Peste un sfert dintre copiii din România petrec peste
şase ore pe internet într-o zi de şcoală, dar numărul acestora se dublează în
week-end sau în vacanţă, arată
datele Studiului privind utilizarea Internetului de către copii, realizat de Organizaţia
Salvaţi Copiii. Sociologul Ciprian Grădinaru are câteva
concluzii: Faţă
de studiile trecute, pentru că acest studiu vine în continuarea studiilor
făcute de Salvaţi Copiii din 2013 şi 2015, observăm că timpul petrecut pe
internet creşte şi, mai mult decât atât, vârsta la care copiii încep să
petreacă timpul online tinde să scadă. O altă concluzie ar fi că cei mici
folosesc din ce în ce mai mult reţelele sociale, expunând pe ele informaţii
personale şi, mai mult decât atât, numărul reţelelor sociale folosite este în
creştere. Dacă în urmă cu câţiva
ani foloseau una-două reţele de socializare, acum majoritatea copiilor au
profile pe 4-5 reţele.
Studiul mai arată ca 73% dintre elevi folosesc internetul la şcoală, iar
32% îl folosesc pe ascuns, în timpul orelor de curs. De asemenea, s-au înmulţit cazurile de hărţuire online,
procentul fiind mai mare în rîndul liceenilor. 40% dintre copiii spun că se
întâmplă foarte des să navigheze fără un scop anume, 13% nu au mâncat şi nu au
dormit pentru a fi online, iar 24% spun că nu se simt în largul lor dacă nu pot
intra pe internet. Potrivit studiului realizat de Salvaţi Copiiii,
tinerii care petrec mult pe internet sunt semnificativ mai
nemulţumiţi de relaţia cu părinţii, prietenii şi profesorii, precum şi de viaţa
lor din prezent. Activităţile de zi cu zi nu mai au sens şi sunt mai puţin optimişti cu
privire la viitor.
Biofizicianul Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică, atrage atenţia asupra efectelor negative
asupra sănătăţii emoţionale a copiilor. În
primul rând, internetul crează dependență. E o fereastră magică care surprinde, provoacă
simțul curiozitătii. Copiii
au o minte deschisă către nou şi, prin firea copilăriei, ei caută experienţe cât
mai provocatoare ca să-şi dezvolte mintea, iar ecranul simulează acest lucru,
adică e un surogat de realitate mult mai intens ca experienţă decât însăşi
realitatea. Si atunci ei sunt atraşi, petrec tot mai mult timp şi, în scurtă
vreme, apare dependenţa. Dependenţa înseamnă, la început, o scădere a
motivaţiei privind activitatea în lumea reală, pe urmă apare un fel de
depresie privind experienţa reală faţă de cea virtuală, pentru că cea virtuală
este extrem de incitantă. Odată dependent, copilul nu se mai simte bine în lumea
reală, e trist, îi scade foarte mult atenţia,
pentru că are nevoie de stimuli puternici ca să se poată concentra. In al
doilea rând, ecranul beneficiază de nişte avantaje, în sensul că poate produce
modificări cu viteza luminii, cadrele se schimbă foarte repede, deci bruscarea
aceasta a simțului atenţiei naşte atenție, în sensul că conectează şi mai mult şi
prin asta generează un fel de semihipnoză, lucru documentat încă din anii ’70. Orice
contact prelungit al copilului, chiar dacă este inofensiv mesajul, îl va duce la dependenţă şi la a dori tot mai
mult, tot mai mult şi tot mai stimulativ, aşa cum este cu drogul.
Cercetările din ultimele decenii arată că ecranul, în perioada copilăriei, dăunează dezvoltării şi funcţionării
creierului uman. Atenţia, motivaţia, sensibilitatea, imaginaţia creativă
şi majoritatea funcţiilor executive ale creierului sunt afectate major. Pentru
o educație sănătoasă, biofizicianul Virgiliu Gheorghe recomandă excluderea ecranului
de orice fel din viaţa copiilor şi înlocuirea lui cu afectivitate, comunicare,
sport, muzică, lectură şi matematică: Părinţii se amăgesc crezând că un calculator
creşte nivelul de competenţe al copilului, dimpotrivă, îl scade. Cei mai buni
în calculatoare, în programare sunt matematicienii, nu copiii care stau pe
calculator de mici. Pentru că, pe lângă dependenţă, ecranul implică un
anumit tip de activitate corticală care nu este proprie minţii umane. Şi asta
produce schimbări în creier. Creierul copiilor crescuţi cu mult calculator nu
mai este ca cel al copilului de odinioară. Apar atrofii corticale, se micşorează
densitatea de materie cenuşie şi albă din lobul prefrontal lateral stânga.
Aceşti copii sunt prizonierii mediilor virtuale.
Nu mai există dispoziţie pentru lectură, lectură
care ţine de un alt tip de experiență decât vizionarea. Sunt două tipuri de
oameni diferiți, creiere diferite, așteptări diferite, comportamente diferite.
Noi nu ne dăm seama, dar educația și elitele nu au treabă cu lucrurile acestea.
Fetele lui Obama au primit telefoane mobile la 16 ani, iar la noi sunt
copii care au telefoane de la câțiva ani. Cu cât o țară este mai săracă şi
trece printr-o anumită criză, cu atât este mai mare consumatoare de media. Deci,
cei care fac performanţă la această ora în lume, cei care conduc lumea,
elitele, nu cresc cu astfel de mijloace… Aceste mijloace sunt de înrobire a
minţilor şi de spălare a creierilor, sunt mijloace de control mental.
Organizaţia
Salvaţi Copiii derulează din anul 2008 programul european unic în România – Ora
de net, care promovează utilizarea internetului de către copii şi
adolescenţi într-un mod creativ, util şi
sigur, ne spune Teodora Stoica, psiholog la Salvaţi Copiii: Programul are trei componente importante. Practic,
noi organizăm activităţi de informare pentru mai multe grupuri ţintă, facem asta şi pentru copii, adolescenţi, dar
şi pentru părinţi, profesori, specialişti care lucrează cu copii. Apoi avem o
linie de consiliere unde copii şi adolescenţii pot suna daca
întâmpină probleme sau au întrebări, dar avem şi o linie de raportare a
conţinutului ilegal. În momentul în care cineva întâlneşte pe internet un
conţinut dăunător sau pe care-l consideră nepotrivit, ne raportează acest
lucru şi noi vom găsi o modalitate de a-l şterge de pe internet.
Anul trecut, în cadrul proiectului Ora de Net, peste 47.000 de
copii şi 12.000 de părinţi şi profesori au fost implicaţi direct în activităţi
educaţionale, 718 copii au beneficiat de informare şi consiliere şi mai mult de
1.100 de sesizări au fost făcute prin linia specializată de raportare
