Tag: organe

  • Gesundheitswesen: Regierung kündigt erstes Reformpaket an

    Gesundheitswesen: Regierung kündigt erstes Reformpaket an

    Bereits vor Wochen hatte Rumäniens Gesundheitsministerium mehrere Maßnahmen zur Behebung wichtiger Probleme aus dem Gesundheitssektor angekündigt. Am Montag wurden die Hauptaspekte der Landesstrategie für Humanressourcen im Gesundheitswesen für den Zeitraum 2014-2020 vorgestellt: angemessene Entlohnung, gute Arbeitsbedingungen und Möglichkeiten zur beruflichen Fortbildung. Die Behörden wollen innerhalb der kommenden vier Jahre die Abwanderung der Ärzte ins Ausland drastisch senken. Der Fachkräftemangel des Sektors wird allmählich zum hausgemachten Problem.



    Indes hat das Ministerium das erste Landesverzeichnis der Hörtests für Neugeborene präsentiert. Das Verzeichnis ist zurzeit Teil eines Pilotprojekts in drei Bukarester Geburtskliniken, soll aber nächstes Jahr flächendeckend zur Anwendung kommen. Ab 2017 sollen alle Neugeborenen in den staatlichen Krankenhäusern noch auf der Geburtsstation einem sogenannten Hörscreening unterzogen werden. Das sagte am Dienstag Gesundheitsminister Vlad Voiculescu.



    Wir haben ein einheitliches Verfahren für Neugeborenen-Hörtests verfasst, das durch Ministerialverordnung zur Anwendung kommt. Alle Personen, die dem Hörscreening unterzogen wurden, werden automatisch in ein elektronisches Landesverzeichnis für Hörscreenings eingetragen. So werden wir von nun an ein klares Lagebild der Hörgeschädigten haben. Als Folge werden wir ein Jahr nach Einführung des Verzeichnisses endlich wissen wieviele hörgeschädigte Personen es in Rumänien gibt.



    Landesweit wird es 335 Geräte für Hörscreenings geben, für deren Erwerb sollen Anfang kommenden Jahres die Ausschreibungsverfahren anlaufen. In Rumänien haben derzeit 600 von circa 200.000 Neugeborenen im Jahr Hörbeschwerden. Der Gesundheitsminister hat auch von der beabsichtigten Wiedereinführung eines Lehrstuhls für Audiologie gesprochen.



    Voiculescu versprach ferner eine baldige Zusammenarbeit zwischen der Landesagentur für Transplante und dem Gesundheitsministerium. Dabei soll der Mechanismus zur Vergabe der Organe transparent gestaltet werden sowie geltendes Recht zur Anwendung kommen. Das Landestransplantverzeichnis würde zwar funktionieren, allerdings nicht so wie es sollte“, so der Gesundheitsminister. Ende vergangenen Monats hatte ein Kontrollgremium des Gesundheitsministeriums schwerwiegende Mängel und subjektiv angewandte Kriterien bei der Genehmigung und Prioritätenbestimmung der Organtransplante aufgedeckt. Voiculescu hatte damals öffentlich erklärt, dass es keine klaren Kriterien und Verfahren für die Vergabe der Organe gebe, sowie keine korrellierten Wartelisten auf Landesebene für jedes spezifische Organ. Die Patienten auf den Wartelisten hätten oftmals nicht die gleichen Chancen auf einen Transplant, außerdem würde geltendes Recht nicht angewandt.



    Das Gesundheitsministerium und die Nationale Krankenkasse haben derweil Beratungen mit den Vertretern der Ärzte und Patienten über die Funktionsweise der elektronischen Patientenakte, die ab dem 18. November bindend ist. Diesmal müssen die Ärzte die Daten von Patienten in die Datenbank der Krankenkasse eingeben, einschließlich ihrer Krankengeschichte.

  • Transplantul de organe în România (reluare)

    Transplantul de organe în România (reluare)

    Odată cu înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, în urmă cu 10 ani, numărul de transplanturi de organe şi tesuturi a crescut cu 25-30% anual. Numai anul trecut au fost realizate peste 400 de transplanturi (275 de rinichi, 122 de ficat şi unul de cord). Dintre toate tipurile de transplant, cel hepatic este cel mai dificil. Majoritatea donatorilor sunt pacienţi aflaţi în moarte cerebrală. In restul situaţiilor, donatorul este viu, de regulă este vorba de un membru din familie care consimte să efectueze donarea. Peste 400 de persoane sunt pe lista de aşteptare pentru un transplant de ficat, iar cei mai mulţi donatori au fost anul trecut, când a fost realizat un număr record de transplanturi hepatice, a declarat, Irinel Popescu, şeful Centrului de Chirurgie şi Transplant Hepatic Fundeni, realizatorul primului transplant hepatic din România.



