deapoa niscănti di eali suntu disponibili maş tru Marea Britanie tră un şcurtu kiro. Detalii complete suntu pi site-ul ICR şi pi site-ul ICR Londra.



    Autoru: Corina Sabău


    Armănipsearea: Taşcu Lala



  • Pauza Mare 09.06.2021

    Pauza Mare 09.06.2021

    Ne întâlnim cu regizoarea româno-belgiană Teodora Ana Mihai, selecţionată în prestigioasa secţiune «Un Certain Regard» a Festivalului de film de la Cannes și cu Vanina Vignal, director artistic al festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World România, care se desfășoară în perioada 11-20 iunie la cinema Elvire Popescu, iar timp de o săptămână, 21-27 iunie, online.




  • „Framing the Change”, prima retrospectivă de film documentar românesc contemporan din Marea Britanie

    „Framing the Change”, prima retrospectivă de film documentar românesc contemporan din Marea Britanie


    Prima retrospectivă de film documentar românesc contemporan din Marea Britanie, organizată de ICR Londra în parteneriat cu festivalurile româneşti Astra Film Sibiu şi One World România şi două dintre cele mai mari şi cunoscute festivaluri britanice, Sheffield Doc Fest şi Open City Doc, are loc în perioada 26 aprilie – 31 iulie 2021. Intitulată “Framing the Change”, retrospectiva cuprinde peste 30 de filme şi evenimente speciale relevante pentru publicul britanic și internaţional, pentru cinefili şi pentru iubitorii festivalurilor de film. Proiectul îşi propune o incursiune în universul românesc al ultimelor două decenii, documentarele sondând teme actuale pentru societatea românească: efectele emigraţiei masive, intersecţia dintre perspectiva religioasă şi seculară, relaţia complicată dintre şcoală şi educaţia la domiciliu, reflecţia asupra istoriei recente a României ca exerciţiu de descoperire, asumare şi înţelegere.



    Selecţia include şi o serie de filme care reprezintă introspecţii personale în viaţa regizorilor sau dezvăluie istoria unei comunităţi, reflectând varietatea de stiluri şi estetica diferită a filmelor documentare româneşti. Prima parte a programului retrospectiv a fost realizată de Adina Marin (care face parte din echipa Astra Film Festival de la primele ediții) și prezintă regizori ca Alexandru Petru Bădeliţă, Alex Brendea, Dumitru Budrala, Ionut Carpatorea, Radu Ciorniciuc, Ştefan Constantinescu, Andrei Dăscălescu, Răzvan Georgescu, Oana Giurgiu, Florin Iepan, Alexandru Solomon şi Julio Soto. Adina Marin, selecționeră.



    “M-a bucurat foarte tare acest proiect care a pornit de la o inițiativă a Magdei Stroe, coordonator ICR Londra, care a dorit să facă o mică retrospectivă a filmului documentar românesc. Proiectul a crescut datorită eforturilor Magdei Stroe și a ajuns la ceea ce vedem astăzi. Și de fapt a fost natural să se întâmple așa, pentru că odată cu trecerea timpului, documentarul românesc a devenit un subiect tot mai amplu și complicat care n-ar fi putut fi expediat în două trei proiecții de film. În ceeea ce privește selecția, când realizezi o retrospectivă, fie alcătuiești programul din toate filmele documentare făcute în perioada respectivă, ceea ce este imposibil, fie faci o selecție care automat devine subiectivă. Iar subiectivismul meu a constat în a mă uita în urmă, la filmele care au fost selectate la Astra Film Festival și au marcat un moment. Mă refer la proiecţii aparte, emoționante, la filme care au marcat un punct important în cariera regizorului sau la documentare care au spus povești de actualitate la momentul respectiv.


    Pot spune că am avut emoții revăzând aceste filme pentru a finaliza selecția, a fost ca atunci când revezi prieteni pe care nu i-ai mai văzut de mult și te întrebi cum va fi. Eram foarte curioasă să văd ce impact mai pot avea aceste filme odată cu trecerea timpului, după atâtia ani. Spre plăcuta mea surpriză, mi-am dat seama că aceasta este una dintre calitățile documentarului, filmul documentar nu se învechește. Adică putem vorbi de evoluția tehnologiei, dar indiferent cât va evolua aceasta, documentarul își va păstra calitatea de a reuși să surprindă momentul acela în care a fost făcut și să aibă felul de conotații pe care le resimțim și astăzi.”



