Odată cu începutul anului şcolar, Muzeul Naţional Cotroceni a reluat un
eveniment iniţiat cu trei ani în urmă, Ora de caligrafie. Evenimentul se bucură de la an la an de
participarea multor copii, ce alături de personalităţi din diferite domenii,
discută despre importanţa caligrafiei şi îşi exersează mână în scrierea
frumoasă a unor scurte texte.
Anul acesta, alături de copii, au stat în bănci filosoful şi omul de
cultură Mihai Șora, handbalistul Cristian Gațu, fost membru al lotului echipei
naționale de handbal a României, care a fost medaliată cu argint olimpic la
Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972, antrenorul lotului olimpic
de gimnastică, Octavian Bellu, gimnasta Larisa Iordache, medaliată olimpică,
mondială și europeană, câștigătoare a medaliei de bronz în proba pe echipe la
olimpiada din 2012, cvadruplă medaliată mondială și de 12 ori medaliată
europeană, și scriitoarea Ana Barton.
Anul acesta Ora de caligrafie a avut ca temă de discuție sportul, pe care
ar trebui să-l practice elevii, fără însă a neglija educația. Mesajul transmis
elevilor a fost că sportul și școala trebuie să meargă foarte bine împreună.
Antrenorul lotului olimpic de gimnastică, Octavian Bellu, le-a explicat
celor prezenți că a făcut un sistem special de educație la Deva, prin care
elevele sale nu neglijau deloc cursurile:
La gimnastică, ştiţi foarte bine,
pregătirea este intensivă, cantonamentele sunt foarte lungi. Nu vreau eu să dau
exemple acum, dar îmi vine în cap Lavinia Miloșovici care a venit la Deva în
clasa întâi și a plecat de acolo la 20 de ani. Cele două aspecte s-au
întrepătruns.
Ce a fost bine gândit la Deva era că școala s-a pliat pe
necesitățile de antrenament, pentru că erau două antrenamente pe zi, noi am
făcut un artificiu, ne-am uitata la studiile unor psihologi care spuneau că un
elev nu poate să stea concentrat în clasă mai mult de 30 de minute, aşa că noi
am concentrat materiile. Făceau practic în trei ore şase materii sau cinci
materii. Important este că după ce finalizau cele 12 clase nu aveau probleme cu
examenul de Bacalaureat. Erau pregătite şi din punct de vedere intelectual şi
cu performanţe cu totul excepţionale, a spus Octavian Bellu.
Şi a adăugat:: Orice părinte îşi doreşte un copil inteligent, îşi doreşte un copil
pregătit intelectual, dar nu trebuie să uite că acel copil trebuie să fie
sănătos, să fie puternic, viaţa este o competiţie şi dacă nu este pregătit şi
fizic va ceda, va intra în acele celebre depresii de care tot aud de la vârste
foarte mici.
Şi gimnasta Larisa Iordache a susţinut: De-a lungul timpului, am
participat la marile competiţii şi mă gândesc la Jocurile Olimpice. Marii
campioni au ştiut întotdeauna să îşi transmită emoţia. Diferenţa o face
mentalul în sportul de mare performanţă. a mai spus Larisa Iordache şi
şi-a amintit cu nostalgie de ora de caligrafie: Îmi aduc aminte
foarte bine. Îmi plăcea foarte tare să învăţ litere noi, să încropesc cuvintele
şi să scriu foarte frumos.
În vârstă de aproape 103 ani, omul de cultură Mihai Şora a povestit cum era
la ora de sport, în vremea copilăriei sale: Mai reconfortant în orice caz, după atâta stat în bancă puteai să te
mişti puţin şi să fii contemporan cu propria ta vârstă. La şcoală eram
studioşi, în bancă, dar în sala de sport trebuia să fim vioi. Cel mai mult îmi
plăcea să mă caţăr. Mă căţăram foarte repede, chiar prinsesem o metodă. În
momentul în care se dădea startul eram chitic şi dintr-o dată făceam un salt şi
câştigam o jumătate de metru cel puţin, în raport cu colegii mei care plecau
din stând în picioare. Aveam acest avantaj, aşa că de multe ori ajungeam sus
primul. E o problemă de inteligenţă, nu doar de forţă.
Filosoful le-a spus elevilor că scrisul ar trebui să arate respectul pentru
cei care îl citesc: Pe vremea noastră, scriam cu toc cu peniță
și caligrafia consta în a face literele cu linii subțiri când mergea penița în
sus și când trăgeai în jos cu linie groasă. Deci era această alternanță
continuă între subțire și gros care făcea parte din caligrafie. În momentul de
față când avem stiloul cu bile problema lui gros și subțire nu se mai pune. Dar
în orice caz, ceea ce se întâmplă, este respectul pentru cel care trebuie să
înțeleagă ce ai scris, adică în litera ta să fie citeaţă.
Handbalistul Cristian Gațu a povestit cum a reuşit să îşi convingă părinţii
să îl lase să facă sport: Mama era contra sportului şi tata era pro
sport. Până la urmă am negociat şi am zis că merg la şcoală cu condiţia să mă
lăsaţi să fac sport. Din clasa întâi am început să fac şi sport şi şcoală şi
bineînţeles, eram taxat nu numai dacă luam o notă mică, pentru că, dacă aş fi
rămas corijent, eram exclus din sport. Lucrul acesta m-a ambiţionat pe parcurs.
(…)Şi am reuşit să îmbin şi sportul şi şcoala.
Ora de caligrafie este un îndemn în favoarea
scrisului de mână şi a educaţiei, în contextul în care caligrafia a fost scoasă
din programa şcolară.