Radio România Internațional

Tag: oras

  • „În căutarea paradisului pierdut”, de la oraș la sat

    „În căutarea paradisului pierdut”, de la oraș la sat

    Migraţia de la oraș la sat este un fenomen social în expansiune în România. Fenomenul este explorat în documentarul „În căutarea paradisului pierdut”, care a fost prezentat recent la Bucureşti, prin 3 proiecţii. Alături de film, fenomenul este adus în faţa publicului, printr-o cercetare şi un demers de etapă, şi printr-o expoziței foto-video.

     

    „În căutarea paradisului pierdut” și-a propus să spună o poveste contemporană despre oameni care au ales să-și reconfigureze viața, părăsind mediul urban pentru cel rural. Fenomenul a fost documentat în satele Șomartin (judeţul Sibiu) și Jurilovca (judeţul Tulcea), printr-un set de 16 interviuri și 8 filmări cu persoane care s-au stabilit în aceste sate în ultimii 5 ani. Procesul de cercetare a fost condus de către antropologii Bogdan Iancu și Alexandru Vârtej, de la SNSPA, care au colaborat cu echipa video a proiectului: regie şi imagine – Andrei Dudea, sunet – Dan Dobre, montaj – Maria Bălănean. Fotofrafiile sunt realizate de Cristiana Verbină, Alexandru Vârtej şi Andrei Dudea.

    Am discutat după una dintre proiecţiile de la Bucureşti cu Andrei Dudea, regizorul filmului.

     

    Profesorul Bogdan Iancu este unul dintre cei care au cercetat la faţa locului migraţia de la oraș la sat.

  • Tinerii din Generația Z și relațiile de iubire

    Tinerii din Generația Z și relațiile de iubire

    Vorbim în ediția de astăzi despre tinerii din Generația Z și relațiile lor de iubire. Despre diferențele încă întâlnite, în România, între tinerii de la oraș și cei de la sat. Despre asumare și individualism, despre toleranță și rușine. Cum iubesc tinerii din Generația Z?



    La noi în România cred că e o diferență mare, încă, între ce se întâmplă la oraș și ce se întâmplă în comunitățile mici. La sate, cred că amprenta societății tradiționale, a învățăturilor pe care le primim din religie încă duce tinerii către a căuta căsătorie sau a căuta relații de lungă durată. În schimb, nu același lucru simt că se întâmplă la oraș”, spune psihologul Ioana Obreja.



  • Trasee culturale în Bucureşti

    Trasee culturale în Bucureşti

    Bucureştiul este un oraş din ce în
    ce mai cunoscut şi mai vizitat. Şi poate tocmai de aceea mai multe organizaţii
    s-au gândit de-a lungul timpului la tot felul de acţiuni de descoperire a
    Bucureştiului altfel. În cadrul proiectului Periferii centrale ale
    Bucureştiului , recent lansat, au fost create două trasee culturale urbane,
    prin care se urmăreşte punerea în valoare a două zone centrale ale oraşului
    Bucureşti cu valoare istorică, culturală şi urbanistică foarte ridicată, dar şi
    cu mari contraste sociale, economice şi culturale. Prin mahalale sau De la
    sat la oraş sunt numele celor două trasee, care pot fi explorate individual,
    fie cu ajutorul materialelor tipărite
    care oferă ghidaj, fie cu ajutorul hărţilor Google disponibile pe site-ul
    proiectului.


    Adina Dragu, preşedintă a asociaţiei
    Sinaptica, iniţiatoare a proiectului, ne-a spus de unde a venit această idee: Ideea a venit, aş zice, din experienţa pesonală, pe de-o parte şi pe
    de altă parte, văzând interesul tot mai crescut din ultimii ani, al
    bucureştenilor, dar şi al turiştilor, pentru cunoaşterea şi explorarea
    Bucureştiului. Ce am adus noi nou în cadrul acestui proiect, a fost faptul că
    le-am oferit posibilitatea celor interesaţi de cunoaşterea Bucureştiului, să
    facă acest lucru în mod individual. Adică ideea a fost să le oferim nişte
    instrumente de autoghidare în parcurgerea oraşului. Şi astea cred că sunt
    rezultatele semnificative ale acestui proiect intitulat: Periferii centrale ale
    Bucureştiului, faptul că există aceste trasee tipărite, într-un număr de o mie
    de exemplare fiecare, nişte hărţi ghid, care pot fi folosite gratuit de către
    doritori, dar pot fi folosite şi prin intermediul dispozitivelor mobile.