    Retrospectiva de film documentar românesc contemporan din Marea Britanie a fost deschisă de o discuţie cu Adina Marin (programator la festivalul Astra Film din Sibiu), Andrei Rus (director artistic One World Romania), Cíntia Gil (director al Sheffield Doc Fest) şi Michael Stewart (director Open City Docs), moderată de jurnalistul Jonathan Romney, care scrie pentru publicaţiile Film Comment, Sight & Sound, The Observer sau Screen Daily. Adina Marin.


    “A fost foarte interesantă propunerea ICR Londra de a organiza această discuție pentru că mie și lui Andrei Rus, selecționer pentru partea a doua a propgramului, ne-a dat ocazia să aducem argumente în favoarea selecției pe care am organizat-o. Referindu-mă la invitați, au participat la discuție oameni care într-un fel sau altul au avut contact cu documentarul românesc în toți acești ani. A fost foarte interesantă discuția pentru că au fost prezentate multe perspective, nu numai viziunea noastră de programatori de festival. M-am bucurat că a fost prezent și Jonathan Romney, care este interesat nu numai de documentar, ci de cinema-ul românesc în ansamblu, pe care l-a urmărit cu atenție de mulți ani. Discuția a avut loc cu puțin timp înainte de decernarea premiilor Oscar și în felul ăsta s-a întâmplat să se creeze un arc de la filmul lui Dumitru Budrala, La drum, realizat în 1998, care cumva a dat tonul documentarului observațional în România, la filmul lui Alexander Nanau, Colectiv, dublu nominalizat la Oscar.”



    Programul celei de-a doua părţi a retrospectivei (15 iunie – 31 iulie), cuprinde o selecţie realizată de criticul Andrei Rus, directorul artistic One World Romania. Filmele sunt prezentate pe canalele online ale ICR Londra, cu subtitluri în limba engleză, iar unele dintre ele sunt fi disponibile doar în Marea Britanie pentru o scurtă perioadă de timp. Detalii complete se găsesc pe site-ul ICR şi pe site-ul ICR Londra.




  • Pauza Mare 12.05.2021

    Pauza Mare 12.05.2021

    1) Programul Antifraudă 2021-2027 al Uniunii Europene; 2) Filmul Dog Poop Girl, regizat de regizorul român Andrei Huțuleac, premiat la Festivalul Internațional de Film de la Moscova cu Premiul pentru cel mai bun film și Premiul pentru cea mai bună actriță, Andreea Gramoșteanu; 3) Expoziția caritabilă ARTĂ ȘI TRADIȚIE 2021, organizată la Muzeul Țăranului Român în colaborare cu Societatea Națională de Cruce Roșie din România; Prima retrospectivă de film documentar românesc contemporan din Marea Britanie, Framing the Change”, organizată de ICR Londra în parteneriat cu festivalurile româneşti Astra Film Sibiu şi One World România şi două dintre cele mai mari şi cunoscute festivaluri britanice, Sheffield Doc Fest şi Open City Doc. Participă: Ramona Strugariu, europarlamentar Renew Europe, regizorul Andrei Huțuleac, curatoarea Ingrid Stegaru și Adina Marin, selecționeră a retrospectivei de film documentar românesc contemporan din Marea Britanie.



  • Dokufilm-Festival „One World Romania“: Minderheiten und marginale Identitäten im Vordergrund

    Dokufilm-Festival „One World Romania“: Minderheiten und marginale Identitäten im Vordergrund

    Die Dokumentation Strada Deşertului nr. 143“ / Wüstenstra‎ße Nr. 143“ hat dieses Jahr die Trophäe des Internationalen Festivals für Dokumentarfilm und Menschenrechte One World Romania“ gewonnen. Die französisch-algerisch-katarische Koproduktion des algerischen Filmemachers Hassen Ferhani wurde im vergangenen Jahr auch beim Internationalen Filmfestival in Locarno und bei den internationalen Filmfestspielen Rencontres internationales du documentaire“ in Montréal preisgekrönt. Den Preis des Publikums erhielt der französische Dokumentarfilm Ne croyez surtout pas que je hurle !“ / Glauben Sie nicht, dass ich schreie!“ von Frank Beauvais.



