Radio România Internațional

Tag: Oravita

  • Springtime in January

    Springtime in January

    Although in full winter season, the weather in
    Romania is actually spring weather. We’ve had the warmest Christmas in the past
    50 years and the first days of 2023 brought extremely warm temperatures in many
    regions across the country.




    The National Meteorological Agency has also
    announced a new record high temperature, 22.4 degrees Celsius in Turnu
    Magurele, southern Romania, when January 18th was the warmest of
    this month in recorded history. The previous record high belonged to Oravita,
    in south-western Romania, which saw its highest temperature, 22.2 degrees, on
    January 7th 2001. Bucharest had its highest January temperature, 18
    degrees Celsius back in 2002.




    The weather is going to get
    cooler in Romania starting Friday with precipitations, which are even going to
    turn into snow and sleet in the mountains and some regions in the country’s
    west, center and north-east. Even so, the weather is still warmer than usual
    for this time of the year and according to meteorologists, the year 2022 was
    the warmest in recorded history with an average annual temperature of 11.7
    degrees Celsius. The unusually high temperatures this month have created a lot
    of problems to farmers as extreme drought has been forecast for the southern
    regions while in the north trees are expected to sprout and then freeze. The
    wheat, rape and barley crops haven’t been affected but the trees are expected
    to bear the brunt of the latest extremely high temperatures as their fruit are
    going to be compromised if temperatures drop significantly.


    Winters have become increasingly warm, snowfalls have
    been replaced by rain and the present global warming has a tendency to deepen. 2022 was the fifth warmest in
    Romania since 1880, when weather reports have been consistently made. According
    to US experts, global temperatures are getting higher and higher while extreme
    weather phenomena have become more frequent.




    The world’s average temperature is now 1.1, 1.2 degrees
    higher than in the pre-industrial era and will continue to rise, unless
    humankind gives ups the use of fossil fuel. Climate change has caused extreme
    weather phenomena all over the world in 2022. Europe was in for its hottest
    summer in history, while floods killed 17 hundred people in Pakistan and caused
    damage to the infrastructure. Drought devastated crops in Uganda and wildfires
    wreaked havoc on the Mediterranean countries.


    (bill)

  • Ovidiu Gligu din Belgia

    Ovidiu Gligu din Belgia

    Ovidiu Gligu, profesor de teologie ortodoxă stabilit în Belgia şi autor al cărţilor: Codul de bare, Poemele fericirii, Animalul din vest, Ziua a opta sau Uimitoarele aventuri ale grăsanului Mickey din Zona Gării.



  • Investiţii europene în valoare de peste 111 milioane lei în judeţul Caraş-Severin

    Investiţii europene în valoare de peste 111 milioane lei în judeţul Caraş-Severin

    Două noi proiecte cu finanţare europeană, în valoare de peste 111 de milioane de lei, care vizează judeţul Caraş-Severin, respectiv municipiul Reşiţa şi oraşul Oraviţa, au fost contractate în cadrul Regio – Programul Operaţional Regional 2014-2020.

    Un nou proiect cu finanţare europeană, în valoare de peste 90 de milioane de lei a fost câştigat de Primăria Reşiţa prin Programul Operaţional Regional. Acesta vizează achiziţionarea a 10 autobuze electrice şi 60 de biciclete, dar şi implementarea unor sisteme de management al traficului, după cum spune purtătorul de cuvânt al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Vest, Alina Strugariu:

    Două terminale intermodale locale vor fi în zona Muncitoresc: o stație de capăt de tramvai – terminal pentru traseul de tramvai şi o stație de capăt de autobuze, cu 5 peroane – terminal pentru traseul de autobuz (două clădiri P+1 cu design simetric, cu facilitați pentru spații de așteptare, pentru vânzarea tichetelor de călătorie și informații, grupuri sanitare, stații de încărcare rapidă pentru autobuze).

    Se vor amenaja o parcare tip park-and-ride cu 36 de locuri pe strada Castanilor, care va fi reabilitată și reconfigurată (carosabil, trotuare, piste de biciclete) şi 42 de stații de autobuz și tramvai dotate cu suprastructuri de protejare a călătorilor, prize USB pentru încărcarea dispozitivelor mobile, iluminat LED şi panouri LED de informare.
    Va exista un sistem integrat de management al traficului și de supraveghere video – vor fi semaforizate toate intersecțiile de pe traseul liniei de tramvai, se vor amenaja 24 de intersecții şi se vor monta 31 de camere de supraveghere a traficului.

    De asemenea, proiectul cuprinde şi construirea unui garaj pentru autobuzele electrice, cu 12 stații de alimentare, spații administrative și de monitorizare (dispecerat, centru de comandă pentru managementul traficului), echipamente pentru spălăt și mentenanță etc.

    De-a lungul traseului de tramvai se vor amplasa 110 bănci, 78 de coșuri de gunoi și 55 de rasteluri pentru biciclete.
    Pentru sistemul de bike-sharing / bike rental, vor fi amenajate 6 stații de închiriere care vor asigura 72 de locuri pentru biciclete şi vor fi achiziţionate 60 de biciclete.

    O altă componentă a proiectului vizează reabilitarea străzilor Calea Timișoarei și Bârzăviței, amenajarea de piste pentru biciclete, modernizarea trotuarelor, reconfigurarea spaţiilor verzi și amenajarea a 9 stații de transport. Perioada de implementare a proiectului este de 42 de luni.

    Proiectul de la Oraviţa vizează îmbunătățirea calității vieții populației prin creșterea calității procesului educațional și prin oferirea unor posibilități de petrecere a timpului liber de calitate, în special locuitorilor din zona Gării, identificată ca zonă marginalizată.