    Care sunt traseele propuse, am aflat
    tot de la Adina Dragu: Am ales două trasee care parcurg două zone
    ale Bucureştiului foarte aproape de zona centrală şi care ni s-au părut nouă ca
    fiind mai puţin cunoscute. Vorbim de zona prin care noi am elaborat traseul
    numit Prin mahalale, de la marginea Târgului Bucureştilor, până la mahalaua
    Vergului, zona cuprinsă între bulevardul Carol I, bulevardrul Brătianu, Calea Călăraşilor,
    mergând până înspre Piaţa Muncii şi
    bulevardul Iancu de Hunedoara. Sunt multe lucruri de descoperit şi cred
    că zona în sine este de descoperit. O zonă care şi-a păstrat până în acest
    moment o unitate stilistică şi arhitecturală foarte mare. O unitate stilistică
    dată de evoluţia acestei zone în cea de-a doua jumătate a secolului XIX şi
    începutul secolului XX şi asupra căreia s-a intervenit relativ puţin în
    ultimele zeci de ani.


    Celălalt traseu, De la sat la oraş
    propune un parcurs ce străbate zona aflată la sud şi est de Dealul Mitropoliei,
    punând în evidenţă transformările urbane şi sociale din ultimul veac şi
    jumătate. Vine cu detalii Adina Dragu: Acelaşi lucru îl putem spune şi
    despre cealaltă zonă pe care o avem în vizor şi care porneşte de la Mitropolie.
    Este vorba despre dealul Mitropoliei şi tot ce este dincolo de el, mergând pe
    Şerban Vodă, până pe bulevardul Mărăşeşti, trecând pe la Piaţa Libertăţii de la
    intrarea în Parcul Carol I şi urcând înspre autogara Filaret, care este de fapt
    fostă gară, şi mai departe, spre Fabrica de chibrituri, până spre Palatul şi
    fabrica de bere Bragadiru şi înapoi înspre Piaţa Unirii. Sunt zone în care s-a
    intervenit recent relativ puţin şi din perspectiva aceasta credem că regăsim în
    aceste zone însemne ale spiritului Bucureştilor. Un spirit bucureştean care
    este caracterizat de antreprenoriat, de iniţiativa mic burgheză, de iniţiativa
    clasei de mijloc, care e simte şi se vede în felul în care arată aceste zone.
    Şi noi am încercat să comunicăm cumva aceste poveşti, aceste istorii, prin
    intermediul acestor două trasee, unul se numeşte Prin mahalale, celălalt, De
    la sat, la oraş, încercând să punem în evidenţă această parte a istoriei
    oraşului Bucureşti, o istorie care nu este neapărat a marilor boieri, ci o
    istorie a micilor negustori, a micilor întreprinzători, a meseriaşilor, a
    clasei de mijloc, a micii burghezii. Şi cred că ăsta este elementul de interes
    al acestor trasee.


    Fiind de dată recentă nu se ştie
    încă dacă sunt mulţi aceia care au luat drumul periferiilor sugerate, dar ce
    este clar este că sunt mulţi oameni interesaţi, aşa că mai devreme sau mai
    târziu, o vor face. Un prim feedback, s-a concretizat recent într-o expoziţie
    cu fotografii realizate pe cele două trasee şi care pun în evidenţă
    particularitatea zonelor propuse spre vizitare.