    Vor dem Hintergrund der Coronavirus-Pandemie fand das 13. internationale Filmfestival One World Romania“ im Freien und online, fünf Monate später als geplant, statt. Die Festspiele sollten ursprünglich im Monat März stattfinden, besser gesagt eine Woche nachdem der Notstand ausgerufen wurde. Doch nun konnten die Organisatoren mit Unterstützung des Rumänischen Kulturinstituts das Festival endlich neu planen. Dieses Jahr war das Festival dem Menschen ohne Identität, ohne eine klare Identität in den Augen der Mehrheit gewidmet, dem Ausländer, dem Mitglied einer Minderheit, dem Menschen am Rande der Gesellschaft, es handelt sich um alles, was nicht die Norm ist. Je nach Kontext kann das jemand aus der Roma-Gemeinschaft oder LGBT-Community, ein armer Mensch, ein Flüchtling oder ein Immigrant sein.



    Der künstlerische Leiter des Festivals Andrei Rus spricht über die Themenwahl:



    Vor kurzem wurde eine vom Nationalen Rat zur Bekämpfung der Diskriminierung in Auftrag gegebene Umfrage veröffentlicht. Die Umfrage ergibt das Ausma‎ß von Rassismus, Fremdenfeindlichkeit und Homophobie in der rumänischen Gesellschaft. Die Umfrage wurde 2018 durchgeführt und enthielt Fragen wie: »Würden Sie akzeptieren, dass eine Person, die der ethnischen Gemeinschaft der Roma entstammt, Teil Ihrer Familie, Ihr Freund, Arbeitskollege oder Nachbar ist?« Interessant ist, dass die Ergebnisse zum ersten Mal seit 30 Jahren recht ermutigend sind. Natürlich sind wir weit davon entfernt, eine integrative Gesellschaft zu sein, die zu 100% die Vielfalt und den Multikulturalismus akzeptiert. Aber zum ersten Mal beantwortete mehr als die Hälfte der Befragten diese Fragen positiv. Das war unser Ausgangspunkt, denn One World Romania ist ein Dokumentarfilm- und Menschenrechtsfestival. Und wenn wir über Menschenrechte sprechen, sprechen wir auch über Aktivismus und Partizipation. Damit meine ich, dass die von uns gezeigten Dokumentarfilme auf Probleme aufmerksam machen, auf Aspekte, die in der rumänischen Gesellschaft nicht funktionieren. Dieses Jahr dachten wir, es wäre gut, eine eher positive Einstellung zu haben, also gingen wir von der Marginalisierung bestimmter Kategorien aus und zeigten, dass wir dennoch eine Art Etappensieg errungen haben, wenn man das so nennen kann. Ich denke, es ist wichtig, auch in einem langfristigen Kampf kleine Siege zu erringen. In dieser Zeit der Gesundheitskrise ist jedoch eine gewisse Rhetorik radikaler geworden, es wurde auch viel übertrieben, man suchte nach Gründen für die schnelle Ausbreitung von Covid-19, und wie immer — und nicht nur in Rumänien — wurden die an den Rand der Gesellschaft gedrängten Menschen von einem gro‎ßen Teil der Presse beschuldigt. Um auf die Studie zurückzukommen, von der ich gesprochen habe: Ich wei‎ß nicht, ob die Ergebnisse von 2018 heute noch gültig sind. Man denke nur daran, dass die Roma oder Menschen, die im Ausland arbeiteten und zu Beginn der Epidemie nach Rumänien zurückkehrten, meist eher sozial benachteiligte Menschen, in manchen Presseberichten für Sündenböcke für die Ausbreitung von Covid-19 gehalten wurden.“




