Tag: Osama Bin Laden

  • Afganistan – 20 de ani mai tarziu

    Afganistan – 20 de ani mai tarziu

    De mai puțin de două săptămâni au avut nevoie
    talibanii pentru a prelua controlul în Afganistan, la jumătatea lunii august,
    pe fondul retragerii miltarilor străini care au acționat în această țară în
    ultimele două decenii. Desfășurate la scurt timp după atentatele din SUA din 11
    septembrie 2001, trupele americane, alături de cele aliate din NATO, și-au
    încheiat misiunea, iar odată cu retragerea militarilor străini – sărbătorită de
    militanții islamiști drept o victorie – situația s-a degradat accelerat,
    ridicând și mai multe semne de întrebare în legătură cu viitorul acestei țări
    și nu numai. Era previzibilă o astfel de evoluție în Afganistan?

    Analistul militar
    Radu Tudor, invitat la Radio România, consideră că da
    Era absolut previzibilă și, din păcate, o misiune pe care eu o
    consider de succes timp de peste 20 de ani, misiune realizată inițial sub
    comandă americană, intitulată Enduring Freedom, apoi realizată și cu
    participarea, implicarea și coordonarea NATO, și a ONU, spuneam o misiune de
    succes în care organizația teroristă al-Qaida a fost eliminată, a fost alungată
    de pe teritoriul Afganistanului, o misiune care a dus și la lichidarea lui Osama
    bin Laden, ca principal responsabil pentru atacurile de la 11 septembrie din
    SUA – atacuri care au generat aproape 3 mii de morți, oameni nevinovați – ei
    bine, această misiune de succes, de relativă stabilizare a Afganistanului și de
    șansă oferită acestei țări care se luptă cu niște realități medievale de a
    deveni un stat cât de cât modern s-a lovit de un plan de retragere foarte prost
    făcut.

    De decizii pe care atât administrația Trump, cât și administrația Biden
    nu le-au analizat suficient, care au generat o emoție foarte, foarte puternică,
    emoție pe care o traversăm și noi văzând imaginile transmise de toate
    televiziunile, de toate site-urile. Cred că ceea ce se întâmplă acum este
    finalul nefericit al unei misiuni foarte dificile, foarte necesare și care are
    un bilanț bun din perspectiva stabilizării Afganistanului. De altfel, apariția
    talibanilor și preluarea puterii de către aceștia demonstrează, prin
    îngrijorarea comunității internaționale, că ceea ce au făcut NATO și SUA în
    ultimii 20 de ani în Afganistan a fost foarte bine. Dar misiunea nu mai putea
    continua pentru că nu doar costurile imense umane, militare și financiare, ci
    și ideea ca Afganistanul să-și preia soarta în propriile mâini au trebuit să
    prevaleze.


    Preşedintele Biden ar fi putut să spună: până în
    septembrie 2022 nu mai vreau niciun soldat în Afganistan, dar până atunci vreau
    să fiu sigur că am un acord între guvern şi talibani şi că am evacuat toţi
    angajaţii noştri şi partenerii locali,
    spune o fostă membră a guvernului
    înlăturat de talibani, Nargis Nehan, care cataloghează drept iresponsabil calendarul
    retragerii americane. SUA au fost în Afganistan timp de 20 de ani, să
    rămână un an în plus nu ar fi reprezentat nicio diferenţă pentru ei, cel puţin
    din punct de vedere financiar şi politic,
    a declarat ea într-un interviu
    pentru AFP, la şase zile după fuga din ţară pe culoarul aerian occidental.
    Nargis Nehan a deplâns risipa a peste 2.000 de miliarde reprezentând investiţii
    ale comunităţii internaţionale, precum şi sângele vărsat: sentimentul de a fi
    abandonat, de a fi ignorat, trădat, nu va face decât să creeze mai multă
    ranchiună împotriva comunităţii internaţionale. Marea mea temere este de a
    vedea încă şi mai mult extremism în Afganistan, spune fostul oficial de la
    Kabul.