  • Drumul de la oraş la sat

    Drumul de la oraş la sat

    Într-o dimineaţă obişnuită din cursul săptămânii, străzile
    principale care leagă centrul Bucureştiului de periferia lui sunt aglomerate -
    până la refuz, de multe ori – de automobilele şi microbuzele care intră în
    Capitală. Este un fenomen crescând în ultimii ani, căci multe persoane s-au
    mutat în localităţile limitrofe, dar continuă să vină zilnic la serviciu, în
    oraş. Acesta este doar unul dintre aspectele unui trend care, în România, a
    fost observat începând cu 1997: anual mai mulţi oameni se mută de la oraş la
    sat decât invers. Migraţia aceasta internă este firească şi a avut loc
    dintotdeauna, contează însă intensitatea şi sensul mutării, consideră Vladimir
    Alexandrescu, purtătorul de cuvânt al Institutului Naţional de Statistică. Iată
    care a fost situaţia în 2015.

    Vladimir Alexandrescu: De la
    sate către oraşe, au migrat circa 78.000 de persoane, iar în sens invers, de la
    oraş către sat, au fost 107.000 de persoane. Începând cu anul 2000, deci de 16
    ani, nişte concluzii încep să se contureze cu privire la sensul şi intensitatea
    fenomenului. De pildă, în anul 2000, de la sate către oraş migrau 47.000 de
    persoane, de la oraşe către sate 82.000. Diferenţa este evidentă. Acest trend
    s-a păstrat cu intensitate relativă egală pe toată perioadă de atunci până azi.
    Din 2000 încoace se constată acest fenomen. Dacă înainte de 1989, tendinţa era
    inversă: oamenii plecau de la sat şi se stabileau în oraşe pentru a-şi găsi
    acolo un loc de muncă. După 1989 şi cu intensitatea mai mare după 2000, s-a
    manifestat trendul invers.


    Privind numărul automobilelor, care rulează dinspre periferie către
    centru şi invers, sau aspectul elegant al unora dintre locuinţele nou clădite
    în spaţiul rural din jurul Bucureştiului, pare uşor de concluzionat cine se
    mută cu precădere. Însă lucrurile se complică în momentul când apar alte
    informaţii. Vladimir Alexandrescu: Fenomenul a avut
    intensitate maximă în perioada anilor 2008-2010, când a început să se manifeste
    binecunoscuta criză economică. În acest sens, vârful a fost atins în 2010 când,
    de la oraşe către sate, au migrat 133.000 de persoane. Din 2000 încoace,
    diferenţa a fost de circa 30.000-40.000 anual, cu o diferenţă maximă în 2010,
    când la 133.000 de persoane plecate de la oraş la sat au corespuns 96.000 de
    persoane plecate în sens invers.


    Mulţi
    dintre cei care se mută de la oraş şi se stabilesc la sat sunt însoţiţi de
    copii, migraţia fiind mai intensă în rândul populaţiei din grupa de vârstă
    cuprinsă între 20 şi 30 de ani, aflăm tot de la purtătorul de cuvânt al INS.
    Migraţia pensionarilor sau a persoanele aflate în pragul pensionării este, de
    asemenea, aproape la fel de intensă ca cea a tinerilor. Cei care aveau
    proprietăţi în zona rurală, s-au întors la ele, odată cu pensionare, căci viaţa
    la ţară are alte cheltuieli decât viaţa în mediul urban., comentează Vladimir
    Alexandrescu. Faptul că o locuinţă la ţară are şi un teren de jur împrejur care,
    pe lângă aerul mai puţin poluat, poate furniza şi alimente constituie, în unele
    cazuri, un motiv fundamental pentru mutare. Pentru Andra Matzal, jurnalistă şi
    traducătoare, a reprezentat un imbold de a face un pas mare, de circa 30 de
    kilometri, pentru a ieşi din Bucureşti.