    Die Hauptsektion des Festivals trug den Titel Du hast keine Ahnung, wie sehr ich dich liebe“ und wurde der Roma-Minderheit gewidmet. Die zwölf Produktionen in dieser Sektion wurden bei der Verde Stop Arena in Bukarest gezeigt. Andrei Rus kommt erneut zu Wort mit Einzelheiten über die Auswahl der Filme, die in dieser Sektion gezeigt wurden:



    Wir haben zwölf Dokumentarfilme über Roma aus verschiedenen Jahrzehnten ausgewählt. Wir haben auch biografische Filme in diese Kategorie aufgenommen, wie zum Beispiel den über den berühmten Musiker Django Reinhardt. Es gab auch den biographischen Film über Katarina Taikon, eine Art weibliche Version von Martin Luther King, die in den 1960er Jahren in Schweden lebte und eine eifrige Aktivistin für die Bürgerrechte der Roma war. Einige dieser Filme, die seit den 1950er Jahren produziert wurden, sind Produktionen aus ehemaligen kommunistischen Ländern, wie z.B. »Citizen Gyuri«, das Meisterwerk von Pál Schiffer aus Ungarn oder »Before the Leaves Fall« vom polnischen Regisseur Władysław Ślesicki. Auf dem Programm standen auch einige sehr aktuelle Dokumentarfilme, zum Beispiel »Acasă« / »Mein Zuhause« von Radu Ciorniciuc. Dieser Film, der das Festival eröffnete, erzählt die Geschichte einer Roma-Familie, die im Bukarester Văcăreşti-Delta lebte, bevor es in einen Naturpark umgewandelt wurde. Oder »A Lua Platz«, eine französische Produktion über Roma aus Rumänien, die versuchen, in Frankreich Arbeit zu finden.“




    Auch nach Ende der Festspiele setzt jedoch das One-World-Team seine Arbeit fort, anderswo in Rumänien oder online. Eine in Rumänien dringend benötigte Arbeit, denn diese Dokumentarfilme könnten allmählich einen Mentalitätswandel herbeiführen.

  • Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului “One World Romania”

    Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului “One World Romania”

    Filmul este realizat de regizorul algerian Hassen Ferhani, premiat anul trecut la Locarno IFF şi RIDM Montreal International Documentary Festival.



    Publicul a desemnat câştigător documentarul francez Nici să nu vă gândiţi că urlu/ Ne croyez surtout pas que je hurle, semnat de Frank Beauvais. Acelaşi film a primit o menţiune specială din partea juriului liceenilor. Cea de-a treisprezecea ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania s-a desfășurat cu sprijinul Institutului Cultural Român, între 21 și 30 august, în București, dar și online. A fost o ediție dedicată omului fără o identitate clară în mentalul majorității – străinul, minoritarul, marginea, periferia și tot ceea ce nu e inclus în acea majoritate. El poate fi asociat, în funcție de context, cu o persoană de etnie romă sau homosexuală, cu o persoană săracă sau cu un refugiat sau imigrant.



    Andrei Rus, director artistic al festivalului: Recent a apărut un sondaj comandat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, relevant pentru stadiul de rasism, xenofobie și homofobie în societatea românească. Acest sondaj a fost realizat în 2018 și în cadrul lui au fost adresate întrebări de tipul: Ați acccepta ca o persoană de etnie romă să vă fie rudă, prieten, coleg de muncă, vecin? Interesant este că pentru prima dată în ultimii treizeci de ani rezultatele au fost mai degrabă încurajatoare.


    Sigur că suntem departe de a fi caracterizați drept o societate incluzivă, care să accepte diversitatea în proporție de 100%, dar pentru prima dată, la toate aceste întrebări, peste 50% dintre cei întrebați au răspuns afirmativ. Acesta a fost punctul nostru de plecare, pentru că OWR este un festival de film documentar și drepturile omului, iar când vorbim despre drepturile omului vorbim, în general, despre activism și implicare. Vreau să spun că documentarele selecționate în festival atrag atenția asupra unor probleme, asupra unor aspecte care nu funcționează.