    Anul trecut a fost un an de excepţie. Anul 2013 înseamnă, mai degrabă, un salt decât o evoluţie progresivă. In transplantul hepatic saltul a fost de la 75 în 2012 la 122 în 2013, deci un salt absolut remarcabil.. Anul 2014 faţă de anul 2013 înseamnă, în primul rând, menţinerea numărului de operaţii. La Spitalul Fundeni am făcut, până acum, 41 de operaţii de transplant hepatic deci, până la sfârşitul anului, probabil că numărul va fi similar celui de anul trecut sau uşor mai mare.. O altă realizare este deschiderea celui de-al doilea program la Spitalul Sfânta Maria. S-au făcut deja trei operaţii de transplat la acest spital… De asemenea, mi-a făcut plăcere să-i ajutăm pe colegii de la Chişinău care au realizat primele operaţii de transplant în Republica Moldova cu ficat de la donatori în viaţă, dar şi cu ficat de la donatori în moarte cerebrală… Mi-aş dori să putem introduce şi alte tipuri de transplant. Incă nu s-a făcut în România transplant pulmonar sau de intestin subţire. Sper ca în viitor şi acestea să fie posibile..”



    În România, aproximativ două milioane de oameni suferă de hepatită care netratată duce la ciroză şi cancer hepatic. In aprilie 2000 la Spitalul Fundeni din Bucureşti au fost realizate, cu succes, primele transplanturi hepatice.



    Am avut o ciroză hepatică şi a trebuit să fac un transplant. In momentul acela, în România, nu se izbutise un transplat de succes. Totuşi, în martie 2000, prof. Irinel Popescu m-a operat şi acum, după 14 ani, sunt foarte bine.”



    “Am 64 de ani, sunt din Buzău şi mă sumt foarte bine, fără probleme de sănătate.Tot aşa, am avut o ciroză hepatică în fază terminală. Am luat legătura cu Secţia de Transplant din Bucureşti, dar n-am ştiut că există în România posibilitatea de transplant. Doream să merg în străinătate să-mi fac transplantul pentru că aici nu existau mijloace materiale însă dl. profesor m-a asigurat că avem condiţii de transplant ca în orice altă parte a lumii.. Atunci nu erau mulţi pe lista de aşteptare însă nu exista ficat şi în momentul în care a venit un ficat compatibil m-au chemat şi n-am operat.



    In privința transplantului de inimă din România, după o întrerupere de doi ani și jumătate, activitatea a fost reluată la Târgu Mureș și la Spitalul de Urgență Floreasca. Din 1999 când a fost realizat primul transplant cardiac şi până în urmă cu doi ani, medicii din Târgu Mureş au reuşit să facă performanţă şi au realizat, în medie, 10 transplanturi pe an. In total, peste 3600 de oameni sunt pe listele de așteptare, cei mai mulți în căutarea unui rinichi compatibil, alții pentru ficat, pancreas sau pentru inimă. Banii alocați de stat în programul de transplant, anul acesta, sunt la o cincime din necesar și se așteaptă o rectificare de buget în această vară. Medicii spun că și cei implicați în transplanturi sunt insuficient remunerați, dar dau speranță pacienților. Prof. dr Mihai Lucan, șeful Clinicii de Transplant Renal din Cluj: “România s-a mișcat extraordinar în acest domeniu. Noi prin jocul sorții suntem într-o zonă a Europei unde ar trebui să ne apropiem mai mult de alte modalități de a gândi și a funcționa în domeniul sănătății. Cu toate acestea, câțiva indivizi încăpățânați se încăpățânează mai departe să mențină activitatea de transplat aproape de nivelul țărilor mult mai dezvoltate și cu mult mai mulți bani decât are România. Anul trecut chiar s-a făcut și un foarte mare pas înainte în sensul că am avut o rată de donare de la donatori cadavru care a depășit rata de donare a multor țări civilizate. Se poate mai mult, se poate mai bine.