    Andra Matzal: Am
    făcut alegerea asta după ce mulţi ani am locuit în Bucureşti, un oraş care mă
    obosise oarecum. În plus, fantasmasem într-un fel că aş putea să reînvăţ
    lucrurile foarte simple pe care traiul într-o metropolă te face să le uiţi. E
    vorba de lucruri precum să-ţi creşti singur hrana, să faci un tip de muncă
    fizică de pe urma căreia să ai mai multe beneficii decât acela de a face
    fitness involuntar. Să plăteşti lunar chirie în centrul Bucureştiului
    sau chiar în cartierele mai mărginaşe nu e un lucru uşor. În general, totul
    costă de la transport la ieşirile cu prietenii. De pildă, o cafea costă enorm.
    Ori, eu, de când am descoperit că aici pot să bei o cafea cu 3 lei, nu cu 8
    lei, nu-mi prea mai vine să dau mai mult. Şi asta e în regulă, căci preţul real
    al lucrurilor e un pic diferit de cel afişat pe rafturi.


    Cu toate
    acestea, Andra Matzal nu trăieşte ca un fermier sau ca un agricultor sadea, ci
    într-un fel de existenţă hibridă între urban şi rural, o struţo-cămilă cum o
    caracterizează chiar ea. Face naveta destul de des la Bucureşti – lucru
    obositor, dar şi interesant pentru un jurnalist – şi se întoarce la casa de la
    ţară unde îşi poate găsi echilibrul. Andra Matzal: În primul
    rând, cred că m-am schimbat destul de mult în aceşti patru ani. Am învăţat o
    grămadă de lucruri foarte practice de la micile munci ale câmpului pânâ la
    prepararea lucrurilor pe care le cultivi. Există şi implicaţii mai puţin
    concrete ale acestor munci. De pildă, relaţia cu natura este multe mai direct.
    Pe de altă parte, am devenit mult mai selectivă în activităţile mele sociale.
    Ca jurnalist eşti mereu tentat să fii acolo unde se întâmplă tot felul de
    lucruri. În acelaşi timp, am cunoscut foarte mulţi oameni pe care altminteri nu
    aş fi avut cum să-i cunosc. În mod normal, te înconjori cei asemenea ţie. Ori,
    venind de la oraş, când ajungi în locurile astea, nu cunoşti oameni asemenea
    ţie, însă descoperi oameni cu alte poveşte de viaţă, cu un alt fel de a fi, şi
    ai foarte multe de învăţat de la ei. Nu în ultimul rând, cred că sunt mai
    organizată şi mai pragmatică, într-un fel, şi poate mai curajoasă.



    Printre cei pe care Andra Matzal i-a cunoscut în
    ultima vreme, sunt şi alţi bucureşteni care ca ea au plecat din oraş şi s-au
    mutat la ţară. Unii experimentează, ca şi ea, aceeaşi existenţă hibridă, alţii
    au ales să se stabilească mai departe, mai aproape de munte, şi să ducă un trai
    cu adevărat rustic. Pentru toţi, mutarea a însemnat adaptare la nivel
    individual, adaptare care, însă, în timp va influenţa puternic şi societatea în
    întregul ei.

  • Capitala Culturală Europeană 2021

    Capitala Culturală Europeană 2021

    Timişoara
    este oraşul românesc desemnat pentru a deveni Capitală
    Culturală Europeană în 2021. Anunţul a fost făcut de Steve Green, şeful
    Juriului internaţional de experţi delegat de UE. În selecţia Finală pentru
    titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021 au mai ajuns, în afara
    Timişoarei, oraşele Baia Mare, Bucureşti şi Cluj-Napoca. În conferinţa de presă
    susţinută cu ocazia anunţului oraşului câştigător, ministrul culturii, Corina
    Şuteu, a afirmat că este onorant ca pentru a doua oară, un oraş din România să
    primească titulatura de Capitală Culturală Europeană. De asemenea, că în urma
    experienţei Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007- am avut posibilitatea de a
    înţelege ce şansă -vorbind din punct de vedere cultural, social, dar şi
    economic- aduce un asemenea titlu.