    De asemenea, ne-am gândit că poate n-ar fi rău să avem o atitudine mai degrabă pozitivă realizând ediția din acest an. Adică pornind de la acest fapt – marginalizarea anumitor categorii – să arătăm totuși că ne aflăm într-un fel de victorie de etapă, ca s-o numim așa. Cred că este important să marchezi și micile victorii într-o luptă de lungă durată. Însă în această perioadă de pandemie anumite discursuri au devenit radicale sau exagerate, au fost căutate motive pentru extindererea pandemiei și, ca întotdeauna, și nu doar în România, tot marginalii au fost cei blamați de o parte importantă a mass-media.


    Așa că revenind la sondajul de care vorbeam, nu știu dacă rezultatele respective mai sunt valabile acum. Să ne gândim numai la faptul că romii sau oamenii care s-au întors de la muncă din străinătate, în general oameni mai săraci, au fost găsiți drept țapi ispășitori în multe reportaje care vorbeau despre extinderea pandemiei.



    Secțiunea principală a ediției de anul acesta a festivalului a fost intitulată Habar n-ai tu cât te iubesc și dedicată minorității rome. Cele douăsprezece filme din această secțiune au fost proiectate la Verde Stop Arena, iar fiecare seară s-a încheiat cu un eveniment special.



    Andrei Rus, directorul artistic al festivalului OWR, ne-a vorbit despre filmele incluse în secțiunea principală și ne-a făcut câteva recomandări:



    Am făcut o selecție de 12 filme din toate timpurile, documentare despre romi. În această categorie am inclus și filme biografice, unul dintre ele ar fi despre celebrul muzician Django Reinhardt. Un alt film biografic vorbește despre biografia Katarinei Taikon, un fel de Martin Luther King în variantă feminină, care a trăit în anii ’60 în Suedia, o înfocată activistă pentru drepturile civile ale romilor.


    Dacă vorbim despre această secțiune, vorbim de filme care sunt realizate din anii 50 până în prezent, dar și despre filme care au fost realizate în foste țări comuniste, ca Cetățeanul Gyuri, capodopera lui Pál Schiffer (Ungaria) sau Înainte de căderea frunzelor /Before the leaves fall de Władysław Ślesicki (Polonia). Dar am avut și filme foarte recente, de exemplu, filmul Acasă-My Home de Radu Ciorniciuc, care a deschis festivalul și spune povestea unei familii de etnie romă care trăia în Delta Văcărești până la trasformarea lui în Parc Natural, totodată prima arie protejată urbană din țară. Sau A Lua Platz, un film francez, o poveste despre români de etnie romă care încearcă să-și găsească de lucru în Franța. Așa că secțiunea asta a inclus filme realizate între 1957 și 2020.



    Filmele, dezbaterile și evenimentele care au avut loc pe parcursul celor zece zile de festival s-au desfășurat la Verde Stop Arena, Cinema Elvire Popesco, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, Cinema Muzeul Țăranului, Mercato Kultur, BRD Scena 9 și Manasia Hub.


  • Sebastian Brameshuber à Bucarest

    Sebastian Brameshuber à Bucarest

    La 13-e édition du Festival
    international du film documentaire et des droits de l’homme One World Romania
    anime la vie culturelle bucarestoise, tout au long de la dernière décade de ce
    mois d’août. A l’affiche, des productions intéressantes et variées, dont le film Movements of a Nearby Mountain, du
    réalisateur autrichien Sebastian Brameshuber, qui a été interviewé par Ileana Ţăroi.



  •  Director Alexandru Solomon, the president of One World Romania

     Director Alexandru Solomon, the president of One World Romania

    The webpage of One World Romania, one of the first cultural events cancelled because of the coronavirus pandemic, hosts a document that makes an appeal to the Romanian Government to help the independent sector, which is very likely to be destroyed by the economic crisis that is already starting to show effects.