    Activitatea de transplant pancreatic la Institutul de Transplant și Urologie din Cluj a început în 2006. Până acum s-au făcut 11 transplanturi spune Mihai Lucan: ”Evoluția n-a fost, la început, foarte bună. Este o zonă a transplantului care este supusă foarte multor interferențe evolutive. Pancreasul este un organ extrem de sensibil la orice manipulare și în evoluția post-operatorie au existat chiar și 11 reintervenții pentru puseele de pancreatită acută însă pacienții au ieșit cu bine, până la urmă. De anul acesta însă am reînceput într-o manieră un pic schimbată împreună cu niște consultanţi din Italia și Austria iar rezultatele sunt spectaculoase. Transplantul este dublu. Se face transplant concomitent de rinichi și pancreas. Avem o listă de așteptare de 30 de bolnavi la ora actuală..”.



    În prezent, România are 40 de centre de prelevare. La nivel european se înregistrează, în medie, 20-25 de donatori pe an, la fiecare milion de locuitori. Există țări precum Spania, în care s-a ajuns la 40 de pacienți de la care se prelevează organe. România se află la coada clasamentului – patru donatori la un milion de locuitori. Ca să se încadreze în media europeană, în România ar trebui să existe 500 de donatori în fiecare an. Lucru foarte greu de realizat în condiţiile în care există un singur centru de transplant hepatic, la Fundeni, trei centre pentru transplant renal — la Bucureşti, la Cluj-Napoca şi la Iaşi –, şi două centre de transplant cardiac la Bucureşti şi la Târgu-Mureş.

  • Transplantul de organe în România

    Transplantul de organe în România

    Odată cu înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, în urmă cu 10 ani, numărul de transplanturi de organe şi tesuturi a crescut cu 25-30% anual. Numai anul trecut au fost realizate peste 400 de transplanturi (275 de rinichi, 122 de ficat şi unul de cord). Dintre toate tipurile de transplant, cel hepatic este cel mai dificil. Majoritatea donatorilor sunt pacienţi aflaţi în moarte cerebrală. In restul situaţiilor, donatorul este viu, de regulă este vorba de un membru din familie care consimte să efectueze donarea. Peste 400 de persoane sunt pe lista de aşteptare pentru un transplant de ficat, iar cei mai mulţi donatori au fost anul trecut, când a fost realizat un număr record de transplanturi hepatice, a declarat, Irinel Popescu, şeful Centrului de Chirurgie şi Transplant Hepatic Fundeni, realizatorul primului transplant hepatic din România.



    Anul trecut a fost un an de excepţie. Anul 2013 înseamnă, mai degrabă, un salt decât o evoluţie progresivă. In transplantul hepatic saltul a fost de la 75 în 2012 la 122 în 2013, deci un salt absolut remarcabil.. Anul 2014 faţă de anul 2013 înseamnă, în primul rând, menţinerea numărului de operaţii. La Spitalul Fundeni am făcut, până acum, 41 de operaţii de transplant hepatic deci, până la sfârşitul anului, probabil că numărul va fi similar celui de anul trecut sau uşor mai mare.. O altă realizare este deschiderea celui de-al doilea program la Spitalul Sfânta Maria. S-au făcut deja trei operaţii de transplat la acest spital… De asemenea, mi-a făcut plăcere să-i ajutăm pe colegii de la Chişinău care au realizat primele operaţii de transplant în Republica Moldova cu ficat de la donatori în viaţă, dar şi cu ficat de la donatori în moarte cerebrală… Mi-aş dori să putem introduce şi alte tipuri de transplant. Incă nu s-a făcut în România transplant pulmonar sau de intestin subţire. Sper ca în viitor şi acestea să fie posibile..”



    În România, aproximativ două milioane de oameni suferă de hepatită care netratată duce la ciroză şi cancer hepatic. In aprilie 2000 la Spitalul Fundeni din Bucureşti au fost realizate, cu succes, primele transplanturi hepatice.



    Am avut o ciroză hepatică şi a trebuit să fac un transplant. In momentul acela, în România, nu se izbutise un transplat de succes. Totuşi, în martie 2000, prof. Irinel Popescu m-a operat şi acum, după 14 ani, sunt foarte bine.”



    “Am 64 de ani, sunt din Buzău şi mă sumt foarte bine, fără probleme de sănătate.Tot aşa, am avut o ciroză hepatică în fază terminală. Am luat legătura cu Secţia de Transplant din Bucureşti, dar n-am ştiut că există în România posibilitatea de transplant. Doream să merg în străinătate să-mi fac transplantul pentru că aici nu existau mijloace materiale însă dl. profesor m-a asigurat că avem condiţii de transplant ca în orice altă parte a lumii.. Atunci nu erau mulţi pe lista de aşteptare însă nu exista ficat şi în momentul în care a venit un ficat compatibil m-au chemat şi n-am operat.