    Corina Şuteu: Glumind,
    cred că unul din motivele pentru care consider atât de importantă această
    titulatură, de Capitală Culturală Europeană, este faptul că în felul acesta
    avem dovadă că un ministru al culturii îşi poate proba eficienţa. Fac parte din
    aceia care n-au uitat că din iniţiativa ministrului grec al culturii, Melina
    Mercouri, şi a omologului ei francez, Jacques Lang, doi
    dintre cei mai vizionari miniştri ai culturii, au fost puse bazele în 1985,
    acestui concept, de Capitală Culturală Europeană. Şi mai cred că statul poate
    fi un arhitect pentru cultură, că libertatea creaţiei este eticheta de care
    statele europene beneficiază. De asemenea, mai cred că astăzi, în acest context
    global, Capitalele Culturale Europene ne ajută să ne conştientizăm apartenţa la
    Europa. Mă gândesc şi la oraşele care vor împărţi titulatura de Capitală
    Culturală Europeană cu România, oraşe din ţările candidate la UE (Serbia şi
    Muntenegru), şi din Grecia (unde au candidat 14 oraşe), toate acestea mă
    fac să cred că, până la urmă, cultura dă un sens apartenenţei la Europa.
    Cultura este răspunsul la întebarea ce ne face să simţim că suntem europeni.


    Titlul de
    Capitală Europeană a Culturii este atribuit unui oraş din Uniunea Europeană,
    din ţări candidate sau pre-candidate, pe durata unui an. Până în 2019, 60 de
    oraşe vor fi deţinut titlul de Capitală Europeană a Culturii. Programul este
    considerat a fi iniţiativa culturală emblematică a Uniunii Europene. Începând
    din 1985, Uniunea Europeană desemnează unul sau două oraşe, din ţări candidate
    sau pre-candidate, drept Capitală Europeană a Culturii. Se aşteaptă ca oraşele
    alese să prezinte, timp de un an, un program cultural inovator şi susţinut care
    să accentueze bogăţia, diversitatea şi similarităţile culturii europene în faţa
    unui public internaţional.


    Karel Bartak,
    şeful departamentului de Cultură din cadrul Comisiei Europene, a subliniat
    importanţa titulaturii de Capitală Culturală Europeană: A
    devenit unul dintre cele mai prestigioase evenimente internaţionale din
    domeniul cultural. Cred că în acest moment de provocare pentru Europa este
    ideal să ne întoarcem la valorile autentice europene şi cred că acest concept,
    de CCE, ne poate ajuta foarte mult în acest demers. Acest concept reprezintă şi
    o oportunitate de a-i apropia pe europeni, de a-i face să descopere fantastica
    diversitate culturală, de a ne apropia de o istorie comună, de valori comune.
    Este vorba de promovarea dialogului şi accentuarea sentimenteului de
    apartenenţă la valorile comunitare. Este o perioadă de transformare, în care
    unele dintre valori sunt chestionate, altele s-au pierdut, este o perioadă în
    care asistăm la accente de populism în multe state europene. Cred că una din
    soluţii este să aducem Europa aproape de oameni. Cultura este
    miezul din care s-a clădit Europa. Valorile culturale ne apropie
    între noi. Şi să nu uităm, sectoarele creative culturale au rezistat crizei
    economice


    Oraşul
    desemnat câştigator, Timişoara, va primi din partea UE şi un premiu de 1,5
    milioane de euro. Ne imaginăm o călătorie extraordinară de
    la singurătate la apartenenţă, de la lumină, prin întuneric şi înapoi,
    parcurgând trei teorii ce abordează provocările cu care se confruntă Europa
    astăzi: oameni, locuri şi conexiuni. Timişoara e locul potrivit pentru
    iniţirea unui demers cultural puternic şi sistematic, cu scopul de a readuce
    speranţa în comunităţile europene tulburate. Ne axăm pe public, pe oameni,
    cetaţeni, voci – neauzite, dar nu pierdute. Avem o poveste de spus – aceea a
    unui oraş cosmopolit, a unui oras care a rezistat şi apoi s-a reinventat, la
    hotarele Europei Centrale si de Sud-Est.