    Sunt prevăzute ample lucrări de reabilitare, modernizare și dotare la Școala Generală Romulus Ladea din Oraviţa. Se va interveni la diferite corpuri de clădire ale şcolii (spații destinate învățământului primar, gimnazial şi preşcolar, sală de sport), prin: refacerea/ consolidarea structurii de rezistență, refacerea șarpantei din lemn cu învelitoare din tablă profilată, izolarea planșeului peste etaj, a soclului şi pereților, înlocuirea ferestrelor, refacerea termoizolației și hidroizolației, instalarea unui sistem de iluminat cu tehnologie LED, montarea de ventilo-convectoare pentru încălzire, refacerea tencuielilor interior-exterior, dotarea cu echipamente a sălilor de curs, laboratoarelor şi atelierelor, achiziția unor softuri educaționale etc.

    O altă componentă a proiectului cuprinde amenajarea parcului din Zona Gării, prin amenajarea de locuri de joacă pentru copii, plantări de copaci, înlocuirea stâlpilor de iluminat cu stâlpi cu panouri fotovoltaice, amplasarea de bănci, coșuri de gunoi şi toalete ecologice, împrejmuirea parcului și realizarea unui număr de patru căi de acces.

    Valoarea totală a investiţiei depăşeşte 19,5 milioane de lei, iar finanţarea nerambursabilă a fost obţinută prin apelul de proiecte dedicat sprijinirii obiectivelor Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD). Perioada de implementare este de 38 de luni.


  • Oraviţa

    Oraviţa

    Astăzi vă invităm într-un oraş montan, un burg cu monumentalitate
    imperială, deşi este un oraş mai puţin cunoscut: mergem aşadar la Oraviţa. Fost
    centru minier, Oraviţa este aşezată în sud-vestul ţării, în apropierea
    paralelei 45    . Oraviţa este aşeazată la îmbinarea şesului cu dealul, fiind înconjurată
    de dealuri de mică înălţime, relieful înalt fiind reprezentat de Munţii Aninei.
    Varietatea reliefului şi influenţa climei mediteraneene, cu ierni mai blânde şi
    primăveri mai timpurii, veri mai lungi şi toamne mai plăcute, au creat
    condiţiile unei vegetaţii specifice acestei regiuni. De aceea aici se găsesc
    unele specii rare ale florei din Rezervaţia naturală Oraviţa-Ciclova, protejate
    prin lege încă din secolul trecut. Asemenea specii rare cresc şi în parcul
    natural din mijlocul oraşului, care poartă numele de Grădina de Tir, care încă
    mai are aspectul unei grădini botanice, prin varietatea speciilor de arbori.
    Aici se găsesc: arborele pagodelor, castanul comestibil, varietăţi de stejar şi
    pin, maclura originară din preeria americană, smochinul, magnolia,
    arborele-mamut originar din California, abanosul, rarităţi de tisa, tuia şi
    alunul turcesc. Dar acesta este numai unul dintre superlativele zonei.


    Tot aici s-a deschis în 1793, farmacia montanistică La Vuturul Negru. Mai
    apoi apăreau aici cel mai vechi teatru din ţară şi din sud-estul Europei,
    construit în 1817, Teatrul Mihai Eminescu, cea mai veche cale ferată dată în
    folosinţă în România, în august 1854. Tot de aici pleca cea mai veche linie
    ferată Montană din România, Oraviţa-Anina.


    O invitaţie să pornim la drumeţie pe ruta Anina-Oraviţa am primit de la Cornelia
    Volână, expozant CFR Călători, prezentă la Târgul de turism al României ediţia
    de toamnă 2018. Este prima cale ferată montană din România,
    a doua cale ferată montană din Europa. Are o lungime de 33,8 kilometri, e o
    întindere de 14 tuneluri, 10 viaducte şi este foarte spectaculoasă! Avem două
    trenuri care circulă pe acestă rută. Accesul până la Oraviţa se face cu
    mijloace auto, de la Reşiţa şi Timişoara. Un bilet costă 13,9 lei (aproximativ
    2,7 euro).


    Calea ferată Anina-Oraviţa este un monument de artă inginerească. Această
    cale ferată n-a fost electrificată niciodată. Călătorul urcă într-un tren de
    clasa a doua, cu bănci de lemn. Vagoanele, făcute special în 1930, nu sunt
    compartimentate, pentru că şi atunci s-a dorit recrearea atmosferei de
    altădată. Trenul pleacă dis de dimineaţă de la Oraviţa. Diferenţa de nivel între
    destinaţii este de 340 metri. Dincolo de tuneluri şi viaducte drumul parcurge şi un pod metalic.
    Spectaculoasă este şi raza curbei liniei, care este de 114 metri, în general ea
    este de 150. Văile sunt adânci, dând sentimentul că sunt interminabile, într-o
    natură virgină. S-au păstrat încă 7 gări cu anexe. Pe o distanţă de 21 km sunt
    numai străpungeri de deal, iar peisajul pe care călătorul îl descoperă e
    absolut spectaculos, în toate anotimpurile.



    Dacă veniţi la Oraviţa primăvara, puteţi să vă
    bucuraţi de Festivalul liliacului, care are aici mediu propice pentru a creşte.
    Vara puteţi să vă bucuraţi de ştrandul
    termal din Ciclova. Iarna puteţi lua trenul către Anina şi să vă cufundaţi
    într-un peisaj feeric. Şi în orice moment găsiţi la Oraviţa natură, istorie,
    cultură

  • Un brand mănăstiresc

    Un brand mănăstiresc

    Pe malul stâng al râului Nera,
    la 20 km de Oraviţa, în Munţii Locvei, în apropierea localităţii Sasca Montană, a fost pusă, în
    toamna anului 1994, piatra de temelie a unui aşezământ monahal, la iniţiativa
    unui doctor originar din zonă. Încă din anul următor, mănăstirea a început să
    se extindă datorită înfiinţării mai
    multor ateliere pentru îndeletnicirile călugăriţelor. Şi asta şi pentru că
    unicitatea Mănăstirii Nera constă în faptul că peste 80 la sută dintre măicuţe au studii superioare, fiind
    absolvente în special ale facultăţii
    de psihologie şi medicină,
    altele fiind asistente medicale. Astfel, dincolo de ateliere de pictură,
    litografie şi sculptură în lemn, nu a surprins crearea unui atelier de plante
    medicinale şi mai apoi a unui laborator, în care măicuţele au început să
    prelucreze plantele medicinale culese. În căutarea plantelor medicinale
    măcuţele pornesc pe Cheile Nerei, ajungând uneori chiar şi pe Muntele Semenic.


