Radio România Internațional

Tag: ortodocsi

  • Pasti tra tuţ embistimen’il’i

    Pasti tra tuţ embistimen’il’i

    Tra embistimen’i, Paştili reprezintă una di nai cama importante sărbători. Pan tru soni, easti un moment complex, cu mult dramatismu si multă dukeari. Easti istoria ti amintarea a unal’ei piste, atea embistimenă, cadealihea, easte un punctu di asutatură tru istoria a umanităţii, easte pistea a dauă miliarde şi giumitate di oamin’i di lumea tută. Hristolu s-amintă aoa si dauă n’il’i şi 17 di ani. Bana si curbanea a lui suntu pirmitusiti tru Naulu Testament, parte di thimel’I ali Vivlie. Cându s-apruchea di 33 di ani, Hristolu ş-veadi mira, s-fati curbani tra nchiluirea a oamin’ilor, easti ancurfasitu pi cruti di akirladzlz’i romani a autorităţil’ei temporare, terestre, şi anyeadza tru a treia dzuua.



    Tuti aesti s-featira, trtru anlu 33, tru dzalile tru care, tru Israel, s-yurtuseasti Pesahul. Easte, cadealihea, una sărbătoare a renaşteril’ei, a anyearil’ei. Tru nascanti limbi vest-europene, numa a sărbătoaril’ei ari aradatin’i păngâni, di pitreati tut la xananyearea a fisil’ei, după iarnă. Disvartearea a atilor dzali, cu tiran’ili, curbanea şi anyearea a Hristolui este xanabanată di embistimen’il’i criştini cafi an, ti di Paşti. Pistea cu nai cama mulţa adepţa dit lumi, creştinismul, easte alargu tra s-hiba parastisitu ca un monolit a dogmal’ei, una structură rigidă şi inertă tru cari nu s-mina ici tiva di dauă n’il’I di an’i.



    Dimec, pi hiotea a kirolui s-featira niacumtinati dezbateri şi disputi mutrindalui linia corectă a creştinismului. Tru aestu kiro, bubuchisescu daua lumaki a creştinismului, ortodoxia, di cari ţan, majoritar, român’il’i, şi catolicismul, baserica dit Ascapitata ali Europa, cari iradiadză di Roma tru tuta lumea. Amparţarea a atilor dauă lumaki, Marea Schismă, s-feati tru 1054 şi, nai cama puţan teoretic, avu furn’ia un singir di diferenţe dogmatiti. Până tru 1999, cându Ioan Paul al ll-lea vini tru România, niti un papă, şef a Baserical’i catolica, nu avea vizitata una vasilie majoritar ortodoxă. Una diviziune salami lucreadză, tru inima a creştinismului, şi tru atea ti mutreasti data la cari s-yiurtuseasti Paştile.



    Cadealihea, catolitl’ii şi ortodocşil’i yiurtusescu Paştile la dati diferite, ama nu artecu s-fati ca data s-hibă idyea. Cu alti zboara, isachili diferite fapti di ateali dauă baserit dau idyiul rezultat, idyea duminică tru care şi catolicil’i şi ortodocşil’i s-harsescu di Anyearea a Hristolui. Tru anlu 325, Protlu conciliu di Niceea baga thimeal’ili dogmatice şi canonice a creştinismului, apufusindalui inclusiv turlia ti fateari isapi Paştilor. Eara zborlu di prima dumanică după protlu mes cari cadi după echinocţiul de primuveară.



    Tru secolul al XVl-lea isi tru migdani şi reforma gregoriană a calindaril’ei, care nu fu aprucheata di baseritli ortodoxe. Până tru soni, tra ortodocşi, Paştile nu pot s-cada ninti di 4 di apriliu iara tra catolici nu pot s-hiba ninti di 22 di martu. S-agiundzi, ase, la diferenţi di până la 5 stămân’i ama şi la coincidenţe, cum s-fatiestan, cându Paştile cad tru idyea dzuua tra dzuua tra ortodocşi, catolit şi protestanţa. Aşi fu şi tru 2014, şi tru 2010 şi 2011, una succesiune şi ma aretcu di dati comune tra sărbătoarea a Paştilor.