    Sunt doar câteva rânduri din dosarul
    cu care Timişoara s-a prezentat în faţa Europei, susţinându-şi atuurile, dar
    fără să încerce să ascundă problemele pe care însă consideră că le-ar putea
    netezi printr-un eveniment istoric, care aduce împreună oameni, conştiinţe,
    energii, un eveniment care uneşte locuri si destine. Uneori, marile schimbări
    încep la colţ de strada. În 1884, Timişoara a fost primul oraş din Europa
    continentală cu iluminare stradală electrică. În 1989 scânteile Revoluţiei
    împotriva regimului Ceauşescu s-au aprins pe străzile Timişoarei. Pornind de la
    puternica metaforă a luminii dorim să exportăm valorile în care credem, în alte
    oraşe din Europa, pentru a stimula o atitudine deschisă, vizionară, în rândul
    cetăţenilor. Sloganul campaniei este esenţa mesajului nostru: Luminează oraşul
    prin tine!    , a scris echipa Asociaţiei Capitală Culturală Europeană.



  • Cultour sau cum să te împrieteneşti cu Bucureştiul

    Cultour sau cum să te împrieteneşti cu Bucureştiul

    I-am cunoscut la standul pe care şi-l organizaseră la Festivalul
    Femei pe Mătăsari. Mi-a plăcut energia lor, precum şi ideea de a organiza un
    concurs de căutat comori prin oraş, în care grupuri de copii se prindeau cu
    bucurie. Astfel încât mi-am propus să aflu mai multe despre asociaţia Cultour
    şi despre cum şi-au propus ei să-I înveţe pe oameni să-şi iubească oraşul. Şi
    pe ploaie şi pe vânt dar şi pe vreme bună, membrii asociaţiei organizează
    tururi gratuite de prezentare a Bucureştiului, observând setea oamenilor de a
    afla secretele oraşului. Îi însoţim şi noi pentru a afla mai multe.


    Un prim popas, în istoricul asociaţiei. Ghid: Livia Morega, preşedintele
    Asociaţiei Cultour: Asociaţia Cultour şi-a
    început activitatea acum 4-5 ani, în vară, pe 20 iulie. Se bazează pe un
    concept european, acela de a oferi tururi gratuite turiştilor care vin în oraş
    şi vor să-l cunoască, într-un fel interactiv, altfel decât tururile clasice. Iniţial
    a fost un proiect destinat doar turiştilor din străinătate. După aceea am
    observat că în Bucureşti, de fapt, oamenii care locuiesc în Bucureşti nu prea
    iubesc oraşul şi asta în principal pentru că nu-l cunosc. Şi atunci am început
    să facem de doi ani şi tururi gratuite, cu diverse tematici, cu diverse
    subiecte de conversaţie şi de polemică uneori, pentru locuitorii din Bucureşti.
    Şi am observat că oamenii chiar simt nevoia să cunoască mai multe despre
    Bucureşti şi vin cu drag şi aşa am avut curaj să continuăm, de atunci până
    acum, aproape în fiecare lună, dacă nu chiar de 2-3 ori pe lună, în fiecare
    weekend facem şi tururi pentru bucureşteni. Tururile pentru turiştii străini au
    loc de două ori pe zi, în fiecare zi, indiferent de vreme.



    Cu ce tip de tururi de oraş îşi tentează
    beneficiarii, ne-a spus tot Livia Morega: Anul acesta am început din martie un
    tur care s-a numit Turul fântânilor şi al statuilor ascunse din Bucureşti. În
    principal am mers ca traseu tot pe zonele cunoscute, Centrul vechi, Calea
    Victoriei, dar am îndrăznit să intrăm în curţi interioare, pe după clădirile
    cunoscute, să vedem ce secrete se ascund acolo: fântâni, statui, ale cui sunt
    şi de ce sunt acolo, ce poveşti secrete au. Apoi la Femei pe Mătăsari a fost
    o provocare urbană mai inedită, pentru că am trimis turiştii noştri să
    descopere lucruri singuri: le-am dat indicii, le-am dat o hartă şi i-am pus să
    umble prin zona Mătăsari, să descopere singuri detalii de arhitectură, poveşti
    ale localnicilor şamd.