    Simona Huţuţuc, reprezentanta
    unei firme care comercializează produsele mănăstirii, ne-a
    spus că atractivitatea este dată
    de modul în care sunt realizate
    aceste preparate pe bază de
    plante: Clienţii apreciază foarte mult faptul că produsele sunt create după
    reţete proprii, inspirate din vechile leacuri tradiţionale şi mănăstireşti şi
    că întregul proces de producere, de la cules, uscare, mărunţire şi până la
    preparare, ambalare şi etichetare este făcut manual, chiar de către măicuţele
    de la Mănăstirea Nera. Produsele au la bază extracte concentrate din plante,
    din fructe culese de pe Valea Nerei şi din Munţii Banatului, o zonă care ştim
    că este foarte bogată în ceea ce priveşte diversitatea plantelor medicinale.


    Rasofora Caliopia de la
    Mănăstirea Nera ne-a spus de unde a început povestea produselor realizate aici: Este povestea căutării de a sluji Domnului şi oamenilor, potrivit cu
    îndeletnicirea noastră ca monahi. Există această imagine a bisericii ca spital
    duhovnicesc, ca lăcaş de tămăduire şi, de altfel, în spaţiul nostru românesc,
    bolniţele (lăcaşuri pentru îngrijirea bolnavilor) au fost construite în preajma
    mănăstirilor, unde încă din vechime au existat călugări cunoscători ai
    plantelor de leac. Îndeletnicirea noastră cu plăntuţele am simţit-o ca o
    continuare a acestei tradiţii mănăstireşti. Cu sprijinul ctitorului mănăstirii
    noastre, domnului doctor Pavel Chirilă, am pornit la drum pe acest făgaş al fitoterapiei,
    pentru a pune în valoare, pe de-o parte bogăţia florei medicinale din Banat, pe
    de alta, reţetele de leacuri pentru diverse afecţiuni pe care cei din vechime
    le tratau slujindu-se îndeosebi de plante.


    Rasofora Caliopia ne-a spus ce
    au deosebit aceste produse mănăstireşti: Spunem că sunt produse manufacturate
    cu suflet, sunt produse naturale, fără adaosuri chimice, fără elemente
    sintetice, conservanţi, coloranţi, ca o preţuire pentru darul vieţii şi al
    sănătăţii, pe care ne dorim să-l oferim celor care caută remedii naturiste şi
    leacuri mănăstireşti.


    Ceaiuri, apoi tincturi, uleiuri
    au reprezentat primii paşi. Apoi varietatea produselor a crescut, ne-a mai spus
    Rasofora Caliopia şi a adăugat: Am urmărit ca reţetarele noastre să cuprindă,
    cum reflectă şi majoritatea denumirilor, un complex de plante, astfel încât
    produsele să aibă o acţiune mai eficientă în felurite afecţiuni. Sunt apreciate
    combinaţiile de ingrediente pe care le-am ales, ca de exemplu săpunul lichid cu
    Coada şoricelului şi Lemnul Domnului, cel cu Pelin şi tărâţe, miere cu inula şi
    altele.


    Am întrebat-o pe Simona Huţuţuc,
    care sunt cele mai apreciate produse: Sunt cremele naturale cu propolis,
    pelin sau tătăneasă, avem uleiurile de salvie, busuioc sau cimbrişor cu
    oregano, săpunurile naturale cu lavandă, oţetul adistop, care are o reţetă
    specială şi stimulează scăderea greutăţii corporale, reglează tranzitul
    intestinal şi favorizează eliminarea toxinelor, iar anul acesta măicuţele de la
    Mănăstirea Nera au lansat şi gama de produse apicole şi suplimente complexe,
    care conţin diferite asocieri de plante, pulberi din plante cum ar fi muşeţel,
    leurdă, frunze de mesteacăn sau urzici şi multe alte plante, pe care le
    cunoaştem cu toţii, ori din tradiţie, ori de la bunici.



    Macerarea la rece, fermentarea naturală, extracţiile
    uleioase şi hidro-alcoolice, dar şi dorinţa de a ajuta stau deopotrivă la baza
    acestor produse devenite tradiţia unei tinere mănăstiri.

  • Muzeul de Istoria Farmaciei Montanistice Bănăţene

    Muzeul de Istoria Farmaciei Montanistice Bănăţene

    Muzeul de Istorica Farmaciei Montanistice Bănăţene



    Farmacia muzeu Knoblauch, din Oraviţa, este cea mai veche farmacie montanistică din Banat şi din spaţiul românesc şi a fost fondată în 1763 de către şpiterul Edward Winter. El aducea medicamentele de la Viena şi de la Budapesta. În clădirea actuală îşi desfăşoară activitatea din 1790, fiind mutată aici de către Johannes Lederer şi a fost în coproprietatea familiei lui Karl Knoblauch din 1796.



    Mai târziu este cunoscută sub numele de Farmacia La Vulturul Negru”. În prezent aici funcţionează Muzeul de Istoria Farmaciei Montanistice Bănăţene, secţie a Muzeului de Istorie a Culturii Oraviţa — Valea Caraşului, din cadrul Centrului Cultural Teatrul Vechi Mihai Eminescu”, din Oraviţa. Ultimul farmacist din famila Knoblauch a fost lăsat în pace de comunişti după naţionalizare şi s-a pensionat în 1954. În 1993 o parte din clădirea farmaciei a fost transformată în muzeu, prin bunăvoinţa ultimului descendent al familiei.