    Tru aestu mileniu, ahurhindalui cu 2001, fu un ritmo constantu di 3 ani tra agiundzearea diznau la catastisea di dzuua comună tra sărbătorirea a Paştilor. Ti amartie, yinitoarea dată comună tra Paşti va s-hiba 20 apriliu 2025, dimec pisti nu ma puţan di 8 ani. Ş-deapoa, tra un lungu kiro, cama di dauă decenii, va na turnam la la ritmolu orlea zorlea di pana tora, tru cari va s-fatem Paştile ahoryea di fraţl’ii a noştri chiro di doi ani arada, tra s-him diznau deadun tru Dumanica a Nyearil’ei.



    Armanipsearea: Tascu Lala


  • Paşti pentru toţi creştinii

    Paşti pentru toţi creştinii

    Pentru creştini, Paştile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători. De fapt, este un moment complex, cu mult dramatism si multă trăire. Este istoria naşterii unei religii, cea creştină, desigur, este un punct de cotitură în istoria umanităţii, este credinţa a două miliarde şi jumătate de oameni din lumea întreagă. Iisus s-a născut acum două mii şi 17 ani. Viaţa şi jertfa sa sunt povestite în Noul Testament, parte esenţială a Bibliei. Când se apropia de 33 de ani, Iisus îşi împlineşte destinul, se jertfeşte pentru mântuirea oamenilor, este răstignit pe cruce de soldaţii romani ai autorităţii temporare, terestre, şi învie în a treia zi.



    Toate acestea s-au întâmplat, în anul 33, în zilele în care, în Israel, se sărbătorea Pesahul. Este, desigur, o sărbătoare a renaşterii, a învierii. În unele limbi vest-europene, denumirea sărbătorii are rădăcini păgâne, trimiţând tot la renaşterea întregii naturi, după iarnă. Curgerea acelor zile, cu patimile, jertfirea şi învierea lui Iisus este retrăită de credincioşii creştini în fiecare an, de Paşti. Religia cu cei mai mulţi adepţi din lume, creştinismul, este departe de a se prezenta ca un monolit al dogmei, o structură rigidă şi inertă în care nu s-a mişcat nimic de două mii de ani.



    De fapt, de-a lungul timpului au existat intense dezbateri şi dispute privind linia corectă a creştinismului. În prezent, înfloresc două mari ramuri ale creştinismului, ortodoxia, căreia îi aparţin, majoritar, românii, şi catolicismul, biserica Vestului Europei, care iradiază de la Roma în întreaga lume. Despărţirea celor două ramuri, Marea Schismă, s-a produs în 1054 şi, cel puţin teoretic, a fost cauzată de o serie de diferenţe dogmatice. Până în 1999, când Ioan Paul al ll-lea a venit în România, niciun papă, şef al Bisericii catolice, nu vizitase o ţară majoritar ortodoxă. O diviziune serioasă funcţionează, în inima creştinismului, şi în ceea ce priveşte data la care se sărbătoresc Paştile.



    Într-adevăr, catolicii şi ortodocşii sărbătoresc Paştile la date diferite, dar nu rareori se întâmplă ca data să fie aceeaşi. Altfel spus, calculele diferite făcute de cele două biserici dau acelaşi rezultat, aceeaşi duminică în care şi catolicii şi ortodocşii se bucură de Învierea Domnului. În anul 325, Primul conciliu de la Niceea a pus bazele dogmatice şi canonice ale creştinismului, stabilind inclusiv modul de calcul al Paştilor. Era vorba de prima duminică după prima lună plină care cade după echinocţiul de primăvară.



    În secolul al XVl-lea a apărut şi reforma gregoriană a calendarului, care nu a fost acceptată de bisericile ortodoxe. Până la urmă, pentru ortodocşi, Paştile nu pot cădea înainte de 4 aprilie iar pentru catolici nu pot fi înainte de 22 martie. Se ajunge, astfel, la diferenţe de până la 5 săptămâni dar şi la coincidenţe, cum se întâmplă în acest an, când Paştile cad în aceeaşi zi pentru ortodocşi, catolici şi protestanţi. Aşa a fost şi în 2014, şi în 2010 şi 2011, o succesiune şi mai rară de date comune pentru sărbătoarea Paştilor.



    În acest mileniu, începând chiar cu 2001, a fost un ritm constant de 3 ani pentru reluarea situaţiei de zi comună pentru sărbătorirea Paştilor. Din păcate, următoarea dată comună pentru Paşti va fi 20 aprilie 2025, deci peste nu mai puţin de 8 ani. Şi apoi, pentru o perioadă lungă, peste două decenii, vom reveni la ritmul strict de până acum, în care vom face Paştile separat de fraţii noştri timp de doi ani consecutivi, pentru a fi din nouă uniţi în Duminica Învierii.