    Şi câte şi mai câte se pot afla de la un oraş cu o
    istorie aşa de fremătată ca Bucureştiul. Iar acolo unde mâna omului a încetat
    să mai lucreze, natura a lucrat pentru bucureşteni, ne-a spus interlocutoarea
    noastră, povestindu-ne despre cel mai recent tur: Am fost în Parcul
    natural Văcăreşti şi am avut cea mai mare surpriză de până acum, au participat
    vreo 300 de oameni, care au vrut să vină cu noi şi să afle povestea zonei
    Văcăreşti, ce a fost acolo, a fost mănăstire, a fost închisoare la un moment
    dat, au fost sere şi acum, fiind uitat de vreo 20 de ani, s-a dezvoltat acel
    parc natural.



    Şi pentru că cererea există, oferta trebuie
    menţinută cât mai atractivă. Livia
    Morega: Anul acesta o să continuăm cu
    tururi în luna iulie, o să vorbim un pic despre artă urbană, despre grafitti,
    despre iniţiative inedite din Bucureşti, care încearcă să educe bucureştenii şi
    să le transmită ideea că avem nevoie de un oraş frumos, sustenabil. În august
    comemorăm alături de comunitatea armeană 101 ani de la genocidul armean: ei o
    să organizeze o bătaie cu apă şi noi o să organizăm un tur în cartierul
    armenesc, vorbim despre istoria armenilor şi despre cartierul armenesc, ce fel
    de meserii erau acolo, ce fel de afacerişti, ce fel de lucruri bune se vindeau,
    cafea, ciocolată. Spre sfârşitul anului o să continuăm cu un tur în zona
    Uranus, să ne amintim cartierul înainte de marile demolări din perioada
    comunistă.



    Livia Morega ne-a spus că străinii se bucură de
    tururile de oraş care se încheie într-o notă optimistă, cei de la Cultour având
    grijă să transmită ideea că generaţia tânără vrea un oraş frumos şi este gata
    să pună umărul pentru a-l face aşa. Ce obiective le sunt arătate şi care sunt
    poveştile din spatele lor? Pentru străini turul se concentrează,
    evident, pe Centrul Vechi. Începem de la Piaţa Unirii, fiind cel mai mare
    proiect de infrastructură care şi-a lăsat amprenta pe Bucureşti şi pe
    bucureşteni, de altfel, şi apoi îi plimbăm prin Centrul Vechi, vorbim despre
    oraş de la 1400 până în prezent, cu obiectivele de rigoare, Hanul lui Manuc,
    Curtea Veche, biserica Sf. Anton, Stavropoleos. Bucureştiul în perioada
    franţuzească, atunci când era cunoscut ca Micul Paris, despre asta vorbim pe
    Calea Victoriei. Trecem şi prin Pasajul Villacrosse, fiind un loc inedit din
    oraş şi terminăm la Piaţa Universităţii. Acolo vorbim mai în detaliu despre
    comunism, dspre Revoluţie, dar încercăm şi să trecem peste subiectele negative
    şi să povestim cum sunt lucrurile acum.



    Interlocutoarea noastră mi-a mărturisit că de
    fiecare dată când se plimbă prin oraş observă că oraşul e din ce în ce mai
    prietenos şi mai luminos, observă bicicliştii de pe stradă şi atunci simte că
    are motive de optimism. Optimism pe care ni l-a insuflat şi nouă. Aşa că nu vă
    vom mai spune decât că Asociaţia Cultour organizează tururi gratuite şi în
    Braşov, că pentru a afla detalii despre tururile organizate în cele două oraşe
    puteţi căuta online pe: www.bucharest walkabout free tours, şi pe braşov
    walkabout free tours     şi aşa vă veţi putea împrietenii mai bine cu două oraşe
    frumoase din România.