    Muzeul, în care ghid ne-a fost dl. Cristian Ghinea, de la Teatrul Vechi Mihai Eminescu”, are o serie de exponate unice, precum mobilier şi instrumentar farmaceutic, fabricate în perioada 1682-1950. Tot aici se păstrează arhiva documentară și biblioteca de carte veche Francisc Klima – Ionel Bota.



    În Muzeu se poate vedea, între altele, o casă de marcat Korona Fillér, adusă din Ohio, în stare de funcționare, cu sistem anti-efracție, cu un sistem de chei pentru a se şti care farmacist a eliberat medicamentele şi bonul de casă în orice moment și cu un comutator care face posibilă calcularea sumei de plată în funcție de regimul orar, de zi sau de noapte. Sunt expuse și cărțile după care a învățat studentul farmacist Knoblauch, la sfârșitul sec. XVIII.




    Oraviţa, oraşul premierelor



    Atestat documentar pentru prima dată în anul 1697, oraşul Oraviţa este numit şi oraşul premierelor. Aici au avut loc, în decursul timpului, mai multe premiere la nivel naţional: primul teatru (care în 2017 împlineşte 200 de ani de existenţă!), prima cale ferată montană, prima farmacie montană, prima fabrică de bere de pe teritoriul actual al României.



    Muzeul

  • Hörerpostsendung 4.12.2016

    Hörerpostsendung 4.12.2016

    Liebe Freunde, herzlich willkommen zur Hörerpostsendung von RRI. Zu aller erst möchte ich mich für die von mehreren Hörern übermittelten Grü‎ße zum Nationalfeiertag Rumäniens am 1. Dezember bedanken. Der war in Rumänien ein arbeitsloser Tag, der mit einer Militärparade und einem Aufmarsch mit Panzerfahrzeugen, Raketen und Gewehr präsentierenden Soldaten direkt unter dem Bukarester Triumphbogen gefeiert wurde, in Anwesenheit des Staatschefs und anderer hochrangiger Politiker. Nun, das mag man sich vielleicht ein bisschen an Frankreich abgeguckt haben, ich fand es aber etwas befremdend, bei manchen TV-Sendern und in den sozialen Netzwerken Kommentare über die Schönheit“ der Panzer und Raketen zu hören bzw. zu lesen. Denn Waffen haben — au‎ßer vielleicht für Waffennarren oder Liebhabern von phallischen Symbolen — nichts Schönes an sich, sondern dienen der Tötung von Menschen, auch wenn der Einsatz von Waffen im Fall der Selbstverteidigung oder der Notwehr als legitim erscheinen mag.



    Das bringt mich direkt zu einer Frage von unserem Hörer Andreas Pawelczyk aus Mannheim:



    Ich hätte eine Frage zum Waffenbesitz und zu den Tötungsdelikten in Rumänien. In Deutschland gibt es zurzeit 5,5 Millionen legale Schusswaffen, die verteilt 1,45 Millionen Besitzer haben. Es sind Jäger, Sportschützen, Sammler und Sicherheitsunternehmer. Die Tötungsrate ist dazu in Deutschland etwa 2000 Tötungsdelikte pro Jahr, die aber nicht unbedingt mit einer Schusswaffe in Verbindung zu bringen sind. Wie sieht es da in Rumänien aus? Gibt es statistisches Zahlenmaterial dazu?




    Vielen Dank für Ihre interessante Frage, lieber Herr Pawelczyk. Ich muss zugeben, dass ich mir nie dazu Gedanken gemacht habe, zumal es in den Medien hierzulande selten Berichte über Tötungsdelikte im Zusammenhang mit Schusswaffen gibt. Auch ist es schwierig, an aktuelle Statistiken zu kommen, die Polizei und die Staatsanwaltschaft veröffentlichen nur selten derart Statistiken, man bekommt sie möglicherweise als Journalist oder als Forschungseinrichtung nur auf Anfrage und nach langem Warten und Nachhaken. Und auf der Webseite des Rumänischen Statistikamts muss man registrierter und zahlender Benutzer sein, um an vollständige und detaillierte Informationen zu kommen, was aber beim Statistischen Bundesamt in Deutschland auch nicht anders ist. Die kostenpflichtige Auskunft ist aber letztendlich normal, denn die Beantwortung jeder Anfrage ist natürlich mit einem gewissen Aufwand verbunden.



    Ich habe dennoch ein paar Zahlen im Internet gefunden, die zwar nicht ganz aktuell und auch nicht aus direkter Quelle sind, aber zumindest einen Einblick ermöglichen. So wurde etwa in einer Presseagenturmeldung von 2014 eine Statistik der Weltgesundheitsorganisation (WHO) von 2012 zitiert, laut der im genannten Jahr die Tötungsrate in Rumänien bei 2,09 je 100.000 Einwohnern gelegen habe. Auf 19 Mio. Einwohnern hochgerechnet waren das rund 397 Tötungsdelikte im Jahr 2012. In 28% der Fälle sei die Tat mit einem Messer oder anderen scharfen Gegenständen verübt worden, bei 10% sei brachiale Gewalt zur Anwendung gekommen, in 34% der Fälle sei die Todesursache ungeklärt gewesen und nur in 3% sei der Tod des Opfers infolge des Gebrauchs einer Schusswaffe eingetreten. Über die restlichen 15% klärt das Presseportal nicht auf, auch werden keine genaueren juristischen Kategorien wie fahrlässige Tötung, Körperverletzung mit tödlichen Folgen, Totschlag und Mord angeführt, was für den Durchschnittsleser sicherlich auch nicht unbedingt interessant gewesen wäre.