    O catastrofă umanitară se profilează, a avertizat, pe de altă parte,
    secretarul general al ONU, Antonio Guterres, care a evocat agravarea crizei
    umanitare şi economice şi ameninţarea unei prăbuşiri totale a serviciilor de
    bază. Şeful ONU reaminteşte că aproape jumătate din populaţia afgană are
    nevoie de asistență umanitară pentru a supravieţui. Mai mult ca niciodată,
    copiii, femeile şi bărbaţii din Afganistan au nevoie de solidaritatea
    comunităţii internaţionale,
    a insistat Guterres. Talibanii s-au
    angajat să garanteze securitatea echipelor de ajutor umanitar şi accesul
    ajutorului în Afganistan, dar și că vor înfiinţa un regim care să fie
    recunoscut de comunitatea internaţională şi poporul afgan.


    În prima conferință
    de presă de la preluarea puterii, un purtător de cuvânt taliban a spus că vor
    fi respectate libertatea mass-mediei și drepturile femeilor în conformitate cu
    cadrul legii islamice, dar grupul nu a furnizat mai multe detalii cu privire la
    ce înseamnă acest lucru în practică. După ce SUA au trimis trupe în Afganistan
    în 2001, restricțiile impuse femeilor s-au relaxat și, chiar și pe măsură ce
    războiul continua, un angajament local de îmbunătățire a drepturilor acestora,
    susținut de grupuri internaționale, a dus la crearea unor noi măsuri de
    protecție juridică.


    În 2009, legea privind eliminarea violenței împotriva
    femeilor a incriminat violul, căsătoria forțată și a făcut ilegală oprirea
    femeilor sau fetelor de a lucra sau a studia. Acum, femeile din Afganistan se
    tem că vor pierde drepturile dobândite în 20 de ani și că acestea nu vor mai fi
    niciodată recâștigate, în pofida declarațiilor talibanilor, potrivit cărora,
    școlile vor fi deschise, iar fetele și femeile, vor merge la școli, ca
    profesori, ca elevi
    .


    Între timp, Europa se așteaptă la o migrație
    afgană care va crea presiune pe capacitățile sale de primire. Amintirile din
    2015, când Europa a suportat un val foarte mare de migraţie ilegală provocat în
    special de războiul din Siria, sunt încă vii. Și chiar dacă acum nu va mai fi
    vorba de exact aceeași situație, Europa trebuie să se organizeze. Și să rămână
    vigilentă, în condițiile temerilor legate de un eventual risc terorist crescut
    după preluarea puterii de către talibani.



  • Uniunea Europeană și stabilizarea Afganistanului

    Uniunea Europeană și stabilizarea Afganistanului


    În urmă cu 20 de ani, SUA conduceau o alianță care ocupa Afganistanul ca parte a luptei antiteroriste. După lichidarea lui Osama bin Laden în 2011, cel care plănuise atacurile de la World Trade Center, misiunea militarilor aliați și a personalului umanitar s-a schimbat: de la operațiunile militare la instruirea forțelor guvernamentale și negocieri politice la programe educaționale și schimbări instituționale și legislative. Uniunea Europeană s-a aflat de la început în Afganistan și s-a implicat în transformarea țării. De aceea, blocul european dorește să rămână prezent acolo și după ce militarii internaționali vor pleca.



    Am discutat cu expertul Mihai Sebe despre ce rol poate juca în continuare Uniunea Europeană în progresele Afganistanului:



    “Uniunea Europeană este implicată încă din 2001 în Afganistan în oferirea de asistență masivă economică și socială, furnizând totodată asistență internaţională în domeniu. De ce doreşte Uniunea Europeană să rămână cât mai mult posibil în Afganistan? În primul rând datorită faptului că în ultimii 20 de ani a investit foarte multe resurse financiare, politice şi sociale în stabilitatea Afganistanului şi în dezvoltarea sa. Epopeea din Afganistan a avut un cost uman important în rândurile cetăţenilor europeni, fie că ne referim la trupe sau la personalul umanitar. Aceşti 20 de ani nu au fost ani pierduţi. S-au făcut progrese importante în ceea ce priveşte drepturile omului, în combaterea discriminării de gen şi nu numai.



    Totodată, Uniunea Europeană este interesată de Afganistan din motive strategice. Indiferent dacă trupele rămân sau pleacă, un colaps al statului afghan, aşa cum este el construit în acest moment, precum şi un regres în domeniul drepturilor omului, nu ar face altceva decât să întărească flagelul terorismului internaţional, să ducă la o sporire a migraţiei ilegale şi la o sporire a riscurilor de criminalitate organizată.