    Director Alexandru Solomon, the initiator of the event and president of One World Romania, has told us about the effects of this appeal, signed by some 600 organizations that run major social and cultural projects, and about the implications of rescheduling a festival of the size of One World Romania:


    “Some conditions have been created for those who work in the cultural sector, but they benefit individuals rather than organizations. Moreover, there are restrictions that are totally inappropriate for this category. People have to prove they do not have other sources of income and have not cashed in anything recently. What is important, though, is that a dialogue has started, and thats the positive side of things. As regards supporting the sector at institutional level, nothing much has been done. With One World Romania weve been lucky, in the sense that it should have taken place one week after the state of emergency was declared, and the budget had already been secured. And we are lucky because our partners have not stepped back, at least for now. On the other hand, looking ahead, this rescheduling means a lot of effort, much more than normal, and providing salaries for a period longer that initially estimated. Moreover, it entails additional efforts on the teams part, and this needs to be recompensated. We intend to move on, maintaining the same approach, and we are trying to stay in touch with the audience in various ways. This means that OWR has an online film offer and we also have other things under preparation for the coming period. We dont know when the festival will actually take place, because there are still many unknown things. There is talk of a gradual restart, but I presume public events are not to be resumed any time soon.”



    Since its first editions, One World Romania has been regarded as a platform for documentary films, an expression of civil society and human rights issues. Alexandru Solomon has told us about the concept and its 13-year long evolution:


    “Weve got to this formula in time, because we thought it was important for the festival to be centered on film as a communication vehicle between various parts of society. We thought thats what defined us and could create a place for us on the cultural market in Romania. I believe it was something that the world needed and proof of that now is that there are so many NGOs and people interested in culture, art and social involvement that have started to identify with the festival. Obviously, this epidemic is the worst thing that couldve happen, we were not ready for that, but nobody was. The situation has forced us to give up a thing that define the festival, the physical connection with the others, and pushed us towards the virtual, online world, which is the opposite of what we wanted. A film festival is about communication, communion in front of a screen and , at least at OWR, lots of debates and discussions.”



    « Acasa.My home », the debut documentary of director Radu Ciorniciuc, one of the favorites at the 2020 Sundance Film Festival, was to open the 13th One World Romania. It tells the story of a family that lived for 20 years in the Vacaresti Delta, in the wild, until the place got the status of protected area and became the first urban nature park in Romania. For four years, director Radu Ciorniciuc documented the great adventure of the Enache family, who transitioned from a life in full harmony with nature to facing lots of challenges in the big urban jungle of the capital.



    Here is director Alexandru Solomon once again :


    T”Its a film that, on the one hand, reflects our interest in the social, in combatting discrimination, and in the ethnic minorities, and this is actually the main theme of the 13th edition of the festival. It focuses on Roma issues and the discrimination of the Roma population throughout history. Moreover Acasa.My Home is a very beautiful film, from all points of view, and its extremely touching. The start was extremely promising, as it won a photography award at Sundance, and it was actually the first Romanian film to achieve such a performance.”



    The main section of this years One World Romania Festival, which should have taken place in late March, in Bucharest, is focused on the Roma minority, and this is not by chance. By screening films about this minority and holding debates on their status, OWR wants to mark a symbolical moment in the history of mentalities in Romanian society: finally, one century and a half since the abolition of slavery, those who see the Roma as their equals are larger in numbers than those who still do not accept them as their equals in society. (M.Ignatescu)

  • Le réalisateur Alexandru Solomon à la tête de l’Association One World Roumanie

    Le réalisateur Alexandru Solomon à la tête de l’Association One World Roumanie

    Initiateur du festival, le réalisateur de
    film documentaire Alexandru Solomon, à la tête de l’Association One World Roumanie,
    parle des implications qu’une telle démarche pourrait avoir et des difficultés
    de reporter un festival d’une si grande ampleur : « On
    a déjà mis en place une série de facilités à l’intention de ceux qui mènent des
    activités dans le domaine culturel, mais cela concerne plutôt des individus,
    pas des organisations. Après, il y a toute sorte de restrictions qui
    contreviennent à la façon dont on travaille normalement dans ce domaine. Par
    exemple, il faut que les artistes fournissent la preuve de ne pas bénéficier
    d’autres sources de revenu ou encore de n’avoir touché aucune paie
    dernièrement. Le côté positif, c’est que le dialogue a été lancé. En revanche,
    d’un point de vue institutionnel, les choses piétinent. Pour ce qui est du Festival
    One World Roumanie, on a eu de la chance puisqu’il a été prévu une semaine
    après la mise en place de l’état d’urgence. Cela veut dire qu’au moment de l’annulation,
    nous, on avait déjà le budget et nos partenaires n’ont pas fait marche arrière
    ou du moins, pas pour l’instant. Mais le fait de le reporter implique un
    travail supplémentaire, surtout financier vu que nous sommes tenus de rémunérer
    des personnes concernées pour une période de temps beaucoup plus longue que
    celle prévue dans un premier temps. A tout cela s’ajoute, bien évidemment,
    l’effort de notre équipe qui devra aussi être récompensée. A l’heure où l’on
    parle, on continue dans la même formule, en essayant de rester en contact avec
    notre public de différentes manières, en lui proposant, par exemple, toute
    sorte de films en ligne, à titre gratuit. Malheureusement, actuellement,
    l’incertitude est telle qu’il est impossible de prévoir une nouvelle date. On
    véhicule l’idée d’une reprise progressive des activités, mais je doute qu’une
    telle mesure concerne aussi les événements à public nombreux. »