    Nach einer anderen Statistik des Büros der Vereinten Nationen für Drogen- und Verbrechensbekämpfung sei die Tötungsrate in Rumänien 2012 in Höhe von 1,7 pro 100.000 Einwohner gewesen (auf Seite 132 im verlinkten Dokument), bei einer Gesamtanzahl von 378 Kapitalverbrechen, also niedriger als in der zuvor angegebenen Quelle. Die Statistiken sind also nicht besorgniserregend, zumal in Rumänien nicht jeder eine Waffe tragen darf, wie etwa in den USA. Au‎ßer Militär, Polizei, Sicherheitsdiensten, Jägern und Sportvereinen dürfen nur ganz wenige Bürger Waffen tragen, und auch das nur unter Erfüllung bestimmter Bedingungen und Auflagen. Laut einem weiteren Presseartikel von 2014, der sich auf Quellen aus dem Innenministerium beruft, gab es knapp 125.000 registrierte tödliche Schusswaffen in Rumänien, wovon etwas mehr als 107.000 Jagdwaffen waren, knapp 3.700 waren Schusswaffen für Selbstverteidigung und Schutzagenten und ca. 9.230 Sportschusswaffen.



    Laut dem Internet-Auftritt eines rumänischen Schützenvereins, der sich wiederum auf Polizeiquellen beruft, sei Rumänien EU-weit das Land mit den wenigsten Schusswaffen pro Einwohnerkopf. Demnach würden knapp 164.300 Personen in Rumänien insgesamt etwas mehr als 214.000 Waffen besitzen, davon seien über 117.000 tödliche Schusswaffen (knapp 0,60 je 100 Einwohner) und etwas mehr als 96.000 sogenannte nichttödliche Schusswaffen (knapp 0,50 je 100 Einwohner). Von den tödlichen Schusswaffen seien es zu 95% Jagdwaffen. Was man unter nichttödlichen Schusswaffen versteht, wird da nicht näher erläutert, es sind vermutlich Gas- und Luftdruckpistolen u. dgl. gemeint, die aber aus unmittelbarer Nähe sehr wohl tödlich sein können. Alles in allem: Ich finde es gut, dass der Waffenbesitz in Rumänien streng geregelt ist, vor allem wenn ich an die Gro‎ßstadtneurotiker denke, die sich sonst beispielsweise im Bukarester Stra‎ßenverkehr austoben.



    Dennoch kommt es auch in Rumänien, wenn auch selten, zu aufsehenerregenden Vorfällen im Zusammenhang mit Schusswaffen. So ereignete sich beispielsweise 2012 in Bukarest eine Tragödie, die als Frisiersalon-Amoklauf bezeichnet wurde. Dabei handelte es sich um ein Beziehungsdrama. Ein 51-jähriger Mann, der als Chauffeur beim rumänischen Innenministerium angestellt war, stürmte, mit einer Glock-Pistole bewaffnet, ein Bukarester Frisiersalon und eröffnete das Feuer. Im Kugelhagel starben seine als Friseurin arbeitende Frau und die Kassiererin, weitere sechs Menschen wurden z.T. schwer verletzt. Nach der Flucht und einer kurzen Verschanzung in einem benachbarten Gebäude stellte sich der Täter schlie‎ßlich der Polizei. Das Motiv der Tat soll Eifersucht gewesen sein, seine Ehefrau wollte sich von ihm trennen, was er nicht hinnehmen wollte oder konnte. Der Täter wurde zu lebenslänglicher Haft verurteilt. Dieser Fall warf damals viele Fragen auf, etwa ob Angestellte des Innenministeriums nicht zu leicht die Erlaubnis bekommen, eine Waffe zu tragen, und zwar ohne eine gründliche psychologische und psychiatrische Begutachtung. Wie auch immer, es gab auch Konsequenzen: Der Chef der Bukarester Polizei und weitere Mitarbeiter des Führungsstabs mussten ihre Posten räumen.




    Und nun zu einem friedlicheren Thema. Das Interesse der deutschen Medien für Rumänien hat scheinbar etwas zugenommen, denn es gibt immer wieder interessante Reportagen über und aus Rumänien in den verschiedenen TV-Sendern zu sehen. Mehrere Hörer (darunter Bernd Seiser und Andreas Pawelczyk) haben uns auf eine Ende September im SWR ausgestrahlte Reportage aufmerksam gemacht. In der Serie Eisenbahn-Romantik“ wurde die Folge Bahnraritäten im Banat“ gesendet, in der auch auf die Geschichte der Banater Schwaben eingegangen wurde und sogar der deutschen Redaktion von Radio Temeswar ein Besuch abgestattet wurde. Und damit bleiben wir bei Andreas Pawelczyk aus Mannheim, denn er fasste den Inhalt folgenderma‎ßen zusammen:



    Der Spätsommer im Banat hat viele Gesichter. Es ist eine historische Landschaft. Menschen aus Deutschland haben hier Geschichte geschrieben. In der Stadt Arad ist das Stra‎ßenbahnsystem gut ausgebaut. Die Eisenbahn hat hier einen schweren Stand, aber es gibt sie noch. In der Stadt fahren nach Bukarest die meisten Stra‎ßenbahnen. Arad hat 16 Linien mit 48 km Länge und ist ein Knotenpunkt. Das Depot gibt es seit 1920. Die deutschen Stra‎ßenbahnen, die hier fahren, sind gut in Schuss und sehr komfortabel. Stra‎ßenbahnen fahren sogar aus der Stadt raus.