    Ce poate face Uniunea Europeană pentru a avea control și a încerca să stabilizeze situația? Cheia se află în implicarea politică și financiară a statelor membre și în transmiterea unui mesaj foarte clar: dacă guvernul afgan și dacă celelalte miliții, talibanii mai ales, vor continua o politică care să ducă la eliminarea rezultatelor politice obținute, Uniunea Europeană își rezervă dreptul de a reduce sau sista asistența oferită. Această asistență financiară foarte importantă, este de multe ori vitală în buna funcționare a statului afghan și a comunităților locale. Uniunea Europeană poate și trebuie să susțină o negociere politică între toate părțile implicate, inclusiv prin mobilizarea actorilor regionali interesați de situația din Afganistan, fie că vorbim de China sau de alte state din zona Asiei Centrale.”




  • 9.11

    9.11

    Dacă ne amintim bine clipele de acum 19 ani,
    putem spune că atacurile teroriste din SUA, de la 11 septembrie 2001, au fost
    cea mai mare surpriză din istoria omenirii. Tot istoria a dovedit că alte celebre
    surprize internaţionale – atacul hitlerist împotriva Poloniei, care a declanşat
    Al Doilea Război Mondial, atacul japonez de la Pearl Harbour, care au adus
    Statele Unite în acest război – erau, de fapt, evenimente mai mult decât
    previzibile. Imaginea surprizei din 2001 este chipul preşedintelui George Bush
    junior, căruia i s-a şoptit la ureche grozăvia petrecută, în timp ce el era
    înconjurat de copiii de la şcoala pe care o vizita. Apoi au început să curgă
    imaginile şi ştirile. Nu un singur avion intrase în Turnurile gemene de la New
    York, ci două. Un alt avion lovise Pentagonul, clădirea simbol a siguranţei
    celei mai puternice ţări din lume. Un altul căzuse pe câmp, sabotat de
    pasagerii care s-au sacrificat dându-şi seama că teroriştii care îl deturnaseră
    aveau aceleaşi planuri teroriste.

    Atacurile din 11 septembrie 2001 au făcut
    aproape trei mii de victime şi deţin recordul absolut al sinistrei eficienţe a
    unei singure acţiuni teroriste. Ţările îndoliate atunci sunt mai multe de 90 şi
    acesta este doar un aspect al dimensiunii internaţionale a atacului. De aproape
    două decenii, s-a scris şi s-a vorbit mult despre cele întâmplate atunci. Eroii
    şi victimele au căpătat chip şi nume, fiecare a adus în prim plan o poveste de
    viaţă. Fiecare secundă a căpătat mii de chipuri, unul pentru fiecare dintre
    oamenii implicaţi în tragedia din 11 septembrie, numită după formula americană
    de scriere a datelor, nine.eleven. Fiecare clipă şi mişcare din preajma
    Turnurilor lovite de avioane în 2001 sunt cunoscute şi analizate, au apărut
    cărţi şi filme, artistice sau de teribilă evocare documentară. S-a spus că
    mileniul 3 a început, de fapt, odată cu această tragedie, care a schimbat
    omenirea cum nimic nu o făcuse până atunci.

    Şi, într-adevăr, multe s-au
    schimbat atunci, tehnic sau emoţional. S-au luat incredibile măsuri de
    securitate, mai ales în transporturile aeriene, măsurile militare au fost, de
    asemenea, impresionante. Unii spun că, atunci, la 11 septembrie 2001, omenirea
    şi-a pierdut inocenţa, trebuind să accepte că se pot întâmpla lucruri teribile,
    şi fără o stare de război, oriunde în lume, nimeni nefiind scutit de temeri,
    oricât de puternic ar fi statul democratic în care trăieşte. Efectul
    internaţional a fost şi el imens şi, să nu uităm, pasul următor tragediei a
    fost războiul din Afganistan, declanşat împotriva ţării care îl adăpostea pe
    organizatorul atentatelor 9.11, Osama bin Laden. Pentru prima dată, o ţară
    NATO, cea mai mare putere militară, şi nu numai, a lumii, era atacată nu de o
    altă ţară, ci de o entitate fluidă, nestatală, greu de descoperit şi abordat.