    In privința transplantului de inimă din România, după o întrerupere de doi ani și jumătate, activitatea a fost reluată la Târgu Mureș și la Spitalul de Urgență Floreasca. Din 1999 când a fost realizat primul transplant cardiac şi până în urmă cu doi ani, medicii din Târgu Mureş au reuşit să facă performanţă şi au realizat, în medie, 10 transplanturi pe an. In total, peste 3600 de oameni sunt pe listele de așteptare, cei mai mulți în căutarea unui rinichi compatibil, alții pentru ficat, pancreas sau pentru inimă. Banii alocați de stat în programul de transplant, anul acesta, sunt la o cincime din necesar și se așteaptă o rectificare de buget în această vară. Medicii spun că și cei implicați în transplanturi sunt insuficient remunerați, dar dau speranță pacienților. Prof. dr Mihai Lucan, șeful Clinicii de Transplant Renal din Cluj: “România s-a mișcat extraordinar în acest domeniu. Noi prin jocul sorții suntem într-o zonă a Europei unde ar trebui să ne apropiem mai mult de alte modalități de a gândi și a funcționa în domeniul sănătății. Cu toate acestea, câțiva indivizi încăpățânați se încăpățânează mai departe să mențină activitatea de transplat aproape de nivelul țărilor mult mai dezvoltate și cu mult mai mulți bani decât are România. Anul trecut chiar s-a făcut și un foarte mare pas înainte în sensul că am avut o rată de donare de la donatori cadavru care a depășit rata de donare a multor țări civilizate. Se poate mai mult, se poate mai bine.



    Activitatea de transplant pancreatic la Institutul de Transplant și Urologie din Cluj a început în 2006. Până acum s-au făcut 11 transplanturi spune Mihai Lucan: ”Evoluția n-a fost, la început, foarte bună. Este o zonă a transplantului care este supusă foarte multor interferențe evolutive. Pancreasul este un organ extrem de sensibil la orice manipulare și în evoluția post-operatorie au existat chiar și 11 reintervenții pentru puseele de pancreatită acută însă pacienții au ieșit cu bine, până la urmă. De anul acesta însă am reînceput într-o manieră un pic schimbată împreună cu niște consultanţi din Italia și Austria iar rezultatele sunt spectaculoase. Transplantul este dublu. Se face transplant concomitent de rinichi și pancreas. Avem o listă de așteptare de 30 de bolnavi la ora actuală..”.



    În prezent, România are 40 de centre de prelevare. La nivel european se înregistrează, în medie, 20-25 de donatori pe an, la fiecare milion de locuitori. Există țări precum Spania, în care s-a ajuns la 40 de pacienți de la care se prelevează organe. România se află la coada clasamentului – patru donatori la un milion de locuitori. Ca să se încadreze în media europeană, în România ar trebui să existe 500 de donatori în fiecare an. Lucru foarte greu de realizat în condiţiile în care există un singur centru de transplant hepatic, la Fundeni, trei centre pentru transplant renal — la Bucureşti, la Cluj-Napoca şi la Iaşi –, şi două centre de transplant cardiac la Bucureşti şi la Târgu-Mureş.

  • Transplantul de organe în România

    Transplantul de organe în România

    In România, ca peste tot în lume, transplantul de organe este posibil datorită oamenilor care înțeleg că boala nu alege și nu iartă pe nimeni. Donarea de organe rămâne un act voluntar și anonim, fără alt beneficiu în afară de gândul că undeva un om pe care nu îl cunoști prinde puteri și trăiește. Iată ce ne mărturisește o mamă a unui copil donator: “I-am spus asistentei despre ce organe e vorba: grefe de piele, rinichi, ficat, pancreas, inimă. Dar nu am vrut să donez ochii. Asta a fost singura chestie care a rămas. Am avut posibilitatea să văd două dintre persoanele care au primit organe. Avea nevoie de ficat un băiat de 21 de ani şi de rinichi o femeie de 35 de ani. Erau oameni tineri şi n-aş fi vrut să treacă şi părinţii lor prin ceam trecut eu”.