    Im Industriegebiet von Arad sind viele deutsche Unternehmen ansässig. Das liegt an den niedrigen Löhnen und der gro‎ßen Motivation der Arbeiter. Hier ist auch die Modelleisenbahnschmiede. 1911 ist hier die erste Stra‎ßenbahn Südosteuropas gefahren. In Ghioroc gibt es ein Eisenbahnmuseum mit vielen Stra‎ßenbahnen. Star im Museum ist ein Triebwagen von 1905. In der Gegend gibt es einen Wallfahrtsort, dem der Priesternachwuchs fehlt. 1898 wurde in Arad der Bahnhof gebaut. Es ist ein Backsteingebäude. Hier gibt es auch die Malaxa-Firma mit den Vorkriegstriebwagen. Nicolae Malaxa hatte in Deutschland studiert und war von deutscher Eisenbahntechnik begeistert. Die Donauschwaben sind hier im 17. Jahrhundert aus Ulm gekommen. Gutenbrunn ist eine deutsche Enklave, aber es gibt hier nur noch wenige dieser Leute. In der Gegend sind noch Schienenbusse der DDR im Dienst. Etliche stammen aus dem Jahre 1986.



    Radio Temeswar sendet aus der Gegend täglich 60 Minuten. Es hat seine Hörerschaft auch in Deutschland. Im Umfeld finden die Hatzfelder Tage statt, weil hier vor 250 Jahren die Banater Schwaben eine Gemeinde gegründet haben. Zurzeit ist hier der Grenzverkehr zwischen Rumänien und Serbien eingestellt. Man kann hier auf die Semmering-Bahn treffen, die 33 Km fährt und von der Stilllegung bedroht ist.



    Soweit diese Sendung über das Banat, die bei mir gro‎ßes Interesse erzeugt hat.




    Vielen Dank für Ihr Interesse, liebe Freunde. Bei der Semmering-Bahn handelt es sich um die Banater Semmering-Bahn, die natürlich nach dem österreichischen Vorbild so benannt wurde, der ersten gro‎ßspurigen Gebirgsbahn in Europa, die neun Jahre zuvor gebaut worden war. Die rumänische Semmering-Bahn wird auch Anina-Bahn genannt, sie führt durch 14 Tunnels und über 10 Viadukte von Oraviţa an der Donau nach Anina im Banater Bergland und wurde in den Jahren 1861 bis 1863 gebaut. Grund für den Bau der Bergbahn im Osten der damals österreichisch-ungarischen Monarchie, heute im Westen Rumäniens, war die Beförderung der Kohle von den Gruben aus dem Karpatenbogen an die Donau. Und der Bergarbeiterort Anina im Banater Bergland wird im Deutschen Steierdorf genannt, wohl nach der Herkunft der ersten Siedler aus der Steiermark. Und auch eine Ortschaft namens Tirol ist auf der Strecke zu finden. Sie sehen also, die historischen Verbindungen zu Österreich sind im Banat immer noch zuhauf anzutreffen. Die Reportage Bahnraritäten im Banat“ kann immer noch in der SWR-Mediathek abgerufen werden (den Link werden Sie auf unserer Webseite finden), wer keine Internetverbindung hat, merke sich den nächsten Sendetermin: am Donnerstag, den 5. Januar 2017, um 14:45 Uhr im SWR.



    (Mehr Info und Fotos von der Anina-Bahn finden Sie in diesem Artikel eines deutschsprachigen Blogs: http://weltenfinder.de/2014-03-07-09-50-06/eur/rumaenien/166-aninabahn. Historische Fotos und weitere Info zur Bahnstrecke und zur Region finden Sie in englischer Sprache auch hier: http://www.oravita-anina.eu/en/history.php.)




    Zum Schluss noch einen aktuellen Kinotipp, den wir von unserem Hörer Georg Barth aus Passau erhielten. Es handelt sich um ein rumäniendeutsches Familiendrama und um eine pointierte Zeitreise zwischen Tragik und Komik, der Film hei‎ßt Die Reise mit Vater“ (Regie: Anca Miruna Lăzărescu), ist eine internationale Koproduktion Deutschland-Schweden-Ungarn-Rumänien und hatte seinen Start in deutschen Kinos am 17. November. Die Hauptdarsteller sind rumänische und deutsche Schauspieler; ich selbst habe den Film noch nicht gesehen, daher kann ich vorerst nur zitieren, was auf der Webseite filmstarts.de zum Inhalt steht:



    1968 in Rumänien: Seit dem Tod der Mutter ist es am jungen Arzt Mihai Reinholtz (Alex Mărgineanu), seine Familie zusammenzuhalten. Sein jüngerer Bruder Emil (Răzvan Enciu) hingegen verbringt viel Zeit damit, gegen den Staat zu rebellieren, und zu allem Überfluss ist Vater William (Ovidiu Schumacher) nicht nur langsam am Erblinden, sondern auch noch lebensbedrohlich erkrankt. Das einzige, was ihn jetzt noch retten könnte, ist eine Operation in der DDR. Gemeinsam ziehen Mihai, Emil und William also los in Richtung Ostdeutschland. Kaum angekommen, müssen die drei erfahren, dass sowjetische Panzer, die den Aufstand in der Tschechoslowakei unterdrücken, den Weg zurück versperren und die Männer darum in Deutschland festsitzen. In einem Auffanglager lernt Mihai die Studentin Ulrike (Susanne Bormann) kennen und verfällt ihr sofort. Als Familie Reinholtz dann dank eines Transitvisums unverhofft in der BRD landet, steht sie vor der gro‎ßen Frage: im Westen bleiben oder in die Heimat zurückkehren?



    So, das war’s für heute, ganz zum Schluss geschwind die Postliste. Briefe konnte ich mir auch diese Woche nicht aushändigen lassen, die Poststelle war Dienstagnachmittag schon geschlossen, denn nicht nur der Nationalfeiertag am 1. Dezember war ein freier Tag in Rumänien, sondern auch der vorangegangene Mittwoch am 30. November, dem Tag des Hl. Andreas. Andreas gilt als der Apostel Kleinasiens, Konstantinopels, der Russen und der Rumänen und er ist der Nationalheilige von Russland, Schottland und Rumänien. Seine Bedeutung soll für die Orthodoxe Kirche vergleichbar mit der seines Bruders Petrus für die Römisch-Katholische Kirche sein. Folglich haben sich viele Menschen auch am Freitag einen zusätzlichen freien Tag genommen und damit ein superverlängertes Wochenende genossen.