    După aproape fix 10 ani, Osama bin Laden a fost, în sfârşit, descoperit şi
    lichidat. Am privit cu toţii filmul operaţiunii, dar simţeam că asistăm la o
    realizare târzie şi cu utilitate redusă. În acel moment, lucrurile evoluaseră atât de
    mult încât semnificaţia celui mai urât om din lume era departe de ceea ce
    devenise el la 11 septembrie 2001. În 2003, Saddam Hussein fusese înlăturat de
    la putere şi capturat. Viitorul Daesh, organizaţia care şi-a ridicat acţiunea
    la titlul de stat, era încă o mică structură ce lucra cu Al Qaida, mama
    tuturor organizaţiilor teroriste fundamentaliste islamice, dar viitorul avea să
    îi rezerve un loc cutremurător în schimbarea paradigmei conflictelor teroriste.
    Ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001, în America, a fost o surpriză, cea mai
    mare surpriză din istoria omenirii, dar nimic din ce a urmat nu a mai surprins
    pe cineva.

  • “Tenemos células durmientes en todo Occidente, advirtió Bin Laden”

    “Tenemos células durmientes en todo Occidente, advirtió Bin Laden”

    Ha vuelto al estudio de Radio Abierta Adrián Mac Liman escritor y periodista, especialista en Oriente Medio, autor de varios libros sobre la evolución del islamismo.


    Sobre el ataque terrorista de Manchester y el problema de los refugiados:



    Este ataque nos hace recordar la advertencia que hizo Osama Bin Laden en 2002 diciendo que tienen células durmientes en todo Occidente. Se van a activar en 10 años, dijo. Han pasado un poco más de 10 años. No sé por qué nuestros gobernantes no se tomaron es serio estas advertencias.





    En cuanto a los refugiados recalca que no todos los refugiados son terroristas ni todos los terroristas son refugiados como se ha visto en este caso.



    “Hay que ser muy selectivo y tener mucho sentido común a la hora de hacer este binomio: árabe – terrorista o refugiado – terrorista. No es el caso.





    ¿Tienen los países occidentales algún plan para que acabe la guerra de Siria?



    Desgraciadamente EEUU y los países occidentales tuvieron un plan para que esto empiece y ya hay 350000 muertos. Se está creando un laboratorio de la guerrilla en uno de los países más cultos y más civilizados de Oriente Medio. Hay grupúsculos que se están enfrentando financiados por todo el mundo… Una agencia como la CIA financia a un grupo rebelde, el Pentágono financia a otro grupo rebelde, Rusia a otro grupo rebelde, Arabia Saudí a otro grupo rebelde. Esto no puede acabar bien.




    Adrián Mac Liman habla también de cuán reformistas es Hassan Rohani, el ganador de las últimas elecciones de Irán.


    Sobre estos temas y mucho más en la entrevista que pueden escuchar aquí.






    Adrian Mac Liman es autor del blog Ventana al Mundo sobre temas de política internacional



    Fue el primer corresponsal del diario El País en Estados Unidos. Periodista desde muy joven, trabajó para medios de comunicación internacionales como ANSA (Italia), AMEX (México) o Gráfica (EE UU).


    Colaborador habitual del vespertino madrileño Informaciones y de la revista Cambio 16, fue corresponsal de guerra en Chipre (1974), testigo de la caída del Sha de Irán (1978) y enviado especial del rotativo La Vanguardia durante la invasión del Líbano por las tropas israelíes (1982). Residió en Jerusalén desde 1987 hasta 1989 como corresponsal del semanario El Independiente.


    Fue analista y comentarista de política internacional del rotativo Diario 16 desde 1999 hasta el 2001, del diario La Razón de 2001 a 2004 y del semanario La Clave hasta 2008. Interviene, en calidad de analista, en los programas del Canal 24 Horas (TVE), así como en los espacios informativos de Radio Intereconomía y TV3 (Televisió de Catalunya).


    Liman es autor de varios libros sobre Oriente Medio y la evolución del islamismo: Crónicas palestinas (1989), Las tramas secretas de la Guerra del Golfo (ed. 1990), De la nación de refugiados al Estado-nación (1995), Vía Dolorosa (1999), Palestina: el volcán (2001, trad. italiana 2002 ), El caos que viene (2002, trad. rumana 2004) y Turquía – un país entre dos mundos (2004)