    Conçu dès
    le départ comme une sorte de plateforme pour les films documentaires, le Festival
    One World Roumanie en est arrivé à sa 13ème édition, avec une évolution
    au long des années.






    Alexandru
    Solomon en parle : « L’actuelle formule, on l’a obtenue progressivement,
    d’une édition à l’autre, puisqu’on a pensé qu’il était important que le film
    soit placé au centre des préoccupations artistiques, comme une sorte de moyen
    de communication entre les différentes parties de la société. C’est grâce à
    cette approche que le festival a occupé sa place sur le marché culturel de
    Roumanie. La société roumaine avait grand besoin d’une telle manifestation
    artistique, comme on peut le constater si l’on recense le nombre d’ONG et de
    personnes issues du milieu culturel, artistique et social qui s’identifient
    avec le festival. Bien sûr que la pandémie qui nous a frappés est la pire des
    choses qui aurait pu nous arriver, on ne s’y attendait pas du tout. Mais, vous
    savez, cette situation est pareille pour tous les festivals du monde. Le
    contexte pandémique nous a obligés à renoncer complètement à un des principaux
    aspects qui nous caractérisaient – le lien direct avec notre public, que nous avons
    dû remplacer par un lien virtuel. Un festival de film repose avant tout sur la
    communication, sur la communion créée face à l’écran et puis, dans notre cas, il
    implique aussi des débats et des discussions. »











    Normalement, la 13e
    édition du Festival One World Roumanie aurait dû s’ouvrir par la projection du
    premier documentaire du réalisateur Radu Ciorniciuc « A la maison / My Home »,
    une des productions favorites au Festival Sundance. Le documentaire raconte
    l’histoire d’une famille qui a vécu pendant une vingtaine d’années dans le
    delta de Văcăreşti, jusqu’à ce que cette zone de la ville de Bucarest ne
    devienne aire protégée et ne se transforme en premier parc naturel urbain de
    Roumanie. Quatre ans durant, le réalisateur Radu Ciorniciuc a suivi la grande
    aventure des Enache et leur passage d’une vie en parfaite harmonie avec la
    nature à une autre, au milieu de la jungle urbaine.






    Alexandru Solomon :
    « Le film alimente ce penchant que notre festival a pour les sujets
    sociaux, renvoyant à la lutte contre la discrimination. D’ailleurs, la 13ème
    édition du festival porte sur les problèmes des minorités, notamment des Tziganes,
    et sur leur discrimination tout au long de l’histoire. Après, My Home est un
    film très beau et très émouvant de tous les points de vue. Son parcours
    international est des plus prometteurs, il a déjà à son palmarès le Prix de la
    meilleure image décroché à Sundance, devenant le premier film roumain à avoir
    enregistré une telle performance ».









    Prévue dans un
    premier temps du 20 au 29 mars, à Bucarest, la treizième édition du Festival
    One World Roumanie sera reportée. Ce n’est pas par hasard que nous avons choisi
    de la consacrer à la minorité tsigane puisque cette année, One World Roumanie
    marque un moment historique dans l’histoire des mentalités roumaines : pour
    la première fois depuis la libération des Tziganes, il y a presque 150 ans, le
    nombre des Roumains à les considérer comme leurs égaux a dépassé celui des
    autres, qui continuent à les discriminer. (Trad. Ioana Stancescu)