    E-Mails erhielten wir bis Freitagnachmittag von Wolodymyr Bondar (UA), Adam Grzenia (PL), Gérard Koopal (NL) sowie von Hans-Joachim Pellin, Bernd Seiser, Georg Barth und Heinz-Günter Hessenbruch (alle aus D).



    Das Internetformular nutzten Christian Laubach (D) und Paul Gager (A).



    Danke fürs Zuhören, tschüss und bis nächsten Sonntag!




    Audiobeitrag hören:




  • The Imperial Mint Museum in Oravita

    The Imperial Mint Museum in Oravita

    The exploitation of iron, copper and gold in the region was crucial for the progress of the town, which in time came to be known as the town of premieres in the Romanian regions, as it was in Oravita that the first theatre edifice was built, between 1814 and 1815. The “absolute first series also includes a mountain apothecary, for which documentary evidence was found as early as 1763, the furnace inaugurated in 1718 in the Ciclova Montana, a locality under the administration of Oravita, the beer factory inaugurated in 1718, also in Ciclova Montana, the first railway on present-day Romanian territory, linking Oravita to Bazias and inaugurated in August 1854 as well as the first mountain railway, linking Oravita to Anina, which was inaugurated in November 1863.



    A small imperial mint museum has recently been inaugurated in Oravita. The museum is part of a larger project, which also includes 17 museum exhibitions and is still in progress. The museums initiator and curator is Ionel Bota, director of Oravitas “Mihai Eminescu Old Theatre.



    Out of love for this site which belongs to historical Banat and implicitly to Mittel Europa, that is Central Europe, we wanted to promote yet another cultural priority in todays Romania. It is a mint where the cheapest coin was mint, the one all social categories could afford that is the copper mint. Copper deposits were significant somewhere nearby Oravita, in Ciclova Montana. Actually, in 1811 a mint was founded there, which had been operational until 1855, when in Mountainous Banat the SteG (the Austrian Railway Company) became operational. We have on display the four items that had been mint there. There were four creitari, all with different values. That was how the coin was called, it was a cheap coin, also because of the stuff it was made from, while the rare and expensive coins were obviously made of silver and gold. The most widely circulated currency of the empire was thus brought to Banat once the mint had been set up in the region. The coins mint in Ciclova Montana have the symbol O engraved on them, O standing for Oravita.“



    Setting up the mint meant an enhancement of the way money circulated in Oravita and also brought about the progress of the banking system in the region. With details on that, here is Ionel Bota again.



    “At that time, the town hosted various branches of mutual aid associations and also branches of banks from Pesta and Vienna. The first bank in Oravita was set up in 1866. This bank was operational until 1946, based on the mutual aid system, lending and funding of investment. There were also several banks in town that opened their own branches in Vienna, Pesta or Graz. The most important such bank was the Oraviceana Bank, founded in 1893, which had been operational until June 1948, when it was seized by the state.



    The functioning of the mint in Oravita is also connected to the existence of the first pharmacy in the city. The first director of the Oravita mint, Augustin Filip Knoblauch was a member of the family who, also in the early 19th century, took over the first mint pharmacy in Oravita. First mentioned by documents in 1763, the pharmacy was aimed to serve the communities of miners and metallurgists, which at the time were the most frequent jobs in Oravita. The building of this first pharmacy has been preserved to this day. It is a heritage building now located in the historic center. The library where the mint museum had first become operational is also located there. Ionel Bota tells us more about the exhibits:



    “There are documents mentioning the previous traditions related to monetary circulation, bank prints and financial reports. All these documents form a kind of history of this field in our area. We also have documents directly connected to the way in which the coins were made in the presence of the areas imperial advisors, people from the entourage of Emperor Francis I. The emperor, together with empress Carolina Auguista, attended the shows marking the opening of the theater in Oravita in October 1817.



    The Old Theater is still open today, and its building, designed after Viennas Burgtheatre, is another tourist attraction of Oravita.

  • Orawitz – die malerische Stadt am Banater „Semmering“

    Orawitz – die malerische Stadt am Banater „Semmering“

    Das älteste Theatergebäude in Rumänien, das 1817 erbaut wurde, befindet sich in Orawitz. Die älteste Eisenbahnstrecke im Banater Bergland zwischen Orawitz und Steierdorf (rum. Anina), die im August 1854 befahrbar wurde, ist eine der wichtigsten Attraktionen der Gegend. 1793 wurde hier die Apotheke Zum schwarzen Adler“ eröffnet.




    Das Mihai-Eminescu-Theater wurde 1817 vom aromunischstämmigen Architekten Ion Niuni errichtet. Es war das erste Theatergebäude in Europa, das mit Acetylen-Lampen beleuchtet wurde. Die Innenräume sind eine Kopie des ehemaligen Burgtheaters in Wien und wurden nach den Projekten des Wiener Architekten Hieronymus Platzger dekoriert.