    Raluca, are 27 de ani, dar la 18 ani a fost diagnosticată cu ciroză şi avea nevoie de transplant: ”Când boala a debutat la 18 ani am avut o anemie foarte puternică, iar în decurs de două săptămâni s-au deteriorat funcțiile hepatice la jumătate. Atunci am mers pe un tratament care a durat vreo 6 ani de zile. Medicii credeau că este cel corect. Intre timp am terminat facultatea. În cele din urmă, medicii mi-au spus că boala s-a decompensat și că este nevoie de mai mult…Am fost pusă imediat pe lista de transplant si am stat doar 6 luni pe această listă. Am fost o norocoasă pentru că atunci era o criză acută de organe..Recuperarea a fost mai grea.. dar a meritat..au fost și complicatii post transplant dar medicii au avut grijă de mine și vreau să vă spun că avem în România o echipă fantastică de medici.. Acum mă simt un om sănătos și nu cred că sunt un om bolnav.”



    In România peste 3600 de români sunt pe listele de așteptare pentru transplant de organe. Dacă în Europa mor cam 12 persoane pe an așteptând un transplant, în România cam o treime din cei de pe lista de transplant mor asteptând un donator compatibil. De exemplu, anul trecut au fost 65 de donatori la peste 400 de bolnavi de ficat. Din 2006 ( cînd a luat ființă Agentia Națională de Transplant ) și până în prezent, s-a realizat o creștere anuală cu 30% a numărului de proceduri de transplant efectuate, ceea ce a dus la salvarea a peste 3000 de vieți. In acest an în România s-a înregistrat cel mai mare număr de transplanturi cu donator aflat în moarte cerebrală, după cum a anunțat medicul Victor Zota, coordonatorul programului național pentru transplant. Am intrat în rândul țărilor care au un număr de donatori deja cu trei cifre. Aceşti 100 și ceva de donatori pe care i-am avut ( și care sperăm noi că până la sfârșitul anului să fie mult mai mulți, ne-am propus cel puţin 150 şi sperăm că şi vom reuși) înseamnă peste 200 și ceva de transplanturi renale numai de la cadavru, aproape 100 de transplanturi hepatice, din nefericire numai un singur transplant de inimă, 200 şi ceva de transplanturi medulare, plus câteva sute de transplanturi tisulare.. Am reușit anul acesta să avem peste 35 de coordonatori intraspitalicești și peste 35 de anestezişti care lucrează în secţiile de terapie intensivă și care au ca sarcină principală decelarea şi urmărirea potenţialilor donatori aflaţi în moarte cerebrală”



    Profesorul dr. Irinel Popescu de la Institutul Fundeni din Bucureşti a subliniat rolul decisiv al Agenţiei Naţionale pentru Transplant care guvernează activitatea de transplal dar şi al Ministerului Sănătăţii în privința acoperirii financiare a costurilor legate de aceste operații dar a menţionat că necesităţile de transplant ale României sunt ceva mai mari: “In cazul ficatului, comparându-ne cu cifrele din străinătate, care încearcă să evalueze necesarul de transplant și nu de donatori, am spun de câteva ori, în acest an, că ne situăm undeva între 300-400 de operații de transplant hepatic pe an care ar trebui făcute în România. Ca atare, aşteptăm în continuare creşterea numărului de donatori. In fond aceşti 100 de donatori raportat la 20 de milioane de locuitori înseamnă 5 donatori la un milion, ceea ce este încă o cifră care nu poate să ne satisfacă”.



    În România, rata de donare rămâne relativ constantă, cu mici fluctuaţii: creşte atunci când există ştiri pozitive despre transplant, scade atunci când există ştiri negative despre transplant şi apoi, revine la o cifră pe undeva pe la 60-65%, observă prof. dr. Irinel Popescu. De exemplu, episodul legat de transplantul renal de care a beneficiat actorul Alexandru Arşinel a contribuit la o uşoară scădere a ratei de donare, de la 7 la 3 donatori pe săptamână.



    In România există un singur centru de transplant hepatic, la Fundeni, trei centre pentru transplant renal, la Bucuresti, Cluj Napoca și Iaşi, două centre de transplant cardiac la Bucureşti și Târgu Mures. Spitalul Sf. Maria“ din Bucureşti este pe cale să devină a doua unitate sanitară din România după Institutul Clinic Fundeni, unde ar putea fi realizat transplant de ficat, fiind deja amenajate, la standarde internaționale, două etaje pentru acest tip de intervenții. De asemenea, este pe cale să se pună la punct şi alte aspecte pentru cei care doresc să devină donatori de organe post-mortem. Aceştia vor putea să se înscrie din timpul vieții într-un registru național creat de Ministerul Sănătații pe baza unei declarații în fața notarului. Declaraţiile ar putea fi scutite de plata onorariilor către notarii publici, potrivit unui proiect de ordin al ministrului Justiţiei.