    Die im Rokoko-Stil gehaltenen rot-goldigen Ornamente verzieren das Theatergebäude. Die festliche Einweihung des Theaters fand anlässlich des Orawitz-Besuches des Kaisers Franz I. und der Kaiserin Carolina Augusta statt. 1868 spielte auf der Theaterbühne in Orawitz das Pascaly-Theaterensemble, in dem der Dichter Mihai Eminescu als Souffleur arbeitete. Daher der Name des Theaters. src=http://devrri.freshlemon.ro/wp-content/uploads/2023/10/foto.jpg
    Theater in Orawitz (Foto: Wikimedia Commons)




    Die 2.084 m lange Eisenbahnstrecke Orawitz-Steierdorf wurde am 15. Dezember 1863 eingeweiht. Es war die erste Eisenbahnstrecke im Banater Bergland. Sie ist eine der schönsten Strecken im heutigen Rumänien und im Osten der EU. Aufgrund der Ähnlichkeit mit der österreichischen Semmering-Strecke wird sie auch als Banater Semmering bezeichnet. Am 18. November 1869 wurde die Strecke für den Personentransport eingeweiht. Ljubica Rajkić, Exekutivdirektorin der Kulturabteilung im Kreisrat Caraş-Severin, hat Einzelheiten:








    src=http://devrri.freshlemon.ro/wp-content/uploads/2023/10/foto.jpg Die Eisenbahnstrecke Steierdorf-Orawitz ist ein Denkmal der Ingenieurskunst. Die Landschaft ist in jeder Jahreszeit wunderschön. Diese Eisenbahnstrecke wurde nie elektrifiziert. Der Zug fährt frühmorgens aus Orawitz ab. Die Reisenden können 14 Tunnels, 10 Viadukte, eine metallische Brücke betrachten. Der Höhenunterschied beträgt 340 m, während die tiefen Täler die Touristen beeindrucken. Auf der 34 km langen Strecke sind 7 alte Bahnhöfe erhalten.“

    Viadukt auf der Bahnstrecke Orawitz-Steierdorf


    Foto: Wikimedia Commons





    Die Kommunalbehörden in Orawitz bemühen sich um die Aufnahme der Banater Semmering“-Strecke in das Weltkulturerbe der UNESCO. Die Eisenbahnstrecke Orawitz-Steierdorf soll Teil des europäischen Kultur- und Industrieerbes werden. Man sucht Finanzierungsmöglichkeiten für die Rehabilitierung der Infrastruktur.

  • Il Teatro di Oravita

    Il Teatro di Oravita


    Replica a scala minore del famoso monumento viennese, il Teatro di Oravita, città della provincia di Caras-Severin (sud-ovest) è sopravvissuta alle guerre e al periodo comunista. Qualcuno si può chiedere come mai il primo teatro della Romania sia stato fondato proprio a Oravita?!




    La sua straordinaria storia ci è stata raccontata dal suo direttore, Ionel Bota, storico e filologo, in un dialogo con il corrispondente di Radio Romania nella provincia di Caras – Severin, Mario Balint. Ionel Bota dirige il teatro locale dal 1998 e ha scritto tre volumi sulla “Storia del Teatro vecchio di Oravita”.




    Il teatro è stato costruito sul terreno di un ex sfruttamento mineriario, che si chiamava, guarda caso, THALIA, proprio come la dea dell’arte drammatica. Una zona ricca di minerali, rame, ferro, zinco. Il progresso economico fu una vera attrazione per varie etnie verso la parte montana del Banato, in cerca di lavoro.




    Oravita è diventata una città multiculturale, con quasi 8.000 abitanti, tra cui cechi, polacchi, tedeschi, serbi, ebrei, romeni. Apparverso anche le associazioni culturali delle etnie, di lettura e teatro. Nel 1790 fu fondata l’Unione dei dilettanti di Oravita, che rappresentava tutti gli appassionati del teatro, e che organizzava spettacoli teatrali, di versi, di musica.




    L’unico problema era che gli spettacoli si svolgevano in spazi improvvisati. Per cui, tutta la città ha militato per la creazione di un teatro stabile, in un formidabile movimento di solidarietà, con tanta di raccolta fondi per questo progetto. Cosicchè, nel 1816 fu raccolta una somma importante per l’epoca – 30.000 fiorini d’oro.




    Si avvicinava il centenario della liberazione del Banato dagli ottomani, stati cacciati via dagli austriachi nel 1718. Cent’anni dopo, Vienna voleva qualcosa di speciale nel Banato. E allora gli abitanti di Oravita chiesero di avere un teatro !




    L’architetto locale Ion Niuni, che aveva studiato a Vienna, contattò un suo ex collega, Ieonimus Platzger, dell’Accademia di Alte Arti della capitale imperiale, chiedendogli una replica fedele del Burgtheater. Detto fatto. La strada fu aperta e così, tutti gli abitanti di Oravita si accinsero al volontariato. I lavori cominciarono nell’estate del 1816 e si conclusero nella primavera del 1817. Gli abitanti della città furono aiutati dai contadini delle zone circondanti, a trasportare con le carrozze, la pietra delle cave vicine.




    La famiglia imperiale di Vienna, Francesco I e Carolina Augusta, arrivarono al secondo spettacolo del Teatro di Oravita. Le prime due rappresentazioni si svolsero il 5 e il 7 ottobre del 1817, e furono annunciate in tutta la città da depliants di seta. Il teatro inaugurato in questa zona mineraria, diventò nel 1817 una vera calamita culturale, per tutta la cittadinanza della regione.




    Tra le compagnie che vi si esibirono, quelle del Teatro Reale di Madrid, del Teatro Bolshoi di Mosca, l’orchestra imperiale della Russia. Non mancarono le compagnie viennesi, come quelle dirette da Ludvig Duba, Kurt Wonger e Ida de Gunther.




    Un episodio speciale nella storia del teatro è legato alla visita della compagnia di Mihail Pascali, di cui faceva parte, come suggeritore anche Mihai Eminescu, diventato il sommo poeta romeno.




    Il fatto fu ricordato il 31 agosto del 1868. La compagnia fece due rappresentazioni, il 1 e il 2 di settembre. Dopo la Grande Unione del 1918, a Oravita vennero anche altri grandi scrittori romeni, tra cui Victor Eftimiu e Lucian Blaga, a presentare le loro creazioni drammatiche. Nello stesso teatro ha suonato anche il compositore e violinista George